Calendarul iulian a fost introdus de Iulius Cezar in 46 i.Hr. , intrand in uz in anul 45 i.Hr. (sau 709 ab urbe condita ). Acest tip de calendar a fost ales dup? consult?ri cu astronomul Sosigene din Alexandria ?i a fost cel mai probabil calculat prin aproximarea anului tropic . Calendarul Iulian are un an obi?nuit de 365 de zile, imp?r?it in 12 luni, cu un an bisect ad?ugat la fiecare patru ani, ceea ce face ca anul mediu s? aib? 365,25 de zile. Calendarul iulian a r?mas in uz in unele ??ri pan? in secolul al XX-lea ?i mai este folosit inc? de mai multe biserici na?ionale ortodoxe. Cu acest calendar ar trebui ad?ugate prea multe zile pentru a p?stra coresponden?a cu anul astronomic, care este mai lung cu 11 minute decat anul iulian mediu, aceasta ducand la acumularea unei zile diferen?? in 128 de ani. S-a spus c? Cezar era con?tient de imperfec?iunea calendarului propus, dar a considerat c? este vorba de o problem? minor?. Pentru a pune de acord anul calendaristic cu cel astronomic, la propunerea doctorului napolitan Aloysius Lilius , Papa Grigore al XIII-lea a decretat, la 24 februarie 1582 ^[1] , reforma calendarului. Noul calendar este cunoscut, de atunci, sub denumirea de calendarul gregorian . Acesta f?cea reglarea func?ie de echinoc?iul de prim?var? ?i luna sinodic? (pentru Pa?te ). Uneori, pentru a evita confuziile dintre cele dou? moduri de datare, se folose?te denumirea de Stil Vechi prin compara?ie cu Stilul Nou , denumirea dat? calendarului gregorian.

De la calendarul roman la cel iulian [ modificare | modificare surs? ]

Anul obi?nuit in vechiul calendar roman era format din 12 luni cu 355 de zile. Se mai ad?uga o lun? suplimentar?, ( Intercalaris ), intre februarie ?i martie. Intercalaris era format? prin introducerea a 22 de zile inaintea ultimelor 5 zile ale lui februarie, creand astfel o lun? de 27 de zile. Intercalaris incepea dup? o lun? februarie trunchiat? la 23 sau 24 de zile, efectul fiind un an de 377 sau 379 de zile.

Conform scriitorilor romani Censorinus ?i Macrobius ciclul ideal de intercalare consta din ani de 355 de zile care alternau cu ani de 377 sau 378 de zile. Dup? acest sistem anul mediu roman avea 366,188 de zile pentru o perioad? de 4 ani, ducand la o deviere de 1 zi pe an pentru orice solsti?iu sau echinoc?iu. Macrobius descrie o ajustare mai fin?, pentru 8 ani din 24 existau numai trei ani Intercalaris de 377 de zile. Aceast? reglare f?cea ca anul mediu s? fie de 365,188 de zile pentru o perioad? de 24 de ani. In practic? ins?, nu s-a folosit automat aceast? schem? ideal?, lungimea anului fiind hot?rat? de Pontifex Maximus . Atat cat poate fi determinat cu siguran?? din dovezile istorice, se poate aprecia c? mai degrab? s-a folosit o schem? neregulat? ?i arbitrar?, nu cea ideal?. Regl?rile se f?ceau la fiecare doi sau trei ani, uneori dup? perioade mai mari de timp, iar alteori se f?ceau regl?ri ale anului in doi ani consecutivi.

Dac? era gestionat corect, acest sistem ar fi permis anului roman s? r?man? in medie aproximativ aliniat anului tropical. Atunci cand au fost omise prea multe intercal?ri, a?a cum s-a intamplat dup? al doilea r?zboi punic ?i in timpul r?zboaielor civile, calendarul s-a indep?rtat foarte mult de alinierea cu anul tropical. Mai mult, cum intercal?rile erau f?cute relativ tarziu, cet??enii romani obi?nui?i nu cuno?teau de cele mai multe ori data oficial?, in mod special dac? se aflau mai departe de ora?e. Din cauza acestor fapte, ultimii ani de dinaintea calendarului iulian au fost denumi?i ani ai dezordinii . Problema a devenit mai mare pe vremea lui Iulius Cezar, ( 63 i.Hr. - 46 i.Hr. ), cand au fost numai cinci luni intercalate in loc de opt, nici una dintre ele in perioada 51-46 i.Hr.

