R?zboiul ruso-japonez
(
1904
?
1905
) a fost un conflict generat de ambi?iile
imperialiste
ale
Imperiului Rus
?i ale
Imperiului Japonez
in privin?a
Manciuriei
?i
Coreei
.
[2]
Principalele teatre de r?zboi au fost
Port Arthur
?i
Peninsula Liaodong
, impreun? cu calea ferat? care lega Port Arthur de
Harbin
. Ru?ii c?utau de mult? vreme un port ale c?rui ape s? nu inghe?e in timpul iernii atat pentru marina militar? rus?, cat ?i pentru cea comercial?.
Port Arthur
, baza naval? din provincia Liaodong a fost inchiriat? Rusiei de
dinastia Qing
din China din anul
1897
, care era un port opera?ional pe tot parcursul anului. De la sfar?itul
primului r?zboi sino-japonez
din
1895
, Japonia s-a temut c? Rusia ii va incurca planurile sale de a crea o
sfer? de influen??
in Coreea ?i Manciuria. Rusia a demonstrat c? are o politic? expansionist? la est de
Mun?ii Urali
in
Siberia
?i
Orientul Indep?rtat
, inc? de la domnia lui
Ivan cel Groaznic
in secolul al XVI-lea.
V?zand Rusia ca pe un rival, Japonia s-a oferit s? recunoasc? domina?ia rus? in Manciuria in schimbul recunoa?terii sferei de influen?? japonez? asupra Coreei. Rusia a refuzat ?i a cerut stabilirea unei zone tampon neutre intre Rusia ?i Japonia in Coreea, la nord de paralela 39. Guvernul japonez a perceput acest lucru ca o amenin?are la adresa planurilor sale de extindere in Asia continental? ?i a ales s? intre in r?zboi impotriva Rusiei ?ariste. Dup? ce negocierile au fost intrerupte in 1904,
Marina Imperial? Japonez?
inceput ostilit??ile printr-un atac surpriz? pe 9 februarie 1904, atacand
Flota Rus? din Pacific
la Port Arthur, China.
De?i Rusia a suferit o serie de infrangeri, imp?ratul
Nicolae al II-lea al Rusiei
era convins c? Rusia ar putea ca?tiga, dac? va lupta mai departe; el a ales s? r?man? angajat in r?zboi ?i s? a?tepte rezultatele anumitor b?t?lii navale cheie. Dup? ce speran?a victoriei a fost spulberat?, el a continuat r?zboiul pentru a p?stra demnitatea Rusiei prin evitarea unei ?p?ci umilitoare”. Rusia a ignorat dorin?a Japoniei exprimat? devreme de a accepta un armisti?iu ?i a respins ideea de a aduce disputa la Curtea de Arbitraj de la Haga. R?zboiul s-a incheiat in cele din urm? cu
Tratatul de la Portsmouth
(5 septembrie 1905), mediat de pre?edintele american
Theodore Roosevelt
. Victoria complet? a armatei japoneze a surprins observatorii interna?ionali ?i acest lucru a transformat echilibrul de putere atat in
??Asia de Est
, cat ?i in
Europa de Est
, ducand la ridicarea Japoniei ca
mare putere
?i la sc?derea prestigiului ?i influen?ei Rusiei in Europa de Est. Pierderea vie?ilor militari ru?i f?r? victorie ?i infrangerea umilitoare pentru Imperiul Rus au contribuit la cre?terea tulbur?rilor interne care au culminat cu
Revolu?ia Rus? din 1905
?i a accelerat dezintegrarea
autocra?iei
ruse. R?zboiul a marcat ?i prima victorie a unei ??ri asiatice impotriva unei puteri occidentale in timpurile moderne.
[4]
Dup?
restaurarea Meiji
din
1868
, guvernul Meiji s-a str?duit s? asimileze ideile, avansul tehnologic ?i metodele de purtare a r?zboaielor de c?tre Europa occidental?. Pan? la sfar?itul secolului al XIX-lea, Japonia se transformase intr-un stat industrial modern. Japonezii doreau s? fie recunoscu?i ca egali cu puterile occidentale. Restaurarea Meiji a fost menit? s? fac? din Japonia un stat modernizat, nu unul occidentalizat, iar Japonia era o putere imperialist?, indreptat? spre expansionismul de peste m?ri.
In anii 1869?73, problema cuceririi Coreei imp?r?ise amarnic elita japonez?: o fac?iune dorea s? cucereasc? Coreea imediat, alta dorea s? a?tepte pan? cand Japonia va fi modernizat? in continuare, inainte de a incepe un r?zboi pentru cucerirea Coreei; in mod semnificativ, nimeni din elita japonez? nu a acceptat vreodat? ideea c? coreenii ar avea dreptul s? fie independen?i, doar problema momentului imp?r?ea cele dou? fac?iuni.
In acela?i mod in care europenii au folosit ?inapoierea” na?iunilor africane ?i asiatice ca motiv pentru care s? le cucereasc?, pentru elita japonez? ?inapoierea” Chinei ?i Coreei era dovada inferiorit??ii acelor na?iuni, astfel dandu-le japonezilor ?dreptul” de a le cuceri.
[7]
Ca parte a procesului de modernizare din Japonia, ideile
darwinismului social
despre ?supravie?uirea celui mai puternic” au fost comune in Japonia incepand cu anii 1880 ?i mul?i japonezi obi?nui?i au fost sup?ra?i de taxele grele impuse de guvern pentru a moderniza Japonia, cerand ceva tangibil ca de exemplu
colonii
peste m?ri, ca recompens? pentru sacrificiile lor.
Mai mult, sistemul educa?ional al Japoniei din epoca Meiji a fost menit s?-i antreneze pe ?colari s? devin? solda?i atunci cand cresc ?i, ca atare, ?colile japoneze ?i-au indoctrinat elevii in
Bushid?
(?calea r?zboinicului”), codul feroce al samurailor.
[7]
Dup? ce a indoctrinat tinerele genera?ii in Bushid?, elita Meiji s-a trezit in fa?a unui popor care cerea r?zboi ?i considera diploma?ia ca pe o sl?biciune.
[7]
Japonologul britanic Richard Story scria, c? cea mai gre?it? concep?ie despre Japonia in Occident a fost c? poporul japonez era instrumentul ?docil” ale elitei, pe cand, de fapt, o mare parte din presiunea pentru r?zboaiele Japoniei din 1894 pan? in 1941 a venit din partea oamenilor obi?nui?i, care cereau o politic? extern? ?dur?” ?i aveau tendin?a de a se angaja in revolte ?i asasinate atunci cand politica extern? era perceput? a fi timid.
[7]
De?i
oligarhia
Meiji a refuzat s? permit? democra?ia, a c?utat s? i?i insu?easc? unele dintre cerin?ele mi?c?rii ?drepturile poporului”, permi?and o Diet? aleas? in 1890 (cu puteri limitate ?i drepturi la fel de limitate) ?i ducand o politic? extern? agresiv? fa?? de Coreea.
[7]
In 1884, Japonia incurajase o lovitur? de stat in Coreea de c?tre o fac?iune reformist? pro-japonez?, ceea ce a determinat guvernul conservator s? cear? ajutor Chinei, acest lucru ducand la o ciocnire intre solda?ii chinezi ?i japonezi la Seul.
[9]
La acea vreme, Tokyo nu se sim?ea preg?tit s? ri?te un r?zboi cu China, iar criza a fost incheiat? prin
Conven?ia de la Tientsin
, care a l?sat Coreea mai mult in sfera de influen?? chinez?, de?i le-a dat japonezilor dreptul de a interveni in Coreea.
[9]
De-a lungul anilor 1880 ?i inceputul anilor 1890, guvernul de la Tokyo a fost criticat in mod regulat pentru c? nu a fost suficient de agresiv in Coreea, f?candu-l pe istoricul japonez Masao Maruyama s? scrie:
A?a cum Japonia a fost supus? presiunii din partea Marilor Puteri, tot a?a ?i ea va exercita presiune asupra ??rilor mai slabe ca ea - un caz clar al psihologiei transferului. In aceast? privin??, este semnificativ faptul c?, inc? din perioada Meiji, cererile pentru o politic? extern? dur? au venit de la oamenii de rand, adic? de la cei care se afl? la cap?tul asupririi acas?.
[9]
Articol principalː
Primul R?zboi Sino-Japonez
Japonezii considerau Coreea ?de drept” in sfera de interes nipon, tradi?ii ?i vechi leg?turi
geostrategice
legand cele dou? regiuni. In secolul al XIII-lea, Japonia a fost atacat? de r?zboinicii
dinastiei Yuan
din
Mongolia
, care traversaser?
Peninsula Coreean?
