Willy Brandt
Date personale
Nume la na?tere	Herbert Ernst Karl Frahm
N?scut	18 decembrie 1913 [6] [7] [8] [9] Sankt Lorenz ?( d ) , Ora?ul Liber Lubeck ?( d ) , Imperiul German
Decedat	8 octombrie 1992 (78 de ani) [6] [7] [8] [9] Unkel , Renania-Palatinat , Germania [10]
Inmormantat	Waldfriedhof Zehlendorf [*] [[ Waldfriedhof Zehlendorf (cemetery in Berlin, Germany)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale ( cancer de colon )
P?rin?i	Martha Frahm [*] ​
C?s?torit cu	Brigitte Seebacher-Brandt [*] [[ Brigitte Seebacher-Brandt (German journalist, historian of modern age, historian and opinion journalist)|​]] ( 1983 ? 8 octombrie 1992 ) Rut Brandt [*] [[ Rut Brandt (Norwegian resistance member)|​]] ( 1948 ? 1980 ) Anna Carlotta Thorkildsen [*] [[ Anna Carlotta Thorkildsen (First wife of Willy Brandt)|​]] ( 1941 ? 1948 )
Num?r de copii	4
Copii	Peter Brandt [*] [[ Peter Brandt (istoric german)|​]] Lars Brandt [*] [[ Lars Brandt (artist)|​]] Matthias Brandt [*] [[ Matthias Brandt (actor german)|​]] Ninja Frahm [*] [[ Ninja Frahm |​]]
Cet??enie	Imperiul German ( 18 decembrie 1913 ? 5 septembrie 1938 )   Norvegia (august 1940? 24 septembrie 1948 ) [11] [12]   Republica Federal? Germania ( 24 septembrie 1948 ? 8 octombrie 1992 )
Religie	Biserica Evanghelic? din Germania [*] ​
Ocupa?ie	jurnalist politician autor de non-fic?iune [*] ​ autobiograf [*] ​ Cancelar federal al Germaniei
Locul desf??ur?rii activit??ii	Bonn Strasbourg Bruxelles Berlin
Limbi vorbite	limba german? [7] [13] limba norvegian? limba suedez?
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 20 decembrie 1990  –  8 octombrie 1992 [1]
Legislatur?	legislatura 1990?1994 [*] ​
In func?ie 18 februarie 1987  –  20 decembrie 1990 [1]
Legislatur?	legislatura 1987?1990 [*] ​
In func?ie 29 martie 1983  –  18 februarie 1987 [1]
Legislatur?	10th German Bundestag [*] [[ 10th German Bundestag |​]]
In func?ie 4 noiembrie 1980  –  29 martie 1983 [1]
Legislatur?	9th German Bundestag [*] [[ 9th German Bundestag |​]]
Europarlamentar
In func?ie 17 iulie 1979  –  1 martie 1983 [2]
Circumscrip?ia	Ergebnisse der Wahlen zum Europaischen Parlament in Deutschland [*] [[ Ergebnisse der Wahlen zum Europaischen Parlament in Deutschland (Wikimedia list article)|​]]
Legislatur?	First European Parliament
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 14 decembrie 1976  –  4 noiembrie 1980 [1]
Legislatur?	8th German Bundestag [*] [[ 8th German Bundestag |​]]
In func?ie 13 decembrie 1972  –  13 decembrie 1976
Legislatur?	7th German Bundestag [*] [[ 7th German Bundestag |​]]
Al 4-lea Cancelar federal al Germaniei
In func?ie 22 octombrie 1969  –  7 mai 1974
Guvern	Kabinett Brandt I [*] [[ Kabinett Brandt I (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Willy Brandt (1969-1972))|​]] Kabinett Brandt II [*] [[ Kabinett Brandt II (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Willy Brandt (1972-1974))|​]]
Precedat de	Kurt Georg Kiesinger
Succedat de	Helmut Schmidt
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 20 octombrie 1969  –  22 septembrie 1972
Legislatur?	legislatura 1969?1972 [*] ​
Ministru de externe
In func?ie 1 decembrie 1966  –  20 octombrie 1969
Guvern	Kabinett Kiesinger [*] [[ Kabinett Kiesinger (cabinet of the German Federal Government headed by Chancellor Kurt Georg Kiesinger (1966-1969))|​]]
Precedat de	Gerhard Schroder [*] ​
Succedat de	Walter Scheel
Vicecancelar al Germaniei
In func?ie 1 decembrie 1966  –  20 octombrie 1969
Precedat de	Hans-Christoph Seebohm [*] ​
Succedat de	Walter Scheel
Pre?edintele Partidului Social Democrat din Germania
In func?ie 16 februarie 1964  –  14 iunie 1987
Precedat de	Erich Ollenhauer [*] ​
Succedat de	Hans-Jochen Vogel [*] ​
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 17 octombrie 1961  –  27 decembrie 1961
Succedat de	Hans Wellmann [*] ​
Legislatur?	4th German Bundestag [*] [[ 4th German Bundestag |​]]
Pre?edinte al Bundesratului [*] ​
In func?ie 1 noiembrie 1957  –  31 octombrie 1958 [3]
Precedat de	Kurt Sieveking [*] [[ Kurt Sieveking (politician german)|​]]
Succedat de	Wilhelm Kaisen [*] [[ Wilhelm Kaisen (German politician, Mayor of Bremen (1887-1979))|​]]
Primar-guvernator al Berlinului
In func?ie 3 octombrie 1957  –  1 decembrie 1966
Precedat de	Otto Suhr [*] ​
Succedat de	Heinrich Albertz [*] [[ Heinrich Albertz (German Protestant pastor and politician (SPD), MdL, MdA, Governing Mayor of Berlin)|​]]
Prasident des Abgeordnetenhauses von Berlin
In func?ie 1955  –  1957 [4]
Precedat de	Otto Suhr [*] ​
Succedat de	Kurt Landsberg [*] ​
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 6 octombrie 1953  –  6 octombrie 1957
Legislatur?	2nd German Bundestag [*] [[ 2nd German Bundestag |​]]
Deputat in Parlamentul Berlinului
In func?ie 11 ianuarie 1951  –  1971 [4]
Deputat in Bundestagul Germaniei
In func?ie 7 septembrie 1949  –  7 septembrie 1953 [5]
Legislatur?	1st German Bundestag [*] [[ 1st German Bundestag |​]]
Premii	Premiul Nobel pentru Pace ( 1971 ) Ordinul Sfantul Olaf in grad de mare cruce [*] ​ ( 1960 ) Ordinul ?oimului in grad de Mare Cruce [*] ​ ( 1968 ) Ordinul Orania-Nassau in grad de mare cruce [*] ​ ( 1969 ) Ordinul Dannebrog in grad de Mare Cruce [*] ​ ( 1970 ) Ordinul Pro Merito Melitensi Omul Anului conform revistei Time ( 1970 ) Ordinul Coroanei in grad de mare cruce [*] ​ ( 1971 ) Order of the Rising Sun, 1st class [*] [[ Order of the Rising Sun, 1st class (abolished order in Japan)|​]] ( 1971 ) ...mai multe...
Partid politic	SPD ( 1948 ? 1992 ) СРПГ [*] ​ ( 1931 ? 1946 ) SPD ( 1930 ? 1931 )
Alma mater	Universitatea din Oslo
Semn?tur?
Modific? date / text

