Eugen Ionescu
(n.
,
Slatina
,
Olt
,
Romania
? d.
,
Paris
,
Ile-de-France
,
Fran?a
), cunoscut in afara Romaniei sub numele de
Eugene Ionesco
, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limb? francez? originar din Romania, protagonist al teatrului absurdului ?i membru al
Academiei Franceze
(fotoliul nr. 6). Obi?nuia s? declare c? s-a n?scut in anul 1912, ori din pur? cochet?rie, ori din dorin?a de a crea o leg?tur? intre na?terea lui ?i moartea marelui s?u precursor
Ion Luca Caragiale
.
Tat?l s?u, Eugen Ionescu, roman, era avocat, iar mama, Marie-Therese (n?scut? Ipcar) avea cet??enie francez?. La varsta de patru ani i?i inso?e?te familia in
Fran?a
, unde va r?mane pan? in
1924
.
In copil?rie Eugen Ionescu ?i sora sa au sim?it pe pielea lor drama destr?m?rii c?minului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tat?l i-a readus pe amandoi copiii in Romania. In noua lor familie cei mici au fost supu?i la unele abuzuri fizice ?i verbale, iar aceast? traum? a marcat profund destinul artistic al scriitorului.
Marta Petreu sus?ine c? Marie-Therese Ipcar ar fi fost evreic?, iar
Florin Manolescu
va relua aceast? afirma?ie in capitolul consacrat dramaturgului din ?Enciclopedia exilului literar romanesc”. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat ins? cu acte c? bunica sa, Marie-Therese, era de confesiune protestant? ?i c? nu este adev?rat? afirma?ia lui
Mihail Sebastian
din Jurnal c? aceasta s-ar fi convertit la cre?tinism abia inainte s? moar?. Teza Martei Petreu era c? tocmai acest am?nunt al originii etnice l-ar fi impiedicat pe Eugen s? se ?
rinocerizeze
”, intr-o perioad? cand colegii s?i de genera?ie cochetau deja cu ideile totalitare.
Dup? ce mama sa a pierdut procesul de incredin?are a minorilor, copilul Ionescu ?i-a continuat educa?ia in Romania, urmand liceul la
Colegiul Na?ional Sfantul Sava din Bucure?ti
. Examenul de bacalaureat il sus?ine la
Colegiul Na?ional Carol I din Craiova
. Se inscrie la Facultatea de Litere din Bucure?ti, ob?inand licen?a pentru limba francez?. Terminand cursurile universitare in 1934, este numit profesor de francez? la
Cernavod?
; mai tarziu este transferat la Bucure?ti. In 1936 se c?s?tore?te cu Rodica Burileanu, iar in 1938 pleac? la Paris ca bursier. Acolo lucreaz? ca ata?at cultural al guvernului Antonescu pe lang? guvernul de la Vichy. Tot acolo i?i scrie ?i teza de doctorat ?Tema mor?ii ?i a p?catului in poezia francez?” pe care nu o va sus?ine niciodat?. Numirea sa in postul de ata?at cultural la lega?ia Romaniei din Paris se datoreaz? politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mul?i intelectuali romani, trimi?andu-i ca s? lucreze in diploma?ie in ??rile de care erau lega?i suflete?te, pe filo-germani in Germania sau pe filo-francezi in Fran?a. Activitatea politic? a ata?atului cultural la Paris era ins? minimal?, Ionescu rezumandu-se s? traduc? sau s? faciliteze traducerea unor autori romani contemporani sau s? aranjeze publicarea lor in revistele literare franceze.
Primele apari?ii ale lui Eugen Ionescu sunt in limba roman?, cu poezii publicate in revista
Bilete de papagal
(
1928
-
1931
) a lui Tudor Arghezi, articole de critic? literar? ?i o incercare de epic? umoristic?,
Hugoliada: Via?a grotesc? ?i tragic? a lui Victor Hugo
. Volumul de debut e un volum de versuri ?i se nume?te
Elegii pentru fiin?e mici
. Cele mai de seam? scrieri in limba roman? r?man eseurile critice, reunite in volumul intitulat
Nu !