. Coreea era subordonat? in mod tradi?ional Chinei. La inceput, guvernul japonez a dorit s? despart? Coreea de China, s? transforme peninsula intr-o ?ar? independent?. Aceast? schimbare nu era posibil?, de vreme ce China nu d?dea niciun semn c? ar fi dispus? s? renun?e la suzeranitatea asupra Coreei.
Intre China ?i Japonia au izbucnit mai multe conflicte, care s-au transformat in cele din urm? in
r?zboiul sino-japonez (1894-1895)
. Victoria Japoniei in acest r?zboi a dus la semnarea
tratatului de la Shimonoseki
(
17 aprilie
1895
), prin care China renun?a la suzeranitatea asupra Coreei ?i ceda
Taiwanul
?i
Lushunkou
(cunoscut ?i ca
Port Arthur
) Japoniei. Totu?i, alte trei mari puteri (
Imperiul Rus
,
Imperiul German
?i
A treia Republic? Francez?
, prin
tripla interven?ie
din
23 aprilie
1895
, au f?cut presiuni asupra Japoniei s? renun?e la Port Arthur. Rusia a negociat mai apoi, in 1898, un contract de inchiriere pe 25 de ani a bazei navale chineze?ti Port Arthur ?i a trimis solda?i s? o ocupe. La randul lor, japonezii nu ?i-au abandonat incerc?rile de a for?a Coreea s? intre in sfera de influen?? japonez? ?i incercau s? preia controlul asupra Coreei, a c?rei integritate era protejat? de Rusia printr-un pact.
Curtea coreean? era divizat? intr- o fac?iune reformist? care era pro-japonez? ?i o fac?iune mai conservatoare care era pro-chinez?.
[10]
La 8 octombrie 1895, regina Min a Coreei, liderul frac?iunii anti-japoneze ?i pro-chineze de la curtea coreean? a fost ucis? de agen?i japonezi in s?lile palatului Gyeongbokgung, un act care a avut consecin?e grave, deoarece a transformat opinia public? coreean? impotriva Japoniei.
[11]
La inceputul anului 1896, regele Gojong al Coreei a fugit in lega?ia rus? din Seul, crezand c? via?a lui era in pericol din cauza agen?ilor japonezi, iar influen?a rus? in Coreea a inceput s? predomine.
[11]
Dup? fuga regelui, o revolt? popular? a r?sturnat guvernul pro-japonez ?i mai mul?i mini?tri de cabinet au fost lin?a?i pe str?zi.
[11]
La sfar?itul
secolului al XIX-lea
?i inceputul celui de-al
XX-lea
, mai multe ??ri occidentale intraser? in competi?ie pentru influen??, comer? sau ocuparea de teritorii in
Asia R?s?ritean?
, in vreme ce Japonia se str?duia s? se transforme intr-o
superputere
. Statutul de mare putere in acea perioad? depindea, in parte, de accesul la colonii, care asigurau materii prime ?i pie?e de desfacere. Asigurarea controlului asupra coloniilor depindea, la randul lui, de puterea flotelor militare ?i comerciale, de porturi cu ape adanci ?i cu mai multe dane, care s? g?zduiasc?
cuirasate
tot mai mari ?i s? asigure aprovizionarea printr-un lan? de depozite de
c?rbune
, combustibilul necesar
motoarelor cu aburi
ale vaselor de r?zboi.
Rusia ?arist?, ca putere imperial? major?, avea ambi?ii in Orient. Pan? in anii 1890 ?i-a extins teritoriul in
Asia Central?
pan? in
Afganistan
, absorbind statele locale in acest proces. Imperiul Rus se intindea din Polonia in vest pan? in peninsula Kamchatka in est.
[12]
Prin construirea
c?ii ferate transsiberiene
c?tre portul
Vladivostok
, Rusia a sperat s?-?i consolideze in continuare influen?a ?i prezen?a in regiune. In
Incidentul de la Tsushima
din 1861, Rusia atacase direct teritoriul japonez.
[13]
In decembrie 1897, o flot? rus? a ap?rut in largul Port Arthur. Dup? trei luni, in 1898, China ?i Rusia au negociat o conven?ie prin care China a inchiriat (Rusiei) Port Arthur, Talienwan ?i apele inconjur?toare. Cele dou? p?r?i au convenit in continuare c? conven?ia ar putea fi prelungit? de comun acord. Ru?ii se a?teptau in mod clar la o asemenea extindere, pentru c? nu au pierdut timp in ocuparea teritoriului ?i in fortificarea Port Arthur, singurul lor port cu ap? cald? de pe coasta Pacificului ?i de mare valoare strategic?. Un an mai tarziu, pentru a-?i consolida pozi?ia, ru?ii au inceput s? construiasc? o nou? cale ferat? de la Harbin prin Mukden pan? la Port Arthur, Calea Ferat? din Manciuria de Sud.
[14]
Dezvoltarea c?ii ferate a devenit un factor care a contribuit la R?scoala Boxerilor, cand boxerii au incendiat g?rile.
In
1897
, Rusia a ocupat
Peninsula Liaodong
, a construit fort?rea?a Port Arthur ?i a stabilit baza flotei ruse din Pacificului in port. Achizi?ia Rusiei a Port Arthur a fost in primul rand o mi?care anti-britanic? pentru a contracara ocupa?ia britanic? a
Weihai
, dar in Japonia, aceasta a fost perceput? ca o mi?care anti-japonez?.
De asemenea, ru?ii au inceput s? fac? incursiuni in Coreea. Pan? in 1898, ei au achizi?ionat concesiuni miniere ?i forestiere lang? raurile Yalu ?i Tumen,
provocand mult? anxietate japonezilor. Japonia a decis s? atace inainte ca ru?ii s? finalizeze calea ferat? transsiberian?.
Germania a ocupat
Golful Jiaozhou
, a construit
Fort?rea?a Tsingtao
?i a intemeiat Escadrila German? din Asia de Est in acest port. Intre anii 1897 ?i 1903, ru?ii au construit Calea Ferat? de Est a Chinei in Manciuria.
[14]
Calea Ferat? de Est a Chinei (CFEC) era de?inut? in comun de guvernele rus ?i chinez, dar conducerea companiei era in intregime ruseasc?, linia a fost construit? pe ecartamentul rusesc (mai larg decat cel european) ?i trupele ruse erau sta?ionate in Manciuria pentru a proteja traficul feroviar de pe CFEC de atacurile bandi?ilor.
[14]
Sediul companiei CFEC era situat in noul ora?
Harbin
, construit in Rusia, ?Moscova Orientului”. Din 1897 incoace, Manciuria ? in timp ce face parte nominal? din ?Marele Imperiu Qing” ? a inceput s? semene din ce in ce mai mult cu o provincie rus?.
[14]
Ca urmare, Rusia a ocupat cea mai mare parte a Coreei, printr-o mi?care mai rapid? decat a japonezilor.
Ru?ii ?i japonezii au contribuit ambii cu trupe la for?a interna?ional? a opt ??ri membre, trupe trimise in 1900 pentru a in?bu?i
R?scoala Boxerilor
?i pentru a salva misiunile diplomatice interna?ionale asediate in capitala Chinei, Beijing. Rusia trimisese deja 177.000 de solda?i in Manciuria, pentru a-?i proteja c?ile ferate aflate in construc?ie. Trupele Imperiului Qing ?i participan?ii la Rebeliunea Boxer nu au putut face nimic impotriva unei astfel de armate masive
?i au fost expulza?i
din Manciuria. Dup? R?scoala Boxerilor, 100.000 de solda?i ru?i au fost l?sa?i in Manciuria.
Trupele ruse s-au stabilit in[21] ?i, in ciuda asigur?rilor c? vor p?r?si zona dup? criz?, pan? in 1903 ru?ii nu au stabilit un calendar pentru retragere
int?randu-?i efectiv pozi?ia in Manciuria.
Omul de stat japonez
Ito Hirobumi
, care nu era in favoarea unui r?zboi
, a inceput s? negocieze cu Rusia schimbul intre teritoriile Manciuriei ?i Coreei. El era con?tient c? Japonia nu era suficient de puternic? ca s? infrunte militar Rusia, a?a c? spera c?, dac? niponii acceptau controlul Petersburgului asupra Manciuriei, Japonia putea ob?ine controlul asupra p?r?ii de nord a Coreei. Din 1902 ins?, Japonia ?i
Anglia
aveau o
alian??
