Ordinul Templierilor
Blazon
Nume oficial	Pauperes Commilitones Christi Templique Solomonici
Nume popular	Templierii
Fondator	Hugues de Payens , ?ara Sfant?
Data infiin??rii	circa 1119
Apartenen?a	Biserica Catolic?
Patron	Sf. Bernard de Clairvaux
Sediu	Muntele Templului , Ierusalim
Statut canonic	Ordin de tip militar
Statut actual	Desfiin?at prin bula papal? Vox in excelso in 3 aprilie 1312
Vestimenta?ie	Manta alb? cu o cruce ro?ie
Total membri	15.000-20.000 de membri la apogeu, 10% dintre ei fiind cavaleri
B?t?lii/R?zboaie	Cruciadele , incluzand: B?t?lia de la Montgisard (1177) , B?t?lia de la Hattin (1187) , B?t?lia de la Arsuf (1191) , Asediul Acrei (1189-1191) Asediul Acrei (1291) Reconquista
Ordine religioase

S?rmanii solda?i ai lui Hristos ?i ai Templului lui Solomon ( latin? Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici ), cunoscu?i mai ales sub numele de (cavaleri) templieri sau Ordinul Templului ( francez? Ordres du Temple sau Templiers ), a fost unul dintre cele mai cunoscute ordine c?lug?re?ti militare (catolice) cre?tine. ^[1] A luat na?tere la ini?iativa francezului Hugo de Payens in anul 1119 in Ierusalim , ca o organiza?ie militar-c?lug?reasc?, cu scopul declarat de a ap?ra pe peregrinii (c?l?tori) cre?tini in ?ara Sfant? .

Recunoscut oficial de Biserica catolic? , prin acceptarea de c?tre papa Inocen?iu al II-lea in 1139 a formei lui de organizare, Ordinul a crescut repede ca num?r de membri ?i putere. Ordinul (Organiza?ia) cuprindea c?lug?ri militari r?zboinici, c?lug?ri capelani ?i c?lug?ri de serviciu (slujitori). Cavalerii templieri puteau fi recunoscu?i la imbr?c?minte, dup? o mantie alb? cu o cruce ro?ie, distinctiv?, ?i erau printre cei mai bine echipa?i, antrena?i ?i disciplina?i r?zboinici din perioada cruciadelor. ^[2] Membrii Ordinului care nu erau r?zboinici au creat o puternic? infrastructur? economic? in intreaga cre?tin?tate, introducand pentru prima oar? proceduri financiare care au reprezentat inceputul sistemului bancar , ^[3] ?i au construit numeroase fortifica?ii in Europa ?i ?ara Sfant? .

Succesul templierilor era strans legat de succesul cruciadelor, ei fiind sprijini?i de biserica catolic?. Cand ?ara Sfant? a fost pierdut?, iar c?lug?rii militari templieri au suferit infrangeri zdrobitoare, sprijinul pentru existen?a ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile ini?iatice secrete ale lor au creat neincredere, iar regele Filip al IV-lea al Fran?ei , puternic indatorat ordinului, a inceput s? fac? presiuni asupra papei Clement al V-lea . Vineri, 13 octombrie 1307 , regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay , ?i, dup? ce le-a ob?inut m?rturisirile prin tortur? , i-a ars pe rug . ^[4] In 1312 , papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu for?a intregul ordin. Dispari?ia brusc? a unei componente importante din societatea european? a acelor timpuri a dat na?tere la specula?ii ?i legende, care trezesc ?i ast?zi interes.

Istorie [ modificare | modificare surs? ]

Inceputul [ modificare | modificare surs? ]

Acest articol sau aceast? sec?iune are bibliografia incomplet? sau inexistent?. Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea sus?inerii bibliografice a afirma?iilor pe care le con?ine.

Templierii apar imediat dup? prima Cruciad? . In 1119, un nobil francez din regiunea Champagne , Hugues de Payens , impreun? 8 cavaleri ale?i dintre rudele sale, a creat Ordinul Cavalerilor Templieri. Misiunea lor declarat? era de a proteja pelerinii din ?ara Sfant? . Cu acordul regelui Baldvin al II-lea al Ierusalimului , ?i-au infiin?at sediul pe Muntele Templului , unde este acum Moscheea Al Aqsa .

Muntele Templului este sacru pentru Evrei , Cre?tini ?i pentru Musulmani , deoarece este o loca?ie important? in istorie. Se crede c? aici ar fi ruinele din Templul lui Solomon , unde s-ar fi ascuns ini?ial Sfantul Graal . Este o loca?ie important? ?i pentru musulmani. Se spune c? aici este piatra de pe care s-a ridicat la cer Mohamed, iar in secolul al VII-lea, Califul Abd al Malik a construit o important? moschee, Domul din Piatr? . Crucia?ii au transformat-o in catedral?, numind-o " Templum Domini ", ?i astfel ?i-au luat numele de Templieri . Catedrala a devenit un model pentru catedralele Templierilor, precum Catedrala templului din Londra . Nu se ?tiu foarte multe despre activitatea ordinului din primi 9 ani. Dar in 1128 ei au devenit foarte cunoscu?i in Europa . Au inceput o campanie de strangere de fonduri, prin care solicitau bani, p?manturi sau chiar pe fiii nobililor, pentru a se al?tura ordinului. Eforturile lor au fost sus?inute de un personaj proeminent din partea bisericii Bernard din Clairvaux (mai tarziu a fost sanctificat), el fiind nepotul unuia din cei 9 templieri care au format ini?ial Ordinul. In acela?i an a avut loc Conciliul de la Troyes, in urma c?ruia Ordinul a primit recunoa?terea oficial?. In 1130 Regele Aragonului din Spania a l?sat prin testament mari intinderi de p?mant. Dona?iile au devenit o practica folosit? de to?i noii membri.