Willy Brandt , n?scut Herbert Ernst Karl Frahm , (n. 18 decembrie 1913 , Lubeck ? d. 8 octombrie 1992 , Unkel ) a fost un om politic german . A fost liderul Partidului Social-Democrat din Germania intre 1964 ?i 1987 ?i cancelar al Germaniei in perioada 21 octombrie 1969 - 7 mai 1974 . A ca?tigat Premiul Nobel pentru Pace in anul 1971 pentru eforturile sale de a spori cooperarea economic? in Europa Occidental? in cadrul Comunit??ii Economice Europene ?i de a asigura reconcilierea Republicii Federale Germane cu ??rile din Europa de Est. A fost primul cancelar social-democrat dup? 1930.

Copil?ria ?i tinere?ea [ modificare | modificare surs? ]

Willy Brandt s-a n?scut (in afara c?s?toriei) ca Herbert Frahm pe 18 decembrie 1913 in Lubeck . ^[14] Mama sa era Martha Frahm (n?scut? Ewert, 1894 ? 1969), o vanz?toare provenind tot dintr-o rela?ie premarital?. ^[15] Tat?l lui Brandt era profesorul hamburghez John Heinrich Moller ^[16] (1887 ? 1958), care in 1912 ? 1913 a predat provizoriu la o Realschule (?coal? real?) din Lubeck. Brandt nu a f?cut niciodat? cuno?tin?? cu tat?l s?u biologic, cu toate c? din 1947 ii cuno?tea identitatea. ^[17]

Brandt cre?tea ini?ial in casa mamei sale, care era angajat? in campul muncii ?i in cursul s?pt?manii il l?s? in grija unei vecine. Din 1919 de copil avea grij? bunicul s?u vitreg Ludwig Frahm (1875 ? 1935), care s-a c?s?torit in 1899 cu mama Marthei Ewert ?i a continuat s? aib? grij? de el chiar ?i dup? moartea so?iei sale ?i c?s?toria cu o alt? persoan?. Willy Brandt il numea ?tat?". In 1927 mama lui Brandt s-a c?s?torit cu ?eful de ?antier Emil Kuhlmann ?i in februarie 1928 a venit pe lume fratele s?u Gunther. De atunci ?i-a v?zut mama ?doar sporadic". ^[18] Na?terea sa extraconjugal?, de multe ori v?zut? de contemporani ca un cusur, era folosit? de c?tre adversarii s?i politici chiar ?i in timpurile postbelice ca s?-l discrediteze.

?i-a luat bacalaureatul ( Abitur ) in 1932 la liceul Jochanneum ^[15] in Lubeck. In cererea pentru admitere la bacalaureat el a indicat jurnalismul ca viitor domeniu profesional. Partidul Social Democrat German (SPD) i-a promis o burs? de partid pentru studiu, ins? aceast? posibilitate a disp?rut dup? ce Willy Brandt a ie?it cu ceart? din partid. In loc de aceasta a inceput in mai 1932 un voluntariat la firma de transport maritim F. H. Bertling KG din Lubeck. ^[14]

Activitate politic? in Republica de la Weimar [ modificare | modificare surs? ]

Interesul pentru politic? al lui Willy Brandt i se datoreaz? bunicului s?u Ludwig Frahm, care era membru SPD ?i a candidat in Consiliul Municipal Lubeck ( Lubecker Burgerschaft ) din partea acestui partid. Incepand cu 1925 Brandt era membru al mai multor organiza?ii de tineret social-democrate, iar din 1931 pre?edinte de district al Sozialistische Arbeiter-Jugend (SAJ) pe regiunea Lubeck - Mecklenburg . ^[14]

Pe lang? aceasta Brandt din 1927 era activ in domeniul publicistic. El declara mai tarziu c? redactorul ziarului social-democrat local ?Lubecker Volksbote” (?i participantul de mai tarziu la rezisten?a anti-nazist?) Julius Leber l-a influen?at decisiv in anii ace?tia. Din cauza activit??ilor sale jurnalistice a avut de suferit ?i performan?a sa ?colar?.

In 1930 Brandt a aderat la SPD. Un an mai tarziu, in octombrie 1931, a ie?it din partid, imputandu-i ?lips? de curaj” cu privire la schimb?rile spre dreapta din societate.  El a aderat la Partidul Socialist Muncitoresc din Germania (SAPD), constituit dintr-o grupare de stanga scindat? din SPD in toamna lui 1931 cu scopul de a se opune for?elor de dreapta reinvigorate de la inceputul crizei economice mondiale . Brandt era unul dintre intemeietorii ?i unul dintre membrii comitetului de conducere al organiza?iei locale din Lubeck a SAPD, preluand mai tarziu ?i numeroase sarcini organizatorice pentru partid in general.

Clandestinitatea ?i exilul in timpul dictaturii naziste [ modificare | modificare surs? ]

Dup? numirea lui Adolf Hitler in func?ia de cancelar la sfar?itul lui ianuarie 1933 SAPD a fost interzis. Partidul a decis s? continue lupta impotriva nazismului in condi?ii de clandestinitate. Willy Brandt a primit in martie 1933 ins?rcinarea s? organizeze plecarea la Oslo a unuia dintre conduc?torii SAPD Paul Frolich . Acesta din urm? a fost totu?i arestat, a?a c? Willy Brandt a preluat sarcina acestuia de a crea la Oslo o celul? a organiza?iei. In aceast? perioad? el, care pan? atunci era cunoscut sub numele Herbert Frahm, i?i asum? pseudonimul de lupt? Willy Brandt, pe care il va purta pan? la sfar?itul vie?ii. ^[14] El a emigrat prin Danemarca in Norvegia ?i ?i-a inceput in Oslo in 1934 studiile in istorie, ^[14] pe care nu le-a dus la cap?t din cauza activit??ii publicistice la ziarele norvegiene. In Oslo conducea ?i asocia?ia de tineret a SAPD numit? SJVD, al c?rei reprezentant era intre 1934 ?i 1937 in cadrul Biroului Interna?ional al Organiza?iilor de Tineret Revolu?ionare . Ac?ionand din Norvegia, el a organizat campania interna?ional? pentru decernarea Premiului Nobel pentru pace scriitorului Carl von Ossietzky , incarcerat de nazi?ti. ^[19] In 1936 f?cea parte dintre intemeietorii Tineretului German Liber . ^[20]

