Eugen Ionescu
Eugen Ionescu in 1993
Date personale
Nume la na?tere	Eugen Dimitri Ionescu
N?scut	26 noiembrie 1909 [4] Slatina , Olt , Romania [5]
Decedat	28 martie 1994 (84 de ani) [4] [6] Paris , Ile-de-France , Fran?a [7]
Inmormantat	Cimitirul Montparnasse
P?rin?i	Eugen Ionescu, tat?l, Marie-Therese Zicard
C?s?torit cu	Rodica Burileanu
Num?r de copii	1
Copii	Marie-France Ionesco
Cet??enie	Romania Fran?a
Religie	cre?tin ortodox [*] ​ [8]
Ocupa?ie	dramaturg scriitor poet critic literar [*] ​ diarist [*] ​ ilustrator [*] ​ grafician [*] ​
Limbi vorbite	limba francez? [9] [10] limba roman? [9]
Partid politic	Transnational Radical Party [*] [[ Transnational Radical Party (political association who intend to use nonviolent means to create an effective body of international law with respect for individuals and the affirmation of democracy and freedom throughout the world)|​]]
Studii	Universitatea din Bucure?ti Colegiul Na?ional Carol I din Craiova Colegiul Na?ional "Fra?ii Buze?ti" Craiova Colegiul Na?ional ?Sfantul Sava” din Bucure?ti
Activitatea literar?
Limbi	limba francez? limba roman? limba englez?
Mi?care/curent literar	Teatrul absurd , dadaism
Oper? de debut	• Elegii pentru fiin?e mici (1931) - Poezie • Cant?rea?a cheal? (1950) - Teatru
Opere semnificative	Scaunele Rinocerii Uciga? f?r? simbrie Noul locatar Cant?rea?a cheal?
Influen?e Samuel Beckett Franz Kafka [1] Alfred Jarry Ion Luca Caragiale Tristan Tzara Demetru Dem. Demetrescu-Buz?u
Note
Premii	Comandor al Ordinului Artelor ?i Literelor [*] ​ [2] prix Prince-Pierre-de-Monaco [*] [[ prix Prince-Pierre-de-Monaco (multi-award by the Prince Pierre Foundation)|​]] Comandor al Ordinului Na?ional de Merit [*] ​ [2] Jerusalem Prize [*] [[ Jerusalem Prize (litterature award of the City of Jerusalem)|​]] Ordinul pentru Merit in domeniul ?tiin?ei ?i Artelor [*] ​ prix du Brigadier [*] [[ prix du Brigadier (French theatre award)|​]] Premiul Statului Austriac pentru literatur? european? [3] Legiunea de Onoare in grad de Ofi?er [*] ​ [2]
Membru post-mortem al Academiei Romane
Membru al Academiei Franceze Locul 6, (1970-1994)
Modific? date / text

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909 , Slatina , Olt , Romania  ? d. 28 martie 1994 , Paris , Ile-de-France , Fran?a ), cunoscut in afara Romaniei sub numele de Eugene Ionesco , conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limb? francez? originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului ?i membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). Obi?nuia s? declare c? s-a n?scut in anul 1912, ori din pur? cochet?rie, ori din dorin?a de a crea o leg?tur? intre na?terea lui ?i moartea marelui s?u precursor Ion Luca Caragiale .

Biografie [ modificare | modificare surs? ]

Tat?l s?u, Eugen Ionescu, roman, era avocat, iar mama, Marie-Therese (n?scut? Ipcar) avea cet??enie francez?. La varsta de patru ani i?i inso?e?te familia in Fran?a , unde va r?mane pan? in 1924 . In copil?rie Eugen Ionescu ?i sora sa au sim?it pe pielea lor drama destr?m?rii c?minului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tat?l i-a readus pe amandoi copiii in Romania. In noua lor familie cei mici au fost supu?i la unele abuzuri fizice ?i verbale, iar aceast? traum? a marcat profund destinul artistic al scriitorului.

Marta Petreu sus?ine c? Marie-Therese Ipcar ar fi fost evreic?, iar Florin Manolescu va relua aceast? afirma?ie in capitolul consacrat dramaturgului din ?Enciclopedia exilului literar romanesc”. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat ins? cu acte c? bunica sa, Marie-Therese, era de confesiune protestant? ?i c? nu este adev?rat? afirma?ia lui Mihail Sebastian din Jurnal c? aceasta s-ar fi convertit la cre?tinism abia inainte s? moar?. Teza Martei Petreu era c? tocmai acest am?nunt al originii etnice l-ar fi impiedicat pe Eugen s? se ? rinocerizeze ”, intr-o perioad? cand colegii s?i de genera?ie cochetau deja cu ideile totalitare.

