Bill of Rights (in traducere din englez? Legea Drepturilor ) este numele dat colectiv primelor zece amendamente la Constitu?ia Statelor Unite . Propuse in urma luptei politice adesea crancene duse in anii 1787-88 pentru ratificarea Constitu?iei SUA, ?i intocmite in a?a fel incat s? abordeze obiec?iile ridicate de antifederali?ti ^{?( d )} , amendamentele Bill of Rights au ad?ugat la Constitu?ie garan?ii specifice ale drepturilor ^{?( d )} ?i libert??ilor personale, limit?ri clare ale puterilor guvernului in procedurile judiciare, ?i declara?ia explicit? c? toate puterile care nu au fost anume delegate Congresului prin Constitu?ie sunt rezervate statelor sau cet??enilor ^{?( d )} . Conceptele codificate in aceste amendamente sunt construite pe baza celor g?site in mai multe documentele anterioare, intre care Declara?ia Drepturilor din Virginia ^{?( d )} ?i Declara?ia Drepturilor din 1689 din Anglia, impreun? cu documente anterioare, cum ar fi Magna Carta (1215).

La 8 iunie 1789 , reprezentantul James Madison a introdus nou? amendamente la constitu?ie in Camera Reprezentan?ilor . ^[1] Printre recomand?rile sale, Madison a propus deschiderea Constitu?iei ?i introducerea drepturilor specifice care s? limiteze puterea Congresului in Articolul 1, Sec?iunea 9 . ?apte dintre aceste limit?ri aveau s? fie printre cele zece amendamente ale Bill of Rights ratificate. In cele din urm?, la 25 septembrie 1789 , Congresul a aprobat dou?sprezece articole de modificare a Constitu?iei ?i le-a prezentat statelor pentru ratificare ^{?( d )} . Contrar propunerii ini?iale a lui Madison ca articolele s? fie incluse in corpul principal al Constitu?iei, el au fost propuse ca ad?ugiri suplimentare la ea (codicile). Articolele de la 3 la 12 au fost ratificate drept complet?ri la Constitu?ie la 15 decembrie 1791, ?i au devenit Primul pan? la al Zecelea Amendament la Constitu?ie. Articolul 2 a devenit parte a Constitu?iei in data de 7 mai 1992 , ca al Dou?zeci ?i ?aptelea Amendament ^{?( d )} . ^[2] Articolul Intai ^{?( d )} este inc? oficial aflat in dezbaterea statelor.

De?i modific?rile propuse de Madison includeau o dispozi?ie pentru a extinde protec?ia unora dintre drepturi ?i asupra statelor, amendamentele prezentate in cele din urm? pentru ratificare se aplic? numai guvernului federal. U?a pentru aplicarea lor asupra guvernelor statelor a fost deschis? in anii 1860, in urma ratific?rii de celui de al Paisprezecelea Amendament . Inc? de la inceputul secolului al XX-lea, atat instan?ele federale, cat ?i cele la nivel de stat au folosit al Paisprezecelea Amendament pentru a aplica por?iuni din Bill of Rights guvernelor de stat ?i autorit??ilor locale. Procesul este cunoscut sub numele de incorporare ^{?( d )} . ^[3]

Exist? mai multe exemplare originale ale Bill of Rights. Una dintre acestea este expus? permanent la Arhivele Na?ionale din Washington, DC.

Context [ modificare | modificare surs? ]

Conven?ia de la Philadelphia [ modificare | modificare surs? ]

Inainte de ratificarea ?i punerea in aplicare a Constitu?iei Statelor Unite , cele treisprezece  state  suverane au urmat Articolele de Confederare , create de cel de  al Doilea Congres Continental ?i ratificate in 1781. Cu toate acestea, guvernul na?ional, care func?iona in conformitate cu Articolele de Confederare era prea slab pentru a reglementa in mod adecvat diferitele conflicte care au ap?rut intre state. ^[4] Conven?ia de la Philadelphia s-a angajat s? corecteze punctele slabe din Articole, ?i care erau evidente chiar ?i inainte de incheierea cu succes a R?zboiului de Independen?? . ^[4]

Conven?ia s-a ?inut in perioada 14-17 septembrie 1787, la  Philadelphia , Pennsylvania . De?i scopul ei declarat era doar de a revizui Articolele, inten?ia multora dintre sus?in?torii s?i, in frunte cu  James Madison din Virginia ?i Alexander Hamilton din New York , a fost de a crea un nou guvern ?i nu de a-l repara pe cel existent. Conven?ia s-a intrunit in Casa Statului Pennsylvania ^{?( d )} , ?i George Washington din Virginia a fost ales in unanimitate pre?edinte al conven?iei. ^[5]  Cei 55 de delega?i care redactaser? Constitu?ia se num?rau printre cei cunoscu?i ca P?rin?ii Fondatori ai noii na?iuni. Thomas Jefferson , care era Ministru in Fran?a ^{?( d )} in timpul conven?iei, i-a caracterizat pe delega?i ca un ansamblu de ?semi-zei”. ^[4] Rhode Island a refuzat s? trimit? delega?i la conven?ie. ^[6]

La 12 septembrie, George Mason ^{?( d )} din Virginia a sugerat ad?ugarea unei Legi a Drepturilor la Constitu?ie, dup? modelul declara?iilor anterioare din unele state, iar  Elbridge Gerry din Massachusetts a depus o mo?iune oficial?. ^[7] Mo?iunea a fost ins? respins? prin votul unanim al delega?iilor statelor dup? numai o scurt? discu?ie. Madison, pe atunci un adversar al Legii Drepturilor ?i-a explicat ulterior votul numind legile drepturilor adoptate de state ?bariere de pergament”, care ofereau doar o iluzie a protec?iei impotriva tiraniei. ^[8] Un alt delegat, James Wilson ^{?( d )} din Pennsylvania , a sus?inut mai tarziu c? actul de a enumera drepturile oamenilor este periculos, pentru c? aceasta ar implica faptul c? drepturile care nu sunt men?ionate in mod explicit nu exist?; ^[8] Hamilton a reiterat acest punct in al 84-lea  articol federalist . ^[9] Pentru c? Mason ?i Gerry au ap?rut ca adversari ai noului proiect de Constitu?ie, mo?iunea lor—introdus? cu cinci zile inainte de incheierea conven?iei—ar fi putut fi v?zut? de al?i delega?i ?i ca o incercare de tergiversare. ^[10]  Respingerea rapid? a acestei propuneri a pus ins? mai tarziu in pericol intregul proces de ratificare. Autorul  David O. Stewart ^{?( d )} spunea despre omisiunea unei Legi a Drepturilor in Constitu?ia ini?ial? c? este ?o gaf? politic? de prim? m?rime”, ^[10] in timp ce istoricul Jack N. Rakove ^{?( d )}  o nume?te ?o grav? eroare de calcul pe care redactorii au f?cut-o cand anticipau lupta pentru ratificare”. ^[11]

Treizeci ?i nou? de delega?i au semnat Constitu?ia finalizat?. Treisprezece delega?i au plecat inainte de a fi finalizat?, ?i cei trei r?ma?i la conven?ie pan? la sfar?it au refuzat s? o semneze: Mason, Gerry, ?i Edmund Randolph din Virginia. ^[12] Ulterior, Constitu?ia a fost prezentat? Congresului Articolelor de Confederare cu rug?mintea de a fi ulterior prezentat? unei conven?ii de delega?i, ale?i in fiecare stat de c?tre popor, pentru aprobare ?i ratificare. ^[13]

Antifederali?tii [ modificare | modificare surs? ]

