Acest articol sau aceast? sec?iune este sub form? de list? ?i trebuie rescris sub form? de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdus? in martie 2018

Acest articol sau aceast? sec?iune are bibliografia incomplet? sau inexistent?. Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea sus?inerii bibliografice a afirma?iilor pe care le con?ine.

Claudiu Iordache
Date personale
N?scut	3 noiembrie 1942 Bucure?ti , Romania
Decedat	20 noiembrie 2021 (79 de ani) [1]
Cet??enie	Romania
Ocupa?ie	politician
Limbi vorbite	limba roman?
Deputat al Romaniei
Alma mater	Universitatea din Craiova
Modific? date / text

Claudiu Iordache (n. 3 noiembrie 1942 , Bucure?ti , Romania  ? d. 20 noiembrie 2021 ^[1] ) a fost un om politic roman, membru fondator al Frontului Democratic Roman , deputat de Timi? in legislatura 1990-1992 , scriitor , poet , dramaturg, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor .

Studii [ modificare | modificare surs? ]

Institutul Politehnic din Timi?oara (studii intrerupte)

Facultatea de Istorie - Universitatea Craiova (licen?iat)

Activitate profesional? [ modificare | modificare surs? ]

• Redactor publica?ia ?EXPRES”, publicist, editor senior (1993)
• Editor-Senior ?PRIVIREA” (1996)
• Director editorial revista ?LUMEA MAGAZIN” (1998)
• Director publica?ia ?OPINII PARALELE” (1998)
• ?ef de Sec?ie ?CURENTUL” (1999)
• Redactor-?ef publica?ia ?REPUBLICA” (2005)
• Director general al INSTITUTULUI REVOLU?IEI ROMANE DIN DECEMBRIE 1989 (2004-prezent)

Activitate politic? [ modificare | modificare surs? ]

A participat la Revolu?ia Roman? din 1989 , fiind membru in Comitetul Revolu?ionar infiin?at in balconul Operei din Timi?oara . In 1990 a aderat la Frontul Salv?rii Na?ionale , fiind primul pre?edinte al acestui partid politic in jude?ul Timi? ?i vicepre?edinte la nivel na?ional.

A fost membru fondator al Frontului Democratic Roman , primul partid antitotalitar din Romania, infiin?at in 20 decembrie 1989 in balconul Operei din Timi?oara , in zilele Revolu?iei Romane .

Membru Consiliul Provizoriu de Uniune Na?ional? , Timi? (1990)

Parlamentar in Adunarea Constituant? (deputat) (1990-1992) ^[2]

Vicepre?edinte Comisia de cultur? a Camerei Deputa?ilor (1990-1991)

Pre?edintele Comisiei de prietenie Romania-Fran?a (1990 -1991)

Prim-vicepre?edinte Frontul Salv?rii Na?ionale (1990 -1991)

Membru fondator al partidului ? Conven?ia Solidarit??ii Sociale ” (1992)

Pre?edinte Partidul ? A Treia For?? ” (1995)

Consilier de Stat la Pre?edin?ia Romaniei (2004)

Nu a fost membru PCR

Nu a fost membru al niciunui partid politic

A fost anchetat de Securitate intre anii 1972 ?i 1973, conform dosarului CNSAS cu num?rul 180609 ^[3]

Distinc?ii ?i premii ob?inute [ modificare | modificare surs? ]

• Literatura SF: premiul I ?i III, anii: 1977/1978
• Medalia ?Revolu?ia Roman? din Decembrie 1989” (1991)
• Premiul UNITER: Un Tomis Intarziat (regia Adrian Pintea), premiul II pentru Teatru Radiofonic (1994)
• Diploma ?i Medalia Aniversar? ?10 ani de la Revolu?ia Roman?” (1999)
• Ordinul ?Victoria Revolu?iei Romane din Decembrie 1989” (2004)
• Ordinul Na?ional ?Serviciul Credincios” in grad de Cavaler (2004)
• Cet??ean de onoare al ora?ului Timi?oara (2014)

Activitate literar? [ modificare | modificare surs? ]

Lucr?ri publicate [ modificare | modificare surs? ]

• Unde. Ce. Cand ? poezie, Editura FACLA, 1990 
• Iisus s-a n?scut la Timi?oara: decembrie '89 , Editura HELICON, Timi?oara 1994
• Romania pierdut? ? eseu, Editura IRINI, 1995
• Diamantul de ghea?? ? roman, Editura IRINI, 1997
• Singur intre romani ? memorii, Editura IRINI, 1997
• Clasa nevrednic? ? eseu, Editura IRINI, 1997
• Fata ?i moartea ? poezie, Editura IRINI, 2001
• Polul de putere ? eseu, Editura IRINI, 2002
• O Romanie de ca?tigat sau O na?iune in descompunere : (elegie pentru genera?ia mea) ? eseu, Editura IRINI, 2006
• Homo Europaeus ? poem, Editura IRINI, 2006
• Homo Posteritas ? eseu, Editura IRINI, 2008
• Egeea. Peloponez ? poeme, Editura IRINI, 2009
• Securitatea - Confiscarea unei na?iuni ? eseu, Editura IRINI, 2009
• Grec ? poem, Editura IRINI, 2010
• Agonia postdecembrist? : 1989-2009 ? publicistic?, Editura IRINI, 2010
• Revolutia romanilor : sfarsit de poveste ? eseu, Editura IRINI, 2010
• Apocalipsa dup? Cioran ? eseu, Editura IRINI, 2012
• Romania la asfin?it ? eseu, Editura IRINI, 2013
• Nervurile transparen?ei ? poeme, Editura IRINI, 2013
• Omul de mla?tin? ? eseu, Editura IRINI, 2013 
• Anul 1989 ? eseu, Editura IRINI, 2015
• Romanul frumos : omul romanesc, 1990-2016 ? eseu, Editura IRINI, 2016
• O revolu?ie e?uat? ? eseu, Editura IRINI, 2019
• Revolu?ia celor uci?i. 1989 ? eseu, Editura IRINI, 2021
• Arcadia exist?! ? poezie, Editura IRINI, 2021