Reforma iulian? incerca s? corecteze pentru totdeauna aceast? problem?. Inainte de a fi aplicat? reforma, zilele care nu fuseser? intercalate, (67 zile = 22+23+22), au fost ad?ugate intre noiembrie ?i decembrie 46 i.Hr. , sub forma a dou? luni suplimentare fa?a de cea de 23 de zile care fusese deja ad?ugat? dup? februarie. Toate aceste 90 de zile au fost ad?ugate ultimului an roman republican, rezultand un total de 445 de zile. Pentru c? a fost ultimul an din seria celor neregula?i, a fost numit ultimul an al dezordinii . Primul an in care a func?ionat reforma a fost 46 i.Hr. .

Eroarea anilor bisec?i [ modificare | modificare surs? ]

In ciuda faptului c? noul calendar era mult mai simplu decat cel roman, cei chema?i s? pun? in practic? reforma se pare c? au in?eles gre?it algoritmul. Ei au ad?ugat un an bisect la fiecare trei ani, nu la patru, cum era normal. Cezar Augustus a remediat aceast? discrepan?? dup? 36 de ani de la prima gre?eal?. El a hot?rat s? sar? cateva zile pentru a corecta eroarea.

Alternan?a istoric? a anilor bisec?i in aceast? perioad? nu ne-a fost transmis? de nici o surs? antic?, de?i existen?a anilor bisec?i la fiecare trei ani este confirmat? de o inscrip?ie care dateaz? din anul 8 sau 9 d.Hr. Inv??atul Joseph Scaliger a stabilit in 1583 c? reforma lui Augustus a avut loc in anul 8 d.Hr., ?i a stabilit c? ?irul de ani bisec?i a fost 42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12-9 i.Hr, 8, 12 d.Hr., etc. Aceast? propunere este cea mai r?spandit? solu?ie acceptat?. Uneori se sugereaz? c? anul 45 i.Hr a fost un an bisect.

S-au propus ?i alte solu?ii. Kepler a propus ca ?irul corect al anilor bisec?i s? fie 43-40-37-34-31-28-25-22-19-16-13-10 i.Hr., 8-12 d.Hr., etc. In 1883, inv??atul Matzat a propus ?irul 44-41-38-35-32-29-26-23-20-17-14-11 i.Hr., 4-8-12 d.Hr. etc, bazandu-se pe un pasaj din Dio Cassius , care men?iona o zi din anul 41 i.Hr. ca fiind contrar? regulii (lui Cezar) . In anul 1960, Radke a presupus c? reforma a fost instituit? de fapt cand Augustus a devenit Pontifex Maximus in 12 i.Hr., sugerand secven?a 45-42-39-36-33-30-27-24-21-18-15-12 i.Hr., 4-8-12 d.Hr. etc.

In anul 1999, a fost publicat un papirus egiptean care con?inea efemeride (tabel al pozi?iilor pe cer ale soarelui, lunii ?i planetelor), datat in anul 24 i.Hr . atat in calendarul egiptean cat ?i in cel roman. Din acest papirus se poate deduce c? cea mai probabil? succesiune a anilor bisec?i este 44-41-38-35-32-29-26-23-20-17-14-11-8 i.Hr., 4-8-12 d.Hr. etc., foarte aproape de ?irul sugerat de Matzat. Aceasta ne arat? ca ?irul standard cu an bisec?i la fiecare patru ani incepe in anul 4 al erei noastre, la 20 de ani de la reforma lui Augustus. Acest ?ir face ca anul roman s? coincid? cu anul iulian in perioada 32-26 i.Hr. Aceasta sugereaz? c? unul dintre scopurile reformei lui Augustus a fost aceea de a asigura ca datele cheie ale carierei sale s? r?man? neschimbate, (precum aceea a c?derii Alexandriei de pe 1 august 30 i.Hr. care a r?mas neschimbat? de reform?).

