Interna?ionalismul proletar , denumit uneori socialism interna?ional , este concep?ia conform c?reia revolu?iile comuniste fac parte mai degrab? dintr-o singur? lupt? de clas? global?, decat din evenimente locale separate ^{[1] [2]} . Conceptul se bazeaz? pe teoria conform c?reia capitalismul este un sistem mondial ?i, prin urmare, proletariatul din toate na?iunile trebuie s? ac?ioneze in mod concertat dac? vor s? il inlocuiasc? cu comunismul . ^[3]

Interna?ionalismul proletar a fost imbr??i?at cu hot?rare de primul partid comunist, Liga Comunist? , iar manifestarea sa cea mai cunoscut? a fost sloganul s?u ? Proletari din toate ??rile, uni?i-v?! " ^[3] . Aceast? no?iune a fost adoptat? ?i de Partidul Bol?evic ^[3] . Dup? constituirea Uniunii Sovietice , sus?in?torii marxi?ti ai interna?ionalismului au sugerat c? aceast? ?ar? ar putea fi folosit? ca o ?patrie a comunismului” din care revolu?ia ar putea fi r?spandit? in intreaga lume ^[2] . De?i revolu?ia mondial? a continuat s? ocupe timp de decenii un loc proeminent in retorica sovietic?, ea nu a mai inlocuit preocup?rile interne pe agenda guvernului, mai ales dup? venirea la putere a lui Iosif Vissarionovici Stalin ^[3] . In ciuda acestei schimb?ri a priorit??ilor, Uniunea Sovietic? a continuat s? incurajeze leg?turile interna?ionale cu partidele ?i guvernele comuniste ?i de stanga din intreaga lume ^[3] . Interna?ionalismul proletar a jucat un rol fundamental in infiin?area mai multor state socialiste in Europa de Est dup? al Doilea R?zboi Mondial ?i a justificat sprijinul pentru crearea altora in Asia , America Latin? ?i Africa ^[4] . Sovieticii au finan?at, de asemenea, zeci de insurec?ii purtate impotriva guvernelor colonialiste de c?tre mi?c?rile de gheril? de stanga din intreaga lume ^[5] . Ulterior, alte cateva state ?i-au asumat propriile ini?iative pentru cauza revolu?iei mondiale. Cuba a trimis frecvent misiuni militare interna?ionaliste in str?in?tate pentru a ap?ra interesele comuniste din Africa ?i Caraibe ^[3] .

Adep?ii interna?ionalismului proletar sus?ineau adesea c? obiectivele unei anumite revolu?ii ar trebui s? fie mai degrab? globale decat locale - de exemplu, s? declan?eze sau s? perpetueze revolu?ii in alte p?r?i ^[1] . Interna?ionalismul proletar este strans legat de obiectivele Revolu?iei Mondiale , care trebuie realizate prin revolu?ii comuniste succesive sau simultane in toate na?iunile. Conform teoriei marxiste , succesul interna?ionalismului proletar ar trebui s? duc? la societatea comunist? mondial? ?i, in cele din urm?, la dispari?ia statelor na?ionale ^{[6] [7]} .

Karl Marx ?i Friedrich Engels [ modificare | modificare surs? ]

Interna?ionalismul proletar este rezumat in sloganul formulat de Karl Marx ?i Friedrich Engels , " Proletari din toate ??rile, uni?i-v?! ", ultimul rand din Manifestul comunist , publicat in 1848. Cu toate acestea, abordarea lui Marx ?i Engels fa?? de chestiunea na?ional? a fost, de asemenea, modelat? de considerente tactice in urm?rirea unei strategii revolu?ionare pe termen lung. In 1848, proletariatul era o minoritate in toate ??rile, cu excep?ia catorva state mai dezvoltate. In opinia celor doi, condi?iile politice ?i economice trebuiau s? se maturizeze pentru ca ofere ?anse de reu?it? unei revolu?ii proletare.

De exemplu, Marx ?i Engels au sprijinit apari?ia unei Polonii independente ?i democratice, care la acea vreme era imp?r?it? intre Germania, Rusia ?i Austria-Ungaria. Peter Nettl, biograful Rosei Luxemburg , scrie: ?In general, concep?ia lui Marx ?i Engels despre reorganizarea na?ional-geografic? a Europei se baza pe patru criterii: apari?ia progresului, crearea de unit??i economice de mare anvergur?, cant?rirea aprob?rii ?i a dezaprob?rii in func?ie de posibilit??ile revolu?ionare ?i du?m?nia specific? fa?? de Rusia.” ^[8] La acea vreme, Rusia era v?zut? ca fiind centrul reac?iunii europene.