Activitate teatral? [ modificare | modificare surs? ]

• Cine aprinde stelele - Teatrul Baia Mare ^[4]
• Intr-un Tomis intarziat ; Teatru Radiofonic - Nominalizat UNITER, 1994
• Urma - Teatru Radiofonic

Activitate publicistic? [ modificare | modificare surs? ]

Texte publicate - editorial / analiz? politic?: Orizont, Romania Literar?, Luceaf?rul, Facla, Vatra, (anterior lui 1989), Diminea?a, Azi, Ziua, Romania Liber?, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Na?iunii ( Basarabia), Lumea Magazin, Dosarele Istoriei, Caietele Revolu?iei ^[5] .

Aprecieri critice [ modificare | modificare surs? ]

1. Academician Florin Constantiniu: ? Claudiu Iordache este cea mai curat? con?tiin?? in Romania de ast?zi; o con?tiin?? exemplar?, dublat? de o luciditate care, dat? fiind lumea in care tr?im, nu poate fi decat dureroas?. Claudiu Iordache a preferat s? r?man? singur, dar s? stea drept: drept fa?? de el, drept in fa?a oamenilor, drept in fa?a lui Dumnezeu!

?De net?g?duit, politica, in Romania, este sugativa abjec?iei! Ea absoarbe in mod egal josnicia ascuns? ?i nemernicia pe fa??”. Aceste randuri le-am intalnit in cartea sumbr? a lui Claudiu Iordache, O Romanie de ca?tigat , dar a c?rei foaie de titlu (?i ea este luat? in considera?ie de bibliografii aviza?i!) adaug? celor de pe copert?: “sau O na?iune in descompunere (Elegie pentru genera?ia mea)” (Bucure?ti, Ed. IRINI, 2006).

De pe coperta a treia, unde sunt prezentate ?i alte c?r?i ale lui Claudiu Iordache, culeg aceste caracteriz?ri sau recomand?ri: “Romania pierdut? (1995) reia tradi?ia eseistic? interbelic? printr-o constatare a c?rei am?r?ciune las? in urm? pan? ?i cele mai dureroase afirma?ii ale lui Emil Cioran” (Dic?ionarul General al Literaturii Romane, 2005); “Singur intre romani” (1997). Editura IRINI recomand? aceast? confesiune dur?, la limita insuportabilului”.

Ca ?i cele dou? c?r?i citate, ca ?i Clasa nevrednic? (1997), ?i O Romanie de ca?tigat este scris? in tonalit??i intunecate. Este Claudiu Iordache un pesimist de profesie, afectand tragisme de ocazie pentru a-?i defini un statut specific? Categoric, nu! Claudiu Iordache este cea mai curat? con?tiin?? in Romania de ast?zi; o con?tiin?? exemplar?, dublat? de o luciditate care, dat? fiind lumea in care tr?im, nu poate fi decat dureroas?. S-ar putea spune c? el, autorul Romaniei de ca?tigat, se inscrie intr-o ecua?ie: onestitate + realism = pesimism.

Cartea lui Claudiu Iordache ofer? o imagine pe cat de fidel?, pe atat de deprimant? a Romaniei de azi. Autorul ?i-a asumat misiunea de a spune adev?rul; a sim?it c? are datoria de a prezenta realitatea a?a cum este. Iat? o mostr?: “Dar cineva trebuie s? sparg? lini?tea f??arnic? in care “raiul” romanesc, corupt de sus ?i pan? jos, se scufund?! Furturile nu mai contenesc, abuzurile iau sangele unei economii insufle?ite de turme de p?gubo?i, in timp ce demnitarii ??rii, ermetic refractari la datele adev?rului, rostesc discursuri contra furturilor ?i abuzurilor. Aceasta, se pare, este ultima tehnic?, de a fura cu mainile ceea ce cu vocea continui s? aperi cu vehemen??. Criminalii in biseric? fac cruci largi in timp ce r?stignesc Romania” (p. 158).