Din ins?rcinarea lui Jakob Walcher , conduc?torul pan? in 1940 al Biroului Central din str?in?tate al SAPD, aflat in Paris , Willy Brandt a c?l?torit in septembrie 1936 in calitate de curier sub pseudonimul Gunnar Gaasland in Germania, unde a stat pan? in decembrie ca s? ia leg?tura cu colegii din SAPD din clandestinitate ?i s? coordoneze rezisten?a de pe loc cu activit??ile SAPD din str?in?tate. A trebuit s? inf??i?eze o activitate de jurnalist in Berlin ?i s? vorbeasc? german? cu accent norvegian. Adev?ratul Gunnar Gaasland era din 1936 c?s?torit cu Gertrud Meyer, iubita din Lubeck a lui Brandt, care in iulie 1933 ?i-a urmat iubitul in exilul norvegian. C?s?toria era fictiv? ?i i-a oferit lui ?Trudel”, care a tr?it cu Brandt pan? in 1939, cet??enia norvegian?. Gaasland a pus numele s?u la dispozi?ia lui Willy Brandt ?i a r?mas in Norvegia.

In 1937 Brandt era corespondentul mai multor ziare norvegiene la r?zboiul civil spaniol , ^[14] in care el a sus?inut lupta a Partido Obrero de Unificacion Marxista (POUM) un partid socialist de stanga, impotriva Falangei generalului pucist Franco . Pe 16 iunie el a sc?pat de un val de arest?ri prin plecarea sa de la Barcelona la Oslo. In aceea?i zi POUM a fost interzis, intrucat era concurentul politic ?i militar al Partidului Comunist Spaniol obedient lui Stalin. ^[21]

Dup? ce pe 5 septembrie 1938 guvernul Reichului l-a deposedat de cet??enia german?, el a depus eforturi pentru a c?p?ta cet??enia norvegian?. In 1940, in cursul ocup?rii Norvegiei de c?tre armata german? Willy Brandt a fost luat pentru scurt timp prizonier. ^[14] Dat fiind faptul c? purta uniform? norvegian? ?i nu a fost deconspirat, dup? eliberarea prompt? a putut s? fug? in Suedia . La Stockholm a fondat impreun? cu doi jurnali?ti suedezi o agen?ie de pres?, care furniza informa?ii la 70 de cotidiene.

In august 1940 cet??enia norvegian? i-a fost acordat? de c?tre ambasada de la Stockholm. Pan? la sfar?itul r?zboiului a r?mas in Suedia, unde impreun? cu August Enderle a contribuit decisiv la reapropierea de SPD a expatria?ilor SAPD. Impreun? cu un grup de sociali?ti a participat in martie 1943 la formularea a Friedesziele der demokratischen Sozialisten ^[22] (Scopurile p?cii din punctul de vedere al sociali?tilor democra?i), in care au fost publicate considera?ii asupra ordinii postbelice europene, ?i se cere ?i dreptul de autodeterminare pentru toate na?iunile in cadrul unei ordini de drept interna?ionale. ^{[23] [24]} Cu unul dintre ace?tia, Bruno Kreisky , cancelarul austriac de mai tarziu, au r?mas prieteni pan? la sfar?itul vie?ii. In august 1990 Willy Brandt a ?inut un discurs la inmormantarea lui Kreisky.

Revenirea in Germania [ modificare | modificare surs? ]

Dup? sfar?itul celui de-al doilea r?zboi mondial ?i c?derea dictaturii naziste Willy Brandt a revenit in 1945 in Germania in calitate de corespondent al ziarelor scandinave ?i a f?cut reportaje despre procesele criminalilor de r?zboi de la Nurnberg . Dup? ce pe 20 mai 1946 discursul s?u din Lubeck despre Germania ?i lume s-a bucurat de aprobarea social-democra?ilor de acolo, el lua in considera?ie dup? o discu?ie cu Theodor Steltzer (prim-ministrul de atunci al landului Schleswig-Holstein ) reintoarcerea sa la Lubeck. El trebuia s? devin? urma?ul al unui alt primar social-democrat, Otto Passarge, edilul ora?ului s?u natal. Cu toate acestea, cand ministrul de externe al Norvegiei Halvard Lange i-a propus s? mearg? la Berlin in calitate de ata?at de pres? al Misiunii Militare Norvegiene, el a acceptat, intrucat ?Lubeckul a devenit un pic stramt” pentru el dup? toate experien?ele sale din str?in?tate. ^[25] Willy Brandt a p?strat totu?i o strans? leg?tur? sufleteasc? cu ora?ul s?u natal. Obi?nuia s?-?i incheie campaniile electorale cu o manifesta?ie la Lubeck cu o zi inainte de alegeri.

Pe 1 iulie 1948 ?i-a primit inapoi de la guvernul schleswig-holsteinian cet??enia german? ^[14] cu efect din 24 septembrie 1948.

Pseudonimul Willy Brandt, pe care ?i l-a asumat in 1934, l-a folosit din 1947 permanent. In 1949 acesta a fost recunoscut de c?tre poli?ia berlinez? ca numele s?u oficial. El insu?i spunea in 1961 c? ?i-a ales un nume de rand, ins? in Lubeck pe timpurile voluntariatului s?u exista firma de transport maritim William Brandt Wwe . ^[26]

Pre?edinte al Parlamentului berlinez ?i Primarul General al Berlinului [ modificare | modificare surs? ]

Brandt ?i-a inceput cariera politic? din Germania postbelic? in 1949 ca deputat al SPD din partea Berlinului in primul Bundestag german. A f?cut parte tot ca deputat din partea Berlinului dintr-al doilea Bundestag din 1953 pan? in 1957 ^[14] ?i dintr-al patrulea, de?i doar cateva s?pt?mani la sfar?itul lui 1961. Incepand din 1969 ?i pan? la moartea sa in 1992 era deputat pe lista landului Renania de Nord-Westfalia . De asemenea pe 3 decembrie 1950 a fost ales in Parlamentul ( Abgeordnetenhaus ) Berlinului, din care a f?cut parte pan? in 1971.

