Marele Ducat al Lituaniei
(in
limba lituanian?
:
Lietuvos Did?ioji Kunigaik?tyst?
, in
limba belarus?
:
Вял??кае Кня?ства Л?то??скае
, in
limba ucrainean?
:
Велике Княз?вство Литовське
, in
limba polonez?
:
Wielkie Ksi?stwo Litewskie
), mai exact
Marele Principat al Lituaniei
, a fost un stat din
Europa R?s?ritean?
care a existat intre secolele
al XIII-lea
[2]
?i
al XVIII-lea
.
[3]
Fondat de
lituanienii
p?gani
in a doua jum?tate a
secolului al XIII-lea
, ?i-a extins aria de cuprindere dincolo de zona ini?ial? de a?ezare a lituanienilor prin cucerirea unor p?r?i a
Rusiei Kievene
. Marele Ducat ocupa in perioada de maxim? putere din
secolul al XV-lea
teritorii care ast?zi fac parte din urm?toarele ??ri:
Lituania
,
Belarus
,
Ucraina
,
Polonia
?i
Rusia
; era cel mai mare stat din Europa de la acea vreme.
[4]
Dup? acceptarea
Uniunii de la Krewo
din
1386
, Marele Ducat al Lituaniei a f?cut parte dintr-o
uniune personal?
cu
Regatul Poloniei
. Dup? semnarea
Uniunii de la Lublin
din
1569
, Marele Ducat a intrat intr-o federa?ie cunoscut? ca
Uniunea statal? polono-lituanian?
. In cadrul federa?iei, Marele Ducat al Lituaniei avea guvern, armat?, sistem juridic ?i buget separate. In
1795
, statul polono-lituanian a fost
dezmembrat de vecinii mai puternici
:
Prusia
,
Imperiul Rus
?i
Imperiul Austriac
.
Marele Ducat al Lituaniei era un stat multina?ional, care a ocupat un teritoriu uria?, datorit? vacuumului de putere l?sat de pr?bu?irea statului
mongol
. La via?a sa politic?, economic? ?i cultural? au participat
lituanienii
?i
polonezii
catolici
,
slavii r?s?riteni
ortodoc?i
?i
greco-catolici
,
evreii
,
armenii
,
germani
, etc. Caracterul multina?ional al statului ?i filozofia cosmopolit? a elitelor sale dup? sfar?itul
secolului al XIV-lea
a generat in secolele
al XIX-lea
?i
al XX-lea
o dezbatere asupra problemei mo?tenirii na?ionale a Marelui Ducat al Lituaniei. Aceast? dezbatere a implicat istorici din Polonia, Rusia, Lituania ?i Belarus ?i a influen?at ?i politica na?ional? din cele patru state. Dezbaterea a ajuns la paroxism in timpul r?zboaielor pentru independen?? din
1917
?
1920
, ?i a contribuit la acutizarea disputelor locale, precum cele ale
liniei Curzon
?i a politicii in
Lituania Central?
.
Expansiunea Marelui Ducat al Lituaniei in
Rutenia Alb?
unea popoare avand culturi similare. Ambele popoare, atat str?mo?ii
lituanienilor
din ziua de azi cat ?i cei ai
belaru?ilor
se autodenumeau
lituanieni
in limbile lor, ?i anume
lietuviai
in
limba lituanian?
?i
litviny
in
limba belarus?
. In acea vreme, prin "lituanian" se in?elegeau dou? lucruri. Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar cel?lalt era cel de vorbitor de limb? lituanian?. Ace?ti lituanieni locuiau nu doar in
Lituania
modern?, dar ?i in
Prusia R?s?ritean?