, britanicii c?utand s? restrang? concuren?a naval? prin impiedicarea utiliz?rii complete a porturilor maritime ruse?ti din Pacificː Vladivostok ?i Port Arthur. Alian?a Japoniei cu britanicii a insemnat in parte, c? dac? vreo na?iune se alia cu Rusia in timpul oric?rui r?zboi impotriva Japoniei, atunci Marea Britanie ar intra in r?zboi de partea Japoniei. Rusia nu mai putea conta c? va primi ajutor nici din partea Germaniei, nici a Fran?ei f?r? pericolul implic?rii britanice in r?zboi. Cu o astfel de alian??, Japonia s-a sim?it liber? s? inceap? ostilit??ile, dac? era necesar.
Anii 1890 ?i 1900 au marcat apogeul propagandei ?Pericol galben” a guvernului german, iar imp?ratul german
Wilhelm al II-lea
scria adesea scrisori v?rului s?u, imp?ratul Nicolae al II-lea al Rusiei, l?udandu-l drept ?salvatorul rasei albe” ?i indemnand Rusia s? inainteze in Asia.
[21]
[22]
Incepand din noiembrie 1894 inainte, Wilhelm a scris scrisori in care il l?uda pe Nicolae ca ap?r?tor al Europei de ?Pericolul galben”, asigurandu-l pe ?ar c? Dumnezeu insu?i a ?ales” Rusia pentru a ap?ra Europa de presupusa amenin?are asiatic?.
La 1 noiembrie 1902, Wilhelm i-a scris lui Nicholas c? ?anumite simptome din Est par s? arate c? Japonia devine un client destul de nelini?tit” ?i ?este evident pentru orice minte impar?ial? c? Coreea trebuie s? fie ?i va fi rus?”.
[21]
Wilhelm ?i-a incheiat scrisoarea cu avertismentul c? Japonia ?i China se vor uni in curand impotriva Europei, scriind:
?Dou?zeci pan? la treizeci de milioane de chinezi, sprijini?i de o jum?tate de duzin? de divizii japoneze, conduse de ofi?eri japonezi competen?i, indr?zne?i, plini de ur? fa?? de cre?tinism ? aceasta este o viziune asupra viitorului care nu poate fi contemplat? f?r? ingrijorare ?i nu este imposibil?. Dimpotriv?, este realizarea pericolului galben, pe care l-am descris acum ca?iva ani ?i am fost ridiculizat de majoritatea oamenilor pentru reprezentarea grafic? a situa?iei... Prietenul ?i v?rul t?u devotat, Willy, Amiralul Atlanticului".
Wilhelm incuraja agresiv ambi?iile Rusiei in Asia, deoarece
Fran?a, aliatul Rusiei din 1894
, nu a sus?inut expansionismul rus in Asia ?i la Berlin se credea c? sprijinul german al Rusiei ar putea rupe alian?a franco-rus? ?i ar putea duce la un nou? alian?? germano-rus?.
[21]
Francezii, care fuseser? cei mai apropia?i alia?i ai Rusiei din 1894, au ar?tat clar c? dezaprob? politica expansionist? a ?arului Nicolae in Asia; Premierul francez
Maurice Rouvier
(in func?ie: mai pan? in decembrie 1887) declarand public, c? alian?a franco-rus? se aplic? doar Europei, nu ?i Asiei
[25]
?i c? Fran?a va r?mane neutr?, dac? Japonia ar ataca Rusia.
Pre?edintele american
Theodore Roosevelt
(in func?ie in perioada 1901?1909), care incerca s? medieze disputa ruso-japonez?, s-a plans c? propaganda ?Pericol galben” a lui Wilhelm, amenin?a puternic, c? Germania ar putea intra in r?zboi impotriva Japoniei in sprijinul Rusiei, incurajand intransigen?a Rusiei.
La 24 iulie 1905, intr-o scrisoare c?tre diplomatul britanic Cecil Spring Rice, Roosevelt scria, c? Wilhelm poart? responsabilitate par?ial? pentru r?zboi, deoarece ?a f?cut tot ce a putut pentru a-l produce”, acuzand c? avertismentele constante ale lui Wilhelm despre ?Pericolul galben”. ?I-a f?cut pe ru?i s? nu fie interesa?i de compromis, deoarece Nicholae credea c? Germania va interveni dac? Japonia ar ataca.
Promisiunea implicit? de sprijin german sugerat? de discursurile ?i scrisorile lui Wilhelm privind ?Pericolul galben” c?tre Nicholas i-a determinat pe mul?i factori de decizie din
Sankt Petersburg
, s? cread?, c? sl?biciunile militare ale Rusiei in Orientul Indep?rtat (cum ar fi linia ferat? transsiberian? nefinalizat?) nu conteaz?, presupunand, c? Reich-ul va veni in sprijinul Rusiei dac? r?zboiul izbucne?te. De fapt, nici Wilhelm, nici cancelarul s?u, Prin?ul Bernhard von Bulow (in func?ie: 1900?1909) nu erau interesa?i de Asia de Est, iar scrisorile lui Wilhelm c?tre Nicolae, l?udandu-l ca salvator al Europei impotriva ?Pericolului galben” au fost cu adev?rat menite s? provoace schimbare in echilibrul de putere in Europa, deoarece Wilhelm credea c? orice incurc?tur? a Rusiei cu Japonia ar rupe alian?a franco-rus? ?i ar duce la semnarea de c?tre Nicolae a unei alian?e cu Germania.
[22]
Acesta era cazul, mai ales c? Germania s-a angajat in ?
Planul Tirpitz
” ?i intr-o politic? de Weltpolitik (din 1897) menit? s? conteste pozi?ia Marii Britanii ca putere principal? a lumii. Intrucat Marea Britanie era aliat? cu Japonia, Germania putea manipula Rusia ?i Japonia pentru a intra in r?zboi una cu cealalt?, care ar fi dus, la randul s?u, la intoarcerea Rusiei c?tre Germania.
[22]
Mai mult, Wilhelm credea c?, dac? s-ar fi realizat o alian?? ruso-german?, Fran?a ar fi fost obligat? s? se al?ture acesteia. El spera, c? Rusia urmand o politic? expansionist? in Asia va distrage aten?ia ?i va ?ine Rusia departe de Balcani, inl?turand astfel principala surs? de tensiune dintre Rusia ?i aliatul Germaniei,
Austro-Ungaria
.
[21]
In timpul r?zboiului, Nicolae, care a luat in considerare discursurile lui Wilhelm privind ?Pericolul galben”, ?i-a pus multe speran?e in interven?ia german? de partea lui. De mai multe ori Nicolae a ales s? continue r?zboiul din credin?a c? Kaiserul ii va veni in ajutor.
In ciuda asigur?rilor anterioare c? Rusia se va retrage complet din Manciuria for?ele pe care le trimisese pentru a zdrobi R?scoala Boxerilor pan? la 8 aprilie 1903, acea zi a trecut f?r? nicio reducere a for?elor ruse in acea regiune.
In Japonia, studen?ii au demonstrat atat impotriva Rusiei, cat ?i impotriva propriului guvern pentru c? nu a luat nicio m?sur?.
La 28 iulie 1903, Kurino Shin'ichir?, ministrul japonez la Sankt Petersburg, a fost instruit s? prezinte punctul de vedere al ??rii sale impotriva planurilor de consolidare a Rusiei in Manciuria. La 3 august 1903, ministrul japonez a inmanat urm?torul document pentru a servi drept baz? pentru negocierile ulterioare:
[31]
- Angajamentul reciproc pentru a respecta independen?a ?i integritatea teritorial? a imperiilor chinez ?i coreean ?i pentru a men?ine principiul egalit??ii de ?anse pentru comer?ul ?i industria tuturor na?iunilor din acele ??ri.
- Recunoa?terea reciproc? a intereselor predominante ale Japoniei in Coreea ?i a intereselor speciale ale Rusiei in intreprinderile feroviare din Manciuria, precum ?i a dreptului Japoniei de a lua in Coreea ?i al Rusiei de a lua in Manciuria m?surile care ar putea fi necesare pentru protejarea intereselor lor respective, ca mai sus definite, sub rezerva ins?, prevederilor articolului I din prezentul acord.
- Angajamentul reciproc al Rusiei ?i Japoniei de a nu impiedica dezvoltarea acelor activit??i industriale ?i comerciale, respectiv ale Japoniei in Coreea ?i ale Rusiei in Manciuria, care nu sunt in contradic?ie cu prevederile articolului I din prezentul acord. Angajament suplimentar din partea Rusiei pentru a nu impiedica eventuala extindere a c?ii ferate coreene in sudul Manciuriei, astfel incat s? se conecteze cu liniile din China de Est ?i Shan-hai-kwan-Newchwang.
- Angajamentul reciproc, c? in cazul in care se consider? necesar? trimiterea de trupe de c?tre Japonia in Coreea, sau de c?tre Rusia in Manciuria, fie in scopul protej?rii intereselor men?ionate la articolul II din prezentul acord, fie al suprim?rii insurec?iei sau dezordinii care s? creeze complica?ii interna?ionale, trupele astfel trimise nu trebuie s? dep??easc? in niciun caz num?rul efectiv necesar ?i trebuie imediat rechemate de indat? ce misiunile lor sunt indeplinite.