Biografia lui Claudiu Iordache confer? opiniilor sale o deosebit? semnifica?ie. A fost unul din conduc?torii Revolu?iei din Decembrie 1989, la Timi?oara, num?randu-se printre fondatorii Frontului Democratic Roman. Omul care a infruntat aparatul represiv al vechiului regim a r?mas, in urm?torii 16 ani, un marginal. Probabil c? dac? ar fi fost, spre exemplu, nepotul Ghizelei Vass, membru al CC al PCR/PMR, ?ef? a Sec?iei de Rela?ii Interna?ionale a partidului, ?i finul primului ministru C?lin Popescu T?riceanu ? adic?, dac? ar fi fost tr?s?tura de unire dintre vechea ?i noua nomenclatur? ? ar fi ajuns, ca domnul Bogdan Olteanu, pre?edintele Camerei Deputa?ilor, a?adar, al treilea om in stat. Dar, nu! Claudiu Iordache nu are un asemenea pedigree politic ?i nici nu a vrut s?-l suplineasc? intrand in tot felul de coterii politice sau grupuri afaceriste, a c?ror ascensiune ?i al c?ror profit s-au inf?ptuit pe seama ?i in dauna acestei nenorocite ??ri. R?mas in afara rela?iilor clientelare de tot felul (politice, economice, culturale), Claudiu Iordache este un izolat ?i, practic, un necunoscut. La c?r?ile lui nu se fac lungile cozi ca la volumele “boierilor min?ii”, pentru c? nu se g?sesc publica?iile, recenzen?ii ?i moderatorii TV care s? inal?e osanale snoabe sau de comand?. Claudiu Iordache a inv??at lec?ia: “Dac? nu e?ti agreat de sistem, tot ce intreprinzi este sugrumat intr-o t?cere infrico??toare” (p. 16).

La 16 ani de la c?derea regimului comunist, Romania n-ar fi in coada Europei dac? na?iunea care o populeaz? n-ar fi intrat intr-un proces de descompunere. Nu putem spune c? tot ce este r?u in neamul romanesc s-a strans in clasa politic?, iar ceilal?i ? massa ? sunt buni ?i vrednici. Clasa politic? este o parte a na?iunii ?i oglinda ei. Cum sunt ei, suntem ?i noi. Dac? am fi altfel, na?iunea ar cere socoteal? acestor “reprezentan?i”, care o in?eal? de 16 ani. Ea ins? tace ?i indur?. Indur? cu r?bdarea animalului biciuit, care nu schi?eaz? nici o mi?care de impotrivire. Puterile au p?r?sit na?iunea roman?, ?i ea nu mai este insufle?it? de vreun ideal. Practic, a ie?it din istorie. Cum se spune popular, face umbr? degeaba p?mantului.

Claudiu Iordache mai sper?: “Mandria de a apar?ine neamului meu nu s-a stins”, scria el in 1997. ?i ast?zi, cu toate constat?rile, cu toate dezam?girile, mai crede c? este “ o Romanie de ca?tigat ”, o Romanie a?a cum i s-a inf??i?at ea in Bucovina (subtil? observa?ia: “Nu intampl?tor, r?ul romanesc s-a n?scut la campie. Cu cat urci mai departe pe tampla Romaniei, cu atat picioarele ii par mai neatinse de glod”, p. 189).

Cand s-a lansat cartea la Libr?ria “Mihail Sadoveanu” din Capital?, am citat, in cuvantul meu, formula lui Antonio Gramsci: “Pesimismul ra?iunii, optimismul voin?ei”: cu cat mintea i?i arat? c? totul merge prost ?i totul este potrivnic, cu atat dorin?a trebuie s? se incordeze pentru a continua lupta. Atunci, in prezen?a lui Claudiu Iordache ? pentru care respectul meu este nem?rginit ? am spus c? sunt gata s? devin un soldat sub drapelul lui.

Poate sunt prea b?tran, prea bolnav ?i prea scarbit, dar acum, scriind aceste randuri, nu m? mai simt in stare s? onorez promisiunea f?cut?. Nu cred c? mai exist? “o Romanie de ca?tigat”: exist? “o na?iune in descompunere”, cu o agonie oribil? ?i degradant?. De s-ar incheia mai repede, ar fi spre folosul tuturor.” ^[6]

2 . Criticul Valeriu Cristea: ?Nu m-am mirat cand am aflat c? domnul Claudiu Iordache, unul dintre cei mai cunoscu?i oameni politici ai Romaniei noi, participant la Revolu?ia de la Timi?oara, printre ai c?rei lideri s-a num?rat, este ?i scriitor: poet, romancier ?i nu in ultimul rand dramaturg, cu numeroase volume depuse la diferite edituri, cu cateva piese “in lucru” la teatre din Bucure?ti ?i provincie. Doamnele Magdalena Popescu Bedrosian ?i Ludmila Patlanjoglu, care au avut prilejul s? parcurg? unele din manuscrisele sale, mi-au vorbit elogios despre ele . Ce a publicat dl. Claudiu Iordache pan? la Revolu?ia din Decembrie 1989, sau dac? a publicat ceva, nu ?tiu. Se pare c? a debutat, ca poet, in unul din acele aberante volume colective, de trist? amintire, impuse tinerilor scriitori in ultimii ani ai dictaturii. Dup? pr?bu?irea acesteia ? pr?bu?ire la care a contribuit direct ? ?i dup? abolirea cenzurii, d-lui Claudiu Iordache i-a ap?rut doar o singur? carte, in toamna lui 1990, la editura “Facla”, culegerea de poezii intitulat? “Unde, ce, cand…” , de care ne vom ocupa imediat. Spuneam c? nu m-am mirat afland c? dl. Claudiu Iordache, politehnician ?i nu filolog ca forma?ie, este scriitor, artist. Printre oamenii politici de orice culoare de la noi el face o figur? aparte. Pare prea bun pentru aceast? lume, prea nobil. ?i totu?i, cat ne-am dori ca politica s? fie dominat? de asemenea oameni!