In urma Conven?iei de la Philadelphia, unele figuri de marc? ale Revolu?iei, cum ar fi Patrick Henry , Samuel Adams , ?i Richard Henry Lee ^{?( d )}  s-au opus deschis noului sistem de guvernare, pozi?ie cunoscut? sub numele de ?antifederalism”. ^[14] Elbridge Gerry a scris cel mai popular document antifederalist, ?Obiec?iile Hon. Domn Gerry”, care a fost retip?rit de 46 de ori; eseul se axa in special pe lipsa unei legi a drepturilor in proiectul de constitu?ie. ^[15] Mul?i erau ingrijora?i c? un guvern na?ional puternic ar fi o amenin?are la adresa drepturilor individuale ?i c? pre?edintele ar deveni un fel de  rege . Jefferson i-a scris lui Madison argumentand in favoarea unei Legi a Drepturilor: ?o jum?tate de paine este mai bun? decat nicio paine. Dac? nu ne putem asigura toate drepturile, s? asigur?m ceea ce putem.” ^[16] Antifederalistul pseudonim ?Brutus” ^[a]  scria ?i el:

?G?sim c? stabilesc, in sec?iunea a noua a primului articol, c? ordonan?a de habeas corpus nu va fi suspendat?, decat in cazuri de rebeliune ? c? nu va fi adoptat? nicio lege retroactiv?, sau lege ex post facto?c? Statele Unite nu vor acorda niciun titlu nobiliar, etc. Dac? tot ce nu s-a specificat este rezervat, ce rost mai au aceste excep?ii? Acord? aceast? Constitu?ie pe undeva dreptul de a suspenda habeas corpus, de a face legi ex post facto, de a da legi retroactive sau de a acorda titluri nobiliare? Cu siguran?? c?, in mod explicit, nu. Singurul r?spuns care se poate da este c? acestea sunt implicit con?inute in puterile generale acordate. Cu egal adev?r poate fi spus c? toate puterile impotriva al c?ror abuz p?zesc legile drepturilor sunt con?inute sau implicite in cele generale acordate de aceast? Constitu?ie. ^[18] ”

?i continua cu aceast? observa?ie:

?Nu ar trebui ca unui guvern, investit cu o autoritate atat de extins? ?i indefinit?, s? i se stabileasc? unele restric?ii printr-o declara?ie a drepturilor? Cu siguran?? c? da. Atat de clar este acest fapt, c? nu pot s? nu b?nuiesc c? cei care incearc? s? conving? lumea c? aceste rezerv?ri sunt mai pu?in necesare sub aceast? Constitu?ie decat sub cele ale Statelor, incearc? inten?ionat s? v? induc? in eroare, ?i s? v? conduc? intr-o stare absolut? de vasalitate. ^[19] ”

Federali?tii [ modificare | modificare surs? ]

Sus?in?torii Constitu?iei, cunoscu?i sub numele de ?federali?ti”, s-au opus unui proiect de lege a drepturilor in mare parte din perioada ratific?rii, in parte de teama incertitudinilor procedurale care s-ar fi creat. ^[20] Madison se impotrivea unei astfel de incluziuni, sugerand c? guvernele statelor erau suficien?i garan?i ai libert??ii personale, in num?rul 46 din  Federalistul , o serie de eseuri ce promovau pozi?ie federalist?. ^[21] Hamilton s-a opus unui proiect de lege a drepturilor in  Federalistul Nr. 84 , afirmand c? ?constitu?ia este in sine, in orice sens ra?ional, ?i pentru orice scop util, un proiect de lege a drepturilor”. El a declarat c? ratificarea nu inseamn? c? poporul american i?i pred? drepturile, ?i c? protec?ia nu este necesar?: ?aici, cu stricte?e, oamenii nu predau nimic, intrucat i?i p?streaz? totul, ei nu au nevoie de rezerve speciale.” Patrick Henry a criticat punctul de vedere federalist, scriind c? legislativul trebuie s? fie bine informat ?de intinderea drepturilor re?inute de c?tre oameni... fiind intr-o stare de incertitudine, ei i?i vor asuma mai degrab? decat s? renun?e la puteri.” ^[22] Al?i antifederali?ti subliniau c? documentele politice anterioare, in special Magna Carta , protejau drepturi specifice. Ca r?spuns, Hamilton a sus?inut c? Constitu?ia este in mod inerent diferit?:

?Legile drepturilor sunt la originea lor, stipul?ri intre regi ?i supu?ii lor, reduceri ale prerogativelor in favoarea privilegiului, rezerv?ri de drepturi necapitulate principelui. A?a era Magna Charta, ob?inut? de baroni cu sabia in man? de la regele Ioan. ^[23] ”

Compromisul Massachusetts [ modificare | modificare surs? ]

In decembrie 1787 ?i ianuarie 1788, cinci state—Delaware, Pennsylvania, New Jersey, Georgia ?i Connecticut—au ratificat Constitu?ia, cu relativ? u?urin??, de?i dura opinie minoritar? a opozi?iei din Pennsylvania a circulat pe scar? larg?. ^[24] In contrast cu predecesorii s?i, conven?ia din Massachusetts a fost plin? de certuri ?i dispute, la un moment dat izbucnind o b?taie cu pumnii intre delegatul federalist  Francis Dana ^{?( d )} ?i antifederalistul Elbridge Gerry atunci cand acestuia din urm? nu i s-a permis s? vorbeasc?. ^[25]  Impasul a fost rezolvat numai atunci cand eroi revolu?ionari, antifederali?ti de seam?,  Samuel Adams ?i John Hancock  au fost de acord s? ratifice in condi?iile in care conven?ia propune ?i ni?te amendamente. ^[26]  Modific?rile propuse de Conven?ie cuprindeau obligativitatea unui  grand jury ^{?( d )}  care s? judece cazurile capitale, ceea ce avea s? fac? parte din al Cincilea Amendament ^{?( d )} , ?i o modificare prin care statele i?i rezerv? puterile care nu sunt acordate in mod explicit guvernului federal, ceea ce mai tarziu avea s? stea la baza celui de  al Zecelea Amendament . ^[27]

Dup? exemplul statului Massachusetts, minorit??ile federaliste din Virginia ?i New York au reu?it s? ob?in? ratificarea conven?iei prin legarea ratific?rii de recomandarea unor modific?ri. ^[28] O comisie a conven?iei din Virginia, condus? de profesorul de drept George Wythe ^{?( d )}  a transmis Congresului patruzeci de recomand?ri, dintre care dou?zeci enumerau drepturile individuale ?i alte dou?zeci enumerau drepturile statelor. ^[29]  Acestea din urm? includeau limit?ri ale competen?elor federale de a percepe impozite ?i de a reglementa comer?ul. ^[30]

O minoritate a criticilor Constitu?iei, intre care  Martin Luther ^{?( d )}  din  Maryland, a continuat s? se opun? ratific?rii. ^[31]  Cu toate acestea, alia?ii lui Martin, intre care  John Lansing, Jr. ^{?( d )}  din New York, au renun?at la manevrele de obstruc?ionare a procedurilor Conven?iei. Ei au inceput doar s? se opun? Constitu?iei ?in forma actual?”, c?utand in schimb s? promoveze amendamente. In mai multe conven?ii, sus?in?torii ideii de ?amendamente inainte” au acceptat s? sus?in? o pozi?ie de ?amendamente dup?” de dragul de a r?mane in Uniune. ?Scrisoarea circular?” antifederalist? din New York a fost trimis? fiec?rui legislativ de stat propunand o a doua conven?ie constitu?ional? pentru ?amendamentele inainte”, dar nu a fost acceptat? de legislativele statelor. In cele din urm?, numai Carolina de Nord ?i Rhode Island au a?teptat amendamentele Congresului pentru a ratifica Constitu?ia. ^[28]

