Fizica modern?
|
---|
|
|
|
|
|
Categorii
Categoria
Fizic? modern?
nu a fost g?sit?
|
|
Fizica teoretic?
folose?te
modele matematice
?i ra?ionamente sau
abstrac?ii
ale
fizicii
, in loc de
procese experimentale
, in incercarea de a in?elege
natura
. Miezul s?u central il constituie
fizica matematic?
[1]
, de?i sunt uneori folosite ?i alte tehnici conceptuale. Scopul este ra?ionalizarea, explicarea ?i predic?ia
fenomenelor
fizice.
Progresul
?tiin?ei
depinde in general de interac?iunea dintre studiile
experimentale
?i
teorie
. In unele cazuri, fizica teoretic? ader? la standardele de rigurozitate matematic? dand observa?iilor ?i experimentelor o pondere redus?. De exemplu, in timp ce a dezvoltat
teoria relativit??ii restranse
,
Albert Einstein
s-a preocupat de
transform?rile Lorentz
care l?sau
ecua?iile lui Maxwell
invariante, dar nu a fost interesat de
experien?a Michelson-Morley
privind viteza
P?mantului
printr-un
eter luminifer
ipotetic. Pe de alt? parte, Einstein a primit
Premiul Nobel pentru Fizic?
pentru faptul c? a explicat
efectul fotoelectric
, care la acea vreme era un rezultat experimental f?r? o formulare teoretic?.
Fizica teoretic? a inceput acum cel pu?in 2300 ani, sub
filozofia
Pre-socratic? ?i continuat? de
Platon
?i
Aristotel
, a c?ror viziuni au fost luate ca baza timp de milenii. In perioada medieval?, in timpul infiin??rii universit??ilor , singurele discipline intelectuale recunoscute erau :
Teologia
,
matematica
,
medicina
?i dreptul. Odat? cu formarea conceptelor care le cunoa?tem ast?zi despre materie, energie, spa?iu ?i timp, alte
?tiin?e
s-au desprins de la rubrica
filozofiei
naturale. In
Evul Mediu
?i Perioada
Rena?terii
conceptul experimental al ?tiintei, opusul teoriei, a inceput cu ?colari ca
Francis Bacon
.
Era modern? a teoriei a inceput, totu?i, cu teoriile lui
Copernic
in
Astronomie
, urmate de Expresiile orbitelor
planetare
ale lui
Johannes Kepler
. Marele imbold in conceptul modern de explicare a fenomenelor a inceput cu
Galileo Galilei
, unul din pu?inii
fizicieni
care a fost atat teoretician, cat ?i un mare experimentalist. Printre succesele
secolelor
XIX
?i
XX
se num?r? consolidarea ideii despre
energie
prin includerea de c?ldur?, apoi
electricitatea
,
magnetismul
?i
lumina
, ?i in final masa. Legile
termodinamicii
, ?i cel mai important introducerea unui concept unic despre entropie a inceput sa dezvolte explicarea propriet??ilor macroscopice ale materiei.
Fizica
teoretica modern? lucreaz? in scopul de a unifica teoriile ?i a explica fenomenele, pentru ca cu ajutorul cercet?rilor ulterioare s? in?eleag?
Universul
, de la partea cosmologic? pan? la particulele
elementare
din care el este constituit. Unde experimentele nu pot fi inf?ptuite, fizica teoretic? depune totu?i eforturi pentru a progresa prin utilizarea modelelor matematice.
Fizica
teoretic? studiaz? lumea creand un
model
al realit??ii, folosit pentru ra?ionalizarea, explicarea, prezicerea
fenomenelor
fizice, printr-o “
teorie
fizic?”.
[2]
Exist? trei tipuri de teorii din fizica: teorii recunoscute, teorii propuse, ?i teorii marginale (nerecunoscute de lumea ?tiin?ific?).
Unele teorii fizice sunt sus?inute prin
observa?ie
, in timp ce altele nu sunt confirmate astfel. O teorie fizic? este un model al evenimentelor fizice ?i nu poate fi dovedit? pornind de la axiomele de baz?. O teorie fizic? este diferit de o
teorem?
matematic?. Teoriile fizice modeleaz?
realitatea
si sunt o adnotare a ceea ce a fost observat, oferind predic?ii ale unor noi observa?ii.
Teoriile fizice pot ajunge s? fie acceptate dac? sunt in m?sur? s? fac? predic?ii corecte ?i s? le evite pe cele incorecte. Teorii fizice mai simple tind s? fie acceptate mai degrab? decat teoriile mai complexe.
[3]
Teoriile fizice sunt mult mai susceptibile de a fi acceptate atunci cand conecteaz? o gam? larg? de fenomene. Procesul de
testare
a unei teorii fizice este una din etapele
metodei ?tiin?ifice
.
Teoriile recunoscute (numite uneori ?i teorii centrale) sunt ansamblul de cuno?tin?e, atat factuale cat ?i ?tiin?ifice, care se comport? identic in cadrul testelor ?tiin?ifice de repetabilitate, ?i care sunt consistente cu celelalte
?tiin?e
?i
experimente
existente ?i recunoscute.
Exemple de teorii fizice recunoscute:
mecanica clasic?
,
fizica materiei condensate
,
dinamica
(
mecanica
),
electromagnetism
, teoria campului,
mecanica fluidelor
,
relativitatea general?
,
fizica particulelor
,
mecanica cuantic?
, teoria campurilor cuantice,
fizica corpului solid
, structura electronic? a materialelor,
relativitatea special?
,
modelul standard
,
mecanica statistic?
,
termodinamica
.
Teoriile propuse in fizic? sunt teorii relativ noi care se ocup? cu studiul fizicii, care includ abord?ri ?tiin?ifice, modalit??i pentru determinarea validit??ii modelelor ?i noi tipuri de
ra?ionament
utilizate pentru a ajunge la aceste teorii. Teoriile propuse pot include teorii marginale in procesul de stabilizare (?i, uneori, ob?inand o acceptabilitate mai larg?). Teoriile propuse de obicei nu au fost testate.
[4]
Exemple de teorii fizice propuse: teoria dinamic? a
gravita?iei
,
crea?ionismul
, emergen?a, marea teorie unificatoare, gravita?ia cuantic? in bucl?,
teoria M
, universul plasmatic,
teoria coardelor
.
Teoriile marginale includ orice noi domenii ale cercet?rii ?tiin?ifice aflate in procesul devenirii de teorii bine stabilite ?i eventual teorii propuse. Ele pot include ?tiin?ele speculative. Ele includ domenii ale fizicii ?i teorii fizice prezentate in concordan?? cu eviden?e binecunoscute, impreun? cu un set de predic?ii asociate care au fost f?cute pe baza acelor teorii.
Unele teorii marginale ajung s? fie larg acceptate ca parte a fizicii. Altele sunt infirmate ?i ajung la co?ul de gunoi al
istoriei
?tiin?ei. Unele teorii marginale sunt o form? de proto?tiin??, iar altele se prezint? ca
pseudo?tiin??
.
Falsificarea
teoriei originale duce uneori la o reformulare a teoriei.
Exemple de teorii marginale fizice:
fuziunea la rece
, teoria dinamica a gravita?iei, marea teorie a unificarii, gravita?ia cuantic? in bucl?,
eterul
luminifer,
energia orgonic?
, sistemul reciproc al teoriei, teoria st?rii de echilibru, teoria total?.
- Andrei Popovici
Lucr?ri de fizic? teoretic? ?i filozofia fizicii
, vol I, Editura Printech, 2009;