- Recunoa?terea din partea Rusiei a dreptului exclusiv al Japoniei de a oferi sfaturi ?i asisten?? in interesul reformei ?i al bunei guvern?ri in Coreea, inclusiv asisten?a militar? necesar?.
- Acest acord va inlocui toate aranjamentele anterioare dintre Japonia ?i Rusia cu privire la Coreea.
La 3 octombrie 1903, ministrul rus in Japonia,
Roman Rosen
, a prezentat guvernului japonez contrapropunerea rus? ca baz? a negocierilor, dup? cum urmeaz?:
[32]
- Angajamentul reciproc pentru a respecta independen?a ?i integritatea teritorial? a Imperiului Coreean.
- Recunoa?terea de c?tre Rusia a intereselor predominante ale Japoniei in Coreea ?i a dreptului Japoniei de a acorda sfaturi ?i asisten?? Coreei care tind s? imbun?t??easc? administra?ia civil? a imperiului, f?r? a inc?lca prevederile articolului I.
- Angajamentul Rusiei de a nu impiedica intreprinderile comerciale ?i industriale ale Japoniei in Coreea ?i nici de a se opune oric?ror m?suri luate in scopul protej?rii lor, atata timp cat aceste m?suri nu incalc? prevederile articolului I.
- Recunoa?terea dreptului Japoniei de a trimite in acela?i scop trupe in Coreea, cu cuno?tin?a Rusiei, dar num?rul acestora s? nu dep??easc? cel efectiv necesar ?i cu angajamentul Japoniei de a rechema astfel de trupe de indat? ce au misiunea este indeplinit?.
- Angajamentul reciproc de a nu folosi de c?tre niciuna din p?r?i a teritoriului Coreei in scopuri strategice ?i nici de a intreprinde pe coastele Coreei vreo lucrare militar? capabil? s? amenin?e libertatea naviga?iei in Stramtoarea Coreei.
- Angajamentul reciproc de a considera acea parte a teritoriului Coreei situat? la nord de paralela 39 ca o zon? neutr? in care niciuna dintre p?r?ile contractante nu va introduce trupe.
- Recunoa?terea de c?tre Japonia a Manciuriei ?i a litoralului s?u ca fiind in toate privin?ele in afara sferei sale de interes.
- Acest acord inlocuie?te toate acordurile anterioare dintre Rusia ?i Japonia cu privire la Coreea.
In timpul negocierilor ruso-japoneze, istoricul japonez Hirono Yoshihiko remarca ?odat? ce au inceput negocierile intre Japonia ?i Rusia, Rusia ?i-a redus cererile ?i preten?iile cu privire la Coreea pu?in cate pu?in, f?cand o serie de concesii pe care Japonia le-a considerat drept compromisuri serioase din partea Rusiei".
[33]
R?zboiul ar fi putut s? nu fi izbucnit, dac? problemele Coreei ?i Manciuriei nu ar fi fost legate.
[34]
Problemele coreene ?i manciuriane au devenit legate, pe m?sur? ce prim-ministrul Japoniei,
Katsura Tar?
(in func?ie intre 1901?1906), a decis c?, dac? va veni r?zboiul, Japonia probabil va avea sprijinul Statelor Unite ?i al Marii Britanii. Marea Britanie dac? r?zboiul ar putea fi prezentat ca o lupt? pentru
comer? liber
impotriva imperiului rus extrem de protec?ionist, caz in care, Manciuria, care era pia?a mai mare decat Coreea, era mai probabil s? angajeze simpatiile anglo-americane.
[34]
De-a lungul r?zboiului, propaganda japonez? a prezentat tema recurent? a Japoniei ca o putere ?civilizat?” (care a sprijinit comer?ul liber ?i ar permite implicit afacerilor str?ine s? intre in regiunea bogat? in resurse Manciuria) in compara?ie cu Rusia ?necivilizat?” putere (care era protec?ionist? ?i dorea s? p?streze pentru sine bog??iile Manciuriei).
[34]
Imp?ratul Gojong al Coreei (rege din 1864 pan? in 1897, imp?rat din 1897 pan? in 1907) a ajuns s? cread? c? problema care diviza leg?tura dintre Japonia ?i Rusia era Manciuria ?i a ales s? urmeze o politic? de neutralitate ca cea mai bun? modalitate de a p?stra independen?a Coreei pe m?sur? ce criza cre?tea.
[33]
Intr-o serie de rapoarte c?tre Beijing, Hu Weide, ambasadorul Chinei la Sankt Petersburg din iulie 1902 pan? in septembrie 1907, a analizat indeaproape dac? o victorie rus? sau japonez? ar fi favorabil? Chinei ?i a argumentat c? acesta din urm? era de preferat, deoarece o victorie japonez?, reprezenta o ?ans? mai bun? pentru China de a-?i reca?tiga suveranitatea asupra Manciuriei.
[33]
In decembrie 1903, China a decis s? r?man? neutr? dac? ar veni r?zboiul, deoarece, de?i Japonia era singura putere capabil? s? evacueze Rusia din Manciuria, amploarea ambi?iilor japoneze in Manciuria nu a fost clar? pentru Beijing.
[33]
Au urmat apoi negocieri ruso-japoneze, de?i pan? la inceputul lunii ianuarie 1904 guvernul japonez ?i-a dat seama c? Rusia nu era interesat? s? rezolve problemele Manciuriane sau Coreene. In schimb, scopul Rusiei a fost s? ca?tige timp, prin diploma?ie, pentru a se dezvolta in continuare militar.
[35]
In decembrie 1903, Wilhelm a scris intr-o not? marginal? intr-o scrisoare diplomatic? despre rolul s?u in aprinderea rela?iilor ruso-japoneze:
Din 97 ? Kiaochow ? nu am l?sat niciodat? Rusia cu indoiala c? o vom acoperi in Europa, in cazul in care ea ar decide s? urmeze o politic? mai mare in Orientul Indep?rtat care ar putea duce la complica?ii militare (cu scopul de a u?ura grani?a noastr? de est), de infrico??toarea presiune ?i amenin?are a masivei armate ruse!). Dup? care, Rusia a luat Port Arthur ?i, avand incredere in noi, ?i-a luat flota din Marea Baltic?, f?candu-se astfel vulnerabil? fa?? de noi pe mare. In Danzig 01 ?i Reval 02, aceea?i asigurare a fost dat? din nou, rezultand c? divizii intregi ruse?ti din Polonia ?i Rusia european? au fost ?i sunt trimise in Orientul Indep?rtat. Acest lucru nu s-ar fi intamplat dac? guvernele noastre nu ar fi fost de acord!
O tem? recurent? a scrisorilor lui Wilhelm c?tre Nicolae a fost c? ?Sfanta Rusia” fusese ?aleas?” de Dumnezeu pentru a salva ?intreaga ras? alb?” de ?Pericolul galben” ?i c? Rusia avea ?dreptul” s? anexeze toat? Coreea, Manciuria ?i nordul Chinei pan? la Beijing.
Wilhelm a continuat s?-l asigure pe Nicholas c?, odat? ce Rusia va invinge Japonia, aceasta va fi o lovitur? mortal? pentru diploma?ia britanic? ?i c? cei doi imp?ra?i, autoproclamatul ?Amiralul Atlanticului” ?i ?Amiralul Pacificului”, vor conduce Eurasia impreun?, fiind capabile s? provoace puterea maritim? britanic?, deoarece resursele Eurasiei le-ar face imperiile imune la o blocad? britanic?, permi?and astfel Germaniei ?i Rusiei s? ?impart? cele mai bune” dintre coloniile britanice din Asia intre ele.
In ciuda insisten?elor lui Wilhelm in favoarea r?zboiului, Nicolae dorea pacea.
[38]
Cu toate acestea, Tokyo credea c? Rusia nu era serioas? in c?utarea unei solu?ii pa?nice. La 13 ianuarie 1904, Japonia a propus o formul? prin care Manciuria s? r?man? in afara sferei de influen?? a Japoniei ?i, reciproc, Coreea in afara sferei Rusiei. La 21 decembrie 1903, cabinetul Tar? a votat s? intre in r?zboi impotriva Rusiei.
[34]
Pan? la 4 februarie 1904, nu se primise niciun r?spuns oficial de la Sankt Petersburg. La 6 februarie, ministrul japonez in Rusia,
Kurino Shin'ichir?
, a fost rechemat, iar Japonia a rupt rela?iile diplomatice cu Rusia.