In 1139, Papa Inocen?iu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau ?i mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri s? treac? liber grani?ele, s? fie exclu?i de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscut? r?manea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost sus?inut? de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru c? l-a ajutat pe Papa Inocen?iu s? conduc? biserica Catolic?.

Ascensiunea [ modificare | modificare surs? ]

Dup? ce Ierusalimul a fost cucerit in iulie 1099 ca urmare a primei cruciade , mul?i pelerini europeni s-au indreptat spre locurile numite de ei ?ara Sfant? . Totu?i, de?i ora?ul era relativ sub control, restul statelor cruciate nu erau. Bandi?ii erau prezen?i in num?r mare, ?i mul?i pelerini erau m?cel?ri?i, uneori cu sutele, pe drumul de la Jaffa , situat pe coast?, in ?ara Sfant?. ^[5]

In jurul anului 1119 , cavalerul francez Hugues de Payens ?i ruda sa Godfrey de Saint-Omer , veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin monastic (c?lug?resc) pentru protec?ia acestor pelerini. ^[6] Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat aceast? cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului , in moscheea Al Aqsa care fusese capturat?. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea c? se afl? deasupra ruinelor Templului lui Solomon . ^{[2] [7]} Crucia?ii numeau prin urmare Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon, ?i de aici ordinul ?i-a tras numele de S?rmanii solda?i ai lui Cristos ?i ai Templului lui Solomon , sau cavalerii "templieri". Cu pu?ine resurse financiare la dispozi?ie, ordinul de aproximativ nou? cavaleri se baza pe dona?ii pentru a supravie?ui. Emblema lor era reprezentat? de doi cavaleri ce c?l?reau acela?i cal, simbol al s?r?ciei.

S?r?cia templierilor nu a durat mult? vreme. Ordinul avea un sprijin important in persoana lui Bernard de Clairvaux , un cleric de frunte, ?i nepot al unuia dintre cavalerii fondatori. El a vorbit ?i scris cu convingere in numele lor, ?i in 1129 , la Conciliul din Troyes , Ordinul a fost oficial recunoscut de Biseric?. O dat? cu acest act formal, templierii au devenit o destina?ie preferat? a dona?iilor din Europa , primind bani, p?manturi ?i fii de nobili de la familii dornice s? sprijine lupta (considerat? cre?tin?) din ?ara Sfant? . Un alt beneficiu l-au primit in 1139 , cand bula papal? a papei Inocen?iu al III-lea Omne Datum Optimum i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale. Acest lucru insemna c? templierii puteau traversa liber orice grani?e (in Europa de vest), nu trebuiau s? pl?teasc? taxe, ?i nu r?spundeau decat in fa?a papei . ^[8]

Cu o misiune clar? ?i cu resurse abundente la dispozi?ie, Ordinul a crescut repede. Templierii erau adesea for?a de avangard? in b?t?lii cheie ale Crucia?ilor, cand cavalerii in armur? atacau frontal, intr-un dispozitiv in form? de varf de lance, in incercarea de a sparge liniile adversarilor. Una dintre cele mai mari victorii a fost la B?t?lia de la Montgisard , din 1177 , cand o armat? cre?tin? din care f?ceau parte ?i circa 500 de templieri a reu?it s? inving? o armat? a lui Saladin de peste 26.000 de solda?i. ^[9]

De?i misiunea principal? a Ordinului era militar?, doar un num?r mic de membri se afla efectiv pe frontul de lupt?. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, "templier") , atat pentru ajutorul individual al cavalerilor, cat ?i pentru a asigura buna func?ionare a infrastructurii financiare. Templierii, de?i f?cuser? un jur?mant de s?r?cie, in realitate in timp au ajuns s? controleze bog??ii ce dep??eau cu mult dona?iile directe pentru cauza lor. Unii nobili participan?i la cruciade i?i depuneau averea in mainile templierilor, pentru perioada cat erau pleca?i. Acumularea de bog??ii in acest mod in Europa ?i ?ara Sfant? a dus la apari?ia primelor scrisori de credit , pentru pelerinii ce c?l?toreau in ?ara Sfant?. La plecare, ei i?i depuneau averea unui cavaler din regiunea respectiv?, de la care primeau un document incifrat, indicand valoarea sumei de?inute, pe care il foloseau la sosirea in ?ara Sfant? pentru recuperarea fondurilor; acest sistem a imbun?t??it atat siguran?a pelerinilor, care nu mai erau viza?i de ho?i, dar a ?i sporit nemeritat averea templierilor. ^{[2] [10]}

