L'
inglese
(nome nativu:
English
,
AFI
: /??ŋ?l??/) he una lingua induauropea appartinenti a u ramu occidentali di i lingui germanichi, incu l'
ulandesu
, l'altu e bassu
tedescu
, u
fiammingu
e u
frisone
. Cunserva sempri un'evidenti parintedda cu u sassonu cuntinintali (dialettu di u bassu tedescu).
L'inglesu accupa una pusizioni tuttu a fattu particulari, micca solu rispettu a i lingui germanichi, ma ancu a l'internu di u gruppu linguisticu induauropeu: ha talmenti simplificatu e altiratu a so probbia struttura da avvicina si oramai a una lingua isulanti piuttostu ch'e a una lingua flessiva.
Inoltri, da u puntu di vista di u vucabulariu cunteni molti tarmini di urighjina non germanica, e in particulari
latina
: si valuta in oltri u 50% l'afflussu di tarmini latini dirivati da u francesu, pinitrati in u lessicu inglesu in bona parti grazia a l'accupazioni nurmana dopu u 1066, ma ancu in u
Rinascimentu
, par influssu di u latinu coltu e scentificu.
Tra i lingui di grandi diffusioni, l'inglesu he verusimilamenti piu apartu a l'intrata di novi vucabuli di urighjina straniera, sii a causa di u so ampiu usu com'e lingua franca, sii in virtu di l'urighjina mista latinu-germanica di gran' parti di i radichi, sii - prubabilamenti - ancu grazia a l'estrema puvarta di diclinazioni e disinenzi tipichi chi ni carattarizeghjini i sustantivi.
In u corsu di u XX seculu l'inglesu he divintatu, infatti, a lingua franca par eccillenza, abbattendu a pricidenti supremazia di u
francesu
, chi a so volta avia sustituitu u
latinu
a fini di cumunicazioni diplumatica e scentifica. He oghji ancu un strumentu par a cumunicazioni fra etnii privi di cunnissioni culturali, scentifichi o pulitichi.
Si calculeghja chi quiddi chi parlani inglesu com'e lingua materna (
English as a native language
, ENL) siini circa 350 milioni, mentri so circa 300 milioni i parlanti di l'
English as a second language
(ESL), veni a di chi parlani inglesu accantu a a lingua naziunali o nativa. So infini circa 100 milioni i parlanti di l'
English as a foreign language
(EFL), veni a di chi ani amparatu l'inglesu a scola, in paesi induva sta lingua un he micca in usu. U numaru di quiddi chi usani l'inglesu com'e lingua siconda o straniera supareghja dunqua quiddu di quiddi chi u parlani da a nascita.
L'inglesu he usatu com'e
lingua materna
(
ufficiali
o di fattu) in i siguenti paesi:
L'inglesu he imprudatu com'e lingua ufficiali in:
Botswana
,
Bangladesh
,
Camerun
,
Isuli Cook
,
Figi
,
Filippini
,
Gambia
,
Ghana
,
Hong Kong
,
India
,
Kenya
,
Kiribati
,
Lesotho
,
Malawi
,
Malta
,
Mauritius
,
Namibia
,
Nauru
,
Nigeria
,
Pakistan
,
Palau
,
Papua Nova Guinea
,
Portu Ricu
,
Samoa Uccidintali
,
Seychelles
,
Sierra Lione
,
Singapore
,
Sudan di u Sudu
,
Isuli Salomone
,
Tuvalu
,
Swaziland
,
Tanzania
,
Uganda
,
Vanuatu
,
Zambia
e
Zimbabwe
.
L'inglesu s'he affirmatu di fattu com'e u standard par a cumunicazioni scentifica a altu e altissimu liveddu, essendu imprudatu com'e lingua prifirinziali par u scambiu di infurmazioni scentifichi tra parsoni di lingui diffarenti, par a publicazioni di cuntribuzioni in i principali rivisti scentifichi di qualsiasi sittori e par i rilazioni in i cungressi internaziunali.
In u so longu sviluppu l'inglesu si he nutevulamenti altiratu. Cunvinziunalamenti si dividi l'evuluzioni diacronica di a lingua in
cinqui fasi
:
- Anglusassonu
- Inglesu anticu
(opara di rifirimentu: u
Beowulf
)
- Inglesu mediu
(opara di rifirimentu:
The Canterbury Tales
, e, par a prununcia di u Middle English
Ormulum
)
- Prima inglesu mudernu
(opari di rifirimentu: quiddi di
Shakespeare
e
Marlowe
)
- Inglesu mudernu
He pussibuli estrapula di i dati apprussimativi tra i molti pruposti, e di chi l'Anglusassonu va da l'invasioni di a
Britannia
a opara di
Sassoni
,
Juti
e
Angli
(
V seculu
d.C.) finu a a piu massiccia e siconda fasa di cristianisazioni di l'isula. L'Inglesu anticu rimpiazza tandu l'Anglusassonu, ancu in virtu di a supremazia di u dialettu West Saxon annantu a quiddu anglicu, divutu a u rinfurzamentu di a situazioni ecunomica e pulitica di i stati di u sudu di l'Inghilterra rispettu a quidda di u nordu (zona di i 5 regni) sinu a l'invasioni
nurmana
.