Asocia?ia Interna?ional? a Muncitorilor [ modificare | modificare surs? ]

Sindicali?tii care au format Asocia?ia Interna?ional? a Muncitorilor (IWA), numit? uneori ?Prima Interna?ional?”, au recunoscut c? prolatariatul era o clas? interna?ional? care trebuia s? i?i uneasc? lupta la scar? interna?ional?. Prin conlucrarea lor dincolo de frontierele na?ionale, muncitorii ar ob?ine o mai mare putere de negociere ?i o mai mare influen?? politic?.

Infiin?at? in 1864, IWA a fost prima mi?care de mas? cu un specific interna?ional. La apogeu, IWA a avut 5 milioane de membri, conform rapoartelor poli?iei din diferitele ??ri in care a avut o prezen?? semnificativ? ^[9] . Represiunea din Europa ?i diviziunile interne dintre curentele anarhist ?i marxist au dus in cele din urm? la dizolvarea sa in 1876. La scurt timp dup? aceea, tendin?ele marxiste ?i socialist revolu?ionare au continuat strategia interna?ionalist? a IWA prin intermediul organiz?rii celei de-a Doua Interna?ionale, din care nu au f?cut ins? parte mi?c?rile anarhiste ?i anarho-sindicaliste .

A doua Interna?ional? [ modificare | modificare surs? ]

Interna?ionalismul proletar a fost poate cel mai bine exprimat in rezolu?ia propus? de Vladimir Lenin ?i Rosa Luxemburg la Congresul al ?aptelea al a Doua Interna?ional? de la Stuttgart in 1907, care afirma:

R?zboaiele dintre statele capitaliste sunt, de regul?, rezultatul competi?iei lor pe pia?a mondial?, deoarece fiecare stat caut? nu numai s?-?i protejeze pie?ele existente, ci ?i s? cucereasc? altele noi. In acest sens, subjugarea popoarelor ?i ??rilor str?ine joac? un rol important. Aceste r?zboaie rezult?, in plus, din cursa neincetat? pentru inarmare a militarismului, unul dintre principalele instrumente ale domina?iei clasei burgheze ?i ale subjug?rii economice ?i politice a clasei muncitoare.

R?zboaiele sunt favorizate de prejudec??ile na?ionale care sunt cultivate sistematic in randul popoarelor civilizate in interesul claselor conduc?toare, cu scopul de a distrage masele proletare de la sarcinile lor de clas?, precum ?i de la indatoririle lor de solidaritate interna?ional?.

Prin urmare, r?zboaiele fac parte din ins??i natura capitalismului; ele nu vor inceta decat atunci cand sistemul capitalist va fi abolit sau cand sacrificiile enorme in oameni ?i bani cerute de progresul tehnicii militare ?i indignarea provocat? de armament vor determina popoarele s? aboleasc? acest sistem.

Rezolu?ia se incheia cu concluzia:

Dac? un r?zboi amenin?? s? izbucneasc?, este de datoria clasei muncitoare ?i a reprezentan?ilor s?i parlamentari din ??rile implicate, sus?inu?i de activitatea coordonatoare a Biroului Interna?ional Socialist, s? depun? toate eforturile pentru a impiedica izbucnirea r?zboiului prin mijloacele pe care le consider? cele mai eficiente, care variaz?, fire?te, in func?ie de acutizarea luptei de clas? ?i de acutizarea situa?iei politice generale.

In cazul in care r?zboiul izbucne?te oricum, este de datoria lor s? intervin? in favoarea incet?rii rapide a acestuia ?i s? foloseasc? cu toate puterile lor criza economic? ?i politic? creat? de r?zboi pentru a mobiliza masele ?i a gr?bi astfel c?derea domina?iei clasei capitaliste ^[10]

Cu toate acestea, Luxemburg ?i Lenin aveau interpret?ri foarte diferite ale problemei na?ionale. Lenin ?i bol?evicii s-au opus imperialismului ?i ?ovinismului , sus?inand o politic? de autodeterminare na?ional? , inclusiv dreptul na?iunilor asuprite de a se separa de Rusia. Ace?tia credeau c? acest lucru va contribui la crearea condi?iilor pentru unitatea muncitorilor atat din na?iunile asupritoare, cat ?i din cele asuprite. In mod concret, Lenin a sus?inut c?: ? Na?ionalismul burghez al oric?rei na?iuni asuprite are un con?inut democratic general care este indreptat impotriva opresiunii ?i acest con?inut este cel pe care il sus?inem necondi?ionat” ^[11] .