[35]
Rezolvarea diplomatic? poten?ial? a problemelor teritoriale dintre Japonia ?i Rusia a e?uat; istoricii au sus?inut, c? acest lucru a rezultat direct din ac?iunile imp?ratului Nicolae al II-lea. Nicolae ?i-a gestionat prost guvernul. De?i anumi?i cercet?tori sus?in c? situa?ia a ap?rut din determinarea lui Nicolae al II-lea de a folosi r?zboiul impotriva Japoniei pentru a declan?a o rena?tere a patriotismului rus, nicio dovad? istoric? nu sus?ine aceast? afirma?ie.
Consilierii ?arului nu au sus?inut r?zboiul, prev?zand probleme de logistic? in transportul trupelor ?i proviziilor din Rusia european? c?tre Est.
[40]
Aceasta intr? in conflict cu un comentariu f?cut de Nicolae Kaiserului Wilhelm al Germaniei, spunand c? nu va exista r?zboi pentru c? el ?nu-?i dore?te”.
Aceast? declara?ie lucru nu contravine afirma?iei, c? Rusia a jucat un rol agresiv in Est, ceea ce a f?cut inseamn? mai degrab?, c? Rusia a f?cut calcule nein?elepte, presupunand c? Japonia nu va intra in r?zboi impotriva marinei ?i armatei mult mai mari ?i aparent superioare a Rusiei. Nicolae ii dispre?uia pe japonezi considerandu-i drept ?maimu?e galbene” ?i a considerat de la sine in?eles c? japonezii vor ceda pur ?i simplu in fa?a puterii superioare a Rusiei, ceea ce explic? dealtfel lipsa lui de dorin?? de a face compromisuri.
Dovezile falsului sentiment de securitate ?i superioritate a Rusiei fa?? de Japonia sunt considerate o mare gre?eal?.
Dup? e?ecul negocierilor cu Rusia, Japonia a dat un
ultimatum
pe
31 decembrie
1903
?i a rupt rela?iile diplomatice pe
6 februarie
1904
.
Japonia a emis
declara?ie de r?zboi
la 8 februarie 1904. Cu toate acestea, cu trei ore inainte ca declara?ia de r?zboi a Japoniei s? fie primit? de guvernul rus, ?i f?r? avertisment,
Marina Imperial? Japonez?
a atacat flota rus? din Orientul Indep?rtat ancorat? la Port Arthur.
[43]
Din punct de vedere al
dreptului interna?ional
, atacul japonez nu a fost considerat un atac-surpriz? datorit? prezen?ei ultimatumului. Totu?i, dup? atacul japonez asupra
flotei SUA de la Pearl Harbor
, atacul de la Port Arthur a fost amintit de multe ori ca dovad? a presupusei predilec?ii japoneze pentru atacurile surpriz?.
?arul Nicolae al II-lea a fost uluit de vestea atacului. Nu putea crede c? Japonia va comite un act de r?zboi f?r? o declara?ie oficial? ?i fusese asigurat de mini?trii s?i c? japonezii nu vor lupta. Cand a avut loc atacul, potrivit lui Cecil Spring Rice, prim-secretar la Ambasada Marii Britanii, l-a l?sat pe ?ar ?aproape scaptic”.
[44]
Rusia a declarat r?zboi Japoniei opt zile mai tarziu.
Japonia, ca r?spuns la acuza?ia atacului f?r? declara?ie de r?zboi, a f?cut referire la atacul rusesc asupra Suediei din
1808
, de asemenea f?r? declara?ie de r?zboi, de?i cerin?a de a media disputele dintre state inainte de inceperea ostilit??ilor a fost f?cut? conform dreptului interna?ional respectand Conven?iile de la Haga din 1899 ?i 1907.
[46]
[47]
[48]
Imperiul Qing a favorizat pozi?ia japonez? ?i chiar a oferit ajutor militar, dar Japonia a refuzat-o. Cu toate acestea, Yuan Shikai a trimis de mai multe ori soli la generalii japonezi pentru a livra alimente ?i b?uturi alcoolice. Nativii manciurieni s-au al?turat r?zboiului de ambele p?r?i ca trupe angajate.
Port Arthur din
Peninsula Liaodong
in sudul Manciuriei a fost transformat intr-o baz? naval? fortificat? de prim? importan?? de c?tre inginerii ru?i. Pentru a avea ?anse de reu?it? intr-un r?zboi pe continentul
asiatic
japonezii trebuiau s? aib? suprema?ia pe mare. De aceea, primul lor obiectiv major a fost neutralizarea flotei de la Port Arthur.
In noaptea de
8 februarie
1904
, flota japonez?, aflat? sub comanda amiralului
T?g? Heihachir?
, a declan?at un atac cu
torpile
lansate impotriva navelor ruse?ti din Porth Arthur, reu?ind s? avarieze grav dou? cruci??toare, cele mai mari ale Rusiei din Orientul Indep?rtat ?i cruci??torul Pallada de 6.600 tone.
[51]
Aceste atacuri au deschis
B?t?lia de la Port Arthur
din diminea?a celei de-a doua zile, in timpul c?reia, dup? un num?r de atacuri cu rezultat nedecis, amiralul Togo nu a reu?it s? provoace alte distrugeri importante flotei ruse?ti, bine ap?rat? de bateriile de tun ale portului. Pe de alt? parte, flota rus? nu a vrut s? p?r?seasc? portul, r?manand in rada bine ap?rat? de bateriile de coast?, mai ales dup? moartea amiralului
Stepan Osipovici Makarov
de pe
13 aprilie
1904 cand nava lui, ?Petropavlovsk”, a detonat o min? japonez?
[52]
[53]
. De?i aceast? b?t?lie de la Port Arthur a fost indecis?, atacurile ini?iale au avut un efect psihologic devastator asupra Rusiei, care fusese increz?toare privind perspectivele r?zboiului. Japonezii preluaser? ini?iativa in timp ce ru?ii a?teptau in port.
Imp?ratul coreean
Gojong
a trimis un deta?ament de 17.000 solda?i ca s? sus?in? Rusia.
Ins? atacurile asupra flotei ruse au asigurat acoperirea necesar? debarc?rii infanteriei japoneze la
Incheon
din Coreea. In scurt? vreme, japonezii au ocupat ora?ul
Seul
?i cea mai mare parte a Coreei.
Pan? la sfar?itul lunii aprilie, armata nipon? condus? de
Kuroki Tamemoto
era gata s? for?eze raul
Yalu
pentru a intra in Manciuria ocupat? de ru?i.
Pe mare, r?zboiul se desf??ura la fel de dur. Dup? atacul de pe
8 februarie
asupra Port Arthur, japonezii au incercat s?-i impiedice pe ru?i s? foloseasc? portul. In timpul nop?ii dintre 13?14 februarie, japonezii au incercat s? blocheze intrarea in Port Arthur scufundand mai multe nave cu aburi vechi, umplute cu beton in canalul de ap? adanc? care asigurau accesul in port,
dar adancimea aleas? a fost prea mare pentru ca ac?iune s? fie un succes. O alt? tentativ? de blocare a portului prin scufundarea de vase in noaptea de 3 ? 4 mai a e?uat, de asemenea. In martie, carismaticul viceamiral Makarov a preluat comanda Escadrei I Ruse din Pacific, avand planuri concrete pentru spargerea blocadei nipone de la Port Arthur ?i ie?irea cu navele in larg.
Din acel moment, fiecare parte a fost angajat? in manevre ofensive tactice, minandu-?i reciproc porturile. Aceasta a fost prima dat? cand minele marine au fost folosite pentru ac?iuni ofensive. In trecut, minele erau folosite numai pentru protejarea porturilor impotriva poten?ialilor invadatori. Tactica de minare japonez? s-a dovedit mai eficient?, mi?carea vapoarelor ruse?ti in afara portului fiind impiedicat?.
La 12 aprilie 1904, dou? nave de lupt? ruse?ti
pre-dreadnought
, nava amiral
Petropavlovsk
?i cruci??torul
Pobeda
, au ie?it din port, dar au lovit minele japoneze plasate la ie?irea din golful Port Arthur. In timp ce
Petropavlovsk
s-a scufundat in cam o or?,
Pobeda
a trebuit s? fie remorcat in port, unde a fost supus unor lucr?ri de repara?ii de amploare. Amiralul Makarov , cel mai eficient strateg naval rus al r?zboiului, a murit pe vaporul pe care-l comanda, preferand s? se scufunde odat? cu nava amiral
Petropavlovsk
.
La 15 aprilie 1904, guvernul rus a inceput negocieri prin care amenin?a c? va captura coresponden?ii de r?zboi britanici care se aflau pe nava japonez?