Il consider pe dl. Claudiu Iordache un om fericit. Pentru c? in plin? maturitate, la cump?na vie?ii, a avut ?ansa (da, e vorba ?i de o ?ans? aici!), inspira?ia ?i, desigur, curajul ? la care cu to?ii am visat dar pe care pu?ini dintre noi au izbutit s?-l transforme cand a fost nevoie din dorin?? in fapt? ? de a sta, la propriu, cu pieptul gol in fa?a armelor intr-un ceas hot?rator al istoriei noastre. Poate tocmai de aceea, m?rturisesc c? am deschis cartea de poeme a d-lui Claudiu Iordache cu o anumit? team?. Cate calit??i poate avea un om, cat de d?ruit poate fi el? M-am lini?tit ins? repede ?i m-am bucurat constatand c? autorul lui “Unde, ce, cand…” , este un poet adev?rat, cu o personalitate distinct?, cu un univers propriu. Volumul con?ine versuri frumoase, nu pu?ine memorabile. Ca poet, dl. Claudiu Iordache e un meditativ, un melancolic, un discret, un delicat: “… fumul n?rilor sub?iri d?/ de gol ascunz?torile/ c?prioarei” , scrie de pild? admirabil autorul, simuland un fel de ra?ionament cinegetic la cap?tul c?ruia se afl?, in chip de prad?, puritatea, una din ipostazele ei; sau: “In turnul parfumat/ al ?ig?rii/ se rote?te/ balerina / de jad” . Cuvantul-cheie, ?i probabil cel mai frecvent folosit in volum, este transparen??: “transparen?? peste transparen??, pan? la intunecarea u?oar? a ideii de lume!”; realist-socialistele macarale “ transport?/ mari buc??i de transparen?? pe deasupra cl?dirilor ” etc. Incercand s? capteze “pu?inele graiuri ale/ inaltului”, poetul urc? piscurile romanticilor, practic? reflec?ia alpin?, de sus, simte “spinul de lun?” infigandu-i-se cristic in frunte sau vede de aproape, ca intr-un co?mar, cum “pe obrazul lunii/ a inceput s? curg?/ emo?ia”. Statura poetic? inalt? a autorului, de “salcam innegurat la cap?tul campului”, mersul pe catalige, cu capul in nori nu-l impiedic? ins? pe acest cuget?tor grav ?i vis?tor solitar s? inregistreze cu o surprinz?toare aten?ie via?a “mic?” a cotidianului urban, de periferie mai ales, amestecat cu destule elemente rurale (felinarele ori fitilele de l?mpi ??r?ne?ti sau vitele, a c?ror r?suflare “ abure?te cerul” ), ca ?i via?a, de asemenea mic?, a naturii, cu umilele ?tevii ?i lucerne, cu grauri ?i vr?bii. “La marginea ora?ului, podoaba/ vie?ilor simple…” ; poetul evoc? in special, dup? cum am spus, “cartierul periferiei” “calea ferat?”, “raiul rapelor”, modestia “c?su?elor ieftine ”, ori “ casele cu/ acoperi?uri inclinate,/ pe care curge uzura ”, acoperi?uri de ?indril? sau ?igl?, “ fumurile de amiaz?”, “curtea de jos” , imaginea unui “muncitor ce intoarce inserarea/ acas? pe biciclet?” sau a bisericilor pustii, “atat de aglomerate de absen?e”: “M-am trezit in zori, odat? cu/ strig?tul sugarului gazdei. Acum scance?te; fragil e/ drumul spre o mul?umire/ ce inceteaz? curand! Am g?sit pe mas? o can? cu/ lapte ?i pulberea fin? a/ nop?ii pierdute in lume” . Alteori ora?ul e v?zut “din avion”: “S-a inseninat, ora?ul e/ sus pe dealuri” sau auzit din mijlocul lui : “ora?ul sasaie ca o gasc? ”; intr-o apari?ie unic?, fata cu carlion?i, “atat de ?lefuit? de frumuse?e”: “O arsur? a seninului, sub/ cerul innourat, a f?cut s?/ invie, pe asfalt, umbra/ fetei cu carlion?i: e/ atat de ?lefuit? de fru-/ muse?e incat pare un/ por?elan, o pictur?/ sidefie pe transparen??!”. De la seme?ia filozof?rii poetul se apleac? pan? la b?tranii ce “i?i ascund bron?itele sub fulare”, la “m?runtele deprinderi ale celor abia trezi?i”, la m?tur?torii matinali, ai “zilelor explodate” , la “privirea c?lu?ului de tr?sur?” : “Dar nu/ m? sperie decat de?ertul/ ce se intinde in privirea/ c?lu?ului de tr?sur?, in/ care se sbice?te incet/ lumina lumii din urm?!”. In ciuda “atator/ calendare cedate (s.n.)”, a trecerii ireversibile a timpului, poetul caut? un ideal al simplit??ii: “Dac? a?/ tr?i infinit pe p?mant/ lang? o femeie, mi-ar/ fi de ajuns dac?, in/ vinul ploii, mi-a?/ intinde, din cand in/ cand, cana de tabl?!” , al intimit??ii curate: “ suntem/ chema?i la cin?, gaz-/ da i?i scutur? gluga/ ?i arat? masa. V?d/ painea, sarea ?i lin-/ gura!… ”, al calmului ?i imp?c?rii: “ Intunecare, se ingroa??/ lumina plin? la mu?chi, in/ arborii p?durii fumeg? a-/ murguri, soarele coboar?/ intr-o palm? deschis? de/ oboseal?, m? simt r?spl?-/ tit de o lini?te care e/ cu putin?? ”. Transparen?a merge in poezia d-lui. Claudiu Iordache man? in man? cu t?cerea : “ Calculat de calm? este t?cerea ”. Exist? ?i un “ instrument ce intoneaz? t?cerea ” ?i poetul accede la “ concertu l” acelui instrument. Dramatismul, precaritatea existen?ei nu sunt eludate ci doar puse, din decen??, in surdin?. ? Pan? aici/ am dansat/ pe cu?it ”, spune undeva poetul, care in alt? parte exclam?: “R?man? cine merit?!”. Omul trece, potrivit condi?iei sale, “ poduri lungi/ de hartie/ inmuiate/ de ploaia/ divin? ”. Echilibrul nu e decit “ o mic? netulburare, inspre/ care tanjim ”. Cel mai bine ?tie acest lucru delicatul fluture: “ nu este un echi-/ libru amiaza, ci un armis-/ ti?iu ?i fluturele o ?tie/ cel mai bine, tr?ind! ”.

