Duel

De la Wikipedia, enciclopedia liber?
Pentru alte sensuri, vede?i Duel (dezambiguizare) .
Pistoale de duel originale

Duel (in latin? duellum ) este o lupt? intre doi adversari, care folosesc acelea?i arme ?i au ?anse egale de a-l ucide pe cel?lalt. Cauza unui duel in trecut era de cele mai multe ori ap?rarea onoarei r?nite. Duelul avea reguli tradi?ionale bine stabilite, dar ast?zi aceast? lupt? este interzis? in aproape toate ??rile.

Istoric [ modificare | modificare surs? ]

Originea istoric? a duelului provine din lumea antic? (in Iliada , duelul dintre Menelau ?i Paris ). La vechii germani, se considera c? rezultatul duelului dintre doi combatan?i era hot?rat de zei. In Evul Mediu rezultatul luptei dintre doi cavaleri era considerat ca o sentin?? judec?toreasc?. Mai tarziu rezolvarea conflictului printr-un duel a fost preluat intr-o form? nou? in secolul XV de Spania , Italia ?i Fran?a , care s-a extins apoi in toat? Europa , rezultatul duelului fiind acceptat ca o hot?rare divin?. Intre secolele XVI ?i XVII duelul era la mod?; numai in Fran?a au murit intre anii 1594 ?i 1610 de pe urma unui duel circa opt mii de nobili sau ofi?eri. Se spune c? baronul Francois de Montmorency-Bouteville (1600-1627) ar fi omorat in duel 40 de adversari. Pe cand in Anglia duelul era interzis de pe la mijlocul secolului XIX, in Europa a fost practicat pan? la inceputul secolului XX.

Scopul duelului era ob?inerea unei a?a numite ?Satisfac?ii” pentru a salva ?Onoarea p?tat?” in urma unei jigniri. Victoria unuia din ei de fapt nu era considerat? de societate important? ci faptul c? cei doi combatan?i care acceptau duelul erau considera?i ?b?rba?i de onoare”, care riscau de a fi r?ni?i sau omora?i. Nu to?i aveau acest privilegiu de a participa la un duel, ci la acest ritual de a se putea duela cu arme luau parte de obicei nobili, ofi?eri sau studen?i. Apari?ia burgheziei prin secolului XIX a f?cut ca ?i ace?tia s? inceap? s? apar?in? de a?a numita ?elit? a societ??ii” ?i s? aib? dreptul de a participa la duel ca martori sau combatan?i.

Duelurile judiciare constituiau o form? de reglementare a unor cauze civile sau penale. Organizate in fa?a regelui sau a reginei, a judelui cur?ii regale sau a congrega?iei nobiliare, acestea presupuneau, de obicei, angajarea unor lupt?tori pl?ti?i. [1]

Desf??urarea duelului [ modificare | modificare surs? ]

In secolele XVII-XIX duelul se def??ura dup? reguli bine stabilite, care erau precizate in ?Code Duello” din 1777, sau ?Essai sur le duel“ a contelui ?Comte de Chateauvillard” din 1836. De asemenea, in Ungaria existau ?Regulile de duelare” ale lui Franz von Bolgar (Budapesta 1880, 7. edi?ia Viena 1903).

Jignirea

Jignirea era totdeauna factorul care provoca duelul, aceasta fiind considerat? ca o problem? de onoare care treuie rezolvat? de b?rbat. Jignirea putea fi verbal?, prin ironie, dispre?, barf? la adresa celuilalt, sau a unui membru al familiei, dar ?i o leg?tur? sexual? extraconjugal?. Jignirile puteau fi grave, ca o palm?, care nu sufereau amanare sau iertare, sau jigniri minore, la care era suficient? o scuz? pentru aplanarea conflictului.

Provocarea la duel

Cel jignit chema la duel persoana care l-a jignit, ?i cerea s? numeasc? pe cei doi secundan?i care vor participa ca martori la duel, care erau prieteni sau membri de familie. Duelul trebuia s? aib? loc la cel tarziu 24 de ore de la provocare, intre timp secundan?ii incercand rezolvarea pe cale pa?nic? a incidentului sau s? se determine ce arme vor fi folosite, pistol sau spad?. Folosirea altor arme necesita consim??mantul celor doi combatan?i.

Preg?tirea

Datorit? faptului c? duelul era oficial interzis, se c?uta ?inerea duelului in secret, acesta avand loc frecvent diminea?a devreme, in locuri izolate. In afar? de secundan?i, la locul duelului mai erau un medic ?i, eventual, o persoan? neutr? care supraveghea dac? secundan?ii respect? regulile duelului.

Duelul

Desf??urarea duelului era hot?rat? de gradul de jignire. In cazul folosirii pistolului , erau diferen?e intre num?rul de impu?c?turi (1, 2 sau 3), distan?a de tragere care era intre 15 ?i 100 de m (frecvent ca. 11?74 m). La duelul cu sabia era stabilit dac? se opre?te duelul cand unul dintre duelan?i sangereaz? sau pan? cand este incapabil s? continue lupta. Erau cazuri extreme de ?fair play” cand ambii combatan?i ?inteau dinadins cu arma al?turi, cand numai unul din pistoale era inc?rcat, sau cand condi?iile erau mai severe ?i se duelau pan? la moarte.

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

  • Istoria duelului. Pasiunea francezilor , Jean-Noel Jeanneney, Editura Nemira, 2012 - recenzie

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Serial in Jurnalul Na?ional despre duelurile in Romania - Editie de colectie - Duelul la romani , 16 ianuarie 2006