Prim?vara arab?

Prim?vara arab? ( arab? ?????? ?????? , ar-rab?? al-?arab? ) a fost o serie de mi?c?ri de protest care au avut loc in mai multe ??ri din Orientul Mijlociu ?i Africa de Nord incepand cu sfar?itul anului 2010. In principal, acestea au avut loc mai ales in ??ri arabe unde domnea un regim autoritar sau totalitar. Manifest?ri de strad? de o amploare deosebit? s-au desf??urat in Egipt , Algeria , Yemen , Libia , Iordania , Bahrain , Maroc , Kuweit si Iran , avand loc evenimente de mai mic? amploare in Sahara Occidental? , Sudan , Djibouti , Cisiordania , Liban , Siria , Irak , Senegal , Arabia Saudit? ?i Oman . In aceea?i perioad? s-au desf??urat demonstra?ii de diferite m?rimi ?i in ??ri din afara zonei, cum ar fi Somalia , Albania , Serbia , Mauritania ?i Gabon .

Scanteia care a declan?at mi?c?rile de protest a fost larg recunoscut? ca fiind sinuciderea prin auto-incendiere a lui Mohamed Bouazizi in Tunisia la data de 17 decembrie 2010 . Acest act a declan?at demonstra?ii pe scar? larg? impotriva regimului, care ulterior s-au extins in mai multe ??ri din zon?. In Egipt, Yemen ?i Tunisia, demonstra?iile au devenit adev?rate revolu?ii care au dus la inl?turarea pre?edin?ilor tunisian ( Zine El Abidine Ben Ali ) ?i egiptean ( Hosni Mubarak ), iar ulterior ?i a pre?edintelui yemenit Ali Abdullah Saleh . In Iordania ?i Cisiordania guvernele au fost dizolvate de c?tre regele Abdullah , respectiv pre?edintele Autorit??ii Palestiniene Mahmud Abbas . Existen?a mijloacelor de comunica?ie modern? precum Facebook sau Twitter au inlesnit organizarea revoltei, fapt pentru care guvernele din mai multe ??ri afectate de proteste au blocat accesul la ele sau chiar la intregul Internet . Accesul mass-media interna?ionale in mai multe ??ri a fost sever restric?ionat, iar reporterii mai multor posturi interna?ionale ( CNN , Al Jazeera etc.) afla?i pe teren au fost amenin?a?i, re?inu?i de c?tre poli?ie sau chiar b?tu?i.

Cauzele mi?c?rilor de protest [ modificare | modificare surs? ]

Regim totalitar sau autoritar
Corup?ie
Rata mare a ?omajului
Infla?ie
Cre?terea decalajului dintre s?raci ?i boga?i
Procent mare de popula?ie tan?r? (sub 35 de ani) ^[1]

Tunisia ?i Egipt [ modificare | modificare surs? ]

Revolu?ia Iasomiei, a?a cum a fost numit? ac?iunea de protest din Tunisia, a deschis seria ac?iunilor din lumea arab?. Dup? o lun? de revolte, la 14 ianuarie 2011, Ben Ali, pre?edintele Tunisiei, s-a refugiat in Arabia Saudit?. “Ce s-a intamplat aici va afecta intreaga lume arab?", ?i chiar a?a a fost. Cuvintele ii apar?in lui Zied Mhirsi, un protestatar tunisian, dup? ce pre?edintele tunisian, Ben Ali, a fost inl?turat de la putere, dup? ce a condus ?ara timp de 23 de ani.

Demonstra?iile din Tunisia au fost urmate de cele ale egiptenilor care sperau s? inceap? atunci un lung proces de democratizare, care s-a dovedit pana la urm? extrem de anevoios. In data de 11 februarie 2011, pre?edintele Mubarak ?i-a anun?at demisia, dup? 30 de ani de dictatur?. ^[2]

Libia [ modificare | modificare surs? ]

Libia a fost urm?toarea ?ar? unde au inceput manifesta?iile impotriva celui mai longeviv dictator din lumea arab?, Muammar Gaddafi, aflat la putere de 42 de ani. Sfar?itul lui Gaddafi s-a produs la 20 octombrie, dup? o lung? serie de revolte ?i lupte dintre sus?in?torii dictatorului ?i for?e antiguvernamentale. Primul element comun al revolu?iilor a fost r?sturnarea de la putere a patru ?efi de stat (Tunisia, Egipt, Libia, Yemen) indiferent de durata ?i modul in care aceste revolu?ii s-au produs. ^[3]

Siria ?i Yemen [ modificare | modificare surs? ]