Poezia d-lui Claudiu Iordache este ?i o admirabil? poezie a poeziei, a scrierii, a a?tept?rii, a negr?birii acesteia: “ dar tu,/ b?trane penitent,/ a?tep?i ca s? fie/ poemul! ”; “ La un pas imi p?reau cu-/ vintele, pentru a le potrivi pe/ coroana inalt? a poemului, dar/ m? ?ineam lang? lini?te! ”. In sfar?it poezia se aude, vine: “ Mi-am a-/ tins uneltele pentru scris/ ci poezia urm?toare se aude/ trecand cu c?lcaiele moi/ pe pagina de hartie! ” Uneori poezia nu e in?untru ci in afar? , ea cade ca din cer: “Ninge./ E mirosul nop?ii./ M? opresc s? respir./ Poemul e in afar?,/ coborat pe petice/ de hartie ”. Procesul de crea?ie e trudnic, cere sacrificii, renun??ri: “ Patruzeci de por?i/ se inchid/ pan? se deschide/ poemul ”. In a sa “ chilie a scrisului ” poetul e adeseori surprins de “ pata de cerneal? a orei tarzii” : “ Pe fila mea se l??e?te pa-/ ta de cerneal? a orei tar- / zii, norul vremii e in de-/ clin! ”.

Folosind cu incredere personific?rile: “ Pe dou? t?lpi/ se ridic? evenimentul zilei,/ pan? la fereastr? ?i imi zice:/ contez pe m?rturia ta! ” poetul abuzeaz? uneori de ele, pentru ca alteori s? oscileze intre facil (p.44) ?i pre?ios (p.42). De asemenea, un anume bombasticism ii pericliteaz? nu o dat? versul : “ Se n?ruie zidul pe/ care odat? i?i sprijinise/ fruntea, speran?a ”.

In general ins? o neobi?nuit? intensitate a tr?irii g?se?te in poezia d-lui Claudiu Iordache c?i potrivite de exprimare. Interoga?iile sale au de aceea gravitate, greutate: “ Ce caut pe lumea/ asta in care n-am pute-/ rea s? rezist n?ruirii? ”; “ Ce se intam-/ pl? cu via?a mea?“ M-a/ inghiontit s? m? ascund/ aici, la periferia inalt?/ a agita?iei omene?ti doar/ pentru a huli ? R?man/ nesigur sub povara cerului intreg, in care trans-/ paren?a e greutatea, ascultand atent fo?netul/ stelelor, atent la invi-/ ta?ia abia ?optit? de/ a tr?i! ”, aspira?iile ? zbucium aspru nepref?cut: “ De-a? putea risi-/ pi puterea care m? inde-/ p?rteaz? de adev?r … ”. In final, iat? ?i acest credo : “ In simpla invie-/ re cred, in floa-/ rea ce se ridic?/ ?i imi vorbe?te,/ in in?elegerea/ pe care o pierd/ pentru a m? ului,/ infrico?at de a-/ p?sarea zorilor/ care vin s?-?i / sape vremurile/ acum, pe p?mant ”

3. Dic?ionarul General al Literaturii Romane: ?Romania Pierdut? reia tradi?ia eseistic? interbelic? printr-o constatare a c?rei am?r?ciune las? in urm? pan? ?i cele mai dureroase afirma?ii ale lui Emil Cioran. Asemenea unui clinician care, trecand in revist? simptomele unei boli necru??toare, intarzie asupra consecin?elor morbide ale acesteia cu o minu?iozitate care ar e?ua in cinism dac? nu ar fi sus?inut? de o pasionalitate exploziv? ?i molipsitoare.” ^[7]

4. Magdalena Bedrosian, director Editura ?Cartea Romaneasc?: ?Oameni f?r? eternitate , Faraonul , Piramida , Biblioteca , Diaspora … proze de sondaj al adancurilor psihice intersectate de nota?ii ale concretului actual duse pan? la vehemen??, sau alegorii transparente ale unui sistem concentra?ionar, ap?s?tor pan? la sufocare, manuscrisele lui Claudiu Iordache descriu condi?ia insului de excep?ie intr-un univers care refuz? ?i ostracizeaz? tot ce i se opune. Frazarea abundent?, vertijul inova?iilor lexicale, rupturile de spa?iu ?i timp, trecerile in cascad? de la inventarul obiectual la considera?ii de maxim? generalitate sociologic? ?i politic? le confer? acestor proze o specificitate aparte, in care rigorile epicului se aliaz? cu impetuozitatea poematicului.

