Rembrandt Harmenszoon van Rijn
nasciu lu
15 di giugnettu
du
1606
a
Leida
, una di citati cchiu mpurtanti di
Paisi Vasci
.
So patri, di nomu
Harmen
(nfatti Harmenszoon significa figghiu di Harmen), era un mugnaiu e so matri, Curnelia, era figghia di un furnaru.
Li so ginitura appiru deci figghi e Rembrandt era lu penultimu (tri frati mureru di picciriddi).
Da so famigghia n'arrivaru picca nutizzi, pero sapemu ca era na famigghia ca nun avia prubblemi ecunomici.
Rembrandt fu l'unicu da so famigghia ca scigghiu un misteri diversu di chiddu di so patri; nfatti nto maiu du
1620
si scrissi a l'Univirsita di Leida, la cchiu antica du paisi, canusciuta nta tutta l'
Europa
. Nun avia mancu quattordici anni ma, nni ddi tempi, era bastanti nurmali trasiri nta l'univirsita accussi picciutteddi.
Prestu dicidiu di ntirrumpiri li studi univirsitari pi fari pratica nni un pitturi chiamatu
Jacob Van Swanenburgh
; cu iddu arristau tri anni e doppu passo sei misi a
Amsterdam
cu
Pietre Lastman
, un artista assai stimatu. Nno
1625
turnau a Leida, unni grapiu un propiu studiu pirsunali, addivintannu prestu famusu.
A ddi tempi a Leida c'era n'autru pitturi famusu,
Jan Lievens
, puru iddu allevu di Lastman, chi, pari, accuminciau a pittari quannu era ancora un picciutteddu.
Lievens e Rembrandt addivintaru amici e pi assai anni travagghiaru nzemmula, spartennu ntra di iddi li stissi mudelli e, forsi, puru lu studiu e pittannu li stissi suggetti, comu nta na speci di amichevuli rivalitati.
A fini du
1631
, o a l'inizziu du
1632
, Rembrandt si trasfiriu a Amsterdam, unni accumincio a otteniri li primi cummissioni e li primi successi.
Lu pitturi si dimustrau subbitu superiuri e so culleghi e a stu successu cuntribbuiu l'amicizzia cu nu mpurtanti mircanti d'arti, Hendrick van Uylenburgh, cu quali abbitau pi dui anni.
Nno giugnu du
1633
si zitau cu na cucina di Uylenburgh, Saskia, ca quali si maritau doppu un annu.
Rembrandt era unu di cchiu mpurtanti pitturi da cita e nun avia prubblemi ecunomici.
Nto
1639
accattau na mpunenti dimora chi lu dicia tuttu supra li so aggiati cundizzioni ecunomichi.
Tra lu
1635
e lu
1640
Saskia appi tri figghi, chi mureru tutti doppu na pocu di simani: lu primu si chiamava Rombartus e li fimmineddi chi vinniru appressu forru battiati tutti e dui cu lu nomu di Cornelia, la matri du pitturi.
Saskia appi nu quartu e urtumu figghiu, Titus, nto
1641
chi, contrariamenti all'autri, supravvissi, ma fu Saskia picca tempu doppu a moriri, a sulu ventinov'anni, lu
14 di giugnu
1642
, annu particolarmenti mpurtanti nta vita di l'artista pirchi fu chiddu in cui rializzo "
La ronda di notte
": la so opira cchiu famusa e cchiu granni, lu quatru cchiu ammizziusu mai pittiatu nzin'allura di n'artista ulannisi.
Doppu la morti di so mugghieri e avennu un figghiu ancora nicu di crisciri, a Rembrandt ci vinia difficili didicarisi a li so quatri.
Attruvo cunfortu nta
riliggiuni
, ma avia nicissita di aviri na guvirnanti pi accudiri Titus, accussi assumiu a Geertge Dircks.
Rembrandt e Geertge addivintaru amanti, nzinu a quannu, doppu quacchi annu, trasiu 'n casa n'autra cammarera: la picciuttedda Hendrickje Stoffels. Prestu Hendrickje pigghiau lu postu di Geertge nno cori di Rembrandt.
Lassata la casa, nto
1649
, Geertge fici causa o pitturi accusannulu di non aviri mantinutu la prumissa di matrimoniu. Accuminciaru na pocu di azzioni ligali chi fineru cu la cunnanna da fimmina a cincu anni di carzaru; libbirata bto
1655
, muriu l'annu doppu.
Nno mentri Hendrickje, chi di fattu era la secunna mugghieri di Rembrandt, fici dui figghi: lu primu muriu picca tempu doppu la nascita nto
1652
; la secunna, chiamata Curnelia, fu l'unica di li sei figghi a supravviviri a l'artista.
Mentri la vita privata du pitturi attravirsava sti traumatici canci, la so' carrera artistica cuntinuava a declinari.
L'artista, pi so' ritratti, nun guadagnava chiu comu na vota ma spinnia ugualimenti granni summi, dilapidannu li soi ricchizzi pi arricchiri na stravaganti cullizzioni d'arti di uggetti rari chi cumprinnia: quatri du
Rinascimentu
talianu, armi, armaturi, uggetti urientali, ecc.
A aggravari la situazzioni agghicau la scattata da guerra contra la Nglaterra du 1652-1654 ca fu diliteria pi l'econumia ulannisa 'n ginirali e pu mircatu di l'arti 'n particulari.
La crisi fu tali ca lu pitturi s'attruvau custrinciutu a vinniri parti da propia cullizzioni e a addumannari prestiti ca nun avissi statu 'n gradu di ristituiri.
Nto 1656 nun fu cchiu 'n gradu d'arginari li richesti di li so criditura e happi a affruntari lu fallimentu e lu riscu di lu carziri.
Arrinisciu tuttavia a evitari li cunziquenzi peji ricurrennu a cissioni di li beni, pruvvidimentu grazzi a lu quali nu dibbituri, si dimustrava d'aviri aggiutu cu unistati e bona fidi, putia cunzirvari la libbirtati e nu certu liveddu di dignitati di vita.
Du 1660 campau nta na mudesta abbitazzioni 'n una di zoni cchiu poviri da citati.
Nto 1660 Titus, oramai
adultu
, criau cu Hendrickje na sucitati di cummerciu d'arti 'n cui Rembrandt figurava furmarmenti comu dipinnenti.
La so fama si diffunniu puru a l'estiru, tantu ca nto
1699
un culleziunista talianu, Antonio Ruffo, ci ncarricau na pocu di quatri.
Nto
1663
Hendrickje muriu e nto
1668
muriu puru Titus, chi s'avia maritatu sulu sei misi prima. Nnu marzu di l'annu doppu la viduva parturiu na figghia, Titia.
Rembrandt cuntinau a travagghiari cu la stissa granni abbilita di sempri nzinu a la so morti, abbinuta lu jornu
4 di uttuviru
du
1669
, quannu avia sissantatri anni; quattru jorna doppu lu vurricaru a Amsterdam.
Purtroppu nun si canusci lu locu esattu unni s'attrova la so tumma.