L'Inglesu mediu si po fa tarmina intornu a l'iniziu di u
XVI seculu
.
U Prima inglesu mudernu copri un periodu di tempu, chi va da
Shakespeare
sinu a a mita di u Setticentu.
L'Inglesu mediu va da u Setticentu, incu a comparsa di rumanzi com'e Robinson Crusoe di Defoe, insinu a i nosci ghjorna.
Bench'e a lingua parlata si sii evoluta in quiddi seculi (par asempiu, in inglesu mudernu a prununcia di molti paroli usati in l'opari di Shakespeare he diffarenti da quidda di u prima inglesu mudernu),
[1]
a so struttura he ferma sustanzialamenti immutata.
Sicondu u resucontu di u
Venerabile Beda
, i sterpi germanichi di l'
Angli
, di i
Sassoni
e di l'
Ghjuti
, partiti da u
Ghjutland
e da l'
Alimagna
sittintriunali e da a futura Danimarca, si stalletini in quidda rigioni di a
Britannia
chi he oghji l'
Inghilterra
in u
499
d.C. I Ghjuti si stabilini in u
Cantium
(
Kent
), l'Angli in l'
Anglia uriintali
, in i
Midlands
e in
Northumbria
, i Sassoni in l'
Essex
, in u
Middlesex
e in u
Wessex
- veni a di rispittivamenti regnu di i Sassoni uriintali, di mezu e uccidintali. Sottu a spinta di i novi vinuti i
Celti
in parti si spustani a punenti (North Walas, West Walas o Galles, Suth Walas o
Cornuvaglia
).
A parta da u
X seculu
l'atoni brevi
a
,
e
,
o
e
u
tendini a cunfluiscia in u sonu indistintu
schwa
[?]
mori friquenti in l'inglesu mudernu. L'Inglesu anticu, a diffarenza di u Mediu inglesu, pussedi una ricca
flissioni
, sii numinali ch'e virbali. I genari so tre,
maschili
,
feminiccia
e
neutru
. Com'e in
tedescu
, u nomu in l'Anticu inglesu prisenta quattru casi:
numinativu
,
genitivu
,
dativu
,
accusativu
.
U
Mediu inglesu
he u nomu datu a a lingua storica chi ha com'e urighjina i diversi formi di inglesu parlatu in u periodu cumpresu tra l'invasioni
nurmana
e u tardu
Rinascimentu
inglesu. Grazia a
Geoffrey Chaucer
u Mediu inglesu emersi com'e una lingua litteraria, soprattuttu grazia a a so piu celebru opara, i
Canterbury Tales
.
Incu
Ghjuvanni Senzaterra
guasgi tutti i pussidimenti francesi funi persi (fora di l'
Isuli di u Canali
, ultimu branu di u Ducatu di Nurmandia). A parta da a
Guerra di i Cent'Anni
i liami incu a
Francia
, dunqua, s'addibuliscitini. U vechju pruvverbiu "Jack wold be a gentilman if he cold speke Frensk" cumincio a perda moltu di u so significatu. In Inghilterra cumincio a pricisa si un novu standard, basatu annantu a u dialettu di
Londra
e di i
Home Counties
.
L'intruduzioni di a
stampa
in
Inghilterra
a opara di
William Caxton
in u
1476
cuntribui a a fissazioni di l'ortugrafia ma, apposta ch'e ebbi locu prima ch'e si cuncludissi u
grandi spustamentu vucalicu
, ditarmino u prima grandi divariu tra scrittura e prununcia.
Dopu a nascita di a
Ghjesgia d'Inghilterra
nasci l'esigenza di una virsioni inglesa di a
Bibbia
. In u
1611
fu data a i stampi l'
Authorized Version
. A
stampa
, a
Riforma
e l'affirmazioni di u
cetu mediu
("middle class") ebbini com'e cunsiquenza a diffusioni di quidda chi era in traccia d'affirma si com'e lingua standard.
L'espansioni
culuniali
di l'Inghilterra diffusi a parlata in vasti tarritorii di l'
America di u Nordu
, di l'
Africa
, di l'
Asia
e di l'
Uceania
.
L'indipindenza di l'
Stati Uniti
currisposi a a furmazioni di una varieta d'inglesu, diffarenti da u standard britannicu, chi s'he affirmata dopu a liveddu mundiali in u
XX seculu
.
U
grandi spustamentu vucalicu
he a piu impurtanti altirazioni funetica di a storia di a lingua inglesa. Si po affirma chi eddu purto l'inglesu a a so prununcia attuali. U grandi spustamentu vucalicu un ebbi micca locu a listessa ebbica in i diversi rigioni (in parechji, particularamenti a u Nordu, he assenti in i parlati lucali a i ghjorna d'oghji); si po quantunqua pona u so iniziu a u
XV seculu
e cunsidara lu scumpiitu a a fini di u
XVI
.
U grandi spustamentu vucalicu riguarda i vucali longhi:
Tra i
dittonghi
[iu]
e
[?u]
cunfluiscini in
[juː]
(
muti
).
[juː]
tendi a simplifica si in
[uː]
dopu
l, r
,
[t?]
e
[d?]
(
rude, chew, June
).
[au]
passa a
[?ː]
(
law
).