Pe baza acestui amestec de dona?ii ?i de afaceri, templierii au stabilit o re?ea financiar? in intreaga cre?tin?tate . De?ineau suprafe?e intinse atat in Europa cat ?i in Orientul Mijlociu ; cump?rau ?i foloseau ferme ?i podgorii; construiau biserici ?i castele; erau implica?i in manufactur?, importuri ?i exporturi; aveau propria lor flot? naval?, ?i, pentru un timp, de?ineau intreaga insul? Cipru . Templierii au fost numi?i uneori ca prima corpora?ie multina?ional? , ^[9] care de?inea aproape 1000 de comanderii (unit??i administrative locale cu re?edin?e pentru membri) ?i fortifica?ii in Europa.

Declinul [ modificare | modificare surs? ]

La jum?tatea secolului al XII-lea, cruciadele incepuser? s?-?i piard? puterea, deoarece nu intotdeauna i?i atingeau scopul reclamat. Lumea musulman? era mai unit? sub lideri eficien?i precum Saladin , iar fac?iunile cre?tine erau m?cinate de lupte interne. Templierii s-au aflat uneori in conflict cu celelalte dou? mari ordine cre?tine, cavalerii ospitalieri ?i cavalerii teutoni (germanici), iar deceniile de lupte pentru domeniile feudale au sl?bit pozi?iile cre?tine. Dup? mai multe infrangeri dezastruoase, incluzand b?t?lia decisiv? de la Hattin , Ierusalimul a fost pierdut in fa?a lui Saladin in 1187. Crucia?ii au ocupat din nou ora?ul in abia in 1229 (f?r? ajutor de la templieri), dar numai pentru scurt timp. In 1244 , musulmanii au reocupat ora?ul, care nu a mai fost controlat vreodat? de cre?tini pan? in 1917 , cand britanicii l-au luat de la otomani . ^[11]

Templierii au fost obliga?i s? i?i mute cartierul general in alte ora?e din nord, cum ar fi portul Acra , pe care l-au de?inut secolul urm?tor. A fost ins? pan? la urm? pierdut in 1291 , urmat de ultimele lor fort?re?e de pe continent, Tortosa (in Siria de ast?zi) ?i Atlit . S-au stabilit in continuare in Limassol , Cipru, ^[12] p?strand o garnizoan? pe mica insul? Arwad , lang? coast?, in apropiere de Tortosa. S-au incercat ac?iuni militare coordonate cu mongolii, ^[13] printr-o nou? for?? de invazie de pe Arwad. In 1302 , totu?i, ei au pierdut ?i acea insul?, ultimul loc din ?ara Sfant? aflat in mainile lor. ^[9]

Misiunea militar? a ordinului nemaifiind la fel de important?, sprijinul acordat organiza?iei s-a risipit. Situa?ia era totu?i mai complicat?, c?ci dup? mai mult de dou? sute de ani de existen??, templierii deveniser? o parte a vie?ii social-economice zilnice in Europa. Organiza?ia era prezent? pe scar? larg? la nivel local, cu mii de sedii in toat? Europa. Templierii administrau multe intreprinderi, ?i mul?i europeni intrau zilnic in contact cu ei, de exemplu lucrand la o ferm? sau podgorie, ori folosind Ordinul ca pe o banc? in care s? i?i depoziteze averea personal?. Ordinul, ins?, r?manea in continuare independent de st?panirea local? (deci era "neimpozabil"), practic fiind un "stat in stat". Avea de asemenea o armat? cu care putea str?bate liber toate grani?ele, ins? nu mai avea un camp de lupt? clar, adic? un adversar acceptabil ?i pentru restul societ??ii. Aceast? situa?ie a m?rit tensiunile cu o parte a nobilimii europene, in contextul in care templierii se ar?tau interesa?i in fondarea unui propriu stat monastic (c?lug?resc), dup? cum f?cuser? cavalerii teutoni (germanici) in Prusia dup? 1226. ^[10]

Arest?rile ?i dizolvarea [ modificare | modificare surs? ]

In 1305 , noul pap?, Clement al V-lea , aflat in Fran?a, a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay ?i celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor dou? ordine. Niciunul nu agrea ideea, dar papa a insistat ?i i-a invitat pe amandoi in Fran?a pentru a discuta situa?ia. De Molay a sosit primul la inceputul lui 1307 , dar de Villaret a intarziat cateva luni. In timp ce a?teptau, De Molay ?i Clement au discutat acuza?iile aduse cu doi ani inainte de un templier exclus (din ordin). Aceste acuza?ii erau in general considerate false, dar Clement i-a trimis regelui Filip al IV-lea al Fran?ei o cerere scris? pentru ajutor in investiga?ie. Regele era deja indatorat templierilor dup? r?zboiul s?u cu englezii, ?i a decis s? foloseasc? zvonurile existente in propriul s?u scop. A inceput s? pun? presiune pe Biseric? s? ac?ioneze impotriva ordinului, pentru a se elibera de datorii. ^[14]