In schimb, Luxemburg s-a rupt in 1893 de curentul principal al Partidului Socialist Polonez cu privire la chestiunea na?ional?. Ea a argumentat c? natura Rusiei s-a schimbat de pe vremea lui Marx, deoarece Rusia se dezvolta acum rapid ca na?iune capitalist? major?, in timp ce burghezia polonez? avea acum interese legate de capitalismul rusesc. Acest lucru a deschis posibilitatea unei alian?e de clas? intre clasa muncitoare polonez? ?i cea rus?.

Principalul partid al celei de-a Doua Interna?ionale, Partidul Social Democrat din Germania , a votat cu o majoritate covar?itoare in favoarea intr?rii Germaniei in Primul R?zboi Mondial , aproband la 4 august 1914 creditele de r?zboi. Multe alte partide membre ale celei de-a Doua Interna?ionale i-au urmat exemplul, sprijinind guvernele na?ionale, iar cea de-a Doua Interna?ional? a fost dizolvat? in 1916. Interna?ionali?tii proletari au caracterizat combina?ia dintre social-democra?ie ?i na?ionalism drept ?ovinism social .

Primul R?zboi Mondial [ modificare | modificare surs? ]

Speran?ele unor interna?ionali?ti precum Lenin, Luxemburg ?i Karl Liebknecht au fost spulberate de entuziasmul ini?ial pentru r?zboi. Lenin a incercat s? restabileasc? unitatea sociali?tilor impotriva r?zboiului la Conferin?a de la Zimmerwald , dar majoritatea delega?ilor au adoptat o pozi?ie pacifist? mai degrab? decat una revolu?ionar? .

In inchisoare, Luxemburg ?i-a aprofundat analiza in Juniusbroschure din 1915. In acest document, ea respinge in mod specific no?iunea de state opresoare ?i state asuprite: ?Imperialismul nu este crea?ia unuia sau a unui grup de state. El este produsul unui anumit stadiu de maturitate in dezvoltarea mondial? a capitalului, o condi?ie inn?scut? interna?ional?, un intreg indivizibil, care nu este recunoscut decat in toate rela?iile sale ?i de care nici o na?iune nu se poate indep?rta dup? bunul plac.” ^[12]

Interna?ionali?tii proletari sus?ineau acum c? alian?ele din Primul R?zboi Mondial au dovedit c? socialismul ?i na?ionalismul erau incompatibile in epoca imperialist? , c? conceptul de autodeterminare na?ional? devenise dep??it ?i, in special, c? na?ionalismul se va dovedi a fi un obstacol in calea unit??ii proletare. Anarho-sindicalismul a fost un alt curent politic al clasei muncitoare care a caracterizat r?zboiul ca fiind imperialist pentru toate p?r?ile, g?sindu-?i expresia organiza?ional? in Industrial Workers of the World ^{?( d )} .

Perspectiva interna?ionalist? a influen?at valul revolu?ionar de la sfar?itul Primului R?zboi Mondial, in special odat? cu retragerea Rusiei din conflict in urma Revolu?iei din Octombrie ?i a Revolu?iei Germane din Noiembrie care a inceput in porturile navale Kiel ?i Wilhelmshaven ?i care a pus cap?t r?zboiului in noiembrie 1918. Cu toate acestea, odat? ce acest val revolu?ionar s-a retras la inceputul anilor 1920, interna?ionalismul proletar nu a mai fost un curent dominant in politica clasei muncitoare.

A treia interna?ional?: Leninism versus comunism de stanga [ modificare | modificare surs? ]

In urma Primului R?zboi Mondial, mi?carea socialist? interna?ional? a fost divizat? in mod ireconciliabil in dou? fac?iuni ostile: pe de o parte, social-democra?ii , care au sprijinit in linii mari guvernele na?ionale in timpul conflictului, iar pe de alt? parte, lenini?tii ?i alia?ii lor care au format noul partidele comuniste , care au fost organiza?i in cadrul celei de- a Treia Interna?ionale , infiin?at? in martie 1919. In timpul R?zboiului civil rus , Lenin ?i Tro?ki au imbr??i?at cu putere din motive tactice conceptul de autodeterminare na?ional?. In cadrul celei de-a Treia Interna?ionale, chestiunea na?ional? a devenit un subiect major de disput? intre marxist-lenini?tii majoritari ?i ? comuni?tii de stanga ”.