In 1955 Brandt a fost ales pre?edinte al Parlamentului berlinez, iar pe 3 octombrie 1957, ca urma? al decedatului Otto Suhr cu 86 voturi pentru, 10 contra ?i 22 ab?ineri, a fost ales Primarul General ( Regierender Burgermeister ) al Berlinului, care in Germania are statut de entitate federal? ? bundesland . ^[14] Eforturile pre?edintelui SPD-ului berlinez, Franz Neumann, ca s? fie numit un alt candidat, au e?uat. Neumann ?i-a motivat opozi?ia cu schimbarea numelui de c?tre Brandt ?i presupusa implicare a acestuia in Interbrig?zile comuniste din r?zboiul civil spaniol. ^{[27] [28] [29]}

Adversitatea dintre Brandt ?i Neumann i?i avea originea in conceptele politice diferite. Un grup de reimigran?i din jurul lui Brandt ?i Ernst Reuter incerca, in pofida impotrivirii grupului lui Neumann, s? impun? in SPD orientarea vestic?. Ei erau sus?inu?i de un grup de ofi?eri liberali format in jurul lui Shepard Stone din trupele americane de ocupa?ie. ^[30] In calitatea sa de Primar General al Berlinului Willy Brandt a fost intre 1 noiembrie 1957 ?i 31 octombrie 1958 ?i pre?edintele Bundesratului (camera superioar? a Parlamentului Germaniei).

Brandt a fost reales in 1958 ?i in 1963 ?i a format, in pofida majorit??ilor absolute ale SPD, guverne de coali?ie cu cre?tin-democra?ii (CDU) ?i cu democra?ii liberi (FDP). A de?inut aceast? func?ie pan? in decembrie 1966, cand a intrat in Guvernul Federal ?i a fost inlocuit ca Primar General de Heinrich Albertz .

Dup? in?bu?irea R?scoalei din Ungaria in Berlin au avut loc in noiembrie 1956 mai multe demonstra?ii antisovietice. In cursul unei dintre aceste demonstra?ii Brandt a luat pozi?ie ?cu expresii energice”, a?a incat ?a ca?tigat oamenii de partea sa”. ^[31] Ca urmare a ajuns in fruntea unei demonstra?ii care se indrepta spre ambasada sovietic? din Sectorul de Est al Berlinului ?i amenin?a s? ias? de sub control. Brandt a reu?it s-o redirec?ioneze ?i s? destind? ?situa?ia foarte exploziv?”. Verdictul presei berlineze a fost c? prin aceasta el a realizat un succes politic r?sun?tor, care a predeterminat alegerea sa ca Primar General. ^[28]

Cu dou? s?pt?maini inainte de alegerile in Parlamentul Berlinului din 7 decembrie 1958, la care Willy Brandt concura impotriva candidatului CDU Franz Amrehn, Nikita Hru?ciov a declan?at a doua Criz? a Berlinului prin declara?ia sa c? va transfera conrtolul asupra c?ilor de comunica?ie dintre Berlinul de Vest ?i Germania de Vest c?tre RDG , in cazul in care timp de o jum?tate de an nu se va ajunge la o in?elegere dintre alia?i cu privire la acordarea Berlinului statutului de Ora? Liber (a?a-numitul primul ultimatum al lui Hru?ciov). ^[32] Willy Brandt a luat ?hot?rat” ap?rarea drepturilor Berlinului de Vest pe lang? alia?ii occidentali ?i guvernul federal ?i a formulat sloganul ”Berlin bleibt frei!” - ?Berlinul r?mane liber!” ^[32] A contribuit considerabil la formarea unei rezisten?e a alia?ilor vestici contra ultimatumului lui Hru?ciov. ^[33] Fermitatea sa l-a f?cut o personalitate recunoscut? la nivel na?ional ?i interna?ional. ^[32]

Comportamentul s?u, perceput de vest-berlinezi ca foarte responsabil, ^{[34] [33]} ?i-a adus dividendele la alegerile din 7 decembrie 1958: SPD a crescut cu 8% ?i a ob?inut majoritatea absolut? cu 52% din voturi. Cu toate acestea Brandt a continuat coali?ia cu CDU. In 1963 SPD-ul berlinez a reu?it cu 61% din voturi al doilea cel mai bun rezultat din istorie.

Construirea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 s-a intamplat aproape de incheierea campaniei electorale pentru Bundestag. Pe cand Adenauer ( cancelarul federal al momentului) la inceput ?i-a continuat nestingherit campania, cea ce a fost perceput ca indiferen?? ?i ?i-a iritat” ^[35] pe mul?i berlinezi ?i chiar pe unii dintre sus?in?torii s?i, Willy Brandt ?i-a intrerupt turul electoral, l-a contactat pe pre?edintele John F. Kennedy ?i a luat ?o atitudine hot?rat?” fa?? de problem?, care corespundea sentimentelor berlinezilor. ^[36] Totu?i nu a reu?it s? ob?in? nimic atunci, fiindu-i recomandat de pre?edintele american s? se impace cu realitatea. ^[37]

In politica federal? (1961 - 1969) [ modificare | modificare surs? ]

La alegerile pentru Bundestag din 1961 Brandt a concurat pentru prima dat? in calitate de candidat al partidului s?u pentru func?ia de cancelar, impotriva lui Konrad Adenauer . ^[14] Acesta din urm? s-a referit pe 14 august 1961, la o zi dup? inceputul in?l??rii Zidului Berlinului, la o intalnire electoral? din Regensburg la anii in exil ai lui Brandt, men?ionandu-l pe contracandidatul s?u ca ?Brandt alias Frahm”, ceea ce a fost v?zut ins? ?i ca o aluzie la na?terea sa in afara c?s?toriei. Pe 16 august Adenauer a repetat aceast? expresie la Bonn . Franz Josef Strauss ?i-a permis inc? in februarie 1961 la Vilshofen , referindu-se la anii de exil ai lui Brandt, care mereu au fost prilej pentru atacuri personale pan? la imputarea unei presupuse tr?d?ri de patrie, ^[38] s? spun?: ?Domnul Brandt ar mai putea fi intrebat inc? ceva: Ce a?i f?cut Dumneavoastr? in afar? timp de doisprezece ani? Noi ?tim ce am f?cut aici in ?ar?.” ^[39] A fost ?i mai tarziu def?imat din cauza trecutului s?u, pe cand fo?tilor nazi?ti trecutul le-a fost iertat. Presa conservativ? a abordat in continuu trecutul lui Willy Brandt ?i il interpreta impotriva sa. ^[40] La aceste acuza?ii se ad?uga ?i instrumentalizarea vie?ii sale private in disputa public?. ^[41] In 1965 Brandt spunea: ?Aceast? campanie electoral? a l?sat r?ni.”