Condi?iile din ce in ce mai restrictive care au dus, dup? 1983, la eliminarea inc? din start a anumitor tipuri de scriituri, au f?cut ca manuscrisele lui Claudiu Iordache s? nu poat? participa la concursurile de debut ale editurii, altfel decat prin operarea unor grave amput?ri ?i manipul?ri, cu care nici redac?ia, nici autorul nu au fost de acord.

De aici inainte, publicarea romanelor lui Claudiu Iordache devine nu doar posibil?, dar ?i necesar?. Perseverent ?i productiv, dotat cu acea incredere in sine plin? de orgoliu ?i modestie care il oblig? s?-?i duc? inc? o dat? ?i inc? o dat? pan? la cap?t lucrul, chiar in absen?a confirm?rii publice, vital? pentru un tan?r autor, Claudiu Iordache se dovede?te, prin ceea ce a realizat pan? acum ?i prin exigen?a moral? care ii prezideaz? crea?ia ?i atitudinea, un scriitor adev?rat.”

5. Ion Cristoiu : ?Claudiu Iordache e unul dintre liderii revolu?iei de la Timi?oara. Intuind capitalul moral-politic pe care i l-ar putea aduce, Ion Iliescu l-a atras in partidul s?u. Poet, nu numai in scris, dar ?i in via?? Claudiu Iordache n-a mai putut suporta politicianismul cinic al colegilor s?i de a?a-zis? lupt? pe altarul patriei. S-a retras printr-o demisie care a uluit. Via?a politic? din incropeala noastr? democratic? ne obi?nuise cu oameni care dau n?val? spre putere, nu cu cei care o p?r?sesc din scrupule morale. Claudiu Iordache are, a?adar, o biografie extrem de interesant? pentru cei obseda?i de a afla secrete din timpul Revolu?iei ?i dup? aceea… Desigur, Claudiu Iordache ne poveste?te ?i i?i poveste?te experien?a legendarei izbucniri de la Timi?oara. O face ins? ca un poet. ?i nu ca un poet oarecare, ci ca un mare poet. Mare ?i dezam?git.” ^[8]

6. Mihai Sin: ?De ce mi se pare aceast? carte deosebit?? Pentru c? extrem de rar un autor autohton a reu?it s? aib? o privire cuprinz?toare european? ?i mondial?, ba ?i mai rar a reu?it s? ne conving? c? are o viziune personal?, lipsit? de complex?, asupra mi?c?rilor semnificative din lumea de ast?zi ?i, in acela?i timp, “fondul” romanesc s? fie prezent.” ^[9]

7. Nicolae Lotreanu: ?Sunt oameni capabili s? sufere pentru neputin?a celorlal?i de a-?i asuma suferin?a, dar sunt ?i oameni a c?ror suferin?? acoper? intreg destinul tragic al unui neam. Ei sunt oglinda ?i avertismentul, vii, ale poporului care i-a z?mislit. Claudiu Iordache este unul din aceste spirite rare… ?i pentru c? nu se poate imp?ca nici cu sine, cel care a devenit unul din personajele simbol ale Revolu?iei de la Timi?oara nu se poate imp?ca nici cu lumea, iar “galceava” lui este aceea?i cu a “p?rin?ilor fondatori ai culturii noastre na?ionale…” ^[10]

8. Dr. Mircea Chelaru : ?Nu este u?or s? cite?ti o carte scris? de Claudiu Iordache! Mai ales cand e?ti pus sub ap?sarea unui titlu cu interoga?ie alternativ?. Dar este ?i mai dificil s? in?elegi taina resorturilor ascunse in acest Om, care-i dau puterea s? scrie astfel… L-am urm?rit atent in evolu?ia sa recent? ?i m?rturisesc c? descop?r, de fiecare dat?, o alt? persoan?, dar care apar?ine aceleia?i con?tiin?e, lucide ?i dureroase. Inv??asem candva c? luciditatea este izvorul dramei, al c?ut?rii f?r? de sfar?it ?i in consecin?? este incompatibil? cu fericirea.

Adesea am negat valabilitatea unor aforisme de raft, bune mai mult pentru extravagan?e docte cu mare inc?rc?tur? de epatare. Se pare c? in cazul lui Claudiu Iordache luciditatea este unica stare de existen??, asuprindu-se pe sine cu ultima pedeaps?: remu?carea! El i?i refuz? fericirea privat?. ?i se acuz? de a nu fi vegheat cu ochiul lui Argus asupra istoriei la care s-a f?cut p?rta?. Recunoa?te c? a fost dintre aceia care “au f?cut istoria f?r? a ?ti ce istorie fac!”

Dac? a? fi conceput aceast? prefa?? prin comentariu simultan cu parcurgerea c?r?ii, cu siguran?? abordarea mea ar fi fost cu mult diferit?. Dar am avut curiozitatea s? m? duc pan? la cap?t. ?i acolo am dat de resemnare… acolo am dat peste amurgul rebelului insingurat obosit de atata plans cu lacrimi de sange. ?i m-am reintors, ca dintr-o c?l?torie n?ucitoare, preg?tit ca pentru o ceremonie a ini?ierii…

Obosit de atata adev?r de plumb, mi-am c?utat refugiul in afara gandurilor, devenite cople?itor de triste. Am incercat s? accept torentele de contesta?ie impunandu-mi regula simplit??ii, a decant?rii senine, chiar indiferente, pentru a putea face diferen?a intre construc?ia voit calculat? ?i ?arjele de tr?ire nud?. Intrasem ins? intr-o uria?? inc?pere invadat? de florile de mucegai ale timpului in care “romanii sufer? ca ?i cum suferin?a lor ar fi maxima dovad? cand se neclintesc in dinamica dezl?n?uit? a lumii”. Eram in fa?a unui supliciu al con?tiin?ei de sine care imi f?cea dovada vinov??iei noastre colective.