?i in spa?ii vaste din
Belarusul
zilelor noastre. In Prusia R?s?ritean? numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituanian? (
Lithuania Minor
), in vreme ce in t?ramurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii ??rii. In Belarus, belaru?ii, in special cei catolici, se considerau lituanieni, in vreme ce alte popula?ii, a?a cum erau ucrainenii, se considerau
ruteni
. Ins? num?rul celor care se considerau lituanieni a sc?zut in timp datorit? adopt?rii culturii ?i limbii poloneze, care erau considerate mai sofisticate. Pan? in cele din urm?, nobilimea ducatului a ajuns s? se considere de etnie polonez?. Na?ionalismul lituanian ?i lupta pentru
autodeterminare
au ren?scut in secolul al XIX-lea. Din acel moment, termenul
lituanian
a inceput s? se fie asociat numai cu vorbitorii de limb? lituanian?. Belaru?ii, care au declan?at o mi?care de rena?tere na?ional? cam in aceea?i perioad?, au inceput s? se considere o na?iune diferit?.
Dezvoltarea Marelui Ducat al Lituaniei a inceput in
1238
sub domnia Marelui Duce
Mindaugas
(ori
Mindo?h
in
limba belarus?
). Mindaugas a fost cre?tinat in 1252 ?i a fost incoronat rege al Lituaniei in 1253 (in 1260, el a renun?at la cre?tinism). Dup? moartea lui a izbucnit o lupt? pentru tron intre ducii lituanieni, dar statul a supravie?uit. Ducatul a cucerit teritorii in sud ?i est, incorporand p?r?i intinse din
Rutenia
. Expansiunea sa teritorial? rapid? a inceput tarziu in timpul domniei lui
Gediminas
[5]
(in
limba belarus?
:
Hiedzimin
) ?i a continuat sub diarhia ?i (conducerea simultan? a fiilor s?i,
Algirdas
?i
K?stutis
).
[6]
Gediminas a creat un stat centralizat puternic, un imperiu care se intindea de la
Marea Neagr?
pan? la
Marea Baltic?
. U?urin?a cu care a fost cl?dit acest imperiu poate fi pus pe seama priceperii diplomatice ?i tactice a marilor duci, dar ?i pe seama sl?biciunii principatelor rutene. In vreme ce aproape toate statele din jur erau atacate ?i pr?date de mongoli, hoardele lor nu ajuns niciodat? in nord, in Lituania, iar teritoriile sale au r?mas neatinse. Expansiunea Lituaniei era accelerat? ?i de slabul control al teritoriilor pe care mongolii le cuceriser?.
Rutenia
nu a fost niciodat? incorporat? efectiv in
Hoarda de Aur
, in schimb a fost un stat vasal cu un grad de independen?? destul de ridicat. Dezvoltarea Lituaniei s-a produs intr-un moment ideal pentru expansiune, cand rutenii erau capabili doar de o opozi?ie neinsemnat?, iar puterea mongolilor era in descre?tere.
Statul Lituanian nu a fost cl?dit numai prin agresiune militar?. Existen?a sa a depins de diploma?ie cel pu?in in aceea?i m?sur? in care a depins de ac?iunile armate. Cele mai multe ora?e anexate nu au fost cucerite prin lupt?, ci au fost de acord s? devin? vasalii Lituaniei. Cum aceste ora?e erau deja vasalii
Hoardei de Aur
sau ai
Principatului Moscovei
, decizia de a accepta suzeranitate lituanian? nu era una care s? pun? in discu?ie independen?a, ci era aceea de a schimba un st?pan mai dur cu unul mai tolerant ?i mai puternic. A?a a fost cazul
Novgorodului
, care a acceptat pentru o perioad? s? se afle in sfera de influen?? lituanian?, f?r? ca armatele lituaniene s? fi atacat vreodat? ora?ul. Mai degrab?, controlul lituanian a fost inlesnit de fric?iunile interne dintre conduc?torii ora?ului, dintre cei care doreau s? scape de domina?ia Moscovei ?i cei care doreau s? r?man? in sfera de influen?? moscovit?. Aceast? metod? de edificare a statului s-a dovedit pan? in cele din urm? instabil?. Schimb?rile din politica intern? a unui ora? puteau scoate localitatea de sub controlul lituanian, a?a cum s-a intamplat in cele din urm? in cazul Novgorodului sau a altor ora?e rutene.