Dup? ce mama sa a pierdut procesul de incredin?are a minorilor, copilul Ionescu ?i-a continuat educa?ia in Romania, urmand liceul la Colegiul Na?ional Sfantul Sava din Bucure?ti . Examenul de bacalaureat il sus?ine la Colegiul Na?ional Carol I din Craiova . Se inscrie la Facultatea de Litere din Bucure?ti, ob?inand licen?a pentru limba francez?. Terminand cursurile universitare in 1934, este numit profesor de francez? la Cernavod? ; mai tarziu este transferat la Bucure?ti. In 1936 se c?s?tore?te cu Rodica Burileanu, iar in 1938 pleac? la Paris ca bursier. Acolo lucreaz? ca ata?at cultural al guvernului Antonescu pe lang? guvernul de la Vichy. Tot acolo i?i scrie ?i teza de doctorat ?Tema mor?ii ?i a p?catului in poezia francez?” pe care nu o va sus?ine niciodat?. Numirea sa in postul de ata?at cultural la lega?ia Romaniei din Paris se datoreaz? politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mul?i intelectuali romani, trimi?andu-i ca s? lucreze in diploma?ie in ??rile de care erau lega?i suflete?te, pe filo-germani in Germania sau pe filo-francezi in Fran?a. Activitatea politic? a ata?atului cultural la Paris era ins? minimal?, Ionescu rezumandu-se s? traduc? sau s? faciliteze traducerea unor autori romani contemporani sau s? aranjeze publicarea lor in revistele literare franceze.

Cariera literar? [ modificare | modificare surs? ]

Perioada romaneasc? [ modificare | modificare surs? ]

Primele apari?ii ale lui Eugen Ionescu sunt in limba roman?, cu poezii publicate in revista Bilete de papagal ( 1928 - 1931 ) a lui Tudor Arghezi, articole de critic? literar? ?i o incercare de epic? umoristic?, Hugoliada: Via?a grotesc? ?i tragic? a lui Victor Hugo . Volumul de debut e un volum de versuri ?i se nume?te Elegii pentru fiin?e mici . Cele mai de seam? scrieri in limba roman? r?man eseurile critice, reunite in volumul intitulat Nu ! , premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru ?scriitori tineri needita?i”. Desprindem deja o formul? a absurdului, cartea producand uimire, derut?, comic irezistibil. Astfel, dup? ce atac? figurile majore ale literaturii romane din acea vreme, Mihail Sadoveanu , Liviu Rebreanu , Ionel Teodoreanu , Tudor Arghezi , Ion Barbu , Camil Petrescu pentru c? nu ar fi creat o oper? valabil?, Eugen Ionescu revine ?i sus?ine c? ar putea dovedi exact contrariul!

Intreaga oper? ce va urma poate fi considerat? ca un efort original ?i reu?it de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic ?i absurd al existen?ei, fatalitatea mor?ii, splendoarea ?i neantul condi?iei umane.

Teatrul absurd [ modificare | modificare surs? ]

Prima lui pies? de teatru, La Cantatrice Chauve (?Cant?rea?a cheal?”) a fost reprezentat? la 11 mai 1950 la Theatre de la Huchette in regia lui Nicolas Bataille , pus? in scen? la sugestia doamnei Monica Lovinescu , cea care la Bucure?ti urmase cursurile Seminarului de regie ?i art? dramatic? al lui Camil Petrescu , fiind primit? cu r?ceal? de public ?i de critic?. Piesa relua o alta, scris? in limba roman?, ?i intitulat? Engleze?te f?r? profesor , publicat? din nou in limba natal? abia dup? 1990. Piesa se va impune treptat dup? ce o serie de mari oameni de cultur? francezi scriu articole entuziaste despre ea ?i va deveni cea mai longeviv? pies? a acestui mic teatru parizian, Theatre de la Huchette, a c?rui sal? era comparabil? cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmeaz? o perioad? foarte fecund?, in care autorul prezint?, an de an, cate o nou? pies?. S?lile de teatru r?man goale, dar treptat incepe s? se formeze un cerc de admiratori care salut? acest comic ivit din absurd, unde insolitul face s? explodeze cadrul cotidian.