Intoarcerea in trecutul recent pe care ne-o impune Claudiu Iordache contorizeaz? timpul existen?ei noastre reziduale. Este o c?l?torie in gaura neagr? a descompunerii noastre morale. Imagini halucinante. Reluate sacadat ?i trist pentru a fi scrijelite in memoria noastr? prostituat?. Zidi?i in durere, ne refugiem mai mereu in mituri consumate, iar voin?a ne este paralizat? de la?itatea public?. Pentru a recl?di aceast? Romanie ne-ar trebui un imens recycle bin , un tomberon social la care s? arunc?m toate dedubl?rile unei societ??i in descompunere. Pentru autor, Romania este asemenea unui grajd burghez in care ale?ii sunt nevrednicii no?tri cu care ne-am obi?nuit, canaliile noastre cu existen?? de hambar “in care po?i arunca totul sau uita totul”. Romania este diurna ple?carilor, care ne conjug? via?a cu dispre? numai la timpul trecut. Iat? de ce “p?rem a fi ?iganii propriei noastre ??ri. Romania este ?atra noastr?, pe care “alogenii” no?tri o lumineaz?, pan? foarte departe, cu ferocitatea l?comiei lor infinite!”

Strig?tul de revolt? devine tragic atunci cand constat? c? noua clas? ple?c?reasc? este consumatoarea sufletului revolu?iei romane, uzurpatoarea de fapt a legitimit??ii unui popor intreg. El ?tie c? na?iunea roman? a a?ipit pe un col? de istorie, iar a o face s? reinvie este o chestiune de miracol. Pentru c? Romania inc? mai este o ?ar? cu mintea ocupat?! Pentru c? ?i ast?zi, sau poate ast?zi mai mult ca oricand, in Romania doar canaliile sunt harnice! Numai ele trudesc la dezastrul tuturor. Romania de ast?zi, o continu? s?rb?toare a talharilor!

Discursul acuzator iese din constatare ?i aduce in fa?a judec??ii noastre un tablou al ru?inii care ne incearc?: “ cine a ajuns o singur? dat? acolo, sus, ?tie cat de greu te po?i men?ine, chiar ?i cu batista la nas. M?runta fojg?ial? a mediocrit??ilor, a complicilor ce se in?eleg asemenea viermilor n?pusti?i in carnea muribund?, seceta de virtu?i, de caractere, limbajul grosier, mirosul de grajd post-decembrist, absen?a elitelor morale (oameni de spirit, oameni de suflet, oameni de cultur?, c?ptu?i?i cu doctorate ?i cu diplome care se vand pe bani) buna invoial? intre talhari ?i talh?ri?i, cheful de tr?dare ?i de vanzare, formula-lege: ”Fiecare are un pre?”, familia mafiot-dambovi?ean?, in care to?i se simt simultan descoperi?i ?i acoperi?i, traficul de l?comii, schimbul de vicii, cheful comun pentru parvenitism, concupiscen?a protipendadei, consim??mantul la furt ?i la crim?”.

Claudiu Iordache ne d? ?i explica?ia func?iei acestei pecingini sociale. Pe lang? faptul de a fi un popor contemplativ ?i cu o moralitate indoielnic?, ne-am c?p?tuit ?i cu una dintre cele mai corupte ?i putrede clase de parveni?i din intreaga Europ?! Explicabil, in consecin??. A?a a fost posibil s? se incuibeze politicianismul cosmopolit secondat de mime?ii unei oculte guvernamental-masonice, ineficient? ?i haotic?. Ace?tia, mana?i de orgolii stupide au abandonat orice preocupare na?ional? supunandu-se directivelor congrega?iei. R?mane ca argumentele viitoare s? intregeasc? aceast? prezum?ie, deloc de neglijat, cu acela?i discern?mant atent cu care ne-a obi?nuit autorul.

Tot astfel ne putem explica de ce am ajuns ?ara cu cele mai ieftine prostituate, cu cei mai numero?i ?u?i ?i cu justi?ia cea mai “expeditiv?”. Pentru c? in aceast? ?ar? pe care o invoc?, penibil, tocmai cei care au supus-o jafului total, orice ra?iune a ru?inii a inghe?at in siberii de con?tiin??… In aceast? ?ar? s-au molf?it idealurile ?i au fost scuipate ca pe o “ciung?”, coborand ideea de na?iune intr-o v?g?un? a agoniei. Suntem for?a?i s? tr?im, de pe azi pe maine, dup? renumita zical? a capului plecat. In aceast? lume descompus? am ajuns atat de jos incat pan? ?i un mu?uroi de furnici ni se pare un munte. De altfel, sentin?a autorului este axiomatic?: “nu rabd? timpul o na?iune care nu-?i mai ar? orgoliul. Jaful f?r? pedeaps? la care e supus Romania de c?tre cei ce par a o locui cu chirie este, poate, ultimul efect al dec?derii sale”.