Articolul ?apte ^{?( d )} al proiectului de Constitu?ie stabilea condi?iile in care se va stabili noul cadru de guvernare. Noua Constitu?ie devenea opera?ional? dup? ratificarea sa de c?tre cel pu?in nou? state. Numai atunci ea ar inlocui guvernul existent in temeiul Articolelor de Confederare ?i s-ar aplica numai in acele state care au ratificat-o. ^[32]

Dup? lupte politice dificile in mai multe state, proiectul de Constitu?ie a ajuns la nivelul de ratificare de c?tre nou? state in iunie 1788. La 13 septembrie 1788 , Congresul Articolelor de Confederare a certificat faptul c? noua Constitu?ie a fost ratificat? de un num?r mai mult decat suficient de state membre pentru ca noul sistem s? fie implementat ?i a hot?rat intrunirea noului guvern la New York City, in prima zi de miercuri din luna martie a anului urm?tor. ^[33] La 4 martie 1789 , noul cadru de guvernare  a intrat in vigoare cu unsprezece din cele treisprezece state participante. ^[34]

Propunerea ?i ratificarea [ modificare | modificare surs? ]

Anticiparea amendamentelor [ modificare | modificare surs? ]

Primul Congres al Statelor Unite ale Americii , intrunit in  Federal Hall ^{?( d )}  din  New York, a fost un triumf pentru federali?ti. Senatul a unsprezece state cuprindea 20 de federali?ti ?i doar doi antifederali?ti, ambii din Virginia. Camera avea 48 de federali?ti ?i 11 antifederali?ti, cei din urm? provenind din doar patru state: Massachusetts, New York, Virginia ?i Carolina de Sud. ^[35] In delega?ia statului Virginia la Camer? era ?i James Madison, principalul adversar al lui Patrick Henry in lupta de ratificare din Virginia. Ca represalii pentru victoria lui Madison la aceast? conven?ie, Henry ?i al?i antifederali?ti care controlau  Camera Delega?ilor din Virginia ^{?( d )}  au manipulat colegiile electorale  in a?a fel incat s? existe un colegiu electoral pe care s?-l ca?tige ?i l-au recrutat pe viitorul succesor al lui Madison la pre?edin?ie, James Monroe , s? candideze impotriva lui. ^[36] Madison l-a invins ins? pe Monroe dup? ce s-a angajat in campanie c? va introduce amendamente constitu?ionale care cuprind o Lege a Drepturilor in Primul Congres. ^[37]

La inceput adversar al includerii unui proiect de lege a drepturilor in Constitu?ie, el a ajuns treptat s? in?eleag? importan?a unui astfel de demers, in timpul adesea controversatelor dezbateri de ratificare. Luand ini?iativa de a propune amendamente el insu?i prin Congres, el spera s? preintampine o a doua conven?ie constitu?ional? ^{?( d )} , care se temea c? ar putea s? anuleze compromisurile dificile din 1787 ?i s? deschid? intreaga Constitu?ie la reexaminare, riscand astfel dizolvarea noului guvern federal. Intr-o depe?? adresat? lui Jefferson, el spunea: ?prietenii Constitu?iei, unii din aprobarea anumitor modific?ri, al?ii dintr-un spirit de conciliere, sunt in general de acord c? Sistemul ar trebui s? fie revizuit. Dar ei doresc ca revizuirea s? se limiteze la a furniza protec?ii suplimentare pentru libertate.” ^[38] El sim?ea ?i c? amendamentele care garanteaz? libert??ile personale ar ?conferi Guvernului popularitatea ?i stabilitatea necesare”. ^[39]  In cele din urm?, el spera c? amendamentele ?ar dobandi treptat caracterul de maxime fundamentale ale guvern?rii libere, ?i, pe m?sur? ce devin incorporate in sentimentul na?ional, vor contracara impulsurile interesului ?i pasiunii”. ^[40] Istoricii continu? s? dezbat? gradul in care Madison considera c? amendamentele Bill of Rights sunt necesare, ?i in ce m?sur? el le considera oportune din punct de vedere politic; in redactarea cuvant?rii sale, el ?i-a notat, ?Bill of Rights—utile—nu esen?iale—”. ^[41]

La inaugurarea ^{?( d )}  din 30 aprilie 1789, a primului pre?edinte  al ??rii, George Washington a abordat subiectul de modific?rii Constitu?iei. El a cerut legiuitorilor:

?in vreme ce cu grij? v? feri?i de orice modificare care ar pune in pericol beneficiile unui guvern unit ?i eficient, sau care ar fi bine s? a?tepte viitoarele lec?ii ale experien?ei; o reveren?? pentru drepturile caracteristice ale oamenilor liberi, ?i un respect pentru armonia public? v? vor influen?a suficient deliber?rile pe chestiunea: cat de departe poate prima s? fie impregnabil int?rit?, ori cat de mult poate ultima s? fie promovat? avantajos ?i in siguran??. ^{[42] [43]} ”

Intocmirea amendamentelor [ modificare | modificare surs? ]

James Madison a introdus o serie de propuneri de amendamente constitu?ionale in Camera Reprezentan?ilor. Printre propunerile sale s-a num?rat una care ar fi ad?ugat la preambul un limbaj introductiv ce ar fi subliniat drepturile naturale. ^[44]  Un altul ar fi aplicat p?r?i din Bill of Rights atat statelor, cat ?i guvernului federal. Mai multe urm?reau protejarea drepturi personale individuale prin limitarea diverselor  puteri constitu?ionale ale Congresului . Ca ?i Washington, Madison a cerut Congresului s? p?streze revizuirea Constitu?iei ?moderat?”, s? se limiteze la protejarea drepturilor individuale. ^[44]

Madison era profund citit in istoria guvern?rii ?i a utilizat o gam? larg? de surse in compunerea amendamentelor. Magna Carta  englez? din 1215 a inspirat dreptul la peti?ie ^{?( d )} ?i la proces cu jura?i ^{?( d )} , de exemplu, in timp ce  Declara?ia Drepturilor englez? din 1689 a oferit un precedent pentru dreptul de a de?ine ?i de a purta arme (de?i aceasta se aplic? doar la protestan?i ) ?i interdic?ia  pedepselor crude ?i neobi?nuite ^{?( d )} . ^[30]

Cea mai mare influen?? asupra textului lui Madison au avut-o ins? constitu?iile existente ale statelor. ^{[45] [46]} Multe dintre amendamentele sale, inclusiv noul preambul, se bazau pe Declara?ia Drepturilor din Virginia ^{?( d )}  elaborat? de antifederalistul George Mason in 1776. ^[47] Pentru a reduce in viitor opozi?ia fa?? de ratificare, Madison a c?utat ?i recomand?ri comune mai multor state. ^[46] A introdus ins? ?i unul pe care nu-l solicitase niciun stat: ?niciun stat nu va inc?lca drepturile egale la con?tiin??, libertatea presei, ?i proces cu jura?i in cauzele penale.” ^[48] El nu a inclus un amendament cerut de toate statele, unul care ar fi f?cut declara?iile de impunere fiscal? voluntare in loc de obligatorii. ^[49]

? Amendamentele propuse de James Madison la Constitu?ie: ^[50]

Intaiul. S? se prefixeze la Constitu?ie o declara?ie c? orice putere apar?ine la inceput poporului, ?i in consecin?? de la el provine.
C? guvernarea se instituie, ?i trebuie exercitat? in folosul poporului; care const? in a se bucura de via?? ?i libertate, cu dreptul de a ob?ine ?i a folosi proprietatea, ?i in general de a urm?ri ?i a ob?ine fericirea ?i siguran?a.
C? poporul s? aib? un drept indubitabil, inalienabil ?i intangibil de a reforma ?i schimba guvernul, oricand il g?se?te a fi advers sau inadecvat scopurilor instituirii lui.