La alegerile din 17 septembrie 1961 SPD a ob?inut o cre?tere de 4,4%. Concomitent CDU a pierdut un num?r aproximativ egal de voturi ?i totodat? ?i majoritatea absolut?. Date fiind evenimentele din Berlin se lua in considera?ie formarea la Bonn a unui guvern al unit??ii na?ionale sau cel pu?in a unei Mari Coali?ii ^[42] (dintre CDU ?i SPD). Pe lang? pre?edintele federal Heinrich Lubke ?i pre?edintele Bundestagului Eugen Gerstenmaier se num?ra ?i Brandt printre sus?in?torii acestei idei. Unele considera?ii au ajuns pan? la propunerea de a-l investi in acest caz pe Brandt in func?ia de ministru de externe, care era pan? atunci de?inut? exclusiv de Uniunea Cre?tin-Democrat?. ^[37] In cele din urm? Adenauer ?i-a impus punctul de vedere, care prevedea reeditarea coali?iei cu democra?ii liberi .

In 1962 la ini?iativa lui Herbert Wehner Willy Brandt a fost ales in func?ia de vice-pre?edinte al partidului, ^[43] iar in 1964 a devenit, ca urma? al decedatului Erich Ollenhauer , pre?edintele SDP, r?manand in aceast? func?ie pan? in 1987. ^[14] La alegerile parlamentare din 1965 el a participat iar??i in calitate de candidat de varf al SPD, ?i a pierdut in fa?a cancelarului Ludwig Erhard , dup? care s-a retras dezam?git pentru un timp din politica federal? ?i a exclus posibilitatea de a candida din nou pentru func?ia de cancelar. La congresul SPD din iunie 1966 el a fost reales cu 326 de voturi din 426. ^[44]

Dup? demisia lui Erhard pe 1 decembrie 1966 in func?ia de cancelar a fost ales Kurt Georg Kiesinger (CDU), care a format Marea Coali?ie cu SPD. ^[14] Willy Brandt a demisionat din func?ia de Primar General al Berlinului ?i a preluat postul de ministru de externe, devenind ?i vice-cancelar. ^[14] La inceputul anului 1967 s-a mutat in vila de serviciu din carierul Venusberg la Bonn, in care a stat impreun? cu familia timp de ?apte ani.

Cabinetul Brandt I [ modificare | modificare surs? ]

Dup? alegerile parlamentare din septembrie 1969 Willy Brandt a format o coali?ie cu FDP , impotriva voin?ei lui Herbert Wehner ?i Helmut Schmidt care ar fi preferat o Mare Coali?ie (dintre SPD ?i CDU). Coali?ia social-liberal? dispunea de o majoritate de doar dou?sprezece voturi. Bundestagul l-a ales pe Brandt pe 21 octombrie 1969 cel de-al patrulea cancelar in istoria Republicii Federale. ^[45] Vice-cancelar ?i ministru de externe a devenit Walter Scheel (FDP). ^[46]

Politica r?s?ritean? a lui Brandt a devenit renumit? interna?ional, avand ca obiectiv s? atenueze R?zboiul Rece sub lozinca ?Schimbare prin apropiere” ( Wandel durch Annaherung ) sau ?Politica pa?ilor mici” ?i s? fac? Zidul Berlinului ?i frontiera cu RDG mai permeabile. Secretarul de stat al lui Brandt in Cancelaria Federal? Egon Bahr a devenit arhitectul principal al tratatelor negociate. In pofida unui anumit scepticism ini?ial al politicienilor din str?in?tate precum Nixon , Kissinger ?i Pompidou puterile occidentale au sprijinit aceast? politic?.

Pe 19 martie 1972 Willy Brandt a inceput o discu?ie oficial? cu pre?edintele Consiliului de Mini?tri al RDG Willi Stoph , prima discu?ie dintre un cancelar federal ?i un politician din RDG, care pan? atunci nu era recunoscut? de Germania de Vest in calitate de un stat independent ?i egal in drepturi. Aceast? intrevedere a avut loc la Erfurt , pentru c? Berlinul de Est nu era acceptat de c?tre germanii vestici ca parte component? ?i capital? a RDG. In fa?a hotelului Erfurter Hof, in care locuia Brandt, r?sunau din mul?ime strig?tele ?Willy, Willy”, care se refereau v?dit la Brandt ?i il iritau pe func?ionarul din RDG. Pe 21 mai a avut loc vizita de r?spuns a lui Stoph la Kassel .

Pe 12 august 1970 Willy Brandt a semnat in capitala rus? Tratatul de la Moscova dintre Republica Federal? Germania ?i Uniunea Sovietic? , prin care p?r?ile recuno?teau intangibilitatea hotarelor postbelice ale Germaniei, primul act important al Destinderii .

La fel de important? a fost ?i semnarea Tratatului de la Var?ovia dintre Republica Federal? Germania ?i Republica Popular? Polon? pe 7 decembrie1970, prin care linia Oder-Neisse era recunoscut? oficial ca hotar dintre cele dou? ??ri. Ingenuncherea de la Var?ovia a lui Brandt la memorialul R?scoalei din ghetoul var?ovian din 1943, act de o imens? valoare simbolic?, s-a bucurat de o mare aten?ie la nivel mondial.

Pe 17 decembrie 1971 secretarii de stat Egon Bahr ?i Michael Kohl au semnat Acordul de Tranzit, care reglementa folosirea c?ilor de acces din ?i c?tre Berlinul de Vest ; acordul a intrat in vigoare pe 3 iunie 1972. Acesta a avut drept continuare negocierile cu privire la Tratatul de baz? cu RDG, care regulariza pentru prima dat? rela?iile dintre cele state germane ?i care a fost semnat pe 21 decembrie 1972. Acest tratat a fost subiectul unei lupte crancene cu opozi?ia. M?rul discordiei era, in ce m?sur? se putea veni in intampinarea revendic?rilor RDG privind recunoa?terea sa de drept interna?ional. A urmat un acord cu Cehoslovacia .