Pan? la izbucnirea celui de- al Doilea R?zboi Mondial in 1939, doar ca?iva comuni?ti proeminen?i, precum marxistul italian Onorato Damen ^{?( d )} ?i comunistul olandez Anton Pannekoek , sus?in?tor al consiliilor muncitore?ti, au r?mas opozan?i ai adopt?rii de c?tre Rusia a autodetermin?rii na?ionale, in timp ce comunistul de stanga Amadeo Bordiga ^{?( d )} a r?mas in sprijinul determin?rii na?ionale pentru regiunile care nu au dep??it inc? modurile lor de produc?ie precapitaliste. In urma pr?bu?irii regimul lui Mussolini in 1943, comuni?tii din Italia s-au regrupat clandestin ?i au fondat Partidul Comunist Interna?ionalist (PCInt). Prima edi?ie a organului de partid, Prometeo ( Prometeu ), proclama: ?Muncitori! Impotriva sloganului r?zboiului na?ional care ii inarmeaz? pe muncitorii italieni impotriva proletarilor englezi ?i germani, opune?i sloganul revolu?iei comuniste, care une?te muncitorii din intreaga lume impotriva du?manului lor comun ? capitalismul” ^[13] . PCInt a fost de p?rere c? Rosa Luxemburg, nu Lenin, a avut dreptate in ceea ce prive?te chestiunea na?ional?, de?i sus?in?torii Bordiga se vor delimita in 1952 de acest punct de vedere ^[14] .

Interna?ionalismul socialist ?i epoca postbelic? [ modificare | modificare surs? ]

A existat o rena?tere a interesului pentru teoria interna?ionalist? dup? cel de-al Doilea R?zboi Mondial, cand amploarea influen?ei comuniste in Europa de Est a crescut dramatic ca urmare a ocupa?ii militare postbelice ale Uniunii Sovietice ^[15] . Guvernul sovietic ?i-a definit rela?ia cu statele est-europene pe care le ocupa, cum ar fi Bulgaria , Cehoslovacia , Polonia ?i Ungaria , ca fiind bazat? pe principiile interna?ionalismului proletar ^[16] . Teoria a fost folosit? pentru a justifica instalarea in aceste state a ?democra?ii populare”, care urmau s? supravegheze tranzi?ia de la fascism la comunism ^[16] . Pan? la inceputul anilor 1960, aceast? gandire a fost considerat? invechit?, deoarece majoritatea ?democra?iilor populare” creaser? state comuniste postbelice viabile ^[16] . Ideologii comuni?ti credeau c? interna?ionalismul proletar nu mai era corect pentru a descrie rela?iile Uniunii Sovietice cu noul bloc comunist din Europa de Est , a?a c? a fost inventat un nou termen, ?i anume interna?ionalismul socialist ^[16] . Conform teoriei interna?ionaliste sovietice din timpul lui Nikita Hru?ciov , interna?ionalismul proletar nu putea fi evocat decat pentru a descrie solidaritatea dintre popoarele ?i partidele interna?ionale, nu ?i dintre guverne ^[15] . Rela?iile interstatale intrau intr-o categorie paralel?, interna?ionalismul socialist ^[15] .

Interna?ionalismul socialist a fost considerabil mai pu?in militant decat interna?ionalismul proletar, deoarece nu era axat pe r?spandirea revolu?iei, ci pe solidaritatea diplomatic?, politic? ?i, intr-o mai mic? m?sur?, cultural? intre regimurile existente ^[15] . Conform principiilor interna?ionalismului socialist, guvernele statelor din Pactul de la Var?ovia au fost incurajate s? urm?reasc? diverse forme de cooperare economic? sau militar? intre ele ?i cu Moscova ^[16] . La Reuniunea Interna?ional? a Partidelor Comuniste ?i Muncitore?ti de la Moscova, in iunie 1969, ?aptezeci ?i cinci de partide comuniste din intreaga lume au definit ?i aprobat oficial teoria interna?ionalismului socialist ^[16] . Unul dintre principiile cheie ale interna?ionalismului socialist, a?a cum a fost exprimat in timpul conferin?ei, a fost acela conform c?ruia ?ap?rarea socialismului este datoria interna?ional? a comuni?tilor”, ceea ce inseamn? c? guvernele comuniste ar trebui s? fie obligate s? se ajute reciproc din punct de vedere militar pentru a-?i ap?ra interesele comune impotriva agresiunii externe ^[16] .