SS Haimun
in zona de r?zboi pentru a face reportaje ziarul londonez Times, invocand ingrijorarea cu privire la posibilitatea ca britanicii s? comunice pozi?iile ruse flotei japoneze.
Ru?ii au copiat rapid metodele japoneze de minare ofensiv? a porturilor inamice. Pe
15 mai
1904
, dou? cruci??toare japoneze
Yashima
?i
Hatsuse
au fost ademenite intr-un camp minat proasp?t amplasat de ru?i in afara Port Arthur, fiecare dintre cele dou? vase fiind lovite de cate dou? mine. Dac?
Yashima
s-a scufundat in cateva ore, in timp ce era remorcat spre Coreea pentru repara?ii echipajul reu?ind s? se salveze,
Hatsuse
s-a scufundat in numai cateva minute, luand cu el in str?funduri ?i 450 de marinari. Pe
23 iunie
, o incercare de ie?ire in larg a escadrilei ruse, aflate sub comanda amiralului
Wilgelm Vitgeft
a e?uat.
Asediul Port Arthur a inceput in aprilie 1904,
[56]
care fusese bine fortificat? de ru?i.
Pan? la sfar?itul lunii, artileria japonez? reu?ise s? ocupe pozi?ii dup? un deal, care-i permiteau s? bombardeze portul.
In cele din urm?, cu ajutorul mai multor baterii de obuziere de 280 mm, japonezii au reu?it s? captureze bastionul cheie de pe deal in decembrie 1904. Cu un observator la cap?tul leg?turii telefonice cu tunarii, situat in acest punct de observa?ie, artileria cu raz? lung? de ac?iune japonez? a reu?it s? bombardeze flota rus? din port, care nu a putut s? riposteze impotriva artileriei terestre invizibile, aflat? pe cealalt? parte a varfului dealului ?i nu a putut sau nu a vrut s? navigheze impotriva flotei japoneze care bloca ie?irea din golful portului. Patru nave de lupt? ruse?ti ?i dou? cruci??toare au fost scufundate succesiv, al cincilea ?i ultimul cuirasat fiind for?at s? se scufunde cateva s?pt?mani mai tarziu. Astfel, toate
navele capitale
ale flotei ruse din Pacific au fost scufundate. Acesta este probabil singurul exemplu din istoria militar? cand artileria terestr? a avut un efect devastator de o asemenea amploare impotriva navelor de r?zboi capitale.
Intre timp, incerc?rile ru?ilor de a elibera pe uscat ora?ul asediat au e?uat ?i, dup?
B?t?lia de la Liaoyang
de la sfar?itul lunii august, for?a din nordul Rusiei, care ar fi putut s? elibereze Port Arthur s-a retras in Mukden (
Shenyang
). Generalul-maior
Anatoly Stessel
, comandantul garnizoanei Port Arthur, credea c? scopul ap?r?rii ora?ului a fost pierdut dup? ce flota a fost distrus?. In general, ap?r?torii ru?i au suferit pierderi dispropor?ionate de fiecare dat? cand japonezii atacau. Mai multe mine subterane mari au fost detonate de ru?i la sfar?itul lunii decembrie, ceea ce a dus la capturarea costisitoare de c?tre japonezi a altor cateva por?iuni din linia defensiv?. Prin urmare, la 2 ianuarie
1905
, Stessel a decis s? se predea generalilor japonezi surprin?i. El a luat decizia f?r? a se consulta nici cu cel?lalt personalul militar prezent, nici cu ?arul sau comandamentul militar, to?i fiind ulterior impotriva deciziei luate de Stessel. Stessel a fost condamnat de o curte mar?ial? in 1908 ?i condamnat la moarte din cauza unei ap?r?ri incompetente ?i pentru nerespectarea ordinelor. Ulterior a fost gra?iat.
Fa?? de strategia japonez? de cucerire prin victorii rapide care s?-i asigure controlul Manciuriei, strategia rus? era orientat? pe ac?iuni de lupt? de intarziere, care s? permit? venirea int?ririlor pe calea ferat?
transsiberian?
. Pe
1 mai
1904, in B?t?lia de pe raul Yalu, trupele japoneze au atacat o pozi?ie a ru?ilor, dup? ce traversaser? nestingheri?i raul, in prima b?t?lie important? a r?zboiului. Trupele japoneze au debarcat in mai multe puncte pe ??rmul Manciuriei ?i, dup? o serie de ciocniri, i-au impins inapoi pe ru?i pan? in fortifica?iile din Port Arthur. Infrangerea Deta?amentului de Est rus a inl?turat percep?ia c? japonezii vor fi un inamic u?or, c? r?zboiul va fi scurt ?i c? Rusia va fi invinge cople?itor.
. Aceasta a fost, de asemenea, prima b?t?lie dup? decenii, care a fost o victorie asiatic? asupra unei puteri europene ?i a demonstrat incapacitatea Rusiei de a egala priceperea militar? a Japoniei.
Aceste lupte, inclusiv
B?t?lia de la Nanshan
de pe
25 mai
, au produs pierderi extrem de importante niponilor in timpul atac?rii pozi?iilor int?rite ruse?ti, dar armata ?arist? a r?mas in mod inexplicabil pasiv?, irosind mai multe ocazii pentru lansarea unor contraatacuri.
Odat? cu moartea amiralului
Stepan Makarov
in timpul asediului Port Arthur in aprilie 1904, amiralul
Wilgelm Vitgeft
a fost numit comandant al flotei de lupt? ?i i s-a ordonat s? p?r?seasc? Port Arthur ?i s?-?i deplaseze for?ele la
Vladivostok
.
Arborandu-?i steagul pe nava pre-dreadnought, nava amiral
?arevici
, construit in Fran?a, Vitgeft a continuat s?-?i conduc? cele ?ase nave de lupt?, patru
cruci??toare
?i 14
distrug?toare
torpiloare in
Marea Galben?
diminea?a devreme a zilei de 10 august 1904. Il a?tepta amiralul T?g? ?i flota lui format? din patru nave de lupt?, 10 cruci??toare ?i 18 distrug?toare torpiloare.
La aproximativ 12:15, flotele cuirasate au intrat in contact vizual unul cu cel?lalt, iar la 13:00, T?g? a efectuat
manevra de barare a T-ului
fa?? de Vitgeft, au inceput s? trag? cu bateria de tunuri principal? la o raz? de aproximativ opt mile, cea mai mare distan?? de tragere pan? in acel moment.
Timp de aproximativ treizeci de minute, navele de lupt? au tras cand distan?a dintre ele s-a redus la mai pu?in de patru mile ?i au inceput s? trag? ?i cu bateriile de tunuri secundare. La 18:30, o lovitur? de la unul dintre navele de lupt? ale lui T?g? a lovit puntea navei amiral
?arevici
, ucigandu-l pe loc pe Vitgeft.
Cu carma
?areviciului
blocat? ?i amiralul lor ucis in ac?iune, nava amiral a ie?it din linia de lupt?, provocand confuzie in randul flotei sale. Cu toate acestea, T?g? era hot?rat s? scufunde nava amiral rus? ?i a continuat s? o loveasc?, iar aceasta a fost salvat? doar de tunurile a navei de lupt? ruse
Retvizan
, construit? de americani, al c?rei c?pitan a indep?rtat cu succes focul greu al lui T?g? de la nava amiral rus?.
Cunoscand c? este iminent? sosirea de int?ririi prin cuirasate din Rusia (Flota baltic?), T?g? a decis s? nu-?i ri?te navele de lupt? urm?rindu-?i inamicul in timp ce se intorcea indreptandu-se inapoi spre Port Arthur, punand astfel cap?t celui mai lung duel cu tunuri din istoria naval? pan? in acel moment ?i prima ciocnire modern? a flotelor cuirasate de o?el in m?rile adanci.
Intre timp, ru?ii se preg?teau s?-?i int?reasc? flota din Orientul Indep?rtat trimi?and
Flota Baltic?
, sub comanda amiralului
Zinovi Rojestvenschi
, din
Marea Baltic?
pan? in
Oceanul Pacific
. Dup? o pornire e?uat?, cauzat? de probleme cu motorul unor nave ?i alte avarii, escadrila a plecat in cele din urm? pe 15 octombrie 1904. In timpul c?l?toriei, flota s-a separat intr-o por?iune care a trecut prin
Canalul Suez
, in timp ce navele de lupt? mai mari au inconjurat
Capul Bunei Speran?e
, o c?l?torie de ?apte luni, care urma s? atrag? aten?ia intregii lumi.
Pe
21 octombrie
1904
, cand trecea prin dreptul
Regatului Unit
, (aliat al Japoniei, dar neutru in acest r?zboi), flota rus? aproape c? a provocat inceperea unui nou r?zboi in a?a numitul
incident Dogger Bank
, deschizand focul asupra pescadoarelor britanice, pe care le-au confundat cu vase torpiloare.