Dup? c?derea celor trei dictatori, urm?toarea intrebare a fost cine urmeaz? la rand. Urm?toarele revolte s-au declan?at in Siria ?i Yemen. Cei doi lideri, Bashar Al Assad ?i Ali Abdullah Saleh, au incercat s? se men?in? la putere, lansand numeroase promisiuni de democratizare, pentru oprirea violen?elor. Protestele in Yemen au durat 10 luni timp in care s-au produs masacre in aproape fiecare zi. ^[2]

Pre?edintele Saleh in tot acest timp, a promis o serie de reforme politice care s? imbun?t??easc? traiul cet??enilor, ins? poporul nu a renun?at pan? cand acesta nu ?i-a semnat demisia, dup? 32 de ani de pre?edin?ie. Acela?i lucru nu se poate spune despre Siria, unde for?ele rebele lupt? inc? impotriva regimului Asad, care refuz? s? predea puterea in ciuda violen?elor ?i evenimentelor grave care au inc?lcat drepturile omului.

Elemente comune [ modificare | modificare surs? ]

Rezisten?a ?efilor de stat [ modificare | modificare surs? ]

Toate aceste revolu?ii au avut ca punct comun, rezisten?a impresionant? a ?efilor de stat, care s-au zb?tut pan? in ultimul moment s?-?i p?streze scaunul, indiferent de consecin?e. Aceste revolu?ii nu au fost ini?iate neparat sau numai de c?tre islamul politic radical, mi?c?rile islamiste sau islamul militant, ci au fost incepute de mase populare cuprinzand toate p?turile sociale.

Prezen?a feminin? [ modificare | modificare surs? ]

Un element comun ?i nou in aceste mi?c?ri, este prezen?a feminin? la proteste. O prezen?? cu totul remarcabil? au avut-o femeile din diferite clase sociale. Femeia arab? care de regul? se pozi?ioneaz? intotdeauna in spatele b?rbatului, de aceast? dat? este in fruntea acestor revolte avand un cuvant de spus. Tradi?iile conservatoare nu au mai impiedicat-o s?-?i exprime opinia, s? ias? in strad? ?i s? repete sloganuri al?turi de b?rba?i, luptand pentru o transformare democratic? a societ??ii arabe. ^[4]

Numeroase femei au ie?it in strad? in Tunisia, Libia, Egipt ?i Yemen, inregistrand o prezen?? nea?teptat de mare ?i activ? inc? din primele zile ale inceperii revolu?iilor arabe. ?i mai remarcabil? este prezen?a feminin? in Yemen, unde cultura de trib este inc? r?spandit? in aceast? ?ar?, precum ?i tradi?iile conservatoare care inc? decid comportamentele indivizilor fie ei b?rba?i sau femei. ^[4]

De?i nu era de a?teptat ca femeia s? aib? un rol influent in procesul de schimbare, cu toate acestea rolul jucat de femei s-a dovedit a fi unul foarte important. Participarea lor la inceputul revoltelor a fost slab?, limitandu-se la jurnaliste celebre ?i femei de un anumit nivel intelectual, ca mai apoi s? li se al?ture ?i restul femeilor, din diferite clase sociale, cu studii sau f?r?, ajungand s? inregistreze cea mai mare adunare feminist?, sub denumirea de “Tineret f?r? partide”. Pe date de 8 martie, ziua interna?ional? a femei, prezen?a in acest mar? a fost semnificativ?, de peste 3000 de femei. ^[4]

Participarea feminin? in ??rile implicate nu s-a rezumat doar la mar?uri, ci au existat ?i reac?ii in plan profesional: medici in spitale, asistente medicale, ziariste, ce au sprijinit procesul de schimbare prin articolele lor ?i prin prezen?a la fa?a locului. Unele dintre ele au ajuns s? conduc? aceste mar?uri ?i s? se adreseze mul?imilor, inspirand entuziasmul in randul tinerilor. ^[4]

Tawakkul Karman, Mama Revolu?iei din Yemen, Regina Bilqis a II-a sau Doamna prim?verii arabe, cum i se mai spune, a dovedit c? femeia poate deveni un exemplu, aceasta fiind prima femeie arab? laureat? la premiul Nobel pentru Pace. Ea a luptat pentru drepturile femeilor, democra?ie ?i pentru pace in Yemen, atat inainte, cat ?i dup? "prim?vara arab?". Ea face parte din cel mai mare partid de opozi?ie, este membru al Parlamentului, de la 32 de ani, dar ?i mam? a trei copii. A condus mar?uri studen?e?ti ?i ?i-a instalat cortul in Pia?a Revolu?iei din Sanaa, timp de trei luni. Tawakkul Karman a devenit un exemplu concret c? femeia arab? este o for?? ?i c? avut rolul ei necontestat in aceste revolu?ii, riscandu-?i via?a pentru a atinge obiectivul dorit, dovedind o revenire puternic? la rolul femeii social ?i politic ce aminte?te de rolul important al femeii despre care se vorbe?te, inc? de la inceputurile islamului. ^[4]