Succesorul lui Hru?ciov , Leonid Brejnev , a fost un sus?in?tor ?i mai hot?rat al interna?ionalismului proletar ?i socialist. In 1976, Brejnev a declarat c? interna?ionalismul proletar nu era nici mort, nici invechit ?i a reafirmat angajamentul Uniunii Sovietice fa?? de conceptele sale de baz?: ?solidaritatea clasei muncitoare, a comuni?tilor din toate ??rile in lupta pentru obiective comune, solidaritatea in lupta popoarelor pentru eliberare na?ional? ?i progres social, [?i] cooperarea voluntar? a partidelor fr??e?ti cu respectarea strict? a egalit??ii ?i independen?ei fiec?ruia” ^[16] . In timpul lui Brejnev, guvernele sovietice ?i ale Pactului de la Var?ovia au evocat frecvent interna?ionalismul proletar pentru a finan?a sindicatele ?i insurec?iile de stanga din intreaga lume ^[17] . Interven?iile militare str?ine puteau fi, de asemenea, justificate ca ?datorie interna?ionalist?” pentru ap?rarea sau sprijinirea alte state comuniste in timp de r?zboi ^[18] . Cu sprijinul financiar sau militar sovietic, un num?r considerabil de noi guverne comuniste au reu?it s? preia puterea la sfar?itul anilor 1960 ?i in anii 1970 ^[5] . Statele Unite ?i alia?ii s?i au perceput acest lucru ca pe un exemplu de expansionism sovietic, iar acest aspect al politicii externe a lui Brejnev a afectat in mod negativ rela?iile diplomatice dintre Uniunea Sovietic? ?i Occident ^[5]

Internationalismul in Cuba [ modificare | modificare surs? ]

Aflat? in afara Pactului de la Var?ovia, Cuba a imbr??i?at propria sa teorie agresiv? a interna?ionalismului proletar, care a fost manifestat? in primul rand prin sus?inerea mi?c?rilor revolu?ionare de stanga ^[3] . Unul dintre aspectele fundamentale ale politicii externe cubaneze intre 1962 ?i 1990 a fost ?regula interna?ionalismului”, care dicta c? ?ara trebuie s? sprijine in primul rand cauza revolu?iei interna?ionale prin orice mijloace pe care le are la dispozi?ie ^[19] . La infiin?area Organiza?iei de solidaritate cu popoarele din Asia, Africa ?i America Latin? din 1966, pre?edintele cubanez Fidel Castro a declarat c? ?pentru revolu?ionarii cubanezi, campul de lupt? impotriva imperialismului cuprinde intreaga lume... inamicul este unul ?i acela?i, acela?i care ne atac? ??rmurile ?i teritoriul, acela?i care ii atac? pe to?i ceilal?i. ?i de aceea spunem ?i proclam?m c? mi?carea revolu?ionar? din toate col?urile lumii poate conta pe lupt?torii cubanezi” ^[19] . S-a estimat c?, la mijlocul anilor 1980, pan? la un sfert din armata na?ional? cubanez? era desf??urat? in str?in?tate, luptand al?turi de guvernele sau fac?iunile comuniste in diverse conflicte civile ^[18] . Armata cubanez? a intrat in ac?iune impotriva Statelor Unite in timp ce lupta in numele Mi?c?rii ?New Jewel” ^{?( d )} marxist? din Grenada ^[19] . De asemenea, a avut un rol esen?ial in instalarea unui guvern comunist in Angola ?i in desf??urarea mai multor campanii costisitoare in timpul r?zboi civil ^[20]

Interna?ionalismul proletar ast?zi [ modificare | modificare surs? ]

Teoreticianul ?i activistul Partidului Comunist din Filipine, Jose Maria Sison, scrie c?, de?i fiecare partid ?i stat proletar trebuie s? se ghideze dup? interna?ionalismul proletar, ?aceasta nu inseamn? c? revolu?ia poate fi importat? sau exportat? dintr-o ?ar? in alta” ^[21] . Mai degrab?, luptele revolu?ionare trebuie s? ia mai intai o form? na?ional? ^[21] ,

Opozi?ia de stanga fa?? de interna?ionalismul proletar [ modificare | modificare surs? ]

