R?zboiul de 100 de Ani

In sensul acelor de ceas, din stanga sus: Ioan de Boemia in B?t?lia de la Crecy , flotele Angliei, Fran?ei ?i Castiliei in B?t?lia de la La Rochelle , Henric al V-lea in B?t?lia de la Azincourt , Ioana d'Arc reunind for?ele franceze la Asediul Orleansului

Informa?ii generale

Perioad?	1337 ? 1453
Loc	in mare parte Fran?a ?i ??rile de Jos
Rezultat	Victoria Casei de Valois , aceasta devine dinastia mo?tenitoare a tronului francez
Modific?ri teritoriale	Casa de Valois i?i asigur? controlul asupra intregii Fran?e, cu excep?ia Calais

Beligeran?i

Casa de Valois / Regatul Fran?ei

Bretania (Blois)

Casa de Plantagenet / Regatul Angliei

Bretania (Montfort)

Comitatul Hainaut
Luxemburg

Sfantul Imperiu Roman

R?zboiul de 100 de Ani a fost purtat intre Anglia ?i Fran?a in intervalul 1337 - 1453 . R?zboiul de 100 de Ani nu a fost un conflict continuu, ci o serie de ostilit??i intrerupte de perioade lungi de pace intre Casa de Plantagenet , conduc?tori ai Regatului Angliei ?i Casa de Valois , asupra dreptului de a conduce Regatul Fran?ei . Fiecare parte a atras mul?i alia?i in r?zboi. A fost unul din cele mai sangeroase conflicte din Evul Mediu , in care cinci genera?ii de regi din dou? dinastii rivale au luptat pentru tronul celui mai mare regat din Europa de Vest .

Cauze [ modificare | modificare surs? ]

Cauzele principale ale conflictului pot fi imp?r?ite in trei categorii: dispute teritoriale, preten?ii dinastice ?i competi?ie economic?. ^[1]

Disputele teritoriale [ modificare | modificare surs? ]

Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscut? ?i cu denumirea de Guyenne), un ducat in sud-vestul Fran?ei ?i parte din regatul Fran?ei. Disputele teritoriale au ap?rut de la mijlocul secolului al XII-lea, o dat? cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania , mo?tenitoarea tronului ducal, ?i Henric al II-lea al Angliei , regele Angliei care era ?i duce al Aquitaniei. A?adar, in ducele Aquitaniei, monarhii francezi angaja?i, incepand cu Filip al II-lea , intr-un proces de unificare teritorial? ?i limitare a autonomiilor regionale ?i tendin?elor politice centrifuge, aveau un rival puternic, in spatele c?ruia se afla for?a economic? a regatului Angliei. Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reu?ise deja s? elimine controlul regelui Angliei asupra ducatului Normandiei (din 1204), ^[2] situa?ia Aquitaniei era prioritar?. Dar problema era spinoas? ?i din perspectiva monarhiei engleze. Dup? introducerea normelor feudo-vasalice in secolele al XII-lea ?i al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate ?i rela?iile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate in nordul Italiei sub influen?a redescoperirii dreptului roman, ^[3] rela?ia dintre regele Fran?ei ?i ducele Aquitaniei a fost pus? ?i in termeni feudali. De?i referirile la Aquitania ca ?fief” al regelui Fran?ei aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o forma?iune statal? cu o istorie ?i tradi?ii de guvernare proprii, cu propriile legi ?i cutume, etc., deci nu un ?domeniu feudal” ^[4] - avoca?ii regelui Fran?ei puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, in anumite condi?ii, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a intamplat in 1294, cand Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Fran?ei s? apar? in fa?a Parlamentului din Paris pentru a r?spunde unor acuza?ii asupra unei chestiuni de grani??. Eduard a refuzat; in consecin??, regele Fran?ei a declarat ducatul confiscat. R?zboiul de grani?? care a urmat a fost indecis, iar in 1303 s-a revenit la status quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situa?ia Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, de?i limitat ?i de scurt? durat?, constituie un precedent direct pentru R?zboiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - in sensul unei limit?ri - a obliga?iilor fa?? de regii Fran?ei decurgand din de?inerea ducatului Aquitaniei.