I spiranti allongani u sonu di una
a
chi i pricedi:
mass
[maːs]
,
bath
[baːθ]
,
staff
[staːf]
.
L'
r
, fra altru distinata a scumpariscia dopu vucali, impidisci u grandi spustamentu vucalicu intruducendu un schwa:
door
[door]
,
clear
[cliar]
.
Scumpariscini i soni
[x]
e
[c]
, fora di in prestiti com'e u
scuzzesu
loch
[l?x]
o in i
grecisimi
(e.g.
chemistry
[?xeːmiztri]
, . U
gh
chi i ripprisintava perdi ogni sonu incausendu l'allungamentu di a vucali pricidenti (
bright
,
night
) (
[brict]
>
[bra?t]
,
[nict]
>
[nait]
) oppuri, spezii in fini di parola, diventa
[f]
(
cough
).
Casu particulari he u
prunomu
di prima parsona
I
, chi diriveghja da l'anticu
igh
(cfr.
tedescu
ich), ma in u passaghju da u Mediu inglesu a l'Inglesu mudernu, oltri a u grandi spustamentu vucalicu subitu da a vucali longa
[iː]
, ha vistu cada ancu in a lingua scritta u digramma
gh
.
[hw]
diventa
[w]
(fora di u Nordu) ma si manteni a grafia
wh
.
[j]
tendi a fonda s'incu a cunsunanti pricidenti:
ocean
[?oːsj?n]
>
[?oː??n]
,
measure
[?meːzi?r]
>
[?meː??r]
,
futuri
[?fjuːt?r]
>
[?fjuːt??r]
, e cetara.
Un di i fatti piu impurtanti he a scumparsa di l'
r
postvucalica. Quissa he una carattaristica tipica di u Sudu, assenti sempri oghji da i Midlands versu u nordu e in
Scozia
. E assenti in i
Stati Uniti
fora di in u
New England
uriintali e in u Sudu.
U plurali in
-s
s'afferma dicisamenti. Fermani parechji formi incu
umlaut
(
foot, feet
) e parechji plurali in nasali (
oxen
).
L'aghjittivi so nurmalamenti invarievuli, ma ci so casi in i quali u genaru di a lingua antica s'he prisirvatu, par asempiu
blond
cambia a
blonde
incu i sustantivi feminicci.
Diminuiscini nutevulamenti i verbi forti (oramai chjamati "irregulari"). Indrentu a 'ssa catiguria scumparisci a spessu a distinzioni tra priteritu e participiu passatu (
cling, clung, clung
).
U cunghjuntivu si riduci finu guasi a scumpariscia. In i rari casi in i quali he adupratu he indistinguibili da l'indicativu fora di i casi in i quali ha una forma diffarenti (terza pers. sing. adisinenziali [he do], forma
be
di u verbu essa).
A disinenza di a terza parsona singulari oscilla fra
-(e)th
(miridiunali) e
(e)s
(sittintriunali). Sara st'ultima forma a privala finalmenti.
A forma prugrissiva (
to be ...ing
) diventa rigulari.
A custruzzioni
to be
+ participiu passatu (
I am come
) diventa molta rara incu l'affirmazioni di
to have
in sta funzioni.
Inoltri, a u priteritu, i verbi rigulari tarmineghjani incu u sonu [d], [t] o [id] (asempiu: "Danced" [t], "changed" [d], "Started" [id]).
Influenza di i lingui rumanichi annantu a l'inglesu
[
mudifica
|
edita a fonte
]
A lingua germanica di l'isuli britannichi, ancu s'eddu he difficiuli di parla di un anticu inglesu unitariu, subi una nutevuli latinisazioni in dui fasi principali:
- l'arrivu di i monachi a u seguitu di
Agostino di Canterbury
(primatu di a
Ghjesgia anglicana
in
601
)
- a scunfitta, in u
1066
, di Aroldo II, ultimu re anglusassonu, da parti di
Guglielmu u Conquistadori
, pratindenti a u tronu inglesu chi divasto e spruprio tutti i terri e i be di u paesi chi passani a i
vassalli
e
veschi
nurmani
a eddu fideli: stu mumentu terribuli, in u quali
Wulfstan
, l'
arcivescu di York
volsi veda a fini di u mondu (
"Repent, for the Day of the Lord is at hand"
, "Pintiti vi, ch'e u Ghjornu di u Signori he a i porti"), era distinatu a cambia par sempri u voltu di l'Isuli britannichi.
Mutazioni semantichi di i lemmi francesi
[
mudifica
|
edita a fonte
]
Di solitu, quandu una parola straniera he intrudutta in una lingua, subisci cio ch'e Baugh e Cable,
[2]
adattendu un terminu da a
butanica
, chjamani
"arrested development"
. In inglesu he pussibuli truva molti paroli francesi in a "forma" in a quali funi impurtati in
Inghilterra
a l'ebbica di u
Medievu
: si cunfronta
default
(in inglesu) incu
defaut
(in francesu),
subject
(in inglesu) incu
sujet
(in francesu). Si po paraguna a u fattu chi dopu a un travasu, a pianta un cresci piu par un certu periodu, mentri un'altra di listessa ita cuntinueghja a sviluppa si nurmalamenti: i paroli francesi, quandu un funi micca rimanighjati da l'
umanisti
in u
XVI seculu
ani dunqua cunsirvatu a "forma" incu a quali erani stati intrudutti in u Medievu in un cuntestu linguisticu a eddi stranieri.