Datele calendarului roman inainte de anul 32 i.Hr. erau in mod tipic cu o zi sau dou? in urma aceleia?i date din calendarul iulian. Astfel, data de 1 ianuarie din calendarul roman cand s-a aplicat reforma iulian?, cade de fapt pe 31 decembrie 46 i.Hr. a calendarului iulian.

Denumirea lunilor [ modificare | modificare surs? ]

Romanii au dat numele lui Iuliu Cezar ?i Augustus unor luni astfel: au rebotezat luna a cincea Quintilis (luna martie fiind prima lun? a anului) = Iulius (iulie) in 44 i.Hr. ?i luna a ?asea Sextilis = Augustus in anul 8 d.Hr. ?i alte luni au fost rebotezate de diferi?i imp?ra?i, dar noile nume nu au supravie?uit mor?ii ini?iatorilor schimb?rii. Caligula a redenumit a ?aptea lun? September -= Germanicus; Nero a redenumit Aprilis = Neroneus, Maius = Claudius ?i Iunius = Germanicus; Domi?ian a redenumit September = Germanicus ?i luna a opta October = Domitianus. September a fost redenumit Antoninus ?i Tacitus . November, a noua lun?, a fost redenumit? Faustina ?i Romanus. Commodus a fost unic, prin redenunirea tuturor lunilor dup? propriile lui nume: Amazonius, Invictus, Felix, Pius, Lucius, Aelius, Aurelius, Commodus, Augustus, Herculeus, Romanus ?i Exsuperatorius!

Mai mult timp decat nume efemerele date de imp?ra?ii romani au rezistat numele introduse de Charlemagne . El a redenumit toate lunile cu denumirile agricole in vechea limb? german? . Aceste nume au fost folosite pan? in secolul al XV-lea ?i, cu unele modific?ri, pan? in secolul al XVIII-lea , astfel: Wintarmanoth (luna de iarn? - ianuarie), Hornung (bastard? - februarie), Lentzinmanoth (luna imprumutat? - martie), Ostarmanoth (luna Pa?telui - aprilie), Winnemanoth (luna p??unatului - mai), Brachmanoth (luna aratului - iunie), Heuvimanoth (luna fanului - iulie), Aranmanoth (luna recoltei - august), Witumanoth (luna lemnului - septembrie), Windumemanoth (luna culesului viei - octombrie), Herbistmanoth (luna ierbii - noiembrie) ?i Heilagmanoth (luna sfant? - decembrie).

Num?rul de zile al lunilor [ modificare | modificare surs? ]

Conform inv??atului din secolul al XIII-lea , Sacrobosco , schema original? a lunilor calendarului iulian era una foarte regulat?, cu luni alternative scurte ?i lungi. Astfel, din ianuarie pan? in decembrie, num?rul de zile ale lunilor era, pentru calendarul roman republican, urm?toarea: 30, 29, 30, 29, 30, 29, 30, 29, 30, 29, 30, 29 - totalizand 354 zile.

El credea c? Iulius Cezar a ad?ugat o zi fiec?rei luni, cu excep?ia lunii februarie, in total de 11 zile in plus, anul ajungand astfel la 365 de zile. O zi suplimentrar? putea s? fie ad?ugat? la februarie in anii bisec?i: 31, 29 (30), 31, 30, 31, 30, 31, 30, 31, 30, 31, 30.

El considera c? Augustus a schimbat schema astfel: 31, 28 (29), 31, 30, 31, 30, 31, 31, 30, 31, 30, 31 - dandu-ne astfel modul neregulat al num?rului de zile ale lunilor pe care il avem ?i in zilele noastre. Motivul ar fi fost dorin?a ca lungimea lui Augustus s? nu fie mai mic? (?i inferioar? ca importan??) lui Iulius .