In schimb, unii sociali?ti au subliniat c? realit??ile sociale, cum ar fi loialit??ile locale ?i barierele culturale, militeaz? impotriva interna?ionalismului proletar. De exemplu, George Orwell credea c? ?in toate ??rile, s?racii sunt mai na?ionali decat boga?ii’. La acest lucru, marxi?tii ar putea replica c?, in timp ce boga?ii ar fi putut avea, din punct de vedere istoric, con?tiin?a ?i educa?ia necesare pentru a recunoa?te interesul transna?ional de clas?, s?racii din acelea?i na?iuni probabil c? nu au avut acest avantaj, f?candu-i mai susceptibili la ceea ce marxi?tii ar descrie ca fiind falsa ideologie a patriotismului . Marxi?tii afirm? c? patriotismul ?i na?ionalismul servesc tocmai pentru a ascunde interesele de clas? opuse, care altfel ar reprezenta o amenin?are la adresa ordinii clasei dominante.

Marxi?tii subliniaz?, de asemenea, c? in perioadele de lupt? revolu?ionar? intens? (cele mai evidente fiind perioadele revolu?ionare din 1848 , 1917-1923 ?i 1968 ), interna?ionalismul in randurile proletariatului poate dep??i na?ionalismele m?runte, deoarece luptele de clas? intense izbucnesc in mai multe na?iuni in acela?i timp, iar muncitorii din acele na?iuni descoper? c? au mai multe in comun cu al?i muncitori decat cu propria burghezie.

In ceea ce prive?te chestiunea imperialismului ?i a autodetermin?rii na?ionale , ap?r?torii Lumii a treia sus?in c? muncitorii din na?iunile ?opresoare” (cum ar fi Statele Unite sau Israelul ) trebuie s? sprijine mai intai mi?c?rile de eliberare na?ional? din na?iunile ?asuprite” (cum ar fi Afganistanul sau Palestina ) inainte de a putea exista vreo baz? pentru interna?ionalismul proletar. De exemplu, Tony Cliff ^{?( d )} , o personalitate marcant? a Partidul Muncitorilor Sociali?ti Britanici , a negat posibilitatea solidarit??ii intre palestinieni ?i israelieni in situa?ia actual? din Orientul Mijlociu , scriind c? ?Israelul nu este o colonie asuprit? de imperialism, ci o citadel? a coloni?tilor, o ramp? de lansare a imperialismului. Este o tragedie faptul c? unii dintre cei care au fost persecuta?i ?i masacra?i intr-un mod atat de bestial s? fie ei in?i?i impin?i intr-o fervoare ?ovinist? ?i militarist? ?i s? devin? instrumentul orb al imperialismului in subjugarea maselor arabe” ^[22] .

Tro?ki?tii sus?in c? trebuie s? existe o revolu?ie permanent? in ??rile din Lumea a treia in care o revolu?ie a burgheziei va duce inevitabil la o revolu?ie muncitoreasc? de anvergur? interna?ional?. Acest lucru poate fi v?zut in cazul Revolu?iei din Octombrie , inainte ca mi?carea s? fie oprit? de Stalin, un sus?in?tor al socialismului intr-o singur? ?ar? . Din cauza acestei amenin??ri, burghezia din ??rile lumii a treia se va supune de bun?voie intereselor na?ionale ?i capitaliste pentru a impiedica o revolt? proletar?.

Interna?ionali?tii ar r?spunde c? societatea capitalist? s-a dovedit incapabil? s? rezolve revendic?rile divergente ale diferitelor curente na?ionaliste ?i c? clasa muncitoare (din toate ??rile) este oprimat? de capitalism, nu de al?i muncitori. Mai mult, natur? global? a capitalismului ?i finan?ele interna?ionale fac din eliberarea na?ional? o imposibilitate ^[23] . Pentru interna?ionali?ti, toate mi?c?rile de eliberare na?ional?, indiferent de aspectul lor ? progresist ”, sunt, prin urmare, obstacole in calea obiectivului comunist al revolu?iei mondiale.

Note [ modificare | modificare surs? ]

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• "Internationalism and Nationalism" de Liu Shaoqi
• "Marxism and Nationalism" Arhivat in 13 iulie 2006 , la Wayback Machine . de Tom Lewis
• "The Importance of Ideas in Party Building" de Marry Scully
• "Without anti-capitalist theory and practice no anti-capitalist victory is possible" de Ernest Mandel
• "In the Belly of the Beast: Challenging US Imperialism and the Politics of the Offensive" (PDF) de Dan Jakopovich
• "The Proletariat and War" din International Communist Current