Al doilea. Ca in articolul 1, sec?iunea 2, clauza 3, aceste cuvinte s? fie ?terse, citez: ?Num?rul de reprezentan?i nu va dep??i unul pentru fiecare treizeci de mii, dar fiecare stat va avea cel pu?in un reprezentant, ?i pan? se va face o astfel de enumerare;” ?i in locul lor s? fie introduse aceste cuvinte, citez: ?Dup? prima enumerare, va fi un reprezentant pentru fiecare treizeci de mii, pan? cand num?rul se va ridica la—, dup? care propor?ia va fi astfel reglementat? de Congres, astfel incat num?rul s? nu fie mai pu?in de—, ?i nu mai mult de—, dar fiecare Stat va avea, dup? prima enumerare, cel pu?in doi reprezentan?i;.”

Al treilea. Ca in articolul 2, sec?iunea 6, clauza 1, s? se adauge la sfar?itul primei propozi?ii ?Dar nicio lege care s? varieze compensa?ia s? opereze inainte de urm?toarea alegere a reprezentan?ilor.”

Al patrulea. Ca in articolul 2, sec?iunea 9, intre clauzele 3 ?i 4, s? se interzic? aceste clauze: Drepturile cet??ene?ti ale nim?nui nu trebuie schimbate pe motiv de credin?? religioas?, nici nu se va stabili o religie na?ional?, nici drepturile depline ?i egale de con?tiin?? nu vor fi ?tirbite in niciun fel ?i sub niciun pretext.
Poporul nu va fi privat sau restrans in dreptul s?u de a vorbi, a scrie sau a-?i publica sentimentele; ?i libertatea presei, ca unul din marii str?jeri ai libert??ii, va fi inviolabil?.
Poporul nu va fi impiedicat s? se adune pa?nic ?i s? se consulte pentru binele comun, nici s? cear? legislativului peti?ii sau adresarea plangerilor.
Dreptul poporului de a de?ine ?i purta arme nu va fi ?tirbit; o mili?ie bine inarmat? ?i bine reglementat? fiind cea mai bun? siguran?? a unei ??ri libere: dar nicio persoan? care prin religie se fere?te s? ?in? arme, nu va fi obligat? s? presteze serviciu militar in persoan?.
Niciun soldat nu va fi incartiruit pe timp de pace in nicio cas? f?r? consim??mantul st?panului ei; ?i niciodat? altfel decat spune legea.
Nicio persoan? nu va fi supus?, cu excep?ia cazurilor de impeachment , la mai mult de o pedeaps?, sau la mai mult de un proces pentru aceea?i acuza?ie; nici nu va fi obligat s? fie martor impotriva sa ins??i; nici privat? de via??, libertate sau proprietate f?r? un proces echitabil; nici nu va fi obligat? s? cedeze proprietatea sa, acolo unde este necesar pentru utilizare public?, f?r? o just? desp?gubire.
Nu se va cere cau?iune excesiv?, nu se vor da amenzi excesive, nu se vor aplica pedepse crude ?i neobi?nuite.
Drepturile oamenilor de a-?i avea in siguran?? persoana, casele, documentele ?i alte propriet??i impotriva oric?rei perchezi?ii ?i confisc?ri nerezonabile, nu vor fi inc?lcate de mandate emise f?r? cauz? probabil?, sus?inute de un jur?mant de afirmare, sau care nu descriu exact locurile perchezi?ionate, persoanele arestate, sau obiectele confiscate.
In toate procesele penale, acuzatul se va bucura de dreptul la un proces rapid ?i public, la a fi informat despre cauza ?i natura acuza?iei, la a fi pus fa?? in fa?? cu acuzatorii s?i, ?i cu martorii impotriva sa; la a avea la dispozi?ie o procedur? obligatorie de a aduce martori in favoarea sa; ?i de a beneficia de asisten?a unui avocat al ap?r?rii.
Excep?iile de aici sau din alt? parte in constitu?ie, f?cute in favoarea unor anume drepturi, nu vor fi in?elese cu sensul de a diminua justa importan?? a altor drepturi re?inute de oameni; sau pentru a l?rgi puterea delegat? de constitu?ie; ci fie ca limit?ri ale unor asemenea puteri, ori ca introduse doar pentru mai mult? siguran??.

Al cincilea. Ca in articolul 2, sec?iunea 10, intre clauzele 1 ?i 2, s? fie introdus? aceast? clauz?: Niciun stat nu va inc?lca dreptul egal la con?tiin??, sau libertatea presei, sau dreptul la proces cu jura?i in cazuri penale

Al ?aselea. Ca in articolul 3, sectiunea 2, s? fie anexate la sfar?itul clauzei 2, aceste cuvinte: dar niciun apel la o astfel de instan?? nu va fi permis acolo unde valoarea controversei este mai mic? de — dolari: nici vreun fapt judecabil cu jura?i, conform dreptului comun, s? fie reexaminabil altfel decat ar consta din principiile dreptului comun.

Al ?aptelea. Ca la articolul 3, sec?iunea 2, a treia clauz? s? fie ?tears?, ?i in locul ei s? se introduc? urm?toarele:
Judecarea oric?rei crime (cu excep?ia cazurilor de impeachments , ?i a cazurilor care apar in for?ele maritime sau de uscat, ori in mili?iile aflate in serviciu pe timp de r?zboi sau pericol public) va fi judecat de un juriu impar?ial de liberi proprietari din vecin?tate, cu obligativitatea unanimit??ii pentru o condamnare, cu drept de apel, ?i cu alte drepturi obi?nuite; ?i in toate crimele pedepsibile cu pierderea vie?ii sau a unor p?r?i de corp, prezentarea sau analiza unui grand jury s? fie o preliminar? esen?ial?, cu excep?ia ca in cazuri de crime comise in alt comitat care poate fi prezent du?man, sau in care s? fie o insurec?ie, procesul s? poat? fi autorizat in alt comitat din acela?i Stat, cat mai aproape de locul crimei.
In cazuri de crime comise in afara oric?rui comitat, judecarea se va face in comitatul specificat de lege. In procesele de drept comun intre om ?i om, procesul cu jura?i, ca una din cele mai bune asigur?ri ale dreptului oamenilor, trebuie s? r?man? inviolabil.

Al optulea. Ca imediat dup? articolul 6, s? se introduc? articolul 7, cu urm?toarele clauze:
Puterile delegate de aceast? constitu?ie sunt acordate departamentelor c?rora le sunt distribuite respectiv: astfel c? departamentul legislativ s? nu exercite niciodat? puterile acordate celui executiv sau judec?toresc; nici executivul s? nu exercite puterile acordate legislativului ori judec?torescului; nici cel judec?toresc s? nu exercite puterile departamentului legislativ sau ale celui executiv.
Puterile care nu sunt delegate de prezenta constitu?ie, nici interzise de c?tre ea statelor, sunt rezervate respectiv Statelor.

Al nou?lea. Ca articolul 7, s? primeasc? num?rul 8.”