Re?elele de socializare [ modificare | modificare surs? ]

Re?elele de socializare au avut rolul lor in men?inerea mi?c?rii arabe ?i au intervenit acolo unde exista un deficit de comunicare social?, prin furnizarea de ?tiri, sus?inute prin fotografii ?i martori ce povestesc la fa?a locului. Acest lucru a permis canalelor de ?tiri s? redea pove?ti ?i incidente ce puteau fi omise sau ignorate, din simplul motiv ca mass-media clasic? nu a putut ajunge de multe ori in zonele de criz?, din pricina interdic?iilor in unele cazuri sau problemelor din strad? ce au f?cut accesul ziari?tilor s? fie tot mai greu. Aceste re?ele care au reu?it s? uneasc? tineri din diferitele col?uri ale lumii arabe. ^[5]

Acest lucru a devenit o problem? pentru guverne, care au constatat c? aceste re?ele au devenit instrumente importante pentru sprijinirea revolu?iilor ?i de comunicare intre revolu?ionari. Astfel, guvernelor arabe, temandu-se de puterea internetului de a scoate oamenii in strada, au blocat accesul la Internet, far? prea mult succes ins?, activi?tii online reu?ind, in cele din urm?, s?-?i fac? auzit? vocea ?i s? continue mobilizarea maselor. ^[5]

Pe de alt? parte, se poate spune c? prim?vara arab? a fost ?i este rezultatul protestelor de pe Internet, incarnarea manifesta?iilor on-line, oamenii mobilizandu-se pe re?elele sociale, indeosebi pe Facebook, dar ?i pe Twitter, ca mai apoi, s? ias? in strad?. Ins? despre aceast? situa?ie se poate discuta doar in ceea ce prive?te Revolu?ia din Egipt, unde protestele au izbucnit, in mare parte, pe Internet. In privin?a R?zboiului civil din Libia, sau a Revolu?iei din Tunisia, situa?ia a fost cu totul alta, deja se formase un ecou in Lumea Arab?, tr?gaciul fiind declan?at de c?tre celelalte proteste. ?i totu?i, in Tunisia, spre exemplu, mobilizarea tinerilor pe Internet a devenit ?i mai mare odat? ce au inceput protestele, r?spandindu-se pe toate re?elele sociale numeroase videoclipuri, fotografii ?i texte, menite s?-i scoat? ?i pe ceilal?i oameni in strad?. Acela?i lucru se poate spune ?i despre Yemen, unde majoritatea popula?iei nu are acces la internet, deci nu se poate spune c? internetul a declan?at revolu?ia, ins? a ajutat la men?inerea ei. ^[5]

Prin urmare, atunci cand vorbim de “prim?vara arab?”, nu putem s? neg?m rolul major pe care Internetul l-a jucat, chiar dac?, cel mai probabil, cei mai mul?i oameni au ie?it in strad?, nu datorit? Internetului, ci pentru o cauz? comun?. ^[5]

Simbolism [ modificare | modificare surs? ]

Pie?ele mari din ora?ele revolu?ionare, unde au avut loc adun?ri de amploare, au devenit un simbol comun al acestor revolte ?i au fost numite “pie?ele martirilor”. Pictura pe fa??, sloganurile legate de c?derea pre?edin?ilor ?i sloganul Irhal (”pleac?”), prezente in mi?c?rile arabe, manifesta?iile in num?r mare in zilele de vineri, zi cu o semnifica?ie religioas? foarte important? in cultura musulman?, fiind ziua sfant? in care se adun? to?i la rug?ciune, denumirea mar?urilor din zilele de vineri cu denumiri specifice, cum spre exemplu Vinerea Martirilor, Vinerea drept??ii sau Vinerea luptei impotriva corup?iei etc., instalarea corturilor de c?tre revolu?ionari in pie?e, toate aceste aspecte au fost comune in desf??urarea revolu?iilor. Chiar dac? motivele izbucnirii revoltelor au variat de la o ?ar? la alta, totu?i mi?c?rile arabe au fost foarte asem?n?toare intre ele ?i au mers pe acela?i tipar. Mai mult, cele care s-au incheiat deja, au avut acela?i sfar?it, ?i anume c?derea guvernului. A?adar, se poate spune c? aceste revolte populare ?i setea de libertate i-au unit pe arabi, chiar dac? la un moment dat p?reau s? fie dezbina?i pentru totdeauna. ^[6]