U
13 d'uttrovi
he u 286esimu
ghjornu
(u 287esimu ghjornu s'e l'annata he
bisesta
) di u
calendariu gregorianu
. Restani 79 ghjorni finu a la fini di l'annu.
Santu
Faustu
. Santu
Gheraldu
d'Aureliaccu.
Faustu
he natu in Inghilterra versu l'annu 400. Era avucatu. Si he fattu frate e ghje statu abbate in l'isula di Lerins. L'annu 452 l'anu fattu vescu. Era partitante di una duttrina meza che pelagiana chi cumbinava a liberta di l'omu cu a grazia di Diu. He mortu in Reios, l'attuale Riez, in e Basses-Alpes, dopu a l'annu 485.
Etimolugia: da u lat. "faustus" (favurizatu, felice). Un omu chi purtava u nome di Faustu esistia in u Vutembergu tra 1480 e 1540. A legenda ne ha fattu un essere assetatu di piaceri e di scienza chi vende a so anima a u diavule e si ingagia a servelu 24 anni. Goethe, Klinger, e Lenau, in Alemagna , si so servuti di issa legenda denduli un sensu prufondu.
Casate: Fausti.
Nomi: Fassia, Fausta, Fauste, Faustin, Faustina, Faustine, Faustiniano, Faustinianu, Faustinien, Faustino, Faustinu, Fausto, Faustu, Faustus.
Gheraldu
era natu versu l'annu 840 cu un eczema e un si ne pudia sbarrazza. Vedendulu maladicciosu, u babbu disse: "Ne feremu un prete", e li fece ampara a grammatica e u cantu. Ma u zitellu guari, amparo u mistieru di l'arme e ebbe a lascita di u castellu paternu.
Un ghjornu, ha vistu, da luntanu, a figliola di unu di so servi chi li paria bella cum'e u sole. He andatu per dumandalla in matrimoniu ma, da vicinu, a zitella era goffa. L'ha datu una dota per ch'ella si trovi un maritu e ha rinunciatu a l'amore di e donne par cunsacrassi a quellu di Diu.
Gheraldu pregava, si murtificava, facia una vita santa e, tutti l'anni dava a liberta a qualchi schjavu. Un ghjornu, u ghjudice di u castellu avia cundannatu a morte dui malandrini. Ellu disse: "E' eiu vi cundannu a anda in furesta a busca a liaglia per impiccabbi". I dui omi andeinu e un vultonu piu. A si capia.
Quand'ellu he mortu, u 13 uttobre 909, dopu a esse statu cecu sette anni, l'anu sepoltu in a bellissima abbazia di San Petru ch'ellu avia fattu fa in Auriliaccu, oghje Aurillac, in u dipartimentu di u Cantal. In issa chjesa, da i cuntorni e ancu da luntanu, ci venianu in pelegrinaggiu sinu a l'annu 1562 quand'ella he stata distrutta.
Etimolugia, Casate e nomi: Cf Gherardu, u 3 uttobre.
[1]