Reprezentan?ii federali?ti s-au gr?bit s? atace propunerea lui Madison, temandu-se c? orice incercare de a modifica noua Constitu?ie atat de curand dup? punerea sa in aplicare ar crea o aparen?? de instabilitate in guvern. ^[51] Camera, spre deosebire de Senat, era deschis? publicului, ?i unii membri ai ei, precum Fisher Ames ^{?( d )} , a avertizat c? o prelungit? ?disec?ie a constitu?iei” in v?zul lumii ar putea zdruncina increderea publicului. ^[52]  A urmat o lupt? procedural?, ?i dup? ce ini?ial a transmis modific?rile unei comisii restranse de revizuire, Camera a acceptat s? ia propunerea lui Madison ca un tot unitar incepand cu 21 iulie 1789. ^{[53] [54]}

Comisia de unsprezece membri a f?cut unele modific?ri semnificative asupra celor nou? propuneri ale lui Madison, intre care eliminarea a mare parte din preambul, ad?ugarea sintagmei ?libertatea de exprimare ?i a presei”, ?i ad?ugarea a ceea ce avea s? devin?  al Zecelea Amendament , prin care puterile erau rezervate statelor. ^[55] Camera a dezb?tut amendamentele timp de unsprezece zile. Roger Sherman ^{?( d )} din Connecticut a convins Camera s? pun? amendamentele la sfar?itul Constitu?iei, astfel incat documentul s? ?r?man? neatins”, decat s? le ad?uge pe tot parcursul ei, cum propunea Madison. ^{[56] [57]}  Amendamentele, revizuite ?i condensate de la dou?zeci la ?aptesprezece, au fost aprobate ?i transmise Senatului pe 24 august 1789. ^[58]

Senatul a editat aceste amendamente ?i mai mult, f?cand 26 de modific?ri ale sale. Propunerea lui Madison de a aplica p?r?i din Bill of Rights ?i statelor, ?i guvernului federal a fost eliminat?, iar ?aptesprezece amendamente au fost condensate in dou?sprezece, care au fost aprobate la 9 septembrie 1789. ^[59] Senatul a eliminat ?i ultimele modific?ri propuse de Madison pentru preambul. ^[60]

La 21 septembrie 1789, o comisie mixt? Camer??Senat s-a intrunit pentru a rezolva numeroasele diferen?e intre cele dou? proiecte de Bill of Rights. La 24 septembrie 1789, comisia a emis acest raport, care finaliza 12 amendamente Constitu?ionale pentru a fi analizate de Camer? ?i Senat. Aceast? versiune final? a fost aprobat? prin rezolu?ie comun? ^{?( d )} a Congresului, pe 25 septembrie 1789, pentru a fi inaintate statelor pe 28 septembrie. ^{[61] [62]}

La momentul finaliz?rii dezbaterilor ?i manevrelor legislative necesare pentru intocmirea amendamentelor din Bill of Rights, multe opinii personale se schimbaser?. Mai mul?i federali?ti le-au sus?inut, reducand la t?cere cele mai puternice critici antifederaliste. Mul?i antifederali?ti, in schimb, acum se opuneau, dandu-?i seama c? aprobarea acestor modific?ri de c?tre Congres vor reduce foarte mult ?ansele unei a doua conven?ii constitu?ionale. ^[63] Antifederali?tii, cum ar fi Richard Henry Lee, au sus?inut c? proiectul las? intacte cele mai criticabile por?iuni din Constitu?ie, cum ar fi sistemul judiciar federal ?i cel al impozit?rii directe. ^[64]

Madison a r?mas activ in cursul avans?rii modific?rilor de-a lungul procesului legislativ. Istoricul  Gordon S. Wood ^{?( d )}  scria c? ?nu exist? nicio indoial? c? prestigiul personal al lui Madison ?i perseveren?a sa de neoprit a f?cut ca amendamentele s? treac? prin Congres. O Constitu?ie federal? ar fi fost posibil? f?r? Madison, dar un Bill of Rights, cu siguran?? nu.” ^{[65] [66]}

Procesul de ratificare [ modificare | modificare surs? ]

Cele dou?sprezece articole de amendament aprobate de congres au fost prezentate oficial Legislativelor mai multor state pentru examinare pe 28 septembrie 1789. Urm?toarele state au ratificat unele sau toate modific?rile: ^{[68] [69] [70]}

1. New Jersey : 20 noiembrie 1789 ? Articolele 1 ?i de la 3 la 12 (a ratificat Articolul 2 pe 7 mai 1992)
2. Maryland : 19 decembrie 1789 ? Articolele de la 1 la 12
3. Carolina de Nord : 22 decembrie 1789 ? Articolele de la 1 la 12
4. Carolina de Sud : 19 ianuarie 1790 ? Articolele de la 1 la 12
5. New Hampshire : 25 ianuarie 1790 ? Articolele 1 ?i de la 3 la 12 (a ratificat Articolul 2 pe 7 martie 1985)
6. Delaware : 28 ianuarie 1790 ? Articolele de la 2 la 12
7. New York : 24 februarie 1790 ? Articolele 1 ?i de la 3 la 12
8. Pennsylvania : 10 martie 1790 ? Articolele de la 3 la 12 (a ratificat Articolul 1 pe 21 septembrie 1791)
9. Rhode Island : 7 iunie 1790 ? Articolele 1 ?i de la 3 la 12 (a ratificat Articolul 2 pe 10 iunie 1993)
10. Vermont : 3 noiembrie 1791 ? Articolele de la 1 la 12
11. Virginia : 15 decembrie 1791 ? Articolele de la 2 la 12 (a ratificat Articolul 1 pe 3 noiembrie 1791) ^[71]

Dup? ce au fost aprobate de trei sferturi din state, la acea dat? existand 14 State in Uniune (Vermont a fost admis in Uniune la 4 martie 1791), ^[64] ratificarea Articolelor de la 3 la 12 a fost finalizat? ?i ele au devenit Amendamentele de la 1 la 10 din Constitu?ie. Secretarul de stat Thomas Jefferson  a certificat adoptarea lor la 1 martie 1792. ^[72]

Intrucat nu fuseser? aprobate de 11 din cele 14 state, Articolele 1 (ratificat de 10 state) ?i 2 (ratificat de 6) au r?mas incomplete. Plafonul minim de ratificare a crescut in curand la 12 din 15 state, dup? ce  Kentucky a aderat la Uniune (1 iunie 1792). La 27 iunie 1792, Adunarea General? din Kentucky ^{?( d )}  a ratificat toate cele 12 amendamente, dar aceast? ac?iune nu a ie?it la lumin? pan? in 1997. ^{[64] :p. 49-51}

Articolul 1 ^{?( d )}  a fost la un stat de num?rul necesar pentru a fi adoptat in Constitu?ie de dou? ori, intre 1789 ?i 1803. De?i a fost aproape de ratificare de timpuriu, el nu a primit aprobarea unui num?r suficient de state pentru a deveni parte a Constitu?iei. ^[65] Intrucat Congresul nu a stabilit o limit? de timp pentru ratificare, el inc? este in faza de proiect ?i a?teapt? aprobarea. Deoarece niciun stat nu l-a mai aprobat din 1792, acum ar fi necesar? ratificarea de alte 27 de state pentru ca articolul s? fie adoptat. ^{[64] :p. 49}

Articolul 2, ini?ial ratificat de ?apte state de-a lungul lui 1792 (inclusiv Kentucky), nu a fost ratificat de niciun alt stat timp de optzeci de ani. Adunarea General? din Ohio ^{?( d )}  l-a ratificat la data de 6 mai 1873, in semn de protest fa?? de o nepopular? m?rire a salariilor in Congres. ^[73] Un secol mai tarziu, pe 6 martie 1978, Legislativul din Wyoming ^{?( d )}  ratificat ?i el articolul. ^[74] Gregory Watson, student la  Universitatea Texasului din Austin , a inceput o nou? campanie pentru ratificarea articolului cu o campanie de scrisori adresate legislativelor statelor. ^[73] Ca urmare, pan? in luna mai 1992, suficiente state au aprobat Articolul 2 (38 din cele 50 de state din Uniune) pentru ca el s? devin?  al Dou?zeci ?i ?aptelea Amendament la Constitu?ia Statelor Unite ale Americii ^{?( d )} . Adoptarea amendamentului lui a fost certificat? de c?tre Arhivarul Statelor Unite ^{?( d )} Don W. Wilson ^{?( d )} ?i, ulterior, afirmat? printr-un vot al Congresului la 20 mai 1992. ^[75]

Trei state nu au finalizat ac?iunea asupra celor dou?sprezece articole de amendament atunci cand au fost ini?ial puse in fa?a statelor. Connecticut ?i Georgia  au g?sit c? un proiect de Lege a Drepturilor este inutil ?i deci au refuzat s?-l ratifice. Ambele camere ale  Cur?ii Generale din Massachusetts ^{?( d )}  au ratificat cateva amendamente (Senatul a adoptat 10 din 12 ?i Camera 9 din 12), dar nu au reu?it s? concilieze cele dou? liste sau nu au trimis un anun? oficial secretarului de stat privind cele asupra c?rora se c?zuse de acord. ^{[64] [76]} Toate trei au ratificat ulterior Amendamentele denumite la inceput Articolele de la 3 la 12, ca parte a comemor?rii in 1939 a 150 de ani de la proiectul Bill of Rights: Massachusetts  pe 2 martie, Georgia, pe 18 martie, ?i Connecticut, pe 19 aprilie. ^[64] Connecticut ?i Georgia aveau mai tarziu s? ratifice ?i Articolul 2, pe 13 mai 1987 ?i, respectiv, 2 februarie 1988. ^{[77] :p. 108}

Punere in aplicare [ modificare | modificare surs? ]

Bill of Rights a avut impact judiciar limitat in primii 150 de ani de existen??; dup? cum spunea Gordon S. Wood, ?dup? ratificare, majoritatea americanilor au uitat imediat de primele zece amendamente la Constitu?ie.” ^[78] Curtea nu a luat nicio decizie important? care s? protejeze libertatea de expresie, de exemplu, pan? in 1931. ^[79] Istoricul Richard Labunski ^{?( d )} pune indelungata hibernare a Bill of Rights pe seama a trei factori: in primul rand, era nevoie de timp pentru a se dezvolta o ?cultur? a toleran?ei”, care s? sus?in? stipul?rile din Bill of Rights cu voin?? judiciar? ?i popular?; in al doilea rand, Curtea Suprem? a petrecut mare parte a secolului al XIX-lea axat? pe probleme referitoare la echilibrul puterilor interguvernamentale; ?i in al treilea rand, amendamentele se aplicau ini?ial numai guvernului federal, restric?ie afirmat? de cazul  Barron v. Baltimore ^{?( d )} (1833). ^{[80] [81] [82]} In secolul al XX-lea ins?, cele mai multe prevederi au fost aplicate statelor prin intermediul celui de  al Paisprezecelea Amendament —un proces cunoscut sub numele de incorporare ^{?( d )} —incepand cu clauza libert??ii de exprimare, in Gitlow v. New York ^{?( d )} (1925). ^[83] In Talton v. Mayes (1896), Curtea a decis c? protec?ia constitu?ional?, inclusiv dispozi?iile Bill of Rights, nu se aplic? ac?iunilor guvernelor tribale amerindiene. ^[84]

Primul Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Congresul nu trebuie s? dea legi privitoare la instituirea vreunei religii sau la interzicerea libert??ii de practicare a vreunei religii; sau care ingr?desc libertatea de exprimare sau libertatea presei; sau dreptul poporului de a se aduna pa?nic ?i de a cere guvernului s? le rezolve plangerile. ^[85] ”

Primul Amendament interzice adoptarea oric?rei legi care s? stabileasc? o religie de stat ^{?( d )} , s? impiedice  exercitarea liber? a religiei ^{?( d )} , s? ingr?deasc? libertatea de exprimare ^{?( d )} , s? limiteze libertatea presei, s? interfereze cu dreptul la adunare pa?nic? sau s? interzic? dreptul la peti?ie adresat? guvernului. Ini?ial, Primul Amendament se aplica numai asupra legilor adoptate de Congres, ?i multe dintre dispozi?iile sale au fost interpretate in mod mai restrictiv decat ast?zi. ^[86]

In Everson v. Board of Education ^{?( d )} (1947), Curtea s-a inspirat din coresponden?a lui Thomas Jefferson pentru a cere ?un zid de separare intre biseric? ?i Stat”, de?i limita exact? dintre aceast? separare r?mane in litigiu. ^[86]  Drepturile de exprimare au fost extinse in mod semnificativ intr-o serie de hot?rari judec?tore?ti in secolele al XX-lea ?i al XXI-lea care au protejat diverse forme de expresie politic?, expresie anonim?, finan?are a campaniilor electorale, pornografie, ?i exprimare in cadrul ?colilor; aceste hot?rari definesc o serie de excep?ii de la protec?iile Primului Amendament ^{?( d )} . Curtea Suprem? a anulat precedentul din  legea jurispruden?ial? englez? ^{?( d )}  de cre?tere a poverii dovezii in procesele de  def?imare ?i calomnie , mai ales in New York Times Co. v. Sullivan ^{?( d )} (1964). ^[87] Exprimarea comercial? este mai pu?in protejat? de Primul Amendament decat cea politic?, ?i, prin urmare, supus? la o reglementare mai strict?. ^[86]

Clauza Libert??ii Presei protejeaz? publicarea de informa?ii ?i opinii, ?i se aplic? la o larg? varietate de mass-media. In Near v. Minnesota ^{?( d )} (1931) ^[88] ?i New York Times v. Statele Unite ale Americii ^{?( d )} (1971), ^[87] Curtea Suprem? a decis c? Primul Amendament protejeaz? impotriva precenzurii—cenzurarea inainte de publicare—in aproape toate cazurile. Clauza Peti?ion?rii protejeaz? dreptul la peti?ie in toate ramurile ?i agen?iile guvernamentale. In plus fa?? de dreptul de intrunire garantat de aceast? clauz?, Curtea a hot?rat ?i c? modificarea protejeaz? implicit ?i  libertatea de asociere . ^[86]

Al Doilea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Deoarece o mili?ie bine organizat? este necesar? securit??ii unui stat liber, dreptul popula?iei de a de?ine ?i purta arme nu trebuie s? fie inc?lcat. ^[85] ”

Cel de al Doilea Amendament protejeaz? dreptul de a de?ine ?i de a purta arme . Conceptul unui astfel de drept a existat in dreptul jurispruden?ial  englez cu mult inainte de adoptarea Bill of Rights. ^[89] Codificat? mai intai in  Declara?ia Drepturilor din Anglia din 1689 (cu aplicare ins? numai  protestan?ilor ), acest drept a fost consacrat in legile fundamentale din mai multe state americane in epoca revolu?ionar?, inclusiv in 1776 prin  Declara?ia Drepturilor din Virginia ^{?( d )}  ?i  Constitu?ia statului Pennsylvania din 1776 ^{?( d )} . De mult timp o problem? controversat? in discursul politic, juridic ?i social american, cel de-al Doilea Amendament a fost in centrul mai multor decizii ale Cur?ii Supreme.

• In Statele Unite ale Americii v. Cruikshank ^{?( d )} (1875), Curtea a decis c? ?dreptul de a purta arme nu este garantat de Constitu?ie; nici nu este el in vreun fel dependent de acel instrument pentru existen?a sa. Al Doilea Amendament inseamn? nu mai mult decat c? aceasta nu poate fi inc?lcat de c?tre Congres, ?i nu are alt efect decat de a limita puterile Guvernului Na?ional.” ^[90]
• In Statele Unite ale Americii v. Miller ^{?( d )} (1939), Curtea a hot?rat c? amendamentul "[protejeaz? arme care aveau o] rela?ie rezonabil? cu conservarea sau eficien?a unei mili?ii bine reglementate”. ^[91]
• In Districtul Columbia v. Heller ^{?( d )} (2008), Curtea a decis c? al Doilea Amendament ?codific? un drept preexistent” ?i c? ?ap?r? un drept individual de a poseda o arm? de foc f?r? leg?tur? cu serviciul intr-o mili?ie, ?i de a folosi arma in scopuri tradi?ional legale, cum ar fi auto-ap?rarea in propria cas?”, dar a declarat ?i c? ?dreptul nu este nelimitat. Acesta nu este un drept de a de?ine ?i transporta orice fel de arme, in orice mod ?i in orice scop”. ^[92]
• In McDonald v. Chicago ^{?( d )} (2010), ^[93] Curtea a decis c? al Doilea Amendament limiteaz? guvernele statelor ?i administra?iile locale in aceea?i m?sur? in care limiteaz? ?i guvernul federal. ^[94]

Al Treilea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Niciun soldat nu trebuie s? fie incartiruit in timp de pace in vreo cas? f?r? consim??mantul proprietarului acelei case, iar in timp de razboi in niciun alt mod decat cel prev?zut de lege. ^[85] ”

Al Treilea Amendament limiteaz? incartiruirea solda?ilor in case particulare, ca r?spuns la Legea Incartiruirii adoptat? de parlamentul britanic in timpul R?zboiului de Independen??. Modificarea este una dintre cele mai pu?in controversate din Constitu?ie, ?i, pan? in prezent, nu a f?cut niciodat? obiectul unei decizii a Cur?ii Supreme. ^{[95] [96] [97]}

Al Patrulea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Dreptul oamenilor de a fi siguri de propria lor persoan?, de casele, documentele ?i bunurile lor nu trebuie s? fie violat prin perchezi?ii ?i sechestr?ri nerezonabile; nu trebuie s? fie emise mandate decat pe baza unei cauze a c?rei probabilitate e sus?inut? prin jur?mant sau afirma?ii, iar mandatele trebuie s? descrie in am?nunt locul care urmeaz? a fi perchezi?ionat ?i persoanele sau lucrurile care urmeaz? a fi sechestrate. ^[85] ”

Al Patrulea Amendament protejeaz? impotriva perchezi?iilor ?i confisc?rilor  nerezonabile, impreun? cu obligativitatea ca orice  mandat ^{?( d )} s? fie juridic sanc?ionat ?i sus?inut de o cauz? probabil? ^{?( d )} . Acesta a fost adoptat ca r?spuns la abuzul de ordonan?e de asisten?? ^{?( d )} , un mandat general, in timpul Revolu?iei Americane. Perchezi?ia ?i sechestrarea (inclusiv arestarea) trebuie s? fie limitate in domeniul lor de aplicare conform unor informa?ii furnizate de instan?a emitent?, de obicei, de c?tre un ofi?er de aplicare a legii care i?i asum? r?spunderea. Amendamentul este baza pentru regula excluderii ^{?( d )} , care prevede c? probele ob?inute ilegal nu pot fi introduse intr-un proces penal. ^[98] Interpretarea amendamentului a variat de-a lungul timpului; protec?ia sa a fost extins? in timpul Cur?ilor Supreme cu viziuni mai de stanga, precum cea condus? de Earl Warren , ?i a fost restrans? sub Cur?ile Supreme cu viziuni mai de dreapta, cum ar fi cea a lui  William Rehnquist ^{?( d )} . ^[99]

Al Cincilea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Nicio persoan? nu trebuie s? fie f?cut? responsabil? de o crim? capital? sau de alt? crim? infam? decat pe baza declara?iei sau acuza?iei unei cur?i cu juri, cu excep?ia cazurilor din cadrul for?elor terestre ?i navale, sau al mili?iei, survenite in timpul serviciului in caz de r?zboi sau stare de urgen??; nicio persoan? s? nu fie pus? in pericol de a-?i pierde via?a sau integritatea corporal? pentru aceea?i ofens? de dou? ori; nici s? fie silit? in vreun caz penal s? fie martor? impotriva propriei persoane, nici s? fie privat? de via??, libertate sau bunuri f?r? judecat? legal?; iar proprietatea privat? s? nu fie luat? spre folosin?? public? f?r? o compensa?ie dreapt?. ^[85] ”

Al Cincilea Amendament protejeaz? impotriva dublei judec?ri ^{?( d )}  ?i autoincrimin?rii ^{?( d )} ?i garanteaz? drepturile la un  proces echitabil ^{?( d )} , la analiza acuza?iilor penale de c?tre un grand jury , precum ?i la desp?gubiri pentru propriet??ile private confiscate prin  expropriere . Amendamentul a stat la baza deciziei Cur?ii Supreme in cazul  Miranda v. Arizona ^{?( d )} (1966), care a stabilit c? inculpa?ii trebuie s? fie informa?i despre drepturile lor la asisten?? juridic? ?i impotriva autoincrimin?rii inainte de a fi interoga?i de poli?ie. ^[100]

Al ?aselea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?In toate cazurile penale acuzatul trebuie s? aib? dreptul la o judecat? public? rapid? de c?tre un juriu impar?ial din statul ?i districtul unde crima va fi fost comis?, care district va fi fost stabilit in prealabil dup? preceptele legale; acuzatul trebuie s? fie informat cu privire la natura ?i motivul acuza?iei; s? fie confruntat fa?? in fa?? cu martorii care depun m?rturie impotriva lui; s? existe o procedur? obligatorie pentru a ob?ine martori in favoarea sa ?i s? aib? asisten?a unui avocat pentru ap?rarea sa. ^[85] ”

Al ?aselea Amendament stabile?te o serie de drepturi ale acuzatului intr-un proces penal:

• la judecat? rapid? ^{?( d )} ?i proces public ^{?( d )}
• la proces cu un juriu impar?ial ^{?( d )}
• la a fi informat de acuza?iile penale
• la a confrunta martorii ^{?( d )}
• la a obliga martorii s? se prezinte in instan?a de judecat?
• la  asisten?? juridic? ^{?( d ) [101]}

In cazul  Gideon v. Wainwright ^{?( d )} (1963), Curtea a hot?rat c? amendamentul garanteaz? dreptul la reprezentare juridic? in toate procesele penale pentru infrac?iuni, atat in instan?ele la nivel de stat, cat ?i in cele federale. ^[101]

Al ?aptelea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?In procese de drept comun, in care suma controversat? dep??e?te dou?zeci de dolari, trebuie s? se respecte dreptul persoanelor la judecat? in curtea cu juri, iar niciun caz judecat de jura?i nu trebuie s? fie reexaminat in nici un tribunal din Statele Unite altfel decat pe baza legilor de drept comun. ^[85] ”

Al ?aptelea Amendament garanteaz? procese cu jura?i in cauzele civile federale care se ocup? de preten?ii de peste dou?zeci de dolari. Se interzice, de asemenea, judec?torilor s? treac? peste constat?rile de fapt ale jura?ilor in federal procesele civile federale. In cazul  Colgrove v. Battin ^{?( d )}  (1973), Curtea Suprem? a hot?rat c? cerin?ele amendamentului pot fi indeplinite de c?tre un juriu cu un minim de ?ase membri. Acesta este una dintre pu?inele componente ale Bill of Rights care nu este incorporat (nu se aplic? statelor). ^[102]

Al Optulea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Nu trebuie s? se cear? sau s? se impun? cau?iuni sau amenzi foarte ridicate, nici nu trebuie aplicate pedepse crude ?i neobi?nuite. ^[85] ”

Al Optulea Amendament interzice impunerea de cau?iuni sau amenzi excesive, de?i las? termenul de ?excesiv” deschis interpret?rilor. ^[103] Cea mai frecvent contestat? clauz? a amendamentului este ultima, care interzice pedepsele crude ?i neobi?nuite ^{?( d )} . ^{[104] [105]} Aceast? clauz? a fost doar ocazional aplicat? de c?tre Curtea Suprem? inainte de anii 1970, in general, in cazuri de-a face cu mijloacele de execu?ie. In cazul  Furman v. Georgia ^{?( d )} (1972), unii membri ai Cur?ii au considerat c?  pedeapsa capital? in sine incalc? amendamentul, argumentand c? aceast? clauz? ar reflecta ?evolu?ia standardelor de decen??”, c? opinia public? s-a schimbat; al?ii au g?sit anumite practici din procesele capitale ca fiind inacceptabil de arbitrare, avand ca rezultat o decizie majoritar? care a suspendat efectiv execu?iile in Statele Unite timp de mai mul?i ani. ^[106] Execu?iile a fost reluate in urma cazului  Gregg v. Georgia ^{?( d )} (1976), care a constatat c? pedeapsa capital? este constitu?ional?, dac? juriul se ghideaz? dup? indrum?ri concrete privind stabilirea pedepselor. ^[106] De asemenea, Curtea a constatat c? unele condi?ii precare de inchisoare reprezint? o pedeaps? crud? ?i neobi?nuit?, ca in cazul  Estelle v. Gamble ^{?( d )} (1976). ^[104]

Al Nou?lea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Enumerarea anumitor drepturi in cadrul Constitu?iei nu trebuie s? fie interpretat? ca o negare sau discreditare a altor drepturi de care se bucur? poporul. ^[85] ”

Al Nou?lea Amendament declar? c? exist? ?i alte drepturi fundamentale care exist? in afara Constitu?iei. Drepturile enumerate in Constitu?ie nu sunt o list? explicit? ?i exhaustiv? ^{?( d )}  a drepturilor individuale. El a fost rareori men?ionat in hot?rarile Cur?ii Supreme, inainte de a doua jum?tate a secolului al XX-lea, cand a fost citat de mai mul?i judec?tori in cazul Griswold v. Connecticut ^{?( d )} (1965). In acea cauz?, Curtea a anulat o lege care interzicea utilizarea de contraceptive ca fiind o inc?lcare a dreptului de intimitate conjugal? . ^[107] Acest drept a constituit, la randul s?u, baza pe care Curtea Suprem? a construit decizii in mai multe cazuri-reper, inclusiv  Roe v. Wade (1973), care a anulat o lege din Texas prin care era declarat delict ajutorul acordat unei femei pentru a ob?ine un avort, ?i in cazul  Planned Parenthood v. Casey ^{?( d )} (1992), care a invalidat legea din Pennsylvania care obliga informarea so?ului inainte de a ob?ine un avort. ^{[68] :passim}

Al Zecelea Amendament [ modificare | modificare surs? ]

?Puterile care nu sunt delegate Statelor Unite de c?tre Constitu?ie, ?i nici interzise de c?tre aceasta statelor, sunt rezervate fie statelor, fie poporului. ^[85] ”

Al Zecelea Amendament consolideaz? principiile  separ?rii puterilor in stat  ?i ale  federalismului  stabilind c? puterile care nu sunt acordate guvernului federal prin Constitu?ie, ?i nici nu sunt interzise statelor, sunt rezervate statelor sau poporului. Amendamentul nu acord? noi puteri sau drepturi statelor, ci mai degrab? conserv? autoritatea lor in toate aspectele care nu sunt atribuite in mod expres guvernului federal. ^[108]

Afi?area ?i cinstirea Bill of Rights [ modificare | modificare surs? ]

George Washington a comandat realizarea a paisprezece copii scrise de man? pentru Bill of Rights , una pentru Congres ?i cate una pentru fiecare dintre primele treisprezece state. ^[109]  Copiile statelor Georgia, Maryland, New York ?i Pennsylvania au disp?rut. ^[110]  Copia din New York se crede c? a fost distrus? intr-un incendiu. ^[111] Dou? copii neidentificate ale celor patru (considerate a fi exemplarele pentru Georgia ?i Maryland) s-au p?strat; una este in Arhivele Na?ionale, ?i cealalt? este in Biblioteca Public? din New York . ^{[112] [113]}  Copia Carolinei de Nord a fost furat? din Capitoliul Statului de c?tre un soldat al Uniunii dup? R?zboiul Civil. Intr-o opera?iune a FBI, ea a fost recuperat? in 2003. ^{[114] [115]}  Copia p?strat? de Primul Congres este expus? (impreun? cu Constitu?ia ?i Declara?ia de Independen??) in Rotonda pentru Cartele Libert??ii , o camer? din  Cl?direa Arhivelor Na?ionale ^{?( d )}  din Washington, DC incepand cu 13 decembrie 1952. ^[116]

Dup? cincizeci de ani de expunere, s-au observat semne de deteriorare ale ramei, in timp ce documentele p?reau a fi bine conservate. ^[117] Prin urmare, rama a fost inlocuit? ?i Rotonda a fost reinaugurat? la 17 septembrie 2003. In remarcile f?cute la reinaugurare, pre?edintele George W. Bush  a declarat: ?adev?rata Revolu?ie [American?] nu a fost s? sfideze o putere p?manteasc?, ci s? declare principiile care stau mai presus de orice putere p?manteasc??egalitatea fiec?rei persoane in fa?a lui Dumnezeu, ?i responsabilitatea guvernului de a asigura drepturile tuturor.” ^[118]

In 1941, Pre?edintele Franklin D. Roosevelt a declarat data de 15 decembrie zi de aniversare a 150 de ani de la ratificarea Bill of Rights . ^[119] In 1991, copia statului Virginia a Bill of Rights a fost purtat? prin toat? ?ara, in cinstea bicentenarului, vizitand capitalele tuturor celor cincizeci de state. ^[120]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

Note de completare

Note bibliografice

Bibliografie

Lectur? suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

Link-uri externe [ modificare | modificare surs? ]

• Arhivele na?ionale: textul integral al Bill of Rights ale Statelor Unite
• Footnote.com (in parteneriat cu Arhivele Na?ionale): vizualizator on-line de inalt? rezolu?ie a imaginii documentului original
• Biblioteca Congresului: resursele asociate Bill of Rights
• Alexander Hamilton, Federalistul nr. 84, 575-81 , o opozi?ie fa?? de Bill of Rights
• TeachingAmericanHistory.org ? Bill of Rights