Preten?ii dinastice [ modificare | modificare surs? ]

Acestor probleme li s-a mai ad?ugat, dup? 1328, inc? una: preten?iile dinastice ale regelui Angliei. Prin moartea lui Carol al IV-lea f?r? urma?i direc?i (1328), dinastia cape?ian? se sfar?ise, iar drepturile dinastice cele mai solide la tronul Fran?ei le avea chiar regele Angliei, Eduard al III-lea - fapt doar in aparen?? paradoxal, ?inand seama de mariajele dinastice dintre Cape?ieni ?i Plantagene?i, care ii aduceau acum regelui Angliei temeiuri puternice pentru a viza tronul Fran?ei. Alegerea regelui Angliei ca rege al Fran?ei punea ins? probleme insurmontabile pentru nobilimea ?i inaltul cler francez, tocmai din prisma indelungatei rivalit??i dintre cele dou? ??ri ?i a conflictelor recente. S-a optat a?adar pentru un candidat francez, Filip, fiul contelui de Valois, Charles (acesta din urm? frate al regelui Filip al IV-lea ), incoronat la Reims ca Filip al VI-lea . Alegerea a fost justificat? prin invocarea, pentru prima oar?, a legii salice , care excludea transmiterea drepturilor dinastice pe linie matern? - cazul lui Eduard al III-lea, a c?rui mam? Isabela era sora ultimului rege cape?ian. Dup? ca?iva ani de negocieri ?i taton?ri, in cursul c?rora Eduard l-a recunoscut pe Filip drept rege al Fran?ei ?i i-a depus omagiul ca duce al Aquitaniei, nu s-a putut ajunge la un consens in privin?a statutului ?i obliga?iilor regelui Angliei in calitatea sa de duce de Aquitania. In acest context, Eduard p?rea dispus s? reinvie preten?iile sale dinastice la tronul Fran?ei, chiar dac? doar in scopul consolid?rii pozi?iei sale in Aquitania - cucerirea intregului regat al Fran?ei p?rand la acel moment o cauz? f?r? sor?i de izband?. In 1337 Filip a declarat ducatul Aquitaniei confiscat sub pretextul unor acte de rebeliune ale lui Eduard. R?zboiului de 100 de Ani incepuse.

Cauze economice [ modificare | modificare surs? ]

Conflictul poate fi v?zut ins? ?i ca unul economic . Aquitania ocupa o vast? suprafa?? costier?, acoperind mare parte din accesul Fran?ei la oceanul Atlantic; porturi ca Bordeaux generau un venit fiscal important datorit? comer?ului cu vin ?i pe?te. De aici ?i dorin?a monarhiei franceze, aflat? intr-un proces de consolidare ?i expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci ?i ale provinciei vecine, Bretania . De altfel, Bretania va juca un rol important in cursul R?zboiului de 100 de Ani. Din aceea?i perspectiv? economic? era vizat ?i comitatul Flandrei , ale c?rui manufacturi de postav depindeau de comer?ul cu lan? din Anglia; ori regii Fran?ei incercaser? s?-?i subordoneze total Flandra, cel mai recent cu doar dou? decenii in urm?, in timpul lui Filip al IV-lea .

Izbucnirea r?zboiului [ modificare | modificare surs? ]

R?zboiul poate fi divizat in patru faze:

o faz? in care Anglia a repurtat victorii sub Eduard al III-lea ?i care a durat din 1337 pan? in 1360 ;
o faz? din 1360 pan? in 1400 cand francezii au avut victorii;
o faz? din 1400 pan? in 1429 marcat? de mari victorii engleze sub Henric al V-lea ;
o faz? final? din 1429 pan? in 1453 in care Fran?a a fost unit? sub regii din dinastia Valois .

Cand a inceput r?zboiul, Fran?a avea o popula?ie de 14 milioane ?i era cea mai puternic? for?? militar? din Europa ; Anglia avea o popula?ie de numai 4 milioane.

Victoriile pe care englezii le-au purtat la Crecy ( 1346 ) ?i mai tarziu la Poitiers ( 1356 ) i-au uimit ?i i-au umplut de un imens orgoliu. In 1347 au pus st?panire pe Calais , care le asigura domina?ia asupra Canalului Manecii (au avut control asupra lui peste 40 de ani), ?i pe care l-au p?strat dou? sute de ani, perioad? in decursul c?reia au expulzat aproape to?i b??tina?ii ?i i-au inlocuit cu englezi. In sfar?it, in 1361 , regele Angliei face pace la Bretigny ?i, dup? ce pretinde intreg regatul Fran?ei, se mul?ume?te cu Aquitania, comitatul de Ponthieu ?i cu Calais. Era o pace ineficace, c?ci nu rezolva singura chestiune deosebit de serioas? ? suveranitatea englezilor asupra provinciilor care nu mai voiau s? fie engleze. Notabilit??ile din La Rochelle spuneau: "Ne supunem englezilor cu vorba: dar cu inima niciodat?".