A diffarenza di a forma, u
significatu
di i paroli impristati da u francesu (chi in
Francia
firmeti sustanzialamenti immutati), duviti inveci adatta si in l'inglesu a causa di a cuncurrenza di altri paroli anglusassoni incu listessu significatu: a spessu cambiendu lu, o incausendu l'estinzioni di u terminu. Cusi, par asempiu, mentri
courir
un fu micca accaticatu com'e
run
, i paroli chi si rifiriani a a vita di l'alta sucita (francofuna) succesini megliu, com'e
court
(francesu mudernu
cour
) e
chivalry
(sensu di cavaddaria). E dino: par "porcu" esistini dui paroli diffarenti:
pig
he a bestia viva, chi divintava
pork
quandu era cucinata da i ricchi nurmani (i paisani anglusassoni un pudiani micca permetta si di manghja mori carri di porcu, paro l'addivavani par i prubitarii nurmani). Ma esistini parechji altri "coppii sinonimichi", in i quali u terminu currenti he di radica germanica (anglusassona) mentri quiddu "altu" ha una radica latina (francesa). Si tratta di un finominu tipicu di a lingua inglesa, non certu limitatu a u duminiu alimintariu, ma stesu ancu a cuncetti metafisichi, induva l'accizioni elevata tendi sempri a sviluppa u terminu di radichi latinu-francesi (a diffarenza, par asempiu, di cio chi avveni in
tedescu
). Ni so asempii:
-
ox
,
cow
,
calf
(boiu, vacca, viteddu);
beef
, carri di manzu (da u francesu
boeuf
, boiu);
-
time
(tempu crunulogicu); tense (tempu grammaticali; da u francesu
temps
);
-
freedom
(libarta);
liberty
(l'idea di libarta);
-
strength
(forza);
force
(forza in fisica).
In altri casi he ancu difficiuli a truva accizioni beddi distinti in i dui tarmini sinonimi, quiddu germanicu e quiddu latinu, com'eddu accadi par asempiu incu
wedding
,
marriage
,
matrimony
,
espousal
(matrimoniu).
Stu scenariu cumplessu in u quali i paroli di urighjina
rumanza
lottani par a sopravvivenza contru a quiddi anglusassoni, rifletti u cunflittu beddu piu drammaticu tra civilta anglusassona e nurmana: dopu u distaccu puliticu di l'
Inghilterra
da a
Francia
(in u XIII seculu) u francesu persi, paro, vigori: una tistimunianza ridicula ni he u parsunaghju di a Monaca in i
Canterbury Tales
(
I raconti di Canterbury
), chi parla di manera maccaronica, pruvuchendu cusi l'ilarita di la ghjenti.
Bon'parechjii funi i paroli eliminati sii in l'anglusassonu sii in u francu-nurmanu, par quantu in u
lessicu
l'avantaghju pendi nittamenti in favori di u mondu rumanzu par l'influenza asercitata da u pristigiu litterariu di u mondu rumanzu e dunqua da u
Rinascimentu
. In l'
ita lisabettana
si (ri) introdussini tarmini francesi in forma piu muderna e molti lemmi
taliani
prima scunnisciuti (si pensa solu a l'influenza di i formi litterarii com'e u
sunettu
, a
cummedia di l'arti
, a
musica
taliana e a
tragedia
senechiana
pruvinenti di mudeddi taliani). U
tiatru lisabettanu
sfrutto fra altru a prisenza di una cumpagnia numarosa di attori e littarati taliani.
Stu prucessu di trasfurmazioni he sempri in corsu a i ghjorna d'oghji: i
verbi irrigulari
, influinzati da quiddi di urighjina rumanza, adoprani pocu a pocu -e, par u passatu e u participiu passatu (par asempiu
burnt
>
burned
e
dreamt
>
dreamed
) mentri i
genitivi sassoni
so oramai usati in i formi piu simplici:
The Oxford Police
(induva Oxford he usatu com'e simpliciu aghjittivu) he moltu piu friquenti di
Oxford's Police
, e a
-m
di u
dativu
anglusassonu di
whom
(chi), he oramai assenti in a cunvarsazioni infurmali. Tutti 'ssi finomini so indicatori di u longu prucessu chi ha avvicinatu l'inglesu a u mondu rumanzu piu ch'e tutti l'altri
lingui germanichi
, senza perda puri i qualita fundamintali chi da eddu a distinguiscini.
I
vucali
di l'inglesu varieghjani monda da un dialettu a l'altru, e par via di cunsiquenza, i vucali si poni trascriva incu parechji simbuli sicondu i diffarenti articulazioni.
L'ortografia e a grammatica di 'ssu articulu un so micca currette. Pudete cuntribuisce a ammigliura le.
Lu
sistema vocalico
di l'AI cunsta di sette vocali, chi possonu esse brevi o lunghe:
- a
(aperta se breve, chiusa se lunga)
- æ
(
[æ]
o
[æ:]
)
- e
(
[?]
se breve,
[e:]
se lunga)
- i
- o
(aperta se breve, chiusa se lunga)
- u
(
[?]
o
[u:]
)
- y
(ai)
La lungura di le vocali un veniva indicata graficamente.
