U
20 di settembre
he u 263esimu ghjornu (u 264esimu ghjornu s'e l'annata he bisesta) di u calendariu gregorianu.
Santu
Stacchiu
.
Stacchiu
era un paganu di u seculu primu, anzianu generale reputatu cum'e u piu grande guerrieru di l'epica.
Un ghjornu, a caccia, si stippava a un cervu quandu u cervu si volta, una croce mezu a e corne, e u cunverte. Attempu, a moglia riceve a visita di un anghjulu e, ancu ella si face cristiana. A notte, cunvertenu i dui figlioli e, u lindumane, si facenu battiza tutti e quattru.
Dece mesi dopu, affacca un cervu per di a Stacchiu chi u demoniu avia da scatinassi. In una sittimana, i so schjavi morenu da a pesta, i so animali morenu un si sa di che, i banditi viotanu u castellu e u brusgianu, i pirati si piglianu a ellu, a moglia e i figlioli.
Stacchiu diventa zappadore, a moglia, serva in una osteria, i figlioli, garzoni in una buttega. E' dece anni passanu.
Quandu i Parti invadenu l'imperu, l'imperatore Traianu fece ricirca l'anzianu generale Stacchiu. E' u trovanu. E' Stacchiu scaccia i nimichi.
Ristava a fistighja a vittoria participendu a i sacrifizii. Cum'ellu ricusa, u mettenu, cu a moglia e i figlioli, in un toru di bronzu infiaratu. Morenu, ma senza soffre. Da fora, i sentianu canta e lode di u Signore.
Etimolugia: da u gr. "eustachios" (fruttiferu, fecondu).
Nomi:Eustace, Eustache, Eustacia, Eustasius, Eustatius, Eustazio, Stacchia, Stacchiu, Stacey, Stacie, Stazio.
Paesi e cita: Una chjesa in Roma e una chjesa in Parigi cunservanu una parte di e reliquie di Santu Stacchiu. In Corsica, una chjesa Santu Stacchiu esistia in Salice, una in u Cruzinu, un'altra in Sermanu, forse una in Pitrettu Bicchisgia.
Prutezzione: Stacchiu he u santu patrone di i cacciadori. U preganu dinu contru a l'incendii, e per francassi da u focu eternu.
[1]