Inceputul R?zboiului de 100 de Ani constituie pentru Anglia o perioad? de aparent? prosperitate; furnizorii de alimente, armurierii, constructorii de nave fac avere. Jefuirea Normandiei duce la imbog??irea solda?ilor ?i a familiilor lor; nevoia de bani a regelui permite ora?elor ?i indivizilor s? cumpere libert??i la pre?uri convenabile.

Dou? clase se dezvolt? atunci cu rapiditate in mediul rural englez: clasa fermierilor, semiproprietari, liberi pe p?manturile inchiriate de ei, intermediari intre cavaler ?i fostul vilan, ?i clasa muncitorilor agricoli care au sc?pat de ?erbie, fie r?scump?randu-se ei in?i?i fie refugiindu-se timp de un an ?i o zi intr-un ora? proteguit printr-o cart?. Mult? vreme de aici incolo seniorii ?i parlamentele vor mai incerca s? lege de p?mant mana de lucru, dar vor e?ua. In Anglia epidemia de cium? neagr? a ?inut deosebit de mult; sta?ionar? in 1349 , a reinceput in anul urm?tor reducand popula?ia regatului de la 4 milioane la circa 2 milioane ?i jum?tate.

In anul 1356 fiul regelui Eduard al III-lea, Prin?ul Negru, s-a aflat la Poitiers in aceea?i situa?ie ca tat?l s?u la Crecy cu 10 ani in urm?. Ioan al II-lea a respins toate incerc?rile Prin?ului de a negocia ?i a atacat; b?t?lia de la Poitiers a avut un curs similar cu cea de la Crecy, ins? regele Ioan a intreprins un alt atac dezastruos dup? o perioad? de trei ani. Cand lupta a luat sfar?it, floarea cavaleriei franceze a fost doborat?, regele insu?i c?zand prizonier. De?i Eduard al III-lea a renun?at la tronul Fran?ei, semnarea Tratatului de la Bretigny reprezenta un mare triumf in favoarea sa. Aparent definitiv, triumful a fost de scurt? durat?.

Victorii engleze sub Eduard al III-lea: 1337?1360 [ modificare | modificare surs? ]

R?zboaiele purtate de Eduard al III-lea a fost prima faz? a R?zboiului de o sut? de ani intre Fran?a ?i Anglia. Conflictul dinastic a fost cauzat de disputele legate de suveranitatea feudal? francez? asupra Aquitaine ?i de preten?iile engleze asupra titlului regal francez. Regatul Angliei ?i alia?ii s?i au dominat aceast? faz? a r?zboiului. Eduard al III-a a desf??urat o campanie de succes in Fran?a, marcat? de victorii precum B?t?lia de la Auberoche, B?t?lia de la Crecy , precum ?i asediul cet??ii Calais . Intre anii 1346-1351, ac?iunile militare au fost reduse din cauza ciumei , numit? ? Moartea Neagr? ”. In 1356 englezii ob?in victorie in B?t?lia de la Poitiers , fiind luat prizonier regele francez Ioan al II-lea. In 1360, a fost semnat Tratatul de Pace de la Bretigny , potrivit c?ruia regele englez a primit o treime din teritoriul Fran?ei, cu condi?ia c? nu va ravni la tronul Fran?ei. Pacea a durat 9 ani.

Victorii franceze sub Carol al V-lea: 1360?1400 [ modificare | modificare surs? ]

Succesorul lui Ioan al II-lea al Fran?ei a fost un rege mare, Carol al V-lea , care a avut mai pu?ine scrupule, iar cand r?zboiul a izbucnit din nou in 1369 a fost mai bine preg?tit, mai ales datorit? generalilor s?i ? Du Guesclin, Clisson ? care fortificaser? mai multe puncte de rezisten?? pe teritoriul francez ?i elaboraser? o strategie bazat? pe evitarea luptei, l?sandu-i pe englezi s?-?i epuizeze singuri for?ele. Aceast? tactic? a func?ionat atat de bine incat, f?r? ca?tigarea unor b?t?lii importante, francezii au recuperat treptat majoritatea teritoriilor cedate la Bretigny.

Cucerirea ?i ocuparea unui imperiu continental dep??eau for?ele Angliei, care "nu era destul de puternic? ? nici in oameni, nici in bani ? ca s? ocupe in permanen?? primul loc in Europa". In fine, ?i acesta-i faptul cel mai important, Anglia nu mai era st?pana m?rii, f?r? de care inceta s? mai fie invulnerabil?. Stang?cia Prin?ului Negru, mai slab ca diplomat decat ca soldat, dusese la alian?a regelui Castiliei ?i a regelui Fran?ei. Flota lui domina Golful Gasconiei ?i Canalul Manecii; nu numai c? o flot? englez? a fost nimicit? la La Rochelle, dar navele franceze intrau nestingherite pe Tamisa, flotilele franceze devastau ora?ele de pe coast? ?i incendiau satele de pescari. Singurul mijloc de ap?rare al Angliei consta in a chema la arme popula?ia de coaste prin focuri aprinse pe in?l?imi - metod? care permitea n?v?litorilor s? debarce, s? ac?ioneze ?i s? fug?.