Teatrul cel mai de seam? al Fran?ei, La Comedie Francaise , prezint? in 1966 , pentru prima dat?, o pies? de Ionescu, Setea ?i Foamea ?i apoi piesa Regele moare . Anul 1970 ii aduce o important? recunoa?tere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine roman? cu o atat de inalt? distinc?ie.

Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de c?r?i ?i sute de studii, teze de doctorat, colocvii interna?ionale, simpozioane ?i festivaluri. Criticii disting, in general, dou? perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare ?i mecanice, cu limbaj aberant ?i caracter comic predominant: Cant?rea?a cheal? , Lec?ia , Scaunele ?i altele. A doua incadreaz? piese ca Uciga? f?r? simbrie , Rinocerii , Regele moare etc., in care apare un personaj principal, un mic func?ionar modest sau rege vis?tor ?i naiv, cu numele de Berenger sau Jean . In aceste piese ac?iunea ?i decorul cap?t? importan??, limbajul este mai pu?in derutant ?i comicul este inlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singur?tatea ?i izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia mor?ii este marea for?? motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gandirii ?i a limbajului la moartea nein?eleas? ?i neacceptabil? a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creeaz? in mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental ?i anticonven?ional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adev?rat, deci liber ?i straniu, pur ?i sincer, provocator, un lan? pasionant, vertiginos ?i in toate direc?iile. De fapt, comedia ?i tragedia se impletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre intuneric, spre moarte.

Anul Eugene Ionesco [ modificare | modificare surs? ]

Cu ocazia centenarului na?terii scriitorului, in anul 2009 opera lui Eugen Ionescu a fost celebrat? in mod oficial in intreaga lume, la propunerea Romaniei ?i a ambasadorului acestei ??ri la UNESCO , criticul literar profesor Nicolae Manolescu . Autorului i-au fost consacrate numeroase manifest?ri culturale, atat in ?ar?, cat mai ales in str?in?tate.

Cu aceast? ocazie, fiica sa, Marie-France Ionesco , posesoare a drepturilor de autor, domiciliat? la Paris, a protestat puternic impotriva prezent?rii lui Eugen Ionescu drept autor roman, argumentand c? toate piesele sale au fost scrise in limba francez?. ^[11]

Distinc?ie [ modificare | modificare surs? ]

In anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Romane . ^[12]

Opera [ modificare | modificare surs? ]

Dramaturgie [ modificare | modificare surs? ]

• Cant?rea?a cheal? (1950)
• Lec?ia (1951)
• Scaunele (1952)
• Victimele datoriei (1953)
• Amedeu sau scapi de el cu greu (1954)
• Jacques sau supunerea (1955)
• Noul locatar (1955)
• Uciga? f?r? simbrie (1957)
• Rinocerii (1959)
• Regele moare (1962)
• Pietonul v?zduhului (1963)
• Setea ?i foamea (1966)
• Delir in doi (1967)
• Jocul de-a m?celul (1970)
• Macbett (1972)
• Ce formidabil? harababur? (1973)
• Omul cu valize (1975)
• C?l?torie in lumea mor?ilor (1980)

Eseuri. Proz? literar? [ modificare | modificare surs? ]

• La Photo du Colonel (1962)
• Note despre teatrul de avangard? (1962)
• Note ?i contranote (1966)
• Jurnal in f?rame (1967)
• Prezent trecut, trecut prezent (1968)
• Descoperiri (1969)
• Solitarul (1973)
• Situa?ii ?i perspective (1980)
• C?utarea intermitent? (1988)

Edi?ii in limba roman? [ modificare | modificare surs? ]