In data de vineri , 13 octombrie , 1307 (o dat? legat? gre?it de originea supersti?iei zilei de vineri 13 ), ^{[15] [16]} Filip a ordonat ca Molay ?i al?i templieri francezi s? fie aresta?i simultan. Ei au fost acuza?i de numeroase erezii , ?i tortura?i pentru ob?inerea de m?rturisiri de blasfemie. M?rturisirile, de?i ob?inute sub presiune, au provocat un scandal la Paris. Dup? alte insisten?e din partea lui Filip, papa Clement a emis bula Pastoralis Praeeminentiae la 22 noiembrie , 1307 , care cerea tuturor monarhilor cre?tini din Europa s?-i aresteze pe templieri ?i s? le confi?te averile. ^[17]

Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinov??ia sau nevinov??ia templierilor, ?i, o dat? elibera?i de tortura inchizitorilor , mul?i ?i-au retras m?rturisirile. Unii aveau suficient? experien?? legal? pentru a se ap?ra in procese, dar in 1310 , Filip le-a blocat tactica, folosind m?rturiile for?ate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris. ^{[18] [19]}

Cum Filip amenin?a cu ac?iuni militare dac? papa nu ii respecta dorin?ele, Clement a acceptat in cele din urm? dizolvarea ordinului, invocand scandalul public provocat de m?rturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312 , a emis o serie de bule papale, intre care Vox in excelso , care dizolva oficial Ordinul, ?i Ad providam , care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. ^[21]

Cat despre conduc?torii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay , care m?rturisise sub tortur?, ?i-a retras declara?ia. Asociatul s?u, Geoffrey de Charney , preceptor al Normandiei , i-a urmat exemplul, ?i a insistat pe nevinov??ia sa. Ambii au fost declara?i vinova?i de a fi redevenit eretici, ?i au fost condamna?i s? ard? pe rug la Paris, pe 18 martie , 1314 . Se spune c? de Molay a r?mas sfid?tor pan? la sfar?it, cerand s? fie legat astfel incat s? fie cu fa?a la catedrala Notre Dame , ?i s? i?i ?in? mainile impreunate. ^[22] Dup? legend?, a strigat dintre fl?c?ri c? atat papa Clement, cat ?i regele Filip il vor intalni in curand in fa?a lui Dumnezeu . Papa Clement a murit o lun? mai tarziu, iar regele Filip intr-un accident de van?toare inainte de sfar?itul anului. ^[23]

Odat? cu dispari?ia conduc?torilor Ordinului, restul templierilor din Europa au fost fie aresta?i ?i judeca?i (nefiind aproape in totalitate condamna?i), absorbi?i in alte ordine militare, precum Cavalerii ospitalieri sau Ordinul de Calatrava , sau l?sa?i s? se retrag? ?i s? tr?iasc? in continuare in pace. E posibil ca unii s? fi fugit in teritorii ce nu erau sub controlul papei, precum Sco?ia excomunicat? . Acolo, au luptat pentru regele Robert Bruce (la acea vreme excomunicat ?i el). Templierii au avut o influen?? important? asupra istoriei Sco?iei, inclusiv in incerc?rile de restaurare a dinastiei Stuart in Regatul Unit . Organiza?ia templier? din Portugalia doar ?i-a schimbat numele, din Ordinul Templului in Ordinul lui Cristos . ^[24]

In 2001 , un document cunoscut ca " Pergamentul de la Chinon " a fost descoperit in Arhivele Vaticanului , dup? ce aparent a fost catalogat gre?it in 1628 . Este o inregistrare a procesului templierilor ?i arat? c? papa i-a absolvit ini?ial pe templieri de toate ereziile in 1308, inainte de a desfiin?a ordinul in 1312. ^{[25] [26]} In octombrie 2007, documentele secrete despre procesul templierilor, intre care ?i pergamentul de la Chinon, au fost publicate de Vatican. ^[26]

In prezent, pozi?ia Bisericii Romano-Catolice este c? persecu?ia medieval? a templierilor a fost nedreapt?; c? nu era nimic r?u legat de Ordin sau de membrii s?i; ?i c? papa Clement a fost obligat s? ac?ioneze de magnitudinea scandalului public ?i de influen?a dominatoare a regelui Filip al IV-lea. ^[27]

Organizare [ modificare | modificare surs? ]

Templierii erau organiza?i drept un ordin monahal, similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard de Clairvaux , care era considerat drept prima organiza?ie interna?ional? eficace din Europa . ^[28] Structura organiza?ional? avea un puternic lan? al autorit??ii. Fiecare ?ar? cu o prezen?? notabil? a templierilor ( Fran?a , Anglia , Aragon , Portugalia , Poitou , Apulia , Regatul Ierusalimului , Comitatul de Tripoli , Principatul de Antiohia , Anjou ?i Ungaria ^[29] ) avea un Maestru al Ordinului Templierilor in acea regiune. To?i ace?tia r?spundeau in fa?a Marelui Maestru (intotdeauna un cavaler francez), numit pe via??, care supraveghea atat eforturile militare ale Ordinului din est, cat ?i propriet??ile financiare din vest. Nu se cunoa?te un num?r precis, ins? se estimeaz? c?, in perioada de glorie a Ordinului, existau intre 15000 ?i 20000 de templieri, dintre care doar o zecime erau cavaleri adev?ra?i.

