Ruggeru II
(
22 di dicemmiru
1095
-
26 di frivaru
,
1154
), figghiu e succissuri di
Ruggeru I di Sicilia
da casa rignanti da famigghia
Autavilla
accuminzau a rignari nto
1112
. E lu so vantu grannissimu d'aviri unificatu ntr'un regnu sanu tutti li cunquisti
Nurmanni
e d'aviri prisintatu a stu populu un cuvernu scientificu, pirsunalizzatu e cintralizzatu.
Acchianata o putiri nta l'Italia miridiunali
[
cancia
|
cancia la surgenti
]
Quannu Gugliermu, duca di
Pugghia
, niputi di
Rubertu lu Guiscardu
, muriu senza figghi nto giugnu du
1127
, Ruggeru riclamau tutti li pussidimenti Autavilla e lu duminiu di
Capua
. Addamentri l'unioni di
Sicilia
e Pugghia era cuntrariata du
Papa
Onoriu II
e di Signuri lucali stissi.
A Capua (dicemmiru
1127
), lu Papa pridicava na "santa cruciata" contra Ruggeru, mittennu
Rubertu II di Capua
e
Rainulfu III d'Alifi
(cugnatu di Ruggeru) contra d'iddu. Nun di menu sta culliganza falliu, e nta l'austu du
1128
Onoriu a
Beniventu
numinau Ruggeru Duca di Pugghia. La risistenza di baruni fu sustinuta di
Napuli
,
Bari
,
Salernu
ed autri citati chi avianu l'obbiettivu di libbirtati civichi.
A sittemmiru du
1129
Ruggeru fu pubbricamenti ricanusciutu comu duca di Napuli, Bari, Capua e l'autri. Iddu accuminzau subbutu subbutu a custrinciri l'ordini nte pussessi Autavilla, unni lu putiri du duca era lu cchiu debbuli.
P'aggiuntari nzemmula tutti sti stati, lu titulu riali paria essinziali e la morti di Onoriu nto frivaru du
1130
, sequita di na duppia nomina (
Papa
e
Antipapa
) c'abbinni nto mumentu dicisivu. Nna l'elizzioni du novu Puntificu sbuttau na sipirazzioni tra Papa
Nnuccenzu II
, elettu cu sustegnu di
Frangipani
e Papa
Anacletu II
sustinutu di
Pierliuni
. Nta cunfusioni chi cci siquiu Nnuccenzu, fu custrinciutu a rifuggiarisi in
Francia
, arristau a
Roma
mmeci Anacletu II chi ntantu avia bisognu di maggiuri appruvazzioni. Ruggeru lu cci desi e lu prezzu fu la curuna: lu
27 di sittemmiru
du
1130
na
Bulla
d'Anacletu fici Ruggeru Re di
Sicilia
. La ncurunazzioni abbinni 'n
Palermu
lu
25 di dicemmiru
du
1130
.
Pi cunsiquenza Ruggeru cummuttau pi deci anni contra
Bernardu di Chiaravalli
, campiuni di Nnuccenzu contra Anacletu e lu so "Re menzu pavanu". Cu iddi si junceru
Luiggi VI di Francia
,
Arricu I di Ngriterra
e lu Mpiraturi
Lutariu II, Imperaturi Rumanu Sacru
. Nto frattempu lu
Sud
Italia
s'arribbillaru. Li ribbelli batteru lu Re a
Nocira
lu
24 di giugnettu
du
1132
. Ma nto giugnettu du
1134
lu so asercitu custrinciu Rainulfu,
Sergiu IV di Napoli
e l'autri ribbelli, a rassignarisi, mentri Rubertu fu espulsu di Capua. Cuntempuraniamenti l'aspittatu attaccu di Lutariu contra Ruggeru avia guadagnatu lu sustegnu di
Pisa
,
Genuva
e du
Mperu Bizantinu
, ognunu lu quali si scantau di l'aumintanti putenza du regnu
Nurmannu
.
Nto frivaru du
1137
Lutariu accuminzau a spustarisi versu lu Sud e fu junciutu di Rainulfo e di ribbelli. A giugnu
Bari
vinni circunnata di surdati. A
San Sevirinu
, doppu na campagna vitturiosa, iddu e lu Papa numinaru nzemmula a Rainulfu duca di Pugghia (austu
1137
), e poi lu Mpiraturi riturnau in
Girmania
. Ruggeru, libbirati du piriculu, ripigghiau tirrenu, fici saccu a
Capua
e custrinciu Sergiu IV ad accittarilu comu Signuri di
Napuli
.
A
Rignanu Garganicu
Rainulfu di novu scunfissi lu Re, ma nta l'aprili du
1139
muriu e Ruggeru suttamisi l'urtimi ribbelli.
Doppu la morti d'Anacletu (jinnaru
1138
) Ruggeri vosi aviri la cunferma du titulu di Nnuccenzu. Lu Papa, doppu di aviri scumunicatu Ruggeru (
8 di giugnettu
), attaccau lu regno cun asercitu grannissimu, si capita ntra n'astuta mbuscata a
Gallucciu
(
22 di giugnettu
du
1139
).
Doppu la vitturia du Re, lu Papa lu nvestiu du titulu di Re di
Sicilia
, du ducatu di Pugghia e du principatu di Capua
(Rex Siciliae ducatus Apuliae et principatus Capuae)
. Li frunteri du Regnu foru a fini cunfirmati cu na armistizzia cu Papa nta l'uttuviru
1144
. Sti terri custitueru pi succissivi setti seculi un regnu unitariu; Ruggeru addivintau unu di cchiu putenti Re d'
Europa
. A
Palermu
Ruggeru attirau ntornu a iddu li megghiu omini d'ogni razza, comu lu celibbri
geografu
Arabbu
Al Idrisi
(o Edrisi) e lu
storicu
Nilus Doxopatrius
.
Lu Re arricugghiu tutti li struiti e dotti e mantiniu nto regnu na cumpreta
tulliranza
pi tutti li
credi
,
razzi
e
lingui
. Iddu fu sirvutu d'omini d'ogni
naziunalita
comu lu
ngrisi
Thomas Brun
nta Curia, lu rinnigatu
mussulmanu
Christodulus
nta flotta, e
Giorgiu di Antiochia
chi nto
1132
fu fattu
amiratus amiratorum
(di fattu lu primu
Visir
).
Cu Ruggeru la
Sicilia
riturnau a essiri la putenza duminanti du
Meditirraneu
. Na putenti flotta vinni custruita sutta diversi
ammiragghi
, o "emiri" ntra li quali lu principali fu Giorgiu d'Antiochia, na vota o sirvizziu du principi mussulmanu di
El Mehdia
. Fici sparti na seria di cunquisti longu la costa
africana
(
1135
-
1153
) chi jeru di
Tripuli
a
Capu Bonu
.
La
Sicunna Santa Cruciata
(
1147
-
48
) offriu a Ruggeru l'oppurtunitati di ripigghiari li prucetti di
Rubertu lu Guiscardu
contra o
Mperu Bizantinu
. Giorgiu fu mannatu a
Corintu
a fini du
1147
e cci spidiu un asercitu chi cci fici saccu a
Tebi
. Nto giugnu
1149
l'ammiragghiu cumparisci davanti a
Costantinopuli
e sfidau lu Mpiraturi bizantinu cu frecci addumati contra li
finestri
du palazzu.
Ntantu l'attaccu o Mperu nun appi risurtati di longa durata. Lu Re muriu 'n
Palermu
lu
26 di frivaru
du
1154
, e lu so succissuri fu lu quartu di figghi
Gugghiermu
.