, premiat de un juriu prezidat de
Tudor Vianu
pentru ?scriitori tineri needita?i”. Desprindem deja o formul? a absurdului, cartea producand uimire, derut?, comic irezistibil. Astfel, dup? ce atac? figurile majore ale literaturii romane din acea vreme,
Mihail Sadoveanu
,
Liviu Rebreanu
,
Ionel Teodoreanu
,
Tudor Arghezi
,
Ion Barbu
,
Camil Petrescu
pentru c? nu ar fi creat o oper? valabil?, Eugen Ionescu revine ?i sus?ine c? ar putea dovedi exact contrariul!
Intreaga oper? ce va urma poate fi considerat? ca un efort original ?i reu?it de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic ?i absurd al existen?ei, fatalitatea mor?ii, splendoarea ?i neantul condi?iei umane.
Prima lui pies? de teatru,
La Cantatrice Chauve
(?Cant?rea?a cheal?”) a fost reprezentat? la
11 mai
1950
la Theatre de la Huchette in regia lui
Nicolas Bataille
, pus? in scen? la sugestia doamnei
Monica Lovinescu
, cea care la Bucure?ti urmase cursurile Seminarului de regie ?i art? dramatic? al lui
Camil Petrescu
, fiind primit? cu r?ceal? de public ?i de critic?. Piesa relua o alta, scris? in limba roman?, ?i intitulat?
Engleze?te f?r? profesor
, publicat? din nou in limba natal? abia dup? 1990. Piesa se va impune treptat dup? ce o serie de mari oameni de cultur? francezi scriu articole entuziaste despre ea ?i va deveni cea mai longeviv? pies? a acestui mic teatru parizian, Theatre de la Huchette, a c?rui sal? era comparabil? cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmeaz? o perioad? foarte fecund?, in care autorul prezint?, an de an, cate o nou? pies?. S?lile de teatru r?man goale, dar treptat incepe s? se formeze un cerc de admiratori care salut? acest comic ivit din absurd, unde insolitul face s? explodeze cadrul cotidian.
Teatrul cel mai de seam? al Fran?ei,
La Comedie Francaise
, prezint? in
1966
, pentru prima dat?, o pies? de Ionescu,
Setea ?i Foamea
?i apoi piesa
Regele moare
. Anul
1970
ii aduce o important? recunoa?tere: alegerea sa ca membru al Academiei Franceze, devenind prin aceasta primul scriitor de origine roman? cu o atat de inalt? distinc?ie.
Opera lui Eugen Ionescu a constituit obiectul a zeci de c?r?i ?i sute de studii, teze de doctorat, colocvii interna?ionale, simpozioane ?i festivaluri. Criticii disting, in general, dou? perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare ?i mecanice, cu limbaj aberant ?i caracter comic predominant:
Cant?rea?a cheal?
,
Lec?ia
,
Scaunele
?i altele. A doua incadreaz? piese ca
Uciga? f?r? simbrie
,
Rinocerii
,
Regele moare
etc., in care apare un personaj principal, un mic func?ionar modest sau rege vis?tor ?i naiv, cu numele de
Berenger
sau
Jean
. In aceste piese ac?iunea ?i decorul cap?t? importan??, limbajul este mai pu?in derutant ?i comicul este inlocuit progresiv cu tragicul. Temele predominante sunt singur?tatea ?i izolarea, falsitatea, vacuitatea. Obsesia mor?ii este marea for?? motrice a operei lui Eugen Ionescu, de la moartea gandirii ?i a limbajului la moartea nein?eleas? ?i neacceptabil? a individului. Prin ce minune, atunci, geniul autorului creeaz? in mod paradoxal comicul? Nici didactic, nici moralizant, antisentimental ?i anticonven?ional, teatrul lui Ionescu este un teatru-joc, un joc adev?rat, deci liber ?i straniu, pur ?i sincer, provocator, un lan? pasionant, vertiginos ?i in toate direc?iile. De fapt, comedia ?i tragedia se impletesc necontenit: drumul luminos de comedie devine drumul spre intuneric, spre moarte.
Cu ocazia centenarului na?terii scriitorului, in anul
2009
opera lui Eugen Ionescu a fost celebrat? in mod oficial in intreaga lume, la propunerea Romaniei ?i a ambasadorului acestei ??ri la
UNESCO
, criticul literar profesor
Nicolae Manolescu
. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifest?ri culturale, atat in ?ar?, cat mai ales in str?in?tate.