Lituania a ajuns la apogeul puterii sale sub
Vytautas cel Mare
(Vita?t, Vitovt, Witold), care a domnit intre
1392
?i
1430
. Rapida expansiune a
Principatului Moscovei
i-a adus pe cei doi vecini pe pozi?ii de rivalitate, iar, dup? anexarea Novgorodului din
1478
, Moscova a devenit puterea dominant? in
Europa de Nord Est
. Intre
1492
?i
1508
,
?arul Ivan al III-lea
a cucerit o parte din Rutenia aflat? pan? atunci sub controlul exclusiv al Lituaniei. Pierderile teritoriale in fa?a Moscovei ?i continua presiune a statului rus aflat in expansiune au fost o adev?rat? amenin?are pentru statul lituanian, care a fost astfel obligat s? fac? o alian?? mai strans? cu
Regatul Poloniei
, pan? a ajunge la statul federal al
Respospolitei
dup? acceptarea
Uniunii de la Lublin
. Marele Ducat al Lituaniei a p?strat numeroase drepturi in acest stat federativ, inclusiv guvern, buget ?i armat? separate.
[7]
Statutul federal a fost desfiin?at de
Constitu?ia de la 3 mai
1791
, cand trebuia s? devin? o singur? ?ar?, o uniune statal?, sub un singur monarh, un singur parlament ?i f?r? vreo autonomie lituanian?. La scurt timp dup? aceea, caracterul unitar al statului a fost confirmat prin adoptarea
Garan?iei Reciproce a Dou? Na?iuni
.
Cu toate acestea, statul recent reformat a fost invadat de Rusia in 1792 ?i imp?r?it intre statele vecine. A r?mas doar un stat trunchiat (ale c?rui ora?e principale erau
Cracovia
,
Var?ovia
?i
Vilnius
), care era in principiu independent. Dup?
revolta lui Ko?ciuszko
, teritoriul a fost complet
imp?r?it
intre
Imperiul Rus
,
Regatul Prusiei
?i
Austria
in 1795.
Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost
limba rutean?
, (numit?
limba belarus? veche
de c?tre belaru?i ?i
limba slavon? de cancelarie
de c?tre lituanienii),
limba polonez?
?i
limba latin?
. Limba rutean? a fost folosit? pan? in 1697 pentru redactarea coresponden?ei cu ??rile r?s?ritene sau a unor acte oficiale precum au fost
Lietuvos Did?iosios Kunigaik?tyst?s statutai ? Codurile de legi
, dup? care a fost inlocuit? de limba polonez?. Latina era folosit? in rela?iile cu ??rile occidentale.
Cum sentimentul na?ional nu era atat de dezvoltat, nobilii care migrau dintr-un ?inut in altul se adaptau realit??ilor locale ?i adoptau limba ?i cultura noului c?min. De aceea, ?leahticii lituanieni care s-au mutat in regiunile locuite preponderent de slavii r?s?riteni au adoptat dup? o vreme cultura acestora din urm?.
In momentul apari?iei Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din popula?ia ??rii. Odat? cu ocuparea de noi teritorii slave, propor?ia de lituanieni a sc?zut pan? spre o treime din totalul popula?iei. Alte etnii din Marele Ducat erau
evreii lituanieni
?i
t?tarii
. Num?rul slavilor r?s?riteni ajunsese atat de importante in ducat, incat limbile vorbite de ace?tia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, al?turi de alte ??ri precum Polonia ?i Rusia.
In ciuda numeroaselor achizi?ii teritoriale pa?nice din Rutenia, ducatul putea face apel la for?a militar?, care era atat de mare, incat era singura din
Europa R?s?ritean?
care putea face fa?? cu succes
Hoardei de Aur
. Aproape de fiecare dat? cand mongolii au incercat s? opreasc? expansiunea statului lituanian, hoardele au fost infrante. In
1333
?i
1339
, lituanienii au reu?it s? inving? for?e importante mongole care au incercat s? recucereasc?