Pentru politica sa r?s?ritean? Brandt a primit in 1971 Premiul Nobel pentru Pace . In prelegerea sa de la Universitatea din Oslo pe 11 decembrie 1971 Brandt a explicat c? este vorba despre ?a desfiin?a r?zboaiele, nu doar al le limita, [...] pentru c? discordia a devenit doar un alt cuvant pentru o extrem? nesocotin??. R?zboiul nu mai este ultima ratio , ci ultima irratio .” ^[47] Prin aceast? nou? politic? r?s?ritean?, pe care Willy Brandt impreun? cu Walter Scheel a impus-o in pofida impotrivirii ferme a opozi?iei CDU/CSU, el a n?zuit spre o ?destindere in Europa”.

Unii istorici ?i anali?ti de ast?zi o v?d ca o deschidere a drumului c?tre colapsul guvern?rilor comuniste in Europa de Est ?i c?tre reunificarea Germaniei , ceea ce totu?i nu a fost inten?ia lui Brandt. In timpul s?u i-a fost repro?at de conservatori c? a implicat o recunoa?tere inecesar? a RDG. Ei vedeau politica destinderii nu ca o cale spre colapsul statelor Blocului de Est , ci constatau ca rezultat doar fortificarea ?i stabilizarea guvern?rilor respective.

In acela?i timp s-a ocupat de reformele interne in domeniul politicii sociale, celei a educa?iei ?i a justi?iei. Brandt ?i-a prezentat obiectivele guvern?rii in Declara?ia de guvernare din 28 octombrie 1969 cu motoul: ? Vrem s? incerc?m mai mult? democra?ie! ” (? Wir wollen mehr Demokratie wagen! ”), ^[48] care in curand a fost v?zut de mul?i ca deviza unor multa?teptate progrese societale, prin care ar trebui dep??it? stagnarea intern? a perioadei postbelice. Totu?i acest moto a fost intrebuin?at pentru prima dat? deja in 1961 in comentariul la Memorandumul de la Tubingen , elaborat de intelectualii evanghelici din jurul lui Carl Friedrich von Weizsacker impotriva inarm?rii nucleare ?i recunoa?terii hotarului pe Odra ?i Neisse . ^[49]

Lista reformelor pe interior prezentat? in 1969 incepea cu inv???mantul ?i continua cu urbanismul, construc?ia de locuin?e ?i transport. La o egalitate mai mare de ?anse in inv???mant trebuia s? se ajung? prin Legea federal? a sus?inerii inv???mantului ( Bundesausbildungsforderungsgesetz sau prescurtat Bafog ), prin care pentru prima dat? studen?ilor din familiile cu venituri mici le-a fost oferit dreptul la sprijin financiar.

Imbun?t??irea serviciilor ale caselor de asigur?ri de s?n?tate, de pensii ?i de accidente, precum ?i cheltuielile sporite pentru educa?ie au dus la o impov?rare mare a bugetului federal, de aceea ministrul finan?elor Alex Moller ?i-a dat in 1971 demisia. Din aceea?i cauz? a p?r?sit guvernul in anul urm?tor ?i succesorul s?u, ministrul economiei ?i finan?elor Karl Schiller. Ambii s-au sim?it insuficient de sprijini?i de c?tre Brandt.

?Edictul impotriva radicalilor” ( Radikalenerlass ) din 1972 contra angaj?rii in serviciul public a membrilor partidelor ?i grup?rilor extremiste a fost aspru criticat de politicienii de stanga, ?i chiar Brandt insu?i l-a catalogat mai tarziu ca o gre?eal? grav?.

De la inaugurarea guvernului Brandt ?i pan? in 1972 au trecut atat de mul?i deputa?i de la SPD ?i FDP la cre?tin-democra?i, printre care ?i fostul ministru Erich Mende (FDP), incat frac?iunea CDU/CSU aritmetic dispunea de o majoritate la limit?. Pre?edintele frac?iunii, Rainer Barzel, s-a crezut de aceea in stare in aprilie 1972 s?-l inl?ture pe Brandt printr-o mo?iune de cenzur? constructiv?. Ins? pentru alegerea sa in func?ia de cancelar i-au lipsit dou? voturi. Cel pu?in doi deputa?i din frac?iunea CDU/CSU, ?i anume Julius Steiner (CDU) ?i Leo Wagner (CSU) au fost mitui?i de c?tre Ministerul Securit??ii Statului ( Ministerium fur Staatssicherheit ) al RDG cu cate 50.000 m?rci. ^{[50] [51]}

Intrucat coali?ia SPD/FDP nu mai dispunea de o majoritate capabil? de ac?iune in Bundestag, Brandt a solicitat in septembrie 1972 un vot de incredere , la care mini?trii conform unei in?elegeri prealabile s-au ab?inut, a?a c? guvernul nu a primit votul de incredere ?i pre?edintele Gustav Heinemann a putut s? dizolve Bundestagul in conformitate cu inten?iile cancelarului.

Cabinetul Brandt II [ modificare | modificare surs? ]

O campanie electoral? lung?, intens? ?i foarte mobilizatoare a avut drept rezultat o prezen?? la vot de 91%, cea mai mare prezen?? la vot la alegerile parlamentare din Germania. ^[52] Amandou? partidele ale guvernului Brandt ?i-au sporit procentajele ?i SPD cu 45,8% din voturi a avut pentru prima dat? cea mai mare frac?iune, un rezultat, care ?i in str?in?tate a fost perceput ca un vot popular in sprijinul tratatelor cu Estul , care aveau acum cale liber? spre ratificare parlamentar?. De?i ca?tigarea alegerilor parlamentare din 1972 a reprezentat cel mai mare succes politic al lui Brandt, totu?i observatorii contemporani precum Egon Bahr cad de acord asupra faptului c? aceast? ?culmina?ie a fost in mod clar ?i o punct de r?scruce ? de atunci incolo toate s-au inr?ut??it”. Semnelor de oboseal? politic? la Brandt li se ad?ugau ?i a?tept?rile inalte de la cel de-al doilea mandat al s?u.

Din 7 pan? in 11 iunie 1973 Willy Brandt a f?cut o vizit? in Israel , prima a unui cancelar german, dup? ce in 1965 au fost reluate rela?iile diplomatice. In 1970 Abba Eban a fost primul ministru de externe israelian care a vizitat Republica Federal? Germania; vizita de r?spuns a colegului s?u Walter Scheel a avut loc in acela?i an.