• Elegii pentru fiin?e mici , versuri, Bucure?ti, Editura Cercul Analelor Romane, 1931 (reedit?ri: Bucure?ti, Editura Jurnalul Literar, 1990)
• Nu , Bucure?ti, Editura Vremea, 1934 (reedit?ri: Bucure?ti, Editura Humanitas, 1991; 2002)
• Via?a grotesc? ?i tragic? a lui Victor Hugo , Ideea romaneasc? n° 2-4, 1935
• Antidoturi , traducere de Marina Dimov, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1993
• C?utarea intermitent? , traducere de Barbu Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1994
• Insinguratul , roman, traducere de Rodica Chiriacescu, Bucure?ti, Editura Albatros, 1990
• Intre via?? ?i vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy , traducere de Simona Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1999
• Jurnal in f?rame , traducere de Irina B?descu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992
• Note ?i contranote , traducere ?i cuvant introductiv de Ion Pop, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992
• Prezent trecut, trecut prezent , traducere de Simona Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1993
• Sub semnul intreb?rii , traducere de Natalia Cern?u?eanu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1994
• Teatru , traducere, cuvant inainte ?i note asupra edi?iei de Dan C. Mih?ilescu, vol. I-V, Bucure?ti, Editura Univers, 1994-1998
• Teatru , traducere de Vlad Russo ?i Vlad Zografi, vol. I-XI, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2003-2010
• Eu . Edi?ie ingrijit? de Mariana Vartic. Cu un prolog la Engleze?te f?r? profesor de Gelu Ionescu ?i un epilog de Ion Vartic, Cluj, Editura Echinox, 1990
• R?zboi cu toat? lumea. Publicistic? romaneasc? , vol. I-II, edi?ie ingrijit? ?i bibliografie de Mariana Vartic ?i Aurel Sasu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992

Traduceri [ modificare | modificare surs? ]

• Eugen Ionescu a tradus in limba francez? ?i a prefa?at volumul de nuvele al ardeleanului Pavel Dan , Urcan B?tranul . Volumul tradus a ap?rut la editura Jean Vigneau din Marsilia (Marseille), in anul 1945 , cu titlul Le Pere Urcan .

Opere muzicale inspirate din dramaturgia sa [ modificare | modificare surs? ]

?Cant?rea?a cheal?” de Dan Voiculescu (compozitor) (premier? absolut?, 1994)

?Jacques sau supunerea” de Radu Bacalu (premier? absolut?, 1994)

?Lec?ia” de ?erban Marcu (premier? absolut?, 2004)

Bibliografie selectiv? [ modificare | modificare surs? ]

• Gelu Ionescu, Anatomia unei nega?ii. Scrierile lui Eugen Ionescu in limba roman? (1927-1940) , Bucure?ti, Ed. Minerva, col. Universitas, 1991 ISBN 973-21-0218-7
• Marta Petreu, Ionescu in ?ara tat?lui , Cluj-Napoca, Ed. ?Biblioteca Apostrof”, col. ?Ianus”, 2001 ISBN 973-9279-48-1
• Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'Oubli du fascisme , Paris, Presses Universitaires de France - PUF, (Perspectives critiques), 8 avril 2002 ISBN 2-13-051783-8
• Laura Pavel, Ionesco. Anti-lumea unui sceptic , Pite?ti, Ed. Paralela 45, 2002, 316 p. ISBN 973-593-686-0
• Marie-France Ionesco, Portretul scriitorului in secol (traducere din francez? de Mona ?epeneag), Bucure?ti, Ed. Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0400-3
• Matei C?linescu, Eugene Ionesco: teme identitare ?i existen?iale , Ia?i, Ed. Junimea, 2006
• Giovanni Rotiroti, Odontotyrannos. Ionesco e il fantasma del rinoceronte , Roma, Il filo, 2009
• Eugen Simion, Tan?rul Eugen Ionescu , Bucure?ti, Ed. Muzeului Literaturii Romane, 2009, 430 p. ISBN 978-973-167-025-6
• Andre Le Gall - Ionesco , Coll. Grandes biographies, Flammarion, Paris, 2009
• Nicolae Mare?, Eugen Ionescu diplomat roman in Fran?a , Bucure?ti, Ed. Funda?iei Romania de Maine, 2012 [1] Arhivat in 9 iulie 2012 , la Wayback Machine .
• Iulian B?icu?, Opera lui Eugen Ionescu , Bucure?ti, Editura Corect Books, 2012, e-book

Galerie de imagini [ modificare | modificare surs? ]

• 
  Mormantul lui Eugen Ionescu / Eugene Ionesco , in cimitirul parizian Montparnasse .