Smolenskul
. Chiar ?i atunci cand erau victorio?i, mongolii nu-i puteau opri mult? vreme pe lituanieni din inaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din
1399
nu a f?cut decat s? intarzie inaintarea lituanienilor c?tre Marea Neagr?. Datorit? victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut s?-?i exercite in mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind in parte motivul pentru care ora?e precum
Smolensk
,
Pskov
,
Novgorod
?i
Pola?k
nu au fost niciodat? devastate de atacurile Hoardei.
Dup? cre?tinarea din 1252 ?i incoronarea din 1253 a regelui
Mindaugas
, Lituania a fost considerat? stat cre?tin pan? in 1260, cand Mindaugas a renun?at la
cre?tinism
. Pan? in
1387
, nobilii lituanieni au fost
p?gani
,
[8]
profesand o religie bazat? pe credin?ele c? divinitatea se reg?se?te in fenomenele naturale. Credin?ele p?gane au supravie?uit mult? vreme in fa?a presiunilor misionarilor ?i puternicilor zilei. Chiar ?i in secolul al XVII-lea se mai puteau reg?si
relicve
ale practicilor p?gane, a?a cum erau oferirea de ofrande ?erpilor sau oferirea de hran? str?mo?ilor in cimitire. Dac? pe teritoriile Belarusului ?i Ucrainei din zilele noastre, atat majoritatea popula?iei de rand cat ?i a nobililor erau de credin??
ortodox?
, (iar dup?
Uniunea de la Brest
din
1596
de credin??
greco-catolic?
), popula?ia Lituaniei s-a convertit la
catolicism
in
1387
.
Universitatea din Vilnius
, una dintre cele mai vechi universit??i din
Europa de R?s?rit
, a fost fondat? de
?tefan Bathory
, Rege al Poloniei ?i Mare Duce al Lituaniei, in
1579
. Datorit? str?daniilor
iezui?ilor
in timpul
Contrareformei
, universitatea a devenit unul dintre cele mai importante centre culturale ?i ?tiin?ifice ale regiunii.
In conformitate cu p?rerile unor istorici, in special ru?i, unul dintre efectele cele mai importante ale cuceririlor lituaniene a fost imp?r?irea etnic? a locuitorilor fostei
Rusii Kievene
?
slavii estici
. Dup? ce mongolii au cucerit aproape intreaga
Rutenie
, ei au incercat s? p?streze popula?ia slav? unit?. Venirea
triburilor baltice
care atacau
Masovia
l-a f?cut pe ducele
Konrad de Masovia
s?-i invite pe
Cavalerii Teutoni
s? se a?eze in zonele Prusiei R?s?ritene. Luptele dintre triburile baltice ?i teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul necesar s? se uneasc?. Datorit? prezen?ei puternicilor vecini din sud ?i nord, nou formatul stat lituanian ?i-a concentrat efortul expansionist militar ?i diplomatic aproape exclusiv spre r?s?rit. Principatele belaruse au devenit parte a statului lituanian chiar de la inceputul procesului de expansiune. Teritoriile ucrainene au fost cucerite mai tarziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii de r?s?rit de dou? puteri diferite a creat diferen?e care au persistat pan? in zilele noastre. Conforma acestor p?reri, dac? in timpul existen?ei Rusiei Kievene se puteau remarca unele diferen?e regionale, ocuparea de c?tre lituanieni a p?r?ilor de sud ?i vest a Ruteniei a dus la divizarea definitiv? a popula?ie slave in ru?i, belaru?i ?i ucraineni.
Aceast? teorie este foarte controversat?, deoarece pe baza ei se poate afirma c? motivul care a dus la formarea unui stat separat rusesc a fost domina?ia cultural? ?i politic? a mongolilor asupra
Principatului Moscovei
. Dac? se pune astfel problema, influen?a mongol? este cea care a determinat diviziunea locuitorilor Ruteniei in cele trei etnii din ziua de azi: ru?ii, ucrainenii ?i belaru?ii.