Cu aceast? ocazie, fiica sa,
Marie-France Ionesco
, posesoare a drepturilor de autor, domiciliat? la Paris, a protestat puternic impotriva prezent?rii lui Eugen Ionescu drept autor roman, argumentand c? toate piesele sale au fost scrise in limba francez?.
[11]
In anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al
Academiei Romane
.
[12]
- La Photo du Colonel
(1962)
- Note despre teatrul de avangard?
(1962)
- Note ?i contranote
(1966)
- Jurnal in f?rame
(1967)
- Prezent trecut, trecut prezent
(1968)
- Descoperiri
(1969)
- Solitarul
(1973)
- Situa?ii ?i perspective
(1980)
- C?utarea intermitent?
(1988)
- Elegii pentru fiin?e mici
, versuri, Bucure?ti, Editura Cercul Analelor Romane, 1931 (reedit?ri: Bucure?ti, Editura Jurnalul Literar, 1990)
- Nu
, Bucure?ti, Editura Vremea,
1934
(reedit?ri: Bucure?ti, Editura Humanitas, 1991; 2002)
- Via?a grotesc? ?i tragic? a lui Victor Hugo
, Ideea romaneasc? n° 2-4, 1935
- Antidoturi
, traducere de Marina Dimov, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1993
- C?utarea intermitent?
, traducere de Barbu Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1994
- Insinguratul
, roman, traducere de Rodica Chiriacescu, Bucure?ti, Editura Albatros, 1990
- Intre via?? ?i vis. Convorbiri cu Claude Bonnefoy
, traducere de Simona Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1999
- Jurnal in f?rame
, traducere de Irina B?descu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992
- Note ?i contranote
, traducere ?i cuvant introductiv de Ion Pop, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992
- Prezent trecut, trecut prezent
, traducere de Simona Cioculescu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1993
- Sub semnul intreb?rii
, traducere de Natalia Cern?u?eanu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1994
- Teatru
, traducere, cuvant inainte ?i note asupra edi?iei de Dan C. Mih?ilescu, vol. I-V, Bucure?ti, Editura Univers, 1994-1998
- Teatru
, traducere de Vlad Russo ?i Vlad Zografi, vol. I-XI, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2003-2010
- Eu
. Edi?ie ingrijit? de Mariana Vartic. Cu un prolog la
Engleze?te f?r? profesor
de Gelu Ionescu ?i un epilog de Ion Vartic, Cluj, Editura Echinox, 1990
- R?zboi cu toat? lumea. Publicistic? romaneasc?
, vol. I-II, edi?ie ingrijit? ?i bibliografie de Mariana Vartic ?i Aurel Sasu, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1992
?Cant?rea?a cheal?” de
Dan Voiculescu (compozitor)
(premier? absolut?, 1994)
?Jacques sau supunerea” de
Radu Bacalu
(premier? absolut?, 1994)
?Lec?ia” de
?erban Marcu
(premier? absolut?, 2004)
- Gelu Ionescu,
Anatomia unei nega?ii. Scrierile lui Eugen Ionescu in limba roman? (1927-1940)
, Bucure?ti, Ed. Minerva, col. Universitas, 1991
ISBN 973-21-0218-7
- Marta Petreu,
Ionescu in ?ara tat?lui
, Cluj-Napoca, Ed. ?Biblioteca Apostrof”, col. ?Ianus”, 2001
ISBN 973-9279-48-1
- Alexandra Laignel-Lavastine,
Cioran, Eliade, Ionesco: L'Oubli du fascisme
, Paris, Presses Universitaires de France - PUF, (Perspectives critiques), 8 avril 2002
ISBN 2-13-051783-8
- Laura Pavel,
Ionesco. Anti-lumea unui sceptic
, Pite?ti, Ed. Paralela 45, 2002, 316 p.
ISBN 973-593-686-0
- Marie-France Ionesco,
Portretul scriitorului in secol
(traducere din francez? de Mona ?epeneag), Bucure?ti, Ed. Humanitas, 2003
ISBN 973-50-0400-3
- Matei C?linescu,
Eugene Ionesco: teme identitare ?i existen?iale
, Ia?i, Ed. Junimea, 2006
- Giovanni Rotiroti,
Odontotyrannos. Ionesco e il fantasma del rinoceronte
, Roma, Il filo, 2009
- Eugen Simion,
Tan?rul Eugen Ionescu
, Bucure?ti, Ed. Muzeului Literaturii Romane, 2009, 430 p.