In 2013 au fost publicate documente din care rezult? c? Willy Brandt a fost rugat in timpul vizitei sale in Israel de prim-ministra Golda Meir s? fie intermediar secret in rela?iile cu Egiptul . Brandt trebuia s?-i explice pre?edintelui egiptean c? Israelul vrea pace ?i nu ? Sinaiul in intregime sau jum?tate din Sinai sau cea mai mare parte din Sinai”. In loc de aceasta Brandt a comunicat SUA, Fran?ei ?i Uniunii Sovietice despre ?impresiile sale pozitive” privitor la dorin?a de pace a Israelului ?i a l?sat in grija ministerului de externe s? prezinte la Cairo dorin?a lui Meir s? duc? tratative directe cu privire la pace, care nu a fost luat in seam? de egipteni. ^[53]

Ca urmare a R?zboiului de Iom Kipur in 1973 a avut loc a?a-numita Criz? Petrolier?, de aceea guvernul a decis pentru prima dat? s? interzic? conducerea automobilelor in intreaga ?ar? timp de patru duminici. Atunci a realizat publicul larg cat de dependent de importuri era sistemul energetic german. In perioada urm?toare consumul redus de combustibil era un argument important la cump?rarea unui automobil. In plus cre?terea economic? a incetinit, iar ?omajul a crescut. Aceasta, dar ?i salariile sporite din sectorul public dup? o grev? a sindicatului OTV de sub conducerea lui Heinz Kluncker , a fost considerat? cauza adev?rat? a demisiei lui Brandt, pentru c? posibilit??ile financiare pentru reformele poten?iale s-au redus considerabil.

Brandt este unul dintre pionierii politicii ecologice ale Republicii Federale. Deja in cursul campaniei electorale din 1961 el a militat pentru un ?cer albastru deasupra Ruhrului ”. In 1973 in  timpul cancelariatului s?u a fost creat? pentru prima dat? o autoritate federal? ecologic?.

Cu cateva zile inainte de demisia guvernului Brandt Bundestagul a adoptat pe 26 aprilie cu o majoritate minuscul? o lege privind modificarea Paragrafului 218 a Codului Penal, prin care se decriminalizau avorturile in perioada de inceput a sarcinii.  Aceast? schimbare de lege, foarte lung ?i emo?ional dezb?tut?, a fost mai tarziu declarat? de c?tre Curte Constitu?ional? ca fiind in contradic?ie cu Constitu?ia.

Fric?iunile in cadrul conducerii SPD au devenit evidente cand pre?edintele frac?iunii SPD ?i vice-pre?edintele partidului Herbert Wehner in cursul unei vizite la Moscova l-a atacat verbal pe Brandt: ?Cancelarului ii place s? fac? b?i c?ldu?e, a?a ni?te b?i cu cl?buci”

Demisia in urma Afacerii Guillaume [ modificare | modificare surs? ]

In cursul unei intrevederi regulare dintre SPD ?i sindicali?tii de frunte de pe 4 ? 5 mai 1974 la Kurt-Schumacher-Akademie (pe atunci Haus Munstereifel ) in Bad Munstereifel Willy Brandt ?i-a anun?at decizia s?-?i dea demisia. Actul respectiv a fost transmis pe 6 mai de c?tre ?eful Cancelariei Federale Horst Grabert pre?edintelui federal Gustav Heinemann aflat la Hamburg . Motivul a fost demascarea spionului est-german Gunter Guillaume , care, fiind referentul pe probleme de partid al lui Brandt, era unul dintre colaboratorii s?i cei mai apropia?i. Prin demisia sa Brandt ?i-a asumat responsabilitatea pentru neglijen?ele din cadrul guvernului. Guillaume a r?mas in apropierea nemijlocit? a cancelarului, de?i era suspectat de spionaj timp de peste un an. Brandt a subapreciat poten?ialul exploziv al chestiunii, crezand c? cauza suspiciunilor de spionaj era pur ?i simplu originea est-german? a lui Guillaume.

Brandt a declarat mai tarziu c? Herbert Wehner ar fi purtat o parte din vin? pentru demisia sa, pentru c? nu l-ar fi oprit s? demisioneze. In pofida afirma?iilor potrivnice ale lui Wehner se consider? in general c? decisiv? pentru demisie a fost mai pu?in Afacerea Guillaume in sine, ci mai degrab? supozi?ia lui Wehner c? Brandt nu trebuia sprijinit din cauza s?n?t??ii sale ?ubrede ?i depresiilor frecvente. Afirma?ia c? Brandt ar suferi de depresii f?cea parte din intrigile interne de partid ?esute mai ales de Wehner ?i Schmidt. Conform declara?iilor ?efului de planificare al lui Brandt, Albrecht Muller, aceast? afirma?ie nu avea nici un temei. Brandt ar fi vulnerabil in fa?a campaniilor de def?imare ale adversarilor s?i politici, c?rora, dup? aprecierea lui Wehner, in campania electoral? viitoare nu putea s? le ?in? piept. In plus pe seama lui Brandt se puneau nenum?rate aventuri cu femei ?i probleme cu alcoolul. Pre?edintele Biroului Federal de Investiga?ii Criminale Horst Herold ?i pre?edintele Biroului Federal pentru Protec?ia Constitu?iei (un serviciu de informa?ii din Germania) Gunther Nollau aveau temeri c? din cauza acestor aventuri ?eful guvernului ar putea deveni ?antajabil.

Dup? cancelariat [ modificare | modificare surs? ]

Succesor al lui Brandt in func?ia de cancelar a devenit ministrul de finan?e Schmidt . Acesta pretindea c? ar fi fost luat prin surprindere de nominalizarea sa ?i c? ar fi acceptat-o din sim?ul datoriei. Willy Brandt a r?mas in cursul cancelariatului lui Schmidt ?i dup? aceea pan? in 1987 pre?edintele SPD. Spre sfar?itul cancelariatului s?u Schmidt a identificat drept o gre?eal? faptul c? nu a preluat ?i pre?edin?ia partidului in timpul mandatului s?u. L-a considerat una dintre cauzele propriului s?u e?ec.

Pe 23 martie Brandt ?i-a dat demisia din func?ia de pre?edinte al partidului, dup? ce in cadrul SPD fusese aspru criticat? nominalizarea de c?tre el a Margaritei Mathiopoulos drept candidat? pentru postul de purt?toare de cuvant a partidului. ^[54] La Congresul extraordinar al SPD din 14 iunie el a fost ales pe via?? pre?edinte de onoare al partidului, iar succesor al s?u a devenit Hans-Jochen Vogel .

Brandt era in continuare deputat al Bundestagului ?i a prezidat in calitate de decan de varst? prima ?edin?? a sa de dup? alegerile din 1983, de?i era doar al doilea cel mai in varst? deputat. Egon Franke ca adev?rat decan de varst? a renun?at la aceast? onoare in favoarea sa. Dup? alegerile din 1987 ?i din 1990 Brandt a deschis ?edin?ele Bundestagului ca decan de varst? efectiv.

Din 1976 pan? in 1992 Willy Brandt a fost pre?edintele Interna?ionalei Socialiste . Din 17 iulie 1979 pan? pe 1 martie 1983 Brandt a fost membru al Parlamentului European . ^[55]

In aprilie 1977 pre?edintele B?ncii Mondiale Robert McNamara i-a propus lui Brandt pre?edin?ia ?Comisiei Independente pentru Chestiunile de Dezvoltare Interna?ional?” (Comisia Nord-Sud). Dup? aproape trei ani de consult?ri Comisia ?i-a prezentat pe 12 februarie 1980 la New York ?Raportul Nord-Sud”, care este cunoscut in general ca ?Raportul Brandt”.

Pe 9 noiembrie 1990 Willy Brandt a revenit in Germania cu cei 175 ostatici, eliberarea c?rora a ob?inut-o de la pre?edintele Irakului Saddam Hussein . ^[56]

In anii 1980 Brandt a declarat de mai multe ori, ca ?i Egon Bahr ?i al?i frunta?i ai SPD, c? ideile privind posibilitatea reunific?rii Germaniei ar fi eronate ?i periculoase. Inc? in toamna lui 1988 el a repetat de dou? ori avertizarea sa adeseori citat? c? ?speran?a la reunificare” ar fi ?marea iluzie a Celei de-a Doua Republici Germane”. ^{[57] [58]} A doua zi dup? c?derea Zidului Berlinului el a c?l?torit la Berlin ?i a spus intr-un interviu: ?Acum ne afl?m intr-o situa?ie in care p?r?ile unui intreg cresc din nou impreun?”. ^[59] Dup? Reunificare Brandt s-a num?rat intre sus?in?torii hot?ra?i ai transfer?rii Guvernului de la Bonn la Berlin . Pe 20 iunie 1991 Bundestagul a decis (printre altele la cererea lui Brandt) transferul par?ial al Guvernului la Berlin.

Via?a privat? ?i sfar?itul [ modificare | modificare surs? ]

Brandt a fost c?s?torit intre 1941 ?i 1948 cu norvegianca Carlota Thorkildsen ^[60] (1904 ? 1980) ?i a avut cu ea fiica Ninja (se cite?te [Ninia]) Frahm (* 1940). ^[61] Dup? divor? s-a c?s?torit inc? in 1948 cu v?duva Rut Bergaust, n?scut? Hansen (1920 ? 2006). Li s-au n?scut trei fii: istoricul Peter (* 1948), scriitorul Lars (* 1951) ?i actorul Matthias Brandt (* 1961). Dup? 32 ani de c?snicie Rut ?i Willy Brandt au divor?at in 1980. In ziua divor?ului (16 decembrie) s-au v?zut pentru ultima oar?. ^[62]

In aprilie 1979 Willy Brandt s-a mutat impreun? cu prietena sa de atunci, istorica ?i publicista Brigitte Seebacher (* 1946), la Unkel , bundeslandul Renania-Palatinat . La inceput cuplul a locuit intr-un apartament; in 1989 ?i-au achizi?ionat o locuin?? in apropiere de Rin . ^[63] Pe 9 decembrie 1983 Brandt ?i Seebacher au incheiat o c?s?torie care a durat pan? la moartea lui. La dorin?a so?ului i-a scris biografia; ei i-a fost imputat de c?tre unii istorici c? a interpretat personalitatea lui Brandt in parte incorect sau/?i a denaturat-o ?i a folosit-o in scopuri proprii.

Willy Brandt a fost din anii 1970 asociat cu numeroase aventuri amoroase. ^[64] In 2013 Der Spiegel ?i-a inceput articolul despre Brandt cu afirma?ia c? primul cancelar al SPD ar fi fost ?doborat de o list? cu nume de femei”. ^[65] Brandt insu?i a admis inc? in anii 1970 c? a avut in timpul cancelariatului s?u ?o” rela?ie extraconjugal? de mai mul?i ani. ^[66]

Pe 15 noiembrie 1978 Brandt a suferit un infarct miocardic , a?a incat nu ?i-a putut indeplini sarcinile politice timp de o jum?tate de an. ^[67] Pe 4 octombrie 1991 i s-a depistat o tumoare intestinal?, care a fost inl?turat? pe 10 octombrie 1991. Pe 10 mai 1992 a fost internat din nou la Clinica Universitar? din Koln ?i pe 22 mai operat. ^[68] Opera?ia ins? a fost intrerupt? dup? zece minute, pentru c? s-au descoperit numeroase metastaze . Pe 10 mai Brandt a fost externat ?i a revenit impreun? cu so?ia in casa sa din Unkel, pe care nu a mai p?r?sit-o pan? in momentul mor?ii.

Un incident nefericit a avut loc pe 20 septembrie 1992: cand Mihail Gorbaciov a vrut s?-l viziteze neanun?at pe Brandt ?i s-a prezentat la interfon drept ?Gorbaciov”, so?ia lui Brandt a crezut c? este vorba despre o glum? proast? ?i nu l-a l?sat s? intre. ^[69] Starea sa de s?n?tate s-a inr?ut??it vizibil din august 1992 ?i a murit pe 8 octombrie 1992 la 16:35. ^[70]

Pe 17 octombrie Bundestagul i-a acordat funeralii de stat. ^[70] Ehrengrab (mormantul de onoare) al lui Willy Brandt se afl? la cimitirul berlinez Waldfriedhof Zehlendorf lang? mormantul lui Ernst Reuter, predecesorul s?u ca Primar General al Berlinului intre anii 1948 ?i 1953. ^[71] Rut, cea de-a doua so?ie a lui Brandt, este inmormantat? la acela?i cimitir.

Lucr?ri [ modificare | modificare surs? ]

• Erinnerungen. Mit einem aktuellen Vorwort , Editura Ullstein, Frankfurt am Main/Berlin 1992, ISBN 3-548-22977-8

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Brigitte Seebacher-Brandt, Willy Brandt , Editura Piper, Munchen 2013, ISBN 978-3-492-30430-6
• Peter Merseburger, Willy Brandt, 1913?1992. Visionar und Realist , Editura DVA, Stuttgart 2002, ISBN 3-423-34097-5
• Hans-Joachim Noack, Willy Brandt. Ein Leben, ein Jahrhundert , Editura Rowohlt Berlin, Berlin 2013, ISBN 978-3-87134-645-3

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Materiale media legate de Willy Brandt la Wikimedia Commons