Bernard de Clairvaux ?i fondatorul Hugues de Payens au fost cei care au redactat codul specific de comportament al Ordinului Templierilor, cunoscut istoricilor moderni sub numele de Norma Latin? . Cele 72 de clauze ale sale defineau comportamentul ideal al cavalerilor, cum ar fi tipurile de robe pe care trebuiau s? le poarte sau ca?i cai puteau avea. Cavalerii trebuiau s? ia masa in lini?te, s? nu m?nance carne mai mult de trei ori pe s?pt?man? ?i nu aveau voie s? aib? contact fizic cu nicio femeie, nici m?car cu membrii propriei familii. Unui Maestru al Ordinului ii erau atribui?i "4 cai, unui frate capelan sau unui preot 3 cai, unui frate sergent 2 cai ?i unui gentleman valet, pentru a-?i c?ra scutul ?i lancea, un cal". ^[30] Pe m?sur? ce ordinul cre?tea, au fost ad?ugate din ce in ce mai multe indrum?ri, lista original? de 72 de clauze ajungand in final pan? la cateva sute. ^{[31] [32]}

Randurile templierilor erau imp?r?ite in trei categorii: cavalerii aristocra?i, sergen?ii proveni?i din oameni de rand ?i clericii. Cavalerii trebuiau s? fie de origine aristocratic? ?i s? poarte mantii albe. Erau echipa?i drept cavalerie grea, cu trei sau patru cai ?i cu unul sau doi paji. Pajii, in general, nu erau membri ai Ordinului, ci erau str?ini angaja?i pentru o anumit? perioad? de timp. Din categoria pozi?ionat? sub cavaleri ca importan?? f?ceau parte sergen?ii, ale?i din randurile popula?iei obi?nuite. ^[33] Erau ori echipa?i drept cavalerie u?oar? cu un singur cal, ^[34] ori serveau in alte moduri, cum ar fi administrarea propriet??ii Ordinului, treburi domestice sau comer?. Capelanii, constituind a treia clas? a templierilor, erau preo?i consacra?i ce aveau grij? de nevoile spirituale ale templierilor. ^[35]

Cavalerii purtau robe albe cu o cruce ro?ie ?i o manta alb?; sergen?ii purtau o tunic? neagr? cu o cruce ro?ie in fa?? ?i in spate ?i o manta neagr? sau maro. ^{[36] [37]} Mantaua alb? a fost atribuit? templierilor la Conciliul de la Troyes in 1129 , iar crucea a fost ad?ugat? robelor cel mai probabil la inceputul celei de-a doua cruciade , cand Papa Eugen al III-lea , regele Ludovic al VII-lea al Fran?ei ?i multe alte personalit??i au luat parte la o intalnire a templierilor francezi, la sediul lor de lang? Paris . ^{[38] [39] [40]} Potrivit Normei lor, cavalerii trebuiau s? poarte mantaua alb? intotdeauna, fiindu-le interzis chiar ?i s? bea sau s? m?nance dac? nu o purtau. ^[41]

Ini?ierea, ^[42] cunoscut? sub numele de Recep?ie ( receptio ), in cadrul Ordinului era un profund angajament ?i implica o ceremonie solemn?. Necunoscu?ii erau descuraja?i a participa la ceremonie, ceea ce a trezit suspiciuni in randurile inchizitorilor medievali in timpul proceselor ulterioare.

Noii membri trebuiau s? semneze de bun? voie predarea intregii averi ?i propriet??i Ordinului ?i s? fac? jur?minte de s?r?cie, castitate, pietate ?i obedien??. ^[43] Majoritatea fra?ilor se al?turau pe via??, de?i unora le era permis s? se al?ture ?i pe o anumit? perioad? de timp. Uneori, unui om insurat ii era permis s? se al?ture dac? avea permisiunea so?iei, ^[37] ins? nu avea voie s? poarte mantaua alb?. ^[44]

Crucea ro?ie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului, c?ci a muri in lupt? era considerat o mare onoare, care asigura un loc in rai. ^[45] Era o lege de c?p?tai care sublinia faptul c? r?zboinicii Ordinului nu ar trebui s? se predea niciodat?, decat dac? steagul templierilor ar fi c?zut, ins? ?i atunci s? fie primii care incercau s? se regrupeze cu un alt ordin cre?tin, cum ar fi cel al Ospitalierilor . Numai dup? ce toate steagurile ar fi c?zut le era permis s? p?r?seasc? campul de b?t?lie. ^[46] Acest principiu necompromi??tor, precum ?i reputa?ia lor pentru curaj, preg?tirea lor excelent? ?i armamentul greu, au f?cut din templieri una dintre for?ele de lupt? cele mai de temut din timpurile medievale. ^[47]

Marii mae?tri [ modificare | modificare surs? ]

Incepand cu fondatorul Hugues de Payens, din 1118 - 1119 cel mai mare grad in cadrul Ordinului a fost cel de Mare Maestru, o pozi?ie ca?tigat? pe via??, de?i luand in considerare natura militar? a Ordinului, aceasta putea fi o perioad? foarte scurt?. Numai doi Mari Mae?tri au murit in timpul mandatului, iar ca?iva au murit in timpul campaniilor militare. De exemplu, in timpul Asediului Ascalonului din 1153 , Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o sp?rtur? in zidurile ora?ului. Atunci cand restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost incercui?i ?i decapita?i. ^[48] Marele Maestru Gerard de Ridefort a fost decapitat de c?tre Saladin in 1189 , in timpul Asediului Acrei .