ISBN 978-973-167-025-6
- Andre Le Gall -
Ionesco
, Coll. Grandes biographies, Flammarion, Paris, 2009
- Nicolae Mare?,
Eugen Ionescu diplomat roman in Fran?a
, Bucure?ti, Ed. Funda?iei Romania de Maine, 2012
[1]
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
.
- Iulian B?icu?,
Opera lui Eugen Ionescu
, Bucure?ti, Editura Corect Books, 2012, e-book
- ^
http://www.mutualinspirations.org/archive/2014/franz-kafka/
- ^
a
b
c
Eugene Ionesco
,
Academie francaise
, accesat in
- ^
https://www.kunstkultur.bka.gv.at/staatspreis-fur-europaische-literatur
, accesat in
- ^
a
b
c
d
Autoritatea BnF
, accesat in
- ^
Eugene Ionesco
, Academia de Arte din Berlin
, accesat in
- ^
a
b
Eugene Ionesco
, SNAC
, accesat in
- ^
Fichier des personnes decedees
, accesat in
- ^
https://evz.ro/ma-opun-ca-ionesco-sa-fie-recuperat-ca-scriitor-roman-847189.html
- ^
a
b
Autoritatea BnF
, accesat in
- ^
CONOR
[*]
[[
CONOR
(authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]]
- ^
Evenimentul Zilei - Romanitatea lui Ionesco, ?o tinichea” pentru fiica sa
- ^
http://www.acad.ro/membri_ar/armembri_pm.htm
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
. Academia Roman? - Membrii post-mortem ai Academiei Romane
Materiale media legate de
Eugen Ionescu
la
Wikimedia Commons
- Membrii Academiei Romane din 1866 pan? in prezent ? I
- Pagina lui Eugene Ionesco
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
.
- O bibliografie complet? in limba francez?
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., ionesco.org
- Giovanni Rotiroti, La comunita senza destino. Ionesco, Eliade, Cioran all'ombra del "Criterion"
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., alefbet.eu
- Eugene Ionesco ?i dramaturgul Mikhail Volokhov
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., volokhov.ru
- Eugen Ionescu in fa?a mor?ii
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., 11 mai 2010, Mircea Du?u,
Historia
- Alexandru RU?I: Internet mon amour! Testamentul lui Eugen Ionescu.
, 8 ianuarie 2011, Alexandru Ru?i,
Amos News
- Romanitatea lui Ionesco, ?o tinichea” pentru fiica sa
, 26 iunie 2009, Simona Chi?an,
Evenimentul zilei
- Eugen Ionesco ?i-ar fi dorit s? revin? in Romania. Ii era ins? fric? de Securitate
, 1 ianuarie 2012, Virgil Burl?,
Evenimentul zilei
- Eugen Ionescu
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., 20 septembrie 2008, Diana Scarlat,
Jurnalul Na?ional
- Romania cu ochi alba?tri - Obiectivul Eugen Ionescu
[
nefunc?ional?
]
, 21 septembrie 2006, Ion Cristoiu,
Jurnalul Na?ional
- Numele tatalui si renegarea
[
nefunc?ional?
]
, 11 septembrie 2006, Anca Scarlat,
Jurnalul Na?ional
- Apelul lui Eugen Ionescu adresat lui Gorbaciov
[
nefunc?ional?
]
, 19 decembrie 2009,
Jurnalul Na?ional
- Eugen Ionescu: ?Numai harul poate da certitudinea c? lumea este adev?rat?“
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
., 12 decembrie 2008, Adrian Agachi,
Ziarul Lumina
Video
Opera literar?
a lui
Eugen Ionescu
|
|
Teatru
|
|
|
Eseuri
Proz? literar?
|
- La Photo du Colonel
(1962)
- Note despre teatrul de avangard?
(1962)
- Note ?i contranote
(1966)
- Jurnal in f?rame
(1967)
- Prezent trecut, trecut prezent
(1968)
- Descoperiri
(1969)
- Solitarul
(1973)
- Situa?ii ?i perspective
(1980)
- C?utarea intermitent?
(1988)
|
|
Romane
|
|
|
Academia Francez?: Locul 6
|
|
|
|