Domnia lui Eduard al III-lea a luat sfar?it in mod ru?inos in 1377 ?i, deoarece Prin?ul Negru murise cu un an in urm?, tronul Angliei a fost mo?tenit de nepotul lui Eduard, b?iatul de 10 ani, Richard al II-lea ce avea s? se confrunte curand cu o revolt? a ??ranilor ?i cu alte probleme serioase. Fran?a ar fi putut foarte bine s? profite de dificult??ile englezilor in timpul domniilor agitate ale lui Richard al II-lea ?i Henric al IV-lea , momente in care Anglia era incapabil? s? ca?tige r?zboiul. Ins?, de?i o flot? francez? reinnoit? a devastat coasta de Sud a Angliei la inceputul domniei lui Richard al II-lea, monarhia francez? a devenit in curand la fel de incapabil? ca ?i rivala sa. Carol al VI-lea al Fran?ei a venit la putere la varsta de 12 ani ?i a innebunit in tinere?e; in cea mai mare parte a domniei sale de lung? durat? ( 1380 - 1422 ), Fran?a s-a aflat sub controlul rudelor regale, care au pr?dat veniturile coroanei ?i au avut numeroase divergen?e intre ele.

Victorii engleze sub Henric al V-lea: 1400?1422 [ modificare | modificare surs? ]

In acest timp, in fruntea Angliei, se afla un rege tan?r, ambi?ios ?i r?zboinic, Henric al V-lea ( 1413 - 1422 ). In 1415 , Henric a trecut Canalul ?i, sperand s? cucereasc? Normandia , a inceput asedierea ?i capturarea portului cheie de la Harfleur . Deoarece aceasta era o opera?iune dificil?, in octombrie , Henric s-a indreptat spre nord-est pentru a petrece iarna la Calais . Ne?tiind in ce pozi?ie se aflau francezii, acesta s-a pomenit fa?? in fa?? cu o mare armata inamic?. Nereu?ind s? ajung? la un compromis cu francezii, a fost silit s? lupte in b?t?lia de la Azincourt ; in ciuda exemplelor de la Crecy ?i Poitiers, armata francez?, atacat? de-a lungul unui front ingust, sub o ploaie de s?ge?i, nu a reu?it s? str?pung? ap?rarea englezilor.

B?t?lia de la Azincourt nu a contribuit direct la realizarea planului de cucerire al lui Henric ins? i-a conferit un prestigiu important, incurajandu-i pe englezi s? continue r?zboiul. O alt? consecin?? important? a acestei b?t?lii a constat in faptul c? francezii nu mai doreau s?-l intalneasc? pe campul de lupt? pe Henric, astfel, acesta ?i-a petrecut doi ani asediind ?i cucerind nestingherit ora?e din Normandia . In timp ce figura lui Henric se impunea, Ducele de Burgundia a renun?at la neutralitate, formand o alian?? cu inamicul; alia?ii au inceput in curand s?-?i exercite controlul asupra regelui Fran?ei ?i asupra intregii regiuni din nordul Loarei iar prin Tratatul de la Troyes ( 1420 ) s-a hot?rat c?s?toria lui Henric al V-lea cu fiica lui Carol al VI-lea, Caterina, urmand ca Henric s? devina rege al Fran?ei dup? moartea socrului s?u. Singura opozi?ie, din sudul Loarei, a fost sus?inut? de fiul lui Carol VI, Dauphin, ins? acesta a fost respins, fiind considerat bastard.

Fran?a unit?: 1422?1453 [ modificare | modificare surs? ]

Moartea subit? a lui Henric al V-lea al Angliei a complicat situa?ia. Dup? moartea lui Carol , cateva luni mai tarziu, existau doi rivali la tronul Fran?ei: fiul lui Henric in varst? de un an ?i fostul Dauphin ce purta acum numele de Carol al VII-lea .

De?i pozi?ia englezilor era mai pu?in consolidat?, francezii nu au inregistrat progrese pan? la apari?ia celebrei Ioana d'Arc .