Marele Maestru supraveghea toate opera?iunile Ordinului, atat cele militare din ?ara Sfant? ?i Europa de Est , cat ?i afacerile financiare din Europa Occidental? . Unii Mari Mae?tri au fost ?i comandan?i militari, de?i acest lucru nu era intotdeauna in?elept: cateva defecte in strategia de lupt? a lui de Ridefort au contribuit la devastatoarea infrangere de la B?t?lia de la Hattin . Ultimul Mare Maestru a fost Jacques de Molay , ars pe rug la Paris in 1314 , din ordinul regelui Filip al IV-lea al Fran?ei . ^[19]

Mo?tenire [ modificare | modificare surs? ]

Datorit? misiunii militare ?i resurselor financiare extensive, Cavalerii templieri au ini?iat un mare num?r de proiecte ?i construc?ii de-a lungul Europei ?i ??rii Sfinte . Multe dintre aceste structuri inc? stau in picioare. De asemenea, multe con?in numele de "Templu", datorit? asocierii timp de secole cu templierii. ^[49] De exemplu, unele din posesiunile templierilor din Londra au fost mai tarziu inchiriate avoca?ilor, ceea ce a condus la numele por?ii Bariera Templului sau sta?iei de metrou "Templu". Dou? dintre cele patru barouri, care ii pot consacra pe membri drept avoca?i, sunt Templul Interior ?i Templul Mijlociu .

Elemente arhitecturale distinctive ale cl?dirilor templierilor includ folosirea imaginii a "doi cavaleri pe un singur cal", reprezentand s?r?cia cavalerilor ?i cl?diri rotunde, menite a se asem?na cu Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim .

Organiza?ii moderne ale templierilor [ modificare | modificare surs? ]

Prin decret papal, proprietatea templierilor a fost transferat? Ordinului Ospitalierilor , care de asemenea a absorbit mul?i dintre membrii templieri. Practic, dizolvarea templierilor ar putea fi v?zut? drept unirea celor dou? ordine rivale. ^[50] Un alt decret, Ad ea ex quibus , emis de papa Ioan al XXII-lea la 14 martie 1319, dar ?i in urma rug?min?ilor sau a negocierilor dintre suveranii aragonezi ?i cei portughezi ?i papalitate, le-a permis templierilor supravie?uitori s?-?i g?seasc? refugiu, dar ?i posibilitatea unui nou inceput. Mai precis, continuarea cruciadelor (dar, pe p?mant iberic) ?i a Reconquistei , apoi indeplinirea de misiuni extrateritoriale in Perioada marilor descoperiri (incepand sub inraurirea prin?ului Henric Navigatorul ). Astfel, au luat na?tere 2 ordine militaro-c?lug?re?ti noi, succesoare celui templier: Ordinul Militar al lui Cristos , in Portugalia, ?i Ordinul de Montesa (10 iunie 1317), in Aragon, care func?ioneaz? ?i azi, dar sunt reformate. ^{[51] [52] [53]}

Povestea templierilor medievali secreto?i, ins? puternici, in special persecu?ia ?i dizolvarea lor subit?, a devenit o tenta?ie pentru multe alte grupuri, care se folosesc de a?a-zise leg?turi cu templierii ca o modalitate de a-?i imbun?t??i propria imagine sau de a cre?te misterul ce ii inconjoar?. De exemplu, inc? din anii 1700 , Ritualul masonic de York a incorporat unele simboluri ?i ritualuri ale templierilor ^[2] ?i au o filial?, numit? ast?zi Ordinul Cavalerilor Templieri . Suveranul Ordin Militar al Templului din Ierusalim (grup bonapartin ?i ecumenic), fondat in 1804 , are un statut de organiza?ie caritabil? non-guvernamental?, conform Organiza?iei Na?iunilor Unite . ^[54]

De?i nu exist? o leg?tur? istoric? clar? intre Cavalerii Templieri, care au fost desfiin?a?i in anii 1300 , ?i oricare dintre aceste organiza?ii, care au ap?rut abia in anii 1700 , se creeaz? adeseori o confuzie public? ?i mul?i scap? din vedere diferen?a de 400 de ani.