De?i aceast? teorie este r?spandit? ?i in prezent, este aproape sigur c? Sacrobosco a gre?it. O pictur? mural?, care inf??i?eaz? un calendar roman republican, s-a p?strat pan? in zilele noastre, ceea ce confirm? faptul c? lunile aveau o lungime neregulat? inc? mai inainte ca Iuliu Cezar s? reformeze calendarul [2] Arhivat in 5 ianuarie 2006 , la Wayback Machine . astfel: 29, 28, 31, 29, 31, 29, 31, 29, 29, 31, 29, 29.

De asemenea, un lucru care nu s-a schimbat la trecerea de la calendarul roman la cel iulian au fost datele Nonelor ?i Idelor. In particular, Idele erau pe 15 (sau pe 13) ale lunilor martie, mai, iulie ?i octombrie. Acest lucru sugereaz? c? lunile men?ionate mai sus au avut tot timpul 31 de zile in calendarul iulian. In sfar?it, teoria lui Sacrobosco este contrazis? de lungimea de 31 de zile a lunii Sextilis dat? de papirusul egiptean din anul 24 i.Hr.

Numerotarea anilor [ modificare | modificare surs? ]

Metoda cea mai folosit? de romani pentru identificarea anilor in scopul numerot?rii era s?-i numeasc? dup? cei doi consuli care i?i inaugurau consulatul in acel an. Din 153 i.Hr. , ei i?i incepeau mandatul pe 1 ianuarie, iar Iulius Cezar nu a schimbat acest obicei. Anul acela era un an eponim (botezat cu numele unui magistrat ). Anii romani au fost astfel numi?i pan? la mandatul ultimului consul numit in 541 . Romanii num?rau mai rar anii de la fondarea ora?ului Roma , Ab Urbe condita (AUC - ?De la intemeierea Romei”). Aceast? metod? era folosit? de istoricii romani pentru determinarea num?rului de ani dintre dou? evenimente, nu pentru numirea datei calendaristice. Mai mult decat atat, istoricii foloseau date diferite pentru fondarea Romei. Fasti Capitolini , o inscrip?ie care con?ine o list? a consulilor, publicat? de Augustus, folosea ca dat? a fond?rii 752 i.Hr. Data folosit? de Varro , 753 i.Hr. , a fost adoptat? de istoricii moderni. Editorii renascenti?ti ad?ugau data fond?rii Romei manuscriptelor pe care le publicau, dand falsa impresie c? romanii i?i numerotau anii. Este de amintit c? anul de fondare varronian nu a inceput pe 1 ianuarie, ci in Ziua Intemeietorului ? 21 aprilie . Acest lucru impiedica biserica romana timpurie s? s?rb?toreasc? Pa?tele dup? 21 aprilie, deoarece s?rb?torile de Ziua Intemeietorului erau in dezacord cu sobrietatea Postului Mare .

Pe lang? anii consulari, romanii mai foloseau uneori ?i anii de domnie ai unui imp?rat. Anno Diocletiani , numi?i astfel dup? Diocle?ian , au fost folosi?i de cre?tinii din Alexandria pentru a-?i numerota Pa?tile de-a lungul secolului al IV-lea ?i al V-lea . In anul 537 , Iustinian a hot?rat ca, din acel moment inainte, data trebuie s? includ? numele imp?ratului, indic?iunea ?i numele consulului. Indic?iunea a f?cut ca anul Bizantin s? inceap? pe 1 septembrie . In anul 525 , Dionisie cel Mic a propus sistemul Anno Domini , care s-a r?spandit treptat in Europa Occidental? cre?tin?, dup? ce sistemul a fost adoptat de c?lug?rul Beda Venerabilul . Anii au inceput s? fie numerota?i de la anul presupus al na?terii lui Isus , de 25 martie ? Buna Vestire , pentru ca in curand aceast? dat? s? fie schimbat? pe 25 decembrie - Cr?ciunul , inapoi de Buna Vestire in Anglia, pentru ca in Fran?a anii s? fie num?ra?i incepand cu ziua de Pa?ti .