A partisce da lu
X secolu
le atone brevi
a
,
e
,
o
e
u
tendonu a cunfluisce in lu sonu indistintu
schwa
[?]
cosi frequente in l'inglese mudernu.
Li
dittonghi
so:
Tra le
cunsonanti
:
- c
rende li soni
[k]
(
cynn
, stirpe) e
[t?]
(
c
di
cena
) (
spræc
[spræt?]
, discorsu).
- g
puo indica li soni
[j]
(
gear
, annu) o
[?]
(gh) (
dagas
, ghjorni).
- h
rende li soni
[h]
,
[x]
(fricativa sorda velare) o
[c]
(ted. ich).
- ð
e
þ
possonu rende indifferentemente li soni
[ð]
o
[?]
, esattamente comu
th
in l'inglese mudernu.
- sc
si leghje
[?]
(
sc
di
scena
) (
wascan
['wa?an]
, lavare).
L'AI, a differenza di l'IM, possede una ricca
flessione
, sia nominale chi verbale. li ghjeneri so tre,
maschile
,
femminile
e
neutru
.
Come in
tedescu
, lu nome in l'AI presenta quattru casi:
nominativu
,
ghjenitivu
,
dativu
,
accusativu
. Le classi di declinazione piu frequenti so tre:
- Nomi maschili e neutri in
-a-
. Questa classe currisponde a li nomi indoeuropeani in
-u-s
, ghjerm.
-a-z
, lat.
-u-s
)
- Nomi femminili in
-u-
(currispondenti a l'IE
-a-
, ghjerm
-u
, lat.
-a
)
- Nomi maschili, femminili e neutri in nasale (ted.
Name, Friede
).
Altre declinazioni menu frequenti so la atematica, quella in
-r-
, quella di li neutri cu plur. in
-ru
.
Declinazione in -a-,
stan
, masch., "petra"
|
|
sing.
|
plur.
|
nom
|
stan
|
stan-as
|
ghjen
|
stan-es
|
stan-a
|
dat
|
stan-e
|
stan-um
|
acc
|
stan
|
stan-as
|
Declinazione in -a-,
land
, neutru, "terra"
|
|
sing.
|
plur.
|
nom
|
land
|
land
|
ghjen
|
land-es
|
land-a
|
dat
|
land-e
|
land-um
|
acc
|
land
|
land
|
Declinazione in -u-,
cearu
, femm., "dolore"
|
|
sing.
|
plur.
|
nom
|
cear-u
|
cear-a
|
ghjen
|
cear-e
|
cear-a
|
dat
|
cear-e
|
cear-um
|
acc
|
cear-e
|
cear-a'
|
I sustantivi atematici, masch. e femm., cambianu a lu plurale la vocale tematica in cunseguenza di un anticu umlaut:
fot
, masch. "pede", plur.
fet
.
L'aghjettivi, secondu una caratteristica di le
lingue ghjermaniche
, segonu una
declinazione forte
, cu le desinenze di li pronumi, e una
debule
, cu le desinenze di li sustantivi in nasale. Un aghjettivu segue la declinazione debule quandu he precedutu da un articulu, un dimostrativu o un possessivu, la forte In l'altri casi.
Prima persona
|
|
sing.
|
duale
|
plur.
|
nom
|
ic
|
wit
|
we
|
ghjen
|
min
|
uncer
|
ure
|
dat
|
me
|
unc
|
us
|
acc
|
me
|
unc
|
us
|
seconda persona
|
|
sing.
|
duale
|
plur.
|
nom
|
þu
|
ghjt
|
ge
|
ghjen
|
þin
|
incer
|
eower
|
dat
|
þe
|
inc
|
eow
|
acc
|
þe(c)
|
inc(it)
|
eow
|
Terza persona sing.
|
|
masch.
|
femm.
|
neutro
|
nom
|
he
|
heo
|
hit
|
ghjen
|
his
|
hire
|
his
|
dat
|
him
|
hire
|
him
|
acc
|
hine
|
hi(e)
|
hit
|
Terza persona plur.
|
|
tutti li ghjeneri
|
nom
|
hi(e)
|
ghjen
|
hira
|
dat
|
him
|
acc
|
|
A grammatica inglesa mostra una quantita minima d'inflissioni rispettu a altri
lingui induaurupei
. Par asempiu, l'inglesu cuntimpuraniu, diffarenti da u
tedescu
, u
nidirlandesu
e i
lingui rumanichi
, manca di
genaru grammaticali
e cuncurdanza aghjittivali. I
casi
so tutti scumparsi e in parti sopravvivini in i
prunomi
. A distinzioni tra verbi forti (calchi volta chjamati "irrigulari" par asempiu
speak/spoke/spoken
) e quiddi debuli (chjamati "rigulari" par asempiu
call/called/called
) d'urighjina germanica he diminuita in l'inglesu cuntimpuraniu, e l'inflissioni (par asempiu plurali irrigulari) so divintati piu rigulari.