Legende ?i relicve [ modificare | modificare surs? ]

Cavalerii Templieri au fost asocia?i cu legende privind secrete ?i mistere transmise din timpuri str?vechi. Zvonuri circulau chiar ?i din timpul templierilor in?i?i. Scriitorii francmasoni ?i-au ad?ugat propriile specula?ii in secolul al 19-lea ?i alte infloriri fictive au fost ad?ugate in filme moderne, cum ar fi: Comoara na?ional? ?i Regatul cerului , ^[2] c?r?i best-seller: Ivanhoe ?i Codul lui Da Vinci , ^[2] precum ?i jocuri video: Hellgate: London ?i Broken Sword: The Shadow of the Templars . ^[55]

Multe dintre legendele legate de templieri privesc ocuparea ini?ial? a Muntelui Templului din Ierusalim ?i specula?ii in leg?tur? cu relicvele pe care templierii le-ar fi putut g?si acolo, cum ar fi Sfantul Graal sau Arca Testamentului . ^{[2] [10] [47]} Faptul c? templierii posedau anumite relicve este ?tiut cu siguran??. Multe biserici inc? expun relicve, cum ar fi moa?tele unui sfant, o bucat? de panz? purtat? odinioar? de un om sfant sau craniul unui martir: templierii au procedat la fel. Era cunoscut c? aveau o bucat? din Adev?rata Cruce , pe care episcopul de Acra a purtat-o in dezastruoasa b?t?lie de la Hattin . ^[56] Cand b?t?lia a fost pierdut?, Saladin a capturat relicva, care a fost apoi r?scump?rat? de c?tre crucia?i atunci cand musulmanii le-au predat ora?ul Acra in 1191 . ^[57] De asemenea, aveau in posesie capul Sfintei Eufemia din Calcedon . ^[58] Subiectul relicvelor a fost abordat ?i in timpul Inchizi?iei templierilor, deoarece cateva documente ale proceselor se refer? la venerarea unui anumit idol, men?ionat in unele cazuri drept o pisic?, un cap b?rbos sau uneori drept Baphomet , probabil o gre?eal? fran?uzeasc? de ortografie a cuvantului Mahomet ( Mahomed ). ^{[2] [59]} A?a-zisa venerare a idolilor a fost inclus? in acuza?iile aduse impotriva templierilor ?i a condus la arestarea acestora la inceputul secolului al XIV-lea. ^[60] Aceast? acuza?ie de venerare a idolilor adus? impotriva templierilor a contribuit ?i la credin?a modern? a faptului c? unii templieri practicau vr?jitoria. ^[61]

Exista in timpul Cruciadelor un interes particular fa?? de mitul Sfantului Graal , care a fost rapid asociat templierilor, inc? din secolul al XII-lea. Primul roman cavaleresc legat de Graal a fost Povestea Graalului text fantastic scris in 1180 de c?tre Chretien de Troyes , care provenea din aceea?i zon? unde Conciliul de la Troyes sanc?ionase oficial Ordinul Templierilor. In legenda Arturian? , eroul c?ut?rii Graalului, Sir Galahad (o inven?ie literar? din secolul al XIII-lea a c?lug?rilor din Ordinul cistercian al Sfantului Bernard de Clairvaux ) era descris purtand un scut cu crucea Sfantului Gheorghe , similar? cu insigna templierilor. In poemul epic cavaleresc din acea perioad?, Parzival , Wolfram von Eschenbach se refer? la templierii care p?zeau Regatul Graalului. ^[62] O legend? s-a dezvoltat bazat? pe faptul c?, deoarece templierii i?i aveau sediul pe Muntele Templului din Ierusalim , au excavat in c?utare de relicve, au g?sit Graalul ?i au continuat s?-l p?streze ?i s?-l p?zeasc? cu propria via??. Cu toate acestea, in documentele extensive ale Inchizi?iei templierilor, nu exist? nici m?car o singur? men?iune cu privire la vreun obiect legat de Sfantul Graal, ^[9] nemailuand in considerare ?i posesia unui astfel de obiect. In realitate, majoritatea speciali?tilor sunt de acord cu faptul c? povestea Graalului a fost doar una fictiv?, care a inceput s? circule din timpurile medievale. ^{[2] [10]}

Un artefact legendar ce pare a avea leg?tur? cu templierii este Giulgiul din Torino . In 1357 , giulgiul a fost expus publicului pentru prima dat? de c?tre familia nepotului lui Geoffrey de Charney , templierul care fusese ars pe rug impreun? cu Jacques de Molay in 1314 . Originile artefactului sunt inc? un subiect controversat, ins? datarea cu carbon dovede?te c? giulgiul a fost creat intre anii 1260 ?i 1390 , un interval de timp care include ultimii 50 de ani ai templierilor. ^[63]

Specula?iile privind supravie?uirea templierilor au inspirat diverse lucr?ri beletristice. In Mo?tenirea Templierilor ^[64] Steve Berry lanseaz? ipoteza c? ace?tia s-ar fi retras in mun?ii Pirinei ?i ordinul ?i-ar avea sediul la Aba?ia "Des Fontaines", lang? Andorra .