De la calendarul iulian la calendarul gregorian [ modificare | modificare surs? ]

Calendarul iulian a fost folosit in Europa din timpurile Imperiului Roman pan? in anul 1582 , cand Papa Grigore al XIII-lea a promulgat calendarul gregorian , care a fost in scurt? vreme adoptat de majoritatea ??rilor catolice. ??rile protestante l-au adoptat ceva mai tarziu, iar ??rile din Europa R?s?ritean? l-au adoptat mult mai tarziu, unele la inceputul secolului al XX-lea . Rusia a folosit calendarul iulian pan? dup? Revolu?ia rus? , de aceea Revolu?ia din Octombrie a izbucnit in noiembrie, conform calendarului gregorian. In Rusia, calendarul iulian a suferit totu?i o reform? sub Petru cel Mare (inainte deci de reforma complet? de la inceputul secolului XX), cand s-a renun?at la numerotarea anilor de la (ceea ce cre?tinii credeau c? este momentul care coincide cu) "facerea lumii", adoptandu-se ca moment de la care se num?r? anii na?terea lui Hristos, in plus tot atunci adoptandu-se ?i conven?ia prin care anul incepe pe 1 ianuarie, ?i nu la 1 septembrie, a?a cum era cazul in vechiul calendar bizantin. ^[1]

De?i ??rile din Europa R?s?ritean? au adoptat calendarul gregorian pan? in 1923, bisericile lor na?ionale ortodoxe folosesc in continuare calendarul iulian. La Conferin?a interortodox? de la Constantinopol din mai 1923 , a fost propus un calendar iulian revizuit . Acest calendar este format dintr-o parte solar?, care este ?i va fi similar? cu calendarul gregorian pan? in anul 2800 ?i o parte lunar?, cu ajutorul c?reia se calculeaz? astronomic Pa?tele la Ierusalim . Toate bisericile ortodoxe au refuzat partea lunar?, continuand astfel s?rb?torirea Pa?telui conform calendarului iulian, ( Biserica Ortodox? Finlandez? folose?te calendarul gregorian pentru s?rb?torirea Pa?telui). Partea solar? a calendarului a fost acceptat? numai de unele dintre bisericile ortodoxe, ?i anume: Biserica Ortodox? a Constantinopolului , Biserica Ortodox? a Alexandriei , Biserica Ortodox? a Antiohiei , Biserica Ortodox? Greac? , Biserica Ortodox? Cipriot? , Biserica Ortodox? Roman? , Biserica Ortodox? Polonez? ?i Biserica Ortodox? Bulgar? (in 1963 ), acestea s?rb?torind Cr?ciunul pe 25 decembrie calendarul gregorian, odat? cu bisericile catolice, pan? in anul 2800. Biserica Ortodox? a Ierusalimului , Biserica Ortodox? Rus? , Biserica Ortodox? Sarb? , Biserica Ortodox? Georgian? , Biserica Ortodox? Ucrainean? ?i calendari?tii vechi greci ?i cei romani au continuat s? foloseasc? calendarul iulian pentru datele fixe, de aceea ei s?rb?toresc Cr?ciunul pe 25 decembrie calendarul iulian ( 7 ianuarie calendarul gregorian) pan? in anul 2100.

Note [ modificare | modificare surs? ]

1. ^ Bula papal? Inter gravissimas a fost dat? ?i semnat? in anul 1581 dar, pentru motive r?mase necunoscute, a fost tip?rit? numai pe 1 martie 1582 .

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• Convertor calendarul gregorian-iulian Arhivat in 20 decembrie 2005 , la Wayback Machine .
• Calendarele de-a lungul veacurilor Arhivat in 20 iunie 2014 , la Wayback Machine . pe WebExhibits.
• Fate romane Arhivat in 5 aprilie 2005 , la Wayback Machine .
• Patimile Bisericii Ortodoxe de stil vechi - articol de Florian Bichir , in Puncte cardinale , august 2005.

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

• Calendar (astronomie)
• Calendarul chinez
• Calendarul ortodox