Cumplit? realitate! Citesc ?i incerc s? m? incurajez. Am in fa?a ochilor o evadare rebel? dintr-un conven?ional stalcit. O imens? parad? de impostori fac din rutin? mar?ul funebru al ultimului drum c?tre nimic… Morala este ca un Iov sp?lat pe picioare de ziua ipocriziei na?ionale in care to?i nemernicii se poc?iesc. F?r? voia noastr? tr?im subliminal in psihologia complexului lui Oedip. H?ita?i politici ne inghesuie in lag?rul de ostatici f?r? identitate pentru c? ei ne-au cump?rat deja numele. “?ara noastr? pare colonizat? de c?tre un trib rezidual al istoriei, in care demnitatea celor atat de rari se las? inecat? in mla?tina celor atat de mul?i. Omul-mul?ime al romanilor este o func?ie f?r? geniu a unei supravie?uiri in ne?tire. C?ci aici am ajuns! De la inocen?a de sine la ne?tirea de sine. Pan? la ura de sine mai este un pas, pe care-l fac deja cei care nu se mai suport? tr?ind, in ?ara lor de ba?tin?, o fatalitate nevindecabil?”. A inceput execu?ia Romaniei!

Cand am citit prima dat? titlul c?r?ii l-am considerat un simplu joc stilistic, o antinomie de efect scriitoricesc. Apoi mi-a atras aten?ia c? in aceast? carte totul este prezentat cu o rigoare inginereasc?, iar joaca de-a cuvintele este o nevinovat? impresie a cititorului. Am c?utat argumentele care ar sus?ine cea de-a doua parte a titlului. Am recitit paragrafe intregi incercand s? descop?r resursa minim? pentru o Romanie de reconstruit a?a cum voia autorul s? ne sugereze c? se poate. Dac? nu am reu?it noi, care avem preten?ia unei robuste construc?ii optimiste, poate o face?i dumneavoastr?, cititorii cumin?i ?i aten?i ai aceste c?r?i-rechizitoriu, cu drept de beneficiu personal.

Finalul c?r?ii este ca o grindin? ropotitoare, rece ?i nemiloas?. El vede c? in aceast? lume dec?zut?, a unui destin uman biruit, singura afacere infloritoare a r?mas minciuna celor de sus. Trimiterea este direct?, sarcastic? dar exact? la: “nuda realitate a partidelor romane?ti: injgheb?ri, dev?lm??ii cinice, f??arnice, egoiste, mitomane ?i carcota?e. Partidele romane?ti consolideaz? domnia bunului plac iar cand nu sunt copii oligofreni ai societ??ii romane?ti, devin ru?inea manifest? a ??rii in care se afl?”.

Pe fondul unui discurs al schimb?rii radicale se are in vedere construc?ia unei ?anse. Cand sugereaz? c? ? pentru Romania, totul este de ref?cut, c?ci ins??i Romania este o credin?? neterminat?!” Claudiu Iordache proclam? sfin?enia ?i mesianismul genera?iilor viitoare. Dar nici m?car acest gen de speran?? nu mai prime?te drept de reziden?? in?untrul scrut?rii romane?ti. Pentru romanul obi?nuit timpul este o colib?. Indemnul meu de a mai g?si calea spre o Romanie de construit mi-a fost mistuit de ultima triste?e…

Am evitat cu bun? ?tiin?? s? fac trimiteri la autorii cita?i pe parcursul c?r?ii pentru a nu dilua uria?ul mesaj original care poart? amprenta inconfundabil? a lui Claudiu Iordache. Unii l-au asemuit cu o Cassandr? intunecat?, al?ii l-au clasat in dosarul negru al stigmatiza?ilor, dar eu ?tiu c? dreptul la con?tiin?? este inalienabil, iar con?tiin?ele lucide sunt turnesolul societ??ilor alterate. Intr-o lume educat? in spiritul gudurismului, orice voce independent? ?i cu o personalitate puternic? devine strident?. ?i imediat corul bocitoarelor de profesie merg cu jalba la imp?r??iile lor recunoscute pentru a o incrimina cu v?dit? manie democratic?. Gudurismul, aceast? stare de supu?enie indus? ?i acceptat? de impoten?ii zilei, aciua?i pe lang? st?pani fabrica?i, iat? calea spre mare performan?? a realiz?rilor personale meschine ?i tr?d?toare! To?i se gudur? pe lang? st?pan. ?i le place. De aceea elita romaneasc? a mers atat de departe in uzurparea propriilor obliga?ii.

In aceast? carte v? ve?i intalni cu un Claudiu Iordache r?stignit de talharii coco?a?i pe cruce, doar pentru a ne scuipa de sus ?i a ne injura cu cuvinte biblice. Claudiu Iordache este un pelerin al pustiului romanesc, este cel care a dat sentin?a condamn?rii noastre.

Unde facem recurs?” ^[11]

9. Igor Butnaru: ( ISUS S-A N?SCUT LA TIMI?OARA) La 16 decembrie, dup? amiaza, acum exact cinci ani, la Timi?oara s-a n?scut speran?a romanilor in adev?r ?i libertate. Anume aceast? zi ?i or? din anul acesta a ales Claudiu Iordache, unul dintre liderii revolu?iei de atunci, pentru lansarea in Capital? a c?r?ii sale despre zilele in care ora?ul-martir ?i-a urcat Golgota spre nemurire in istoria romanilor. Este mai mult decat ?litania unui dezam?git” ? cum i?i intituleaz? chiar autorul capitolul de inceput al c?r?ii. ?i chiar mai mult decat un rechizitoriu al furiilor speran?