Parallelamenti, a lingua inglesa he divintata piu
analitica
, e l'usu di
verbi mudali
e l'
ordini di i paroli
par cumunica i diversi significati he divintatu piu impurtanti. I
Verbi ausiliari
signalani i dumandi, a nigativita, a pularita, a boci passiva e i tempi prugrissivi.
L'Inglesu Mediu, o
Middle English
, he u nomu datu a a lingua storica chi ha com'e urighjina i diversi formi d'inglesu parlati in u periodu cumpresu tra l'invasioni nurmana e u tardu Rinascimentu inglesu. Grazia a Geoffrey Chaucer u Mediu inglesu emersi com'e una lingua litteraria, soprattuttu grazia a a so piu celebra opara, i
Canterbury Tales
.
Incu Ghjuvanni Senzaterra guasgi tutti i pussidimenti francesi funi persi (fora di l'Isuli di u Canali, ultimu strappeddu di u Ducatu di Nurmandia). A parta da a guerra di i cent'anni i liami incu a Francia, cusi, si addibbulitini. U vechju pruvverbiu "Jack wold be a gentilman if he cold speke Frensk" cumincio a perda moltu di u so significatu. In Inghilterra cumincio a appariscia un novu standard, basatu nantu a u dialettu di Londra e di i
Home Counties
.
L'intruduzioni di a stampa in Inghilterra da William Caxton in u 1476 cuntribui a a fissazioni di l'ortugrafia ma, apposta ch'edda ebbi locu prima ch'eddu si cuncludissi u grandi spustamentu vucalicu, ditarmino u prima grandi divariu tra scrittura e prununcia.
Dopu a a nascita di a Ghjesgia d'Inghilterra nasci l'esigenza d'una virsioni inglesa di a Bibbia. In u 1611 fu data a i stampi l'Authorized Version. A stampa, a Riforma e l'affirmazioni di a classa media ("middle class") ebbini com'e cunsiquenza a diffusioni di quidda chi cuminciava a affirma si com'e lingua standard.
L'espansioni culuniali di l'Inghilterra diffusi a parlata in numarosi tarritorii di l'America di u Nordu, di l'Africa, di l'Asia e di l'Uceania. L'indipindenza di i Stati Uniti currisposi a a furmazioni d'una varieta d'inglesu, diffarenti da u standard britannicu, chi s'he affirmata a u liveddu mundiali in u XX seculu.
U grandi spustamentu vucalicu (in inglesu
Great Vowel Shift
, GVS) he a piu impurtanti altirazioni funetica di a storia di a lingua inglesa. Si po affirma ch'eddu purto l'inglesu a a so prununcia attuali. U GVS un ebbi micca locu in listessa ebbica in i diversi rigioni (in parechji, particularamenti a u Nordu, he assenti in i parlati lucali a i ghjorna d'oghji); si po quantunqua sita u so iniziu a u XV seculu e cunsidara lu compiu a a fini di u seculu XVI.
Tra i dittonghi [iu] e [?u] cunfluiscini in [juː] (mute). [juː] tendi a simplifica si in [uː] dopu a
l
,
r
, [t?] e [d?] (rude, chew, June). Inoltri, [au] passa a [?ː] (law). I spiranti allongani u sonu d'una a chi i pricedi: mass [maːs], bath [biiːθ], staff [heːf]. L'
r
, fra altru distinata a spariscia dopu a vucali, impidisci u GVS d'intruducia un schwa: door [door], clear [cliar].
Spariscini i soni [x] e [c], fora di in prestiti com'e u scuzzesu
loch
[a/u?x] o in i grecisimi (par asempiu chemistry [?xeːmiztri]). U
gh
chi i ripprisintava perdi ogni sonu incausendu l'allungamentu di a vucali pricidenti (bright, night) ([brict] > [bra?t], [nict] > [nait]) oppuri, spezia in fini di parola, diventa [f] (cough). Casu particulari he u prunomu di prima persona I, chi diriveghja da l'anticu *igh (cfr. tedescu ich), ma in u passaghju da u MI a l'Inglesa mudernu, piu di a u GVS subitu da a vucali longa [iː], ha vistu casca ancu in a lingua scritta u digramma gh.
[hw] diventa [w] (fora di u Nordu) ma si manteni a grafia
wh
.
[j] tendi a fonda si incu a cunsunanti pricidenti: ocean [?oːsj?n] > [?oː??n], measure [?meːzii?r] > [?meː??r], future [?fjuːt?r] > [?fjuːt??r], e cetara.
Un di i fatti piu impurtanti he a scumparsa di l'
r
postvucalica. Quissa he una caratteristica tipica di u Sudu, assenti sempri oghji da i Midlands versu u nordu e in Scozia. He assenti in i
Stati Uniti d'America
fora di in u New England uriintali e in u Sudu.
Diminuiscini assa i verbi forti (ormai chjamati "irrigulari"). Drentu a 'ssa catiguria sparisci a spessu a distinzioni tra priteritu e participiu passatu (
cling
,
clung
,
clung
).
U cunghjuntivu si riduci finu guasgi a spariscia. In i rari casi in i quali eddu he impiigatu he indistinguibili da l'indicativu fora di i casi in i quali t'ha una forma diffarenti (terza pers. sing. adisininziali [he do], forma
be
di u verbu essa).