Dup? ce au cucerit Port Arthur, Armata a 3-a japonez? au avut posibilitatea s? continue atacul pe direc?ia nord pentru a int?ri pozi?iile la sud de Mukden, ocupat de ru?i.
Din cauza iernii grele manciuriene, de la
B?t?lia de la Shaho
(5-17 octombrie 1904) din anul precedent, nu au mai fost lupte terestre mari. Cele dou? tabere au ocupat la Mukden pozi?ie opus? pe un front larg de 110 km.
Armata a II-a rus?, condus? de generalul
Oskar Gripenberg
, intre 25 ?i 29 ianuarie, a atacat flancul stang japonez in apropierea ora?ului Sandepu, aproape rupand liniile ruse. Acest lucru i-a surprins pe japonezi. Cu toate acestea, f?r? sprijinul altor unit??i ruse?ti, atacul a incetat,
Aleksei Kuropatkin
i-a ordonat lui Gripenberg s? se opreasc?, iar b?t?lia a r?mas neconcludent?. Japonezii ?tiau c? trebuie s? distrug? armata rus? in Manciuria inainte ca int?ririle ruse?ti s? soseasc? prin calea ferat? transsiberian?.
Pentru a incheia r?zboiul, japonezii trebuiau s? zdrobeasc? armata rus? din
Manciuria
.
B?t?lia de la Mukden
a inceput la 20 februarie 1905. For?ele nipone au avansat pas cu pas ?i au incercat s? incercuiasc? cartierul general de la Mukden (
Shenyang
) al comandantului rus, generalul
Alexei Kuropatkin
. For?ele ruse au rezistat, dar pe
10 martie
, dup? trei s?pt?mani de lupt?, cu pierderi de 90.000 oameni, au decis s? se retrag? la nord de Mukden. Armata Manciurian? rus? s-?a destr?mat in unit??i mai mici care luptau, dar japonezii nu a reu?it s? distrug? intreaga armat? rus?. Japonezii in?i?i suferiser? pierderi grele ?i nu erau in stare s? urm?reasc? inamicul. De?i b?t?lia de la Mukden a fost o infrangere major? pentru ru?i ?i a fost cea mai decisiv? b?t?lie terestr? dus? vreodat? de japonezi, victoria final? depindea totu?i de succesul luptelor navale.
Durata mare a c?l?toriei Flotei Baltice ruse l-a ajutat pe amiralul japonez
T?g? Heihachir?
s? fie la curent cu pozi?ia Flotei Baltice ?i s?-?i pl?nuiasc? atacul, astfel incat s? intercepteze flota rus? mai inainte ca aceasta s? ajung? la
Vladivostok
. Flotele s-au intalnit in
Stramtoarea Tsushima
?i, in timpul
b?t?liei care a urmat
(
27
?
28 mai
1905
), niponii, inferiori numeric, dar avand vase superioare din punctul de vedere al vitezei de deplasare ?i puterii de foc, au reu?it s? scufunde toate cele opt cruci??toare ruse. Flota rus? a fost practic anihilata, pierzand opt nave de lupt?, numeroase vase mai mici ?i peste 5.000 de oameni, in timp ce japonezii au pierdut trei torpiloare ?i 116 oameni. Doar trei nave ruse?ti au sc?pat la Vladivostok, in timp ce alte ?ase au fost internate in porturi neutre. Dup? b?t?lia de la Tsushima, o opera?iune combinat? a armatei ?i marinei japoneze a ocupat
insula Sahalin
pentru a-i for?a pe ru?i cear? pace.
De?i Imperiul Rus avea in continuare o armat? mai numeroas? decat japonezii, infrangerile succesive le-au zdruncinat increderea in propriile for?e. In plus, in anul 1905 a izbucnit
o mi?care revolu?ionar?
care a zguduit imperiul de-a lungul intregului an ?i a amenin?at stabilitatea ??rii. Rusia a ales varianta negocierilor de pace, pentru a se putea concentra pe problemele de politic? intern?.
Pre?edintele SUA
Theodore Roosevelt
a f?cut eforturi pentru semnarea p?cii intre cele dou? p?r?i aflate in conflict, eforturi incununate cu semnarea
tratatului de la Portsmouth
pe
5 septembrie
1905
. (Theodore Roosevelt a primit pentru eforturile diplomatice in aceast? chestiune
Premiul Nobel pentru Pace
). Rusia ceda jum?tatea sudic? a
Insulei Sahalin
Japoniei. (Acest teritoriu a fost recucerit de
Uniunea Sovietic?
la sfar?itul celui de-
al Doilea R?zboi Mondial
, iar, in
1952
, prin
tratatul de la San Francisco
, reintra in mod oficial in posesia acestui teritoriu). Rusia a cedat, de asemenea, drepturile de inchiriere pe 25 de ani a bazei navale Port Arthur ?i a peninsulei pe care se afla aceasta. Rusia a fost, de asemenea, de acord s? evacueze Manciuria ?i s? recunoasc? Peninsula Coreea ca parte a sferei de influen?? a Japoniei. Japonia a anexat in cele din urm? Coreea in
1910
, in condi?iile in care celelalte puteri au protestat formal.
Reu?ita nipon? a fost prima victorie din epoca modern? a unei ??ri asiatice in fa?a unei na?iuni europene ?i unul dintre vestitorii evenimentelor care aveau s? duc? la procesul de
decolonizarea
regiunii. Prestigiul interna?ional al Japoniei a crescut, ?ara fiind perceput? dup? acest moment ca o
supraputere
. Rusia a pierdut, practic, intreaga flot?
oriental?
?i
baltic?
?i a suferit un recul pe scena politic? mondial?, mai ales in ochii liderilor
germani
. Rusia era in acel moment aliatul
Fran?ei
, iar sc?derea prestigiului interna?ional al imperiului avea s? aib? un efect important asupra planurilor germane cu privire la viitorul
r?zboi
.
In absen?a competi?iei cu Rusia, folosindu-se de implicarea puterilor europene in
Primul R?zboi Mondial
?i de
criza economic? care a urmat dup? r?zboi
, Japonia a inceput s? fac? eforturi pentru ingenuncherea Chinei, eforturi care aveau s? duc? la
R?zboiul din Pacific
?i la aderarea ?arii la
Ax?
in
al doilea r?zboi mondial
.
In Rusia, infrangerea din 1905 a dus la o reform? important? a armatei imperiale, care trebuia s? fac? fa?? noilor amenin??ri europene, in special, din partea Germaniei.
Revolu?ia pe care a declan?at-o
infrangerea in r?zboi a fost o prefigurare a
revolu?iei bol?evice
, care avea s? r?stoarne toate valorile sociale, politice ?i economice ale imperiului.
Conflictul s-a incheiat cu victoria indiscutabil? a Japoniei, care a ca?tigat majoritatea b?t?liilor ?i a dus la distrugerea total? a flotei maritime ?i a mai multor armate de infanterie ruse?ti. Totu?i, sentimentele triumfaliste nipone s-au transformat rapid intr-o nemul?umire amar? ?i revolte populare in momentul in care termenii p?cii au fost adu?i la cuno?tin?a publicului. La incheierea r?zboiului, ambele p?r?i beligerante erau vl?guite militar ?i economic, iar marile puteri europene priveau cu o deosebit? nemul?umire apari?ia pe scena politic? a unui competitor un plus.
Nemul?umirile populare din Rusia au dus la izbucnirea
revolu?iei ruse din 1905
, un eveniment pe care ?arul
Nicolae al II-lea
sperase s?-l evite prin adoptarea unor pozi?ii intransigente mai inainte de inceperea negocierilor de pace. Pozi?ia rus? s-a in?sprit ?i mai mult dup? inceperea negocierilor pentru semnarea tratatului de pace.
Tratatul de la Portsmouth
, mediat de pre?edintele SUA
Theodore Roosevelt
, a pus cap?t in mod oficial r?zboiului. Lipsa unor ca?tiguri teritoriale semnificative ?i a repara?iilor de r?zboi a dus la revolte in intreaga Japonie. Tratatul de pace a adancit lipsa de incredere a japonezilor in toate na?iunile vest-europene. Cei mai mul?i japonezi considerau, dup? cum afirm? biograful pre?edintelui Roosevelt,
Edmund Morris
, c?
