한국   대만   중국   일본 
Comunitatea European? pentru Ap?rare - Wikipedia Sari la con?inut

Comunitatea European? pentru Ap?rare

De la Wikipedia, enciclopedia liber?

Comunitatea European? pentru Ap?rare este solu?ia propus? in 1950 de Primul Ministru francez , Rene Pleven ca r?spuns la cererea S.U.A. de reinarmare a Germaniei Federale cu scopul de a int?ri ap?rarea Europei de vest impotriva unui eventual atac sovietic. Planul Pleven, cel care st?tea la baza infiin??rii Comunit??ii Europene de Ap?rare, prevedea crearea unei armate europene unice.

Conjunctura politic?, factorii determinan?i [ modificare | modificare surs? ]

R?zboiul din Coreea a fost evenimentul politic care a declan?at discu?iile cu privire la reinarmarea Germaniei , ap?rarea NATO nemaifiind capabil? de a garanta siguran?? ??rilor Europei de vest.

Pe data de 25 iunie a izbucnit r?zboiul din Coreea, in care S.U.A. a intervenit pe baza unui mandat O.N.U. . Acest lucru nu numai c? a accentuat starea de criza dintre Rusia ?i S.U.A. (Razboiul rece) ci a dat na?tere ?i unor noi pericole militare. La fel cum Coreea de Sud fusese atacat? de la nord de Coreea de Nord , Germania Federal? risca s? fie atacat? de la est de Rusia dup? modelul coreean. Intr-o astfel de situa?ie, aparatul militar american ?i NATO nu puteau face fa?? unui eventual atac sovietic, reinarmarea trupelor germane fiind singura modalitate de a int?ri ap?rarea Europei de Vest. Aceasta dispunea la acel moment de 10 Diviziuni US ?i 12 Diviziuni ale statelor membre europene NATO care nu puteau rezista celor 170 de diviziuni sovietice ?i a faptului c? USA nu mai era singurul stat care de?inea bomba atomic?.

In aceast? conjunctur?, S.U.A. pune pe lista de discu?ii a conferin?ei mini?trilor de externe subiectul reinarm?rii Germaniei. Comisia de ap?rare NATO este solicitat? s? elaboreze ?i s? prezinte metode prin care Germania s? poat? aduce un aport efectiv la ap?rarea Europei de Vest de un evenual pericol sovietic.

Ideea reinarm?rii Germaniei a provocat un ?oc in Europa dar mai ales in Fran?a . Incepand cu 1945 politica extern? francez? a avut ca prioritate impiedicarea Germaniei Federale s? devin? o putere militar?. Propunerea american? a trezit printre populatia francez? o adevarat? teama de un nou atac german iar obtinerea unei aprob?ri din partea poporului era imposibil? cu toate c? aportul militar al Germaniei la ap?rarea Europei de Vest era esen?ial.

O solu?ie de compromis era integrarea Germaniei in NATO f?r? ca acesta s? de?in? conducerea asupra trupelor sale. Fran?a nu agrea o astfel de idee deoarece, prin supunerea trupelor germane conducerii NATO, Germania Federal? ie?ea astfel de sub controlul francez ?i intra sub puterea de influen?? a Americii.

O alt? solutie avea s? fie propus? de Winston Churchill printr-un discurs extraordinar ?inut la Londra in martie 1950 . Acesta propunea crearea unei armate europene care s? fie subordonat? unui minister de ap?rare european.

Planul Pleven [ modificare | modificare surs? ]

Planul Pleven s-a n?scut avand la baz? ideea lansat? de Winston Churchill ?i ini?iativa lui Jean Monnet . Pe 24 octombrie 1950 a fost f?cut public in fa?a Adun?rii Na?ionale Franceze. Principalele puncte ale planului erau:

  • Crearea unei armate europene
  • Ministerul de ap?rare european avea rolul de a pune in aplicare directivele date de un concil alc?tuit din ministrii ??rilor membre.
  • Integrarea trupelor germane in armata european? avea s? aib? loc dup? principiul cea mai mic? unitate posibil? .
  • ??rile membre pot s? p?streze puterea de decizie asupra trupelor pe care nu le introduc in armata european?.

Scopul acestui plan era integrarea trupelor germane intr-o armat? european?, subordonat? unui minister de ap?rare european, f?r? s? fie necesar? o aderare a Gemaniei Federale la NATO Prin aceasta se evita ?i crearea unui Minister de ap?rare german. Germania era vizibil discriminat? nefiindu-i permis? existen?a unor unit??i militare mari sub comand? german? fiind astfel un partener cu drepturi limitate. S.U.A. , Marea Britanie ?i Italia vedeau in acest plan o manevr? a francezilor de a intarzia reinarmarea Germaniei ?i il considerau ineficient din punct de vedere militar.

Planul a fost subiect de negociere incepand cu anul 1950 pan? in 1952 ?i a condus la semnarea Tratatului de creare a Comunit??ii Europene a Ap?r?rii. In spatele acestui proiect st?tea ?i speran?a intr-o uniune politic? a Europei. Pe parcursul negocierilor, pozi?ia Germaniei in cadrul armatei europene se imbun?t??ise considerabil si ca urmare forma final? a planului nu mai corespundea cu planul propus de Pleven, implicit de Fran?a in 1950 .

E?uarea [ modificare | modificare surs? ]

Proiectul a fost ratificat in Belgia , Germania , Luxemburg ?i Olanda . In Fran?a a fost retras de pe ordinea de zi a Adun?rii Na?ionale in august 1954 ?i nu avea s? mai fie vreodata introdus. Transmiterea drepturilor de decizie militar? unei autorit??i suprana?ionale ?i tratarea Germaniei ca partener egal au fost motivele aduse de Fran?a pentru a justifica e?uarea ratificarii.

Corolar la aceast? Comunitate European? a Ap?rarii a fost un proiect politic, prezentat in 1953 , prin care se propunea crearea unei Comunit??i Europene Politice. Aceast? structur? confederativ? ar fi avut la dispozi?ie un legislativ bicameral, un Consiliu European, Executiv, un Consiliu de Mini?tri ?i o Curte de Justi?ie. Comunitatea Politic? urma s? aib? puteri ?i responsabilit??i extrem de extinse ?i urma s? absoarba Comunitatea European? a Ap?r?rii. Proiectul nu a devenit ins? niciodat? realitate.

Mai mult, falimentul acestui proiect s-a datorat imposibilitatii istorice de a abandona teza functionalista, a procesului gradual de creare a comunitatii. Rezistenta istoriei a stat in spatele acestui proiect cu structura federala sau confederala a unei Comunitati politice europene.

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

  1. Brunn, Gerhard, Die Europaische Einigung von 1945 bis heute, Bundeszentrale fur politische Bildung, Bonn, 2005 .
  2. Paun, Nicolae, Istoria constructiei europene, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca , 1999 .
  3. Volkmann, Hans-Erich, Breccia, Alfredo, Die Europaische Verteidigungsgemeinschaft, Editura Boldt, Boppard am Rhein 1985 .