In anul 1430 , Ioana a fost capturat? de burgunzi; ace?tia au predat-o englezilor care au judecat-o sub acuza?ia de vr?jitorie, crezand c? prin condamnarea ei il vor discredita pe Carol al VII-lea.

Treptat r?zboiul s-a incheiat. In anul 1435 , Carol ?i Ducele de Burgundia s-au imp?cat, iar Parisul a c?zut in anul urm?tor. Dup? un armisti?iu, francezii au lansat o campanie care a eliberat Normandia in 1449 - 1450 , culminand cu o victorie decisiv? la Formigny.

In 1453 , in urma b?t?liei de la Castillon , R?zboiul de 100 de Ani a luat sfar?it; Anglia ?i-a men?inut st?panirea doar asupra Calais -ului, care a fost recuperat de francezi in 1558 .

In urma acestor r?zboaie, Anglia ?i Fran?a au renun?at la statutul lor de regate feudale, devenind state de drept.

Figura istoric?	Via??	Noti?e
Filip al VI-lea al Fran?ei	1293?1350, a domnit 1328?1350	Fiul lui Carol de Valois
Ioan al II-lea al Fran?ei	1319?1364, a domnit 1350?1364	Fiul lui Philip VI
Carol al V-lea al Fran?ei	1338?1380, a domnit 1364?1380	Fiul lui Ioan al II-lea
Bertrand du Guesclin	1320?1380	Comandant
Louis I, Duke of Anjou	1339?1384, a domnit 1380?1382	Fiul lui Ioan al II-lea
Carol al VI-lea al Fran?ei	1368?1422, a domnit 1380?1422	Fiul lui Charles V
Carol al VII-lea al Fran?ei	1403?1461, a domnit 1422?1461	Fiul lui Charles VI
Ioana d'Arc	1412?1431	Vizionar religios
La Hire	1390?1443	Comandant
Jean Poton de Xaintrailles	1390?1461	Comandant
Jean II, Duke of Alencon	1409?1476	Comandant
Jean de Dunois	1402?1468	Comandant
Jean Bureau	1390?1463	Comandant
Gilles de Rais	1405?1440	Comandant

Principalele b?t?lii [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: Lista b?t?liilor din R?zboiul de 100 de Ani .

24 iunie 1340 - B?t?lia de la Sluis
26 august 1346 - B?t?lia de la Crecy
4 septembrie 1346 - 3 august 1347 - Asediul cet??ii Calais
19 septembrie 1356 - B?t?lia de la Poitiers
29 septembrie 1364 - B?t?lia de la Auray
3 aprilie 1367 - B?t?lia de la Najera
25 octombrie 1415 - B?t?lia de la Azincourt
21 martie 1421 - B?t?lia de la Bauge
31 iulie 1423 - B?t?lia de la Cravant
17 august 1424 - B?t?lia de la Verneuil
12 octombrie 1428 - 8 mai 1429 - Asediul Orleansului
18 iunie 1429 - B?t?lia de la Patay
18 iunie 1430 - Asediul Compiegne-ului
9 mai 1435 - B?t?lia de la Gerberoy
15 aprilie 1450 - B?t?lia de la Formigny
17 iulie 1453 - B?t?lia de la Castillon

Note [ modificare | modificare surs? ]

^ Christopher Allmand, The Hundred Years War: England and France at War, c. 1300-1450 , Cambridge, 1988, pp. 6-12. ISBN 0-521-31923-4
^ Maurice Powicke, The Loss of Normandy , Manchester, 1962, passim .
^ Susan Reynolds Fiefs and Vassals: The Medieval Evidence Reinterpreted , Oxford, 1994, pp. 258-322. ISBN 0-19-820648-8
^ Susan Reynolds, Kingdoms and Communities in Western Europe, 900-1300 , Oxford, 1997, pp. 219-250. ISBN 0-19-873147-7

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

De ce au luptat englezii in R?zboiul de 100 de ani? , 1 februarie 2012, Andreea Lup?or, Adev?rul - articol Historia Arhivat in 3 februarie 2012 , la Wayback Machine .

[1] Christopher Allmand, The Hundred Years War: England and France at War, c. 1300-1450 , Cambridge, 1988, pp. 6-12. ISBN 0-521-31923-4

[2] Maurice Powicke, The Loss of Normandy , Manchester, 1962, passim .

[3] Susan Reynolds Fiefs and Vassals: The Medieval Evidence Reinterpreted , Oxford, 1994, pp. 258-322. ISBN 0-19-820648-8

[4] Susan Reynolds, Kingdoms and Communities in Western Europe, 900-1300 , Oxford, 1997, pp. 219-250. ISBN 0-19-873147-7

[1]

[2]

[3]

[4]