Statele Unite
i-au p?c?lit, de vreme ce plata de c?tre Rusia a unor desp?gubiri de r?zboi era o condi?ie de pace pe care americanii ar fi trebuit s? o sprijine. In plus, Japonia a trebuit s? se mul?umeasc? numai cu jum?tate sudic? a Insulei Sahalin, de?i niponii se considerau indrept??i?i s? o ocupe in intregime, fiind nevoi?i s? renun?e la preten?iile ini?iale tocmai datorit? presiunilor americane. Japonezii au considerat c? puterile occidentale i-au tratat ca pe ni?te invin?i, nu ca pe inving?tori. Intre Japonia ?i SUA s-a c?scat o pr?pastie diplomatic?, adancit? de insulte ?i ac?iuni reciproce lipsite de considera?ie, care aveau s? duc? la decizia Japoniei de a intra in r?zboi impotriva SUA in
1941
.
Infrangerea Rusiei a fost privit? cu uimire de puterile europene, dar ?i de na?iunile asiatice. Faptul c? o na?iune ne-european? a reu?it s? infrang? o supraputere intr-un conflict militar de amploare a inspirat incredere numeroaselor mi?c?ri anticoloniale care aveau s? apar? in intreaga lume. Marile puteri europene, care aveau prejudec??i rasiste sau na?ionaliste, nu au reu?it s? inve?e nimic din infrangerea Rusiei, cauzat?, in principal, de superioritatea tehnologic? ?i tactic? a japonezilor in domeniul r?zboiului pe uscat. In schimb, puterile europene aveau s?-?i modernizeze flotele.
In timpul r?zboiului, armata japonez? a tratat civilii ?i prizonierii de r?zboi ru?i bine, f?r? brutalit??ile ?i atrocit??ile din Al Doilea R?zboi Mondial. Prizonierii coreeni ?i chinezi nu s-au bucurat, in egal? m?sur?, de un tratament uman.
Istoricii niponi cred c? acest r?zboi este un punct de cotitur? pentru Japonia ?i principalul mijloc pentru in?elegerea e?ecului militaro-politic al ??rii de mai tarziu. Nemul?umirile fa?? de condi?iile p?cii, care erau considerate mai potrivite pentru o na?iune infrant?, nu pentru una inving?toare, erau r?spandite printre reprezentan?ii tuturor claselor sociale, existand un consens, in aceast? privin??, in societatea japonez?. Atitudinea antieuropean? a crescut in urm?toarele decenii tot mai mult, cu fiecare act diplomatic al marilor puteri, considerat ori lipsit de considera?ie, sau de-a dreptul batjocoritor de c?tre japonezi.
- 1904
B?t?lia de la Port Arthur
,
8 februarie
:
b?t?lie naval?
, f?r? efecte majore
- 1904
B?t?lia din Golful Chemulpo
,
9 februarie
:
b?t?lie naval?
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de pe raul Yalu
,
30 aprilie
?
1 mai
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de la Nanshan
,
25
?
26 mai
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de la Te-li-Ssu
,
14
?
15 iunie
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia din Pasul Motien
,
17 iulie
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de la Ta-shih-chiao
,
24 iulie
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de la Hsimucheng
,
31 iulie
, victorie japonez?
- 1904
B?t?lia din Marea Galben?
,
10 august
:
b?t?lie naval?
victorie japonez?
- 1904
B?talia de la Ulsan
,
14 august
:
b?t?lie naval?
victorie japonez?
- 1904
-
1905
Asediul de la Port Arthur
,
19 august
?
2 ianuarie
: victorie japonez?
- 1904
B?t?lia de la Liaoyang
,
25 august
?
3 septembrie
: f?r? efecte majore
- 1904
B?t?lia de la Shaho
,
5
?
17 octombrie
: f?r? efecte majore
- 1905
B?t?lia de la Sandepu
,
26
?
27 ianuarie
: f?r? efecte majore
- 1905
B?t?lia de la Mukden
,
21 februarie
?
10 martie
: victorie japonez?
- 1905
B?t?lia din stramtoarea Tsushima
,
27
?
28 mai
b?t?lie naval?
: victorie japonez?.
Datele calendaristice de mai sus sunt pe
stil nou
, (conform
calendarului gregorian
). In acea vreme, in
Imperiul Rus
se folosea
stilul vechi
(
calendarul iulian
). Dac? in cuprinsul articolului apar dou? date pentru acela?i eveniment, prima este pe
stil vechi
, iar cea cu 13 zile mai "tarzie" este pe
stil nou
,
- en
Kowner, Rotem (2006).
Historical Dictionary of the Russo-Japanese War
. Scarecrow.
ISBN 0-8108-4927-5
- en
Nish, Ian (1985).
The Origins of the Russo-Japanese War
. Longman.
ISBN 0-582-49114-2
- en
Morris, Edmund (2002).
Theodore Rex
. The Modern Library.
ISBN 0-8129-6600-7
- ^
a
b
Mitchell, T.J.; Smith, G.M. (
).
Casualties and Medical Statistics of the Great War
. London: HMSO. p. 6.
OCLC
14739880
.
- ^
Kim, Samuel S. (
).
The Two Koreas and the Great Powers
. Cambridge University Press (publicat la
). p. 2.
ISBN
9781139455435
.
...imperial Japan was at the forefront of hegemonic wars in a quest to extend the Japanese hegemony over Korea to the entire Asia-Paci?c region ? the Sino?Japanese War of 1894?95 to gain dominance in Korea,
the Russo-Japanese War of 1904?5 for mastery over Manchuria and Korea
- ^
Krowner, Rottem (
).
The Impact of the Russo-Japanese War
. Routledge. pp. xvi.
- ^
a
b
c
d
e
Storry 1979
, p. 17. .
- ^
a
b
c
Storry 1979
, p. 20. .
- ^
Hwang 2010
, pp. 132?3. .
- ^
a
b
c
Hwang 2010
, p. 137. .
- ^
?The Growth of European and Japanese Dominions in Asia since 1801”
.
University of Texas ? Perry?Castaneda Library Map Collection
. Map by Velhagen & Klasings.
- ^
Negotiating with Imperialism
, Michael R. Auslin, p. 77
- ^
a
b
c
d
Jukes 2002
, p. 9. .
- ^
a
b
c
d
McLean 2003
, p. 121. .
- ^
a
b
c
Fiebi-von Hase 2003
, p. 165. .
- ^
Rohl, John C. G.
(
). ?Uncle and nephew: Edward VII and the 'encirclement' of Germany”.
Wilhelm II: Into the Abyss of War and Exile, 1900?1941
(ed. reprint). Cambridge University Press (publicat la
). pp. 252?253.
ISBN
9780521844314
. Accesat in
.
As war between Russia and Japan drew nearer in the winter of 1903-4, London and Paris intensified their efforts to come to an understanding, both governments being anxious to avoid being dragged into the coming conflict between their respective allies. [...] When the French premier, Maurice Rouvier, declared that his country's alliance with Russia did not extend to East Asia but only to Europe, Wilhelm greeted this announcement jubilantly [...].
- ^
Baron Komura to Mr. Kurino
.
.
in
Correspondence Regarding Negotiations 1904
, pp.
7?9
. .
- ^
Baron Komura to Mr. Kurino
.
.
in
Correspondence Regarding Negotiations 1904
, pp.
22?4
. .
- ^
a
b
c
d
Kat? 2007
, pp. 97?8. .
- ^
a
b
c
d
Kat? 2007
, p. 101. .
- ^
a
b
Koda, Yoji (
).
?The Russo-Japanese War: Primary Causes of Japanese Success”
.
Naval War College Review
.
58
(2).
[
nefunc?ional?
]
- ^
Rohl 2014
, p. 269. .
- ^
Tolf, Robert W. (
).
The Russian Rockfellers
. Hoover Press. p. 156.
ISBN
0-8179-6583-1
.
- ^
"Russo-Japanese War"
,
History.com
, 21 Aug. 2018
- ^
Gwynn, Stephen, ed. (
). ?Spring Rice to Robert H. M. Ferguson”.
The Letters and Friendships of Sir Cecil Spring Rice: A Record
. Boston: Houghton Mifflin. pp. 402?6.
- ^
?Laws of War: Opening of Hostilities (Hague III) 18 October 1907”
.
Yale Law School ? Lillian Goldman Law Library ? Avalon Project
.
- ^
Hague Conventions of 1899 and 1907
,
Encyclopedia Britannica
, Updated 8 June 2019
- ^
Scott, James Brown, editor,
The Hague Conventions and Declarations of 1899 and 1907
, Oxford University Press, (1918), p. 43 (Title II ? On Good Offices and Mediation) Article 2
- ^
Shaw, Albert (martie 1904).
?The Progress of the World ? Japan's Swift Action”
.
The American Monthly Review of Reviews
.
29
(3): 260.
LCCN
sn86032152
.
- ^
Grant, p. 127, 128
- ^
Spector, p. 2
- ^
Nørregaard, Benjamin Wegner
(
).
The Great Siege: The Investment and Fall of Port Arthur
. London:
Methuen Publishing
.