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• en Barber, Malcolm . The New Knighthood: A History of the Order of the Temple . Cambridge University Press, 1994. ISBN 0-521-42041-5 .
• en Barber, Malcolm. The Trial of the Templars , prima edi?ie, Cambridge University Press, 1978. ISBN 0-521-45727-0
• en Barber, Malcolm. The Trial of the Templars , a doua edi?ie, Cambridge University Press, 2006. ISBN 978-0-521-67236-8
• en Barber, Malcolm ( 1992 ). ?Supplying the Crusader States: The Role of the Templars”. In BZ Kedar. The Horns of Hattin . Jerusalem and London. pp. 314?326.  
• en Burman, Edward . The Templars: Knights of God . Destiny Books, 1986. ISBN 0-89281-221-4 .
• en Frale, Barbara. "The Chinon chart?Papal absolution to the last Templar, Master Jacques de Molay". 2004. Journal of Medieval History 30 (2): 109?134. DOI:10.1016/j.jmedhist.2004.03.004.
• en Hietala, Heikki. The Knights Templar: Serving God with the Sword , 1996, Renaissance Magazine .
• en History Channel , Decoding the Past: The Templar Code , 7 noiembrie 2005, documentar video scris de Marcy Marzuni
• en History Channel, Lost Worlds: Knights Templar , 10 iulie 2006, documentar video scris ?i regizat de Stuart Elliott
• en Martin, Sean , The Knights Templar: The History & Myths of the Legendary Military Order , 2005. ISBN 1-56025-645-1 .
• en The Mission . "Science and the Shroud: Microbiology meets archaeology in a renewed quest for answers", vara 1996.
• en Newman, Sharan. The Real History Behind the Templars . Berkeley Publishing Group, 2007. ISBN 978-0-425-21533-3 .
• en Nicholson, Helen. The Knights Templar: A New History . Sutton, 2001. ISBN 0-7509-2517-5
• en Picknett, Lynn and Prince, Clive. The Templar Revelation , 1997, ISBN 0-684-84891-0 .
• en Read, Piers Paul , The Templars . Da Capo Press, 1999. ISBN 0-306-81071-9 .

Lectur? suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Ordinul Templierilor

• Barber, Malcolm. " Cine au fost Cavalerii templieri? ". Slate Magazine , 20 April 2006.
• Brighton, Simon ( 15 iunie 2006 ). In c?utarea Cavalerilor templieri: Un ghid al siturilor din Marea Britanie . Londra, Anglia: Orion Publishing Group. ISBN 0-297-84433-4 . Arhivat din original (Hardback) la 8 martie 2010 . Accesat in 17 decembrie 2007 .  
• Butler, Alan and Stephen Dafoe, R?zboinicii ?i bancherii: O istorie a Cavalerilor templieri din 1307 pan? in prezent , Templar Books, 1998. ISBN 0-9683567-2-9 .
• Partner, Peter. Cavalerii templieri ?i mitul acestora . Destiny Books; Edi?ie revizuit? (1990). ISBN 0-89281-273-7 .
• Ralls, Karen. Templierii ?i Graalul , Quest Books, 2003. ISBN 0-8356-0807-7 .
• Smart, George. Cavalerii templieri: Cronologie , Authorhouse, 2005. ISBN 1-4184-9889-0 .
• Upton-Ward, JM. Norma templierilor: Textul francez al Normei Ordinului Templierilor . The Boydell Press, 1992. ISBN 0-85115-315-1 .

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• Arhivele secrete de la Vatican Arhivat in 15 octombrie 2007 , la Wayback Machine ..
• BBC Website ' Ce sunt Cavalerii templieri pan? in zilele noastre? '. News Magazine 2007-10-19
• BBC Radio 4 ' Pe urmele templierilor ' Program audio, prima difuzare 2007-06-18
• Istoria Cavalerilor templieri, de Charles Addison, 1842 .
• ?Secretele Cavalerilor templieri dezv?luite” . CNN. 12 octombrie 2007 . Accesat in 12 octombrie 2007 .  
• ?Pergamentul de la Chinon?Absolvirea vinei conduc?torilor Ordinului Templierilor de c?tre papa Clement al V-lea” . Biblioteca Vaticanului. August 17-20,1308. Arhivat din original la 2007-10-11 . Accesat in 2007-12-17 .   Verifica?i datele pentru: |date= ( ajutor )
• Pergamentul de la Chinon, traducere aproximativ? in limba englez?
• Bulele emise de papa Clement al V-lea in leg?tur? cu Cavalerii templieri
• Cum a pierit Ordinul Templierilor Arhivat in 9 aprilie 2012 , la Wayback Machine ., 6 aprilie 2012, Irina-Maria Manea, Historia
• Misteriosii calugari din Valea Aurului Arhivat in 3 decembrie 2013 , la Wayback Machine ., 27 octombrie 2010, Revista Magazin
• Interogatorii cu duhul blandetii si cu unghii smulse Arhivat in 6 septembrie 2012 , la Wayback Machine ., 22 decembrie 2010, Revista Magazin
• Secretul suprem al templierilor Arhivat in 15 februarie 2011 , la Wayback Machine ., 24 iunie 2010, Revista Magazin
• Secretul suprem al templierilor (2) Arhivat in 3 decembrie 2013 , la Wayback Machine ., 30 iunie 2010, Revista Magazin
• Procesul Templierilor, la judecata istoricilor Arhivat in 3 decembrie 2013 , la Wayback Machine ., 24 octombrie 2007, Gabriela Anghel, Romania liber?
• Cum a pierit Ordinul Templierilor , 6 aprilie 2012, Adev?rul - [2] Arhivat in 27 decembrie 2013 , la Wayback Machine .