A desinenza di a terza parsona singulari oscilla fra
-(e)th
(miridiunali) e
(e)s
(sittintriunali). Sara quidd'ultima forma chi privalara.
A forma prugrissiva (
to be
...
ing
) diventa rigulari.
A custruzzioni
to be
+ participiu passatu (I am com'e) diventa mori rara incu l'affirmazioni di
to have
in 'ssa funzioni. Inoltri, a u priteritu, i verbi rigulari tarmineghjani incu u sonu [di], [t] o [id] (asempiu:"Danced" [t], "changed" [di], "Started" [id]).
Da u puntu di vista di u vucabulariu, cunteni molti tarmini di urighjina non germanica, e in particulari
latina
: si valuta in oltri u 50% l'afflussu di tarmini latini dirivati da u francesu, pinitrati in u lessicu inglesu in bona parti grazia a l'accupazioni nurmana in i seculi dopu u 1066 (quandu i Duchi di
Nurmandia
cunquistani l'Inghilterra anglo-sassonu incu a Battaglia di Hastings), ma ancu in u
Rinascimentu
, par influssu di u latinu coltu e scentificu. Par sta raghjoni, una di i carattaristichi piu evidenti di u lessicu inglesu he a ricchezza di coppii di sinonimi, di i quali l'unu di urighjina germanica, l'altru di urighjina latina, par indica listessu ughjettu o cuncettu ma incu accizioni e sfumaturi diversi, par asempiu: freedom/liberty, pig/pork, spear/lance, first/prime, opening/aparture, fire/focus, amount/quantity (bench'e in st'ultimu casu ancu amount diriveghja di manera indiretta da u latinu
a montem
a traversu u francesu anticu
amonter
, chi ha purtatu ancu a u talianu "ammunta") etc.
L'accentu britannicu cunnisciutu com'e "
Received Pronunciation
" ha i siguenti carattaristichi:
- He una prununcia
non-rotica
, veni a di l'
r
un he mai prununciata dopu a una vucali almenu ch'e un suviti micca un'antra vucali (ancu iniziali di una parola succissiva).
- A
u
un he micca vilarizata in fini di sillaba (
mill
[m??]
), chjara in tutti l'altri pusizioni.
- Un ci he micca distinzioni tra
w
e
wh
[w]
.
- A
o
longa (
m
o
de
) si prununcia com'e un
schwa
suvitatu da /?/,
[??]
.
- A
u
brevi (
b
u
t
), trascritta tradiziunalamenti incu
/?/
, ha un sonu moltu chjusu, praticamenti
[a~?]
.
A prununcia dialittali
sittintriunali
(da u Staffordshire, Leicestershire e Lincolnshire versu u nordu) he
carattarizata da i siguenti fatti funetichi:
- GVS
assenti:
cloud
si prununcia
[kluːdi]
,
house
[huːs]
,
night
[niːt]
.
- Una vucali dirivata da
a
di l'AI si prununcia
[i?]
:
stone
[sti?n]
.
- [aŋ]
di l'AI un he micca cunsirvatu:
lang
[aŋg]
=
long
[u?ŋ]
di u standard.
- U gruppu
wh
un he generalamenti micca prununciatu
[hw]
.
- A
u
brevi si prununcia
[?]
:
butter
[?b?t?r]
inveci di
['bat?]
.
- Path, grass, laugh
, e cetara. si prununciani
[pæθ]
,
[græs]
,
[læf]
nanzi ch'e
[p?ːθ]
e cetara.
- A prununcia un he micca
rotica
(
r
prununciata in tutti i pusizioni).
In u '
Sudu
:
- U gruppu
path, grass,
e cetara. si prununcia
[p?f]
,
[gr?s]
, e cetara.
- h
generalamenti un he micca prununciata.
- I dialetti uccidintali (Dorset, Somerset, Devon) so rotichi e cunservani a disinenza
-eth
a a terza parsona sing. di i verbi.
- In i dialetti uriintali (Kent, Dorset) i fricativi sordi in iniziu di parola so sunurizati:
farm
[vaːm]
,
sea
[ziiː]
.
- A Londra e in i Home Counties
[ei]
tendi a divinta
[a i]
o
[aː]
:
they
[vai]
.=== L'inglesu americanu ===
L'
inglesu americanu
he un insemu di varianti di a lingua inglesa parlati in i
Stati Uniti d'America
. Circa i dui terzi di la ghjenti di matrilingua inglesa vivini in i Stati Uniti. L'accentu piu neutrali di l'inglesu
americanu
si chjama
General American
. Si basa annantu a l'accenti di u
Midwest
ed ha i siguenti carattaristichi:
- He una prununcia
roza
, veni a di a /r/ si prununcia in tutti i pusizioni. Par parechji parlanti, l' /r/ si rializeghja com'e l'
apprussimanti ritruflessa
,
[?]
, in cuntrastu cu u fonu tipicu inglesu, l'
apprussimanti alviulari
,
[?]
.
- I siquenzi /?r/ (
butt
er
) e /?r/ (
b
ir
di
) ani com'e rialisazioni vucali rutacizati indicati incu i simbuli [?] oppuri [?].
- U
father-bother merger
he privalenti; i funemi /?ː/ e /?/ ani tutti e dui a rialisazioni [?].