Diviz?rile etnice ?i lingvistice intre locuitorii Ruteniei par a fi mai vechi decat momentul cuceririi zonei de c?tre lituanieni. Mai trebuie spus c?, pan? in
secolul al XX-lea
, frontierele etnice ?i lingvistice dintre ucraineni, belaru?i ?i ru?i nu au corespuns cu frontierele politice.
- Grand Duchy of Lithuania: Encyclopedia in Three Volumes, Volume I
, 2nd edition, 2007. 688 pages, illustrated,
ISBN: 985-11-0314-4
- Grand Duchy of Lithuania: Encyclopedia in Three Volumes, Volume II
, 2nd edition, 2007. 792 pages, illustrated,
ISBN: 985-11-0378-0
- Grand Duchy of Lithuania: Encyclopedia in Three Volumes, Volume III
, 2010. 696 pages, illustrated,
ISBN: 978-985-11-0487-7
- Norman Davies.
God's Playground
.
Columbia University Press
; 2nd edition (2002),
ISBN: 0-231-12817-7
.
- Drungila, Jonas (
).
Erelis lokio guolyje
(in lituanian?).
- Robert Frost.
The Oxford History of Poland-Lithuania: Volume I: The Making of the Polish-Lithuanian Union, 1385?1569
.
Oxford University Press
, 2015,
ISBN: 978-0198208693
- Alan V. Murray.
Crusade and Conversion on the Baltic Frontier 1150?1500
(Cambridge Studies in Medieval Life and Thought: Fourth Series).
Routledge
, 2001.
ISBN: 978-0754603252
ISBN
978-0754603252
.
- Alan V. Murray.
The Clash of Cultures on the Medieval Baltic Frontier
Routledge
, 2016.
ISBN: 978-0754664833
ISBN
978-0754664833
.
- Zenonas Norkus.
An Unproclaimed Empire: The Grand Duchy of Lithuania: From the Viewpoint of Comparative Historical Sociology of Empires
,
Routledge
, 2017, 426 p.
ISBN: 978-1138281547
- S. C. Rowell.
Chartularium Lithuaniae res gestas magni ducis Gedeminne illustrans. Gedimino lai?kai
. Vilnius, 2003,
ISBN: 5-415-01700-3
.
e-copy
- S. C. Rowell.
Lithuania Ascending: A Pagan Empire within East-Central Europe, 1295?1345
(Cambridge Studies in Medieval Life and Thought: Fourth Series).
Cambridge University Press
, 2014.
ISBN: 978-1107658769
ISBN
978-1107658769
.
- S. C. Rowell, D. Baronas.
The conversion of Lithuania. From pagan barbarians to late medieval Christians
. Vilnius, 2015,
ISBN: 978-6094251528
.
- Daniel Z. Stone.
The Polish-Lithuanian State, 1386?1795
.
University of Washington Press
. 2014. pp. xii, 374.
ISBN: 978-0295803623
ISBN
978-0295803623
- A. Dubonis, D. Antanavi?ius, R. Ragauskiene, R. ?migelskyt?-?tukien?.
The Lithuanian Metrica : History and Research
.
Academic Studies Press
. Brighton, United States, 2020.
ISBN: 978-1644693100
ISBN
978-1644693100
- J?rat? Kiaupien?.
Between Rome and Byzantium: The Golden Age of the Grand Duchy of Lithuania's Political Culture. Second half of the fifteenth century to first half of the seventeenth century
.
Academic Studies Press
. Brighton, United States, 2020.
ISBN: 978-1644691465
ISBN
978-1644691465
- Lebedys, Jurgis (
).
?Lietuvi? kalba XVII-XVIII a. vie?ajame gyvenime”
[Lithuanian language in public life in the XVII-XVIII centuries].
Mokslas
(in lituanian?).