• Lista membrilor Academiei Franceze

Note [ modificare | modificare surs? ]

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Materiale media legate de Eugen Ionescu la Wikimedia Commons

• Membrii Academiei Romane din 1866 pan? in prezent ? I
• Pagina lui Eugene Ionesco Arhivat in 14 mai 2011 , la Wayback Machine .
• O bibliografie complet? in limba francez? Arhivat in 20 ianuarie 2012 , la Wayback Machine ., ionesco.org
• Giovanni Rotiroti, La comunita senza destino. Ionesco, Eliade, Cioran all'ombra del "Criterion" Arhivat in 2 ianuarie 2014 , la Wayback Machine ., alefbet.eu
• Eugene Ionesco ?i dramaturgul Mikhail Volokhov Arhivat in 5 aprilie 2018 , la Wayback Machine ., volokhov.ru
• Eugen Ionescu in fa?a mor?ii Arhivat in 13 noiembrie 2011 , la Wayback Machine ., 11 mai 2010, Mircea Du?u, Historia
• Alexandru RU?I: Internet mon amour! Testamentul lui Eugen Ionescu. , 8 ianuarie 2011, Alexandru Ru?i, Amos News
• Romanitatea lui Ionesco, ?o tinichea” pentru fiica sa , 26 iunie 2009, Simona Chi?an, Evenimentul zilei
• Eugen Ionesco ?i-ar fi dorit s? revin? in Romania. Ii era ins? fric? de Securitate , 1 ianuarie 2012, Virgil Burl?, Evenimentul zilei
• Eugen Ionescu Arhivat in 3 februarie 2012 , la Wayback Machine ., 20 septembrie 2008, Diana Scarlat, Jurnalul Na?ional
• Romania cu ochi alba?tri - Obiectivul Eugen Ionescu ^{[ nefunc?ional? ]} , 21 septembrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Na?ional
• Numele tatalui si renegarea ^{[ nefunc?ional? ]} , 11 septembrie 2006, Anca Scarlat, Jurnalul Na?ional
• Apelul lui Eugen Ionescu adresat lui Gorbaciov ^{[ nefunc?ional? ]} , 19 decembrie 2009, Jurnalul Na?ional
• Eugen Ionescu: ?Numai harul poate da certitudinea c? lumea este adev?rat?“ Arhivat in 11 iulie 2014 , la Wayback Machine ., 12 decembrie 2008, Adrian Agachi, Ziarul Lumina

Video

• Un interviu cu Eugen Ionescu pe YouTube

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

• List? de piese de teatru romane?ti
• List? de piese de teatru franceze

v   ?   d   ?   m Opera literar? a lui Eugen Ionescu Teatru Cant?rea?a cheal? (1950) Lec?ia (1951) Scaunele (1952) Victimele datoriei (1953) Amedeu sau scapi de el cu greu (1954) Jacques sau supunerea (1955) Noul locatar (1955) Uciga? f?r? simbrie (1957) Rinocerii (1959) Delir in doi, in trei, in ca?i vrei (1962) Regele moare (1962) Pietonul v?zduhului (1963) Setea ?i foamea (1966) Jocul de-a m?celul (1970) Macbett (1972) Ce formidabil? harababur? (1973) Omul cu valize (1975) C?l?torie in lumea mor?ilor (1980) Eseuri Proz? literar? La Photo du Colonel (1962) Note despre teatrul de avangard? (1962) Note ?i contranote (1966) Jurnal in f?rame (1967) Prezent trecut, trecut prezent (1968) Descoperiri (1969) Solitarul (1973) Situa?ii ?i perspective (1980) C?utarea intermitent? (1988) Romane Le Solitaire (1973)

v   ?   d   ?   m Academia Francez?: Locul 6  ? Francois le Metel de Boisrobert (1634)  ? Jean Regnault de Segrais (1662)  ? Jean Galbert de Campistron (1701)  ? Philippe Nericault Destouches (1723)  ? Louis de Boissy (1754)  ? Jean-Baptiste de La Curne de Sainte-Palaye (1758)  ? Sebastien-Roch-Nicolas (Chamfort) (1781)  ? Pierre Louis Roederer (1803)  ? Pierre-Marc-Gaston de Levis (1816)  ? Philippe Paul, comte de Segur (1830)  ? Charles de Viel-Castel (1873)  ? Edmond Jurien de La Graviere (1888)  ? Ernest Lavisse (1892)  ? Georges de Porto-Riche (1923)  ? Pierre Benoit (1931)  ? Jean Paulhan (1963)  ? Eugene Ionesco (1970)  ? Marc Fumaroli (1995)  ?  ?  ?  ?  ?