- Parechji accenti subiscini u
caught-cot merger
induva i funemi /?/ e /?/ ani listessa rialisazioni: [?].
- A prisenza di u
tapping
di i funemi /t/ e /di/ in pusizioni intervucalica rendi a rialisazioni di i dui funemi uguali:
[?]
, una singula vibrazioni di a
r
corsa. Par asempiu,
bu
tt
er
[?b???]
.
- A
l
he sempri vilarizata(
mill
[m??]
).
L'
Irlanda
si po suddivida, da u puntu di vista linguisticu in tre arii:
L'inglesu parlatu in Irlanda ha subitu pochi variazioni a liveddu di prununcia mantinendu si par parechji aspetti mori cunsirvativu. Ancu a i ghjorna d'oghji l'influssu di u standard britannicu un si faci micca senta mori fora di Dublinu.
A u liveddu funeticu l'inglesu irlandesu he carattarizatu da i siguenti finomini:
- I dittonghi
[a?]
e
[??]
tendini a cunfonda si, e si rializeghjani, sicondu a rigioni, com'e
[?i]
o
[a i]
.
- I dittonghi
[e?]
e
[??]
si prisentani com'e
[eː]
e
[oː]
:
face
[feːs]
,
load
[uːdi]
.
- A
[iː]
dirivata da
[?ː]
si prisenta com'e
[eː]
:
meat
[meːt]
.
- L'
r
si prununcia sempri.
- L'
l
he sempri chjara, mai vilarizata.
- [θ]
tendi a divinta
[t]
e
[ð]
[di]
. Un si distinguini micca paroli com'e
thorn
e
torn
,
then
e
den
.
- [s]
e
[z]
davanti a cunsunanti so a spessu rializati com'e "sh"
[sc]
e "zh"
[sg]
, spicialamenti a u sudu.
Fist
si leghji "fisct".
In u lessicu si scontrani termini particulari di urighjini gaelica, p.es.
slean
, vanga.
U termini
Hiberno
diriveghja da u nomu
latinu
di l'isula,
Hibernia
,
Template:Cn
.
Premii Nobel par a litteratura di lingua inglesa
[
mudifica
|
edita a fonte
]
- Rudyard Kipling
(1907, India/Regnu Unitu)
- William Butler Yeats
(1923, Irlanda)
- ghjeorghje Bernard Shaw
(1925, Irlanda)
- Sinclair Lewis
(1930, Stati Uniti)
- John Galsworthy
(1932, Regnu Unitu)
- Eughjene Gladstone O'Neill
(1936, Stati Uniti)
- Pearl S. Buck
(1938, Stati Uniti)
- Thomas Stearns Eliot
(1948, Stati Uniti/Regnu Unitu)
- William Faulkner
(1949, Stati Uniti)
- Bertrand Russell
(1950, Regnu Unitu)
- Winston Churchill
(1953, Regnu Unitu)
- Ernest Hemingway
(1954, Stati Uniti)
- John Steinbeck
(1962, Stati Uniti)
- Samuel Beckett
(1969, Irlanda)
- Patrick White
(1973, Australia)
- Saul Bellow
(1976, Canada/Stati Uniti)
- William Golding
(1983, Regnu Unitu)
- Wole Soyinka
(1986, Nighjeria)
- Joseph Brodsky
(1987, Unione Suvietica/Stati Uniti)
- Nadine Gordimer
(1991, Sudafrica)
- Derek Walcott
(1992, Santa Lucia)
- Toni Morrison
(1993, Stati Uniti)
- Seamus Heaney
(1995, Irlanda)
- Vidiadhar Surajprasad Naipaul
(2001, Trinidad e Tobago/Regnu Unitu)
- John Maxwell Coetzee
(2003, Sudafrica)
- Harold Pinter
(2005, Regnu Unitu)
- Doris Lessing
(2007, Regnu Unitu)
- ↑
Shakespeare's Works and Elizabethan Pronunciation
, Oxford, Clarendon Press, 1981.
- ↑
Baugh, A. e Cable, Th.
A History of the English Language
. London, Routledge & Kegan Paul,
1978
.
- ↑
Roach,
op. cit.
, p. 242
- Fausto Cercignani
.
Shakespeare's Works and Elizabethan Pronunciation
, Oxford, Clarendon Press, 1981.
- Dobson, E. J.
English Pronunciation 1500-1700
, 2 ed. 2 vols, Oxford, Clarendon Press, 1968.
- (
EN
) Bryan Garner,
Dictionary of Modern Legal Usage
, Oxford, Oxford University Press.
- Maria Fraddosio,
ELS: English for Law Students
, Napoli, Edizioni Giuridiche Simone, 2004.
- Barbieri G. ? Codeluppi L.,
How to Tackle Readings in Business and Economics
, Milano, LED Edizioni Universitarie, 1993,
ISBN 88-7916-033-8
- Derouaux A.C.,
Guidebook to Translating from Italian into English
, Milano, LED Edizioni Universitarie, 1991,
ISBN 88-7916-001-X
- Peter Roach,
British English: Received Pronunciation
in ≪Journal of the International Phonetic Association≫, Vol. 34, (2), 2004, pp. 239?245.
DOI
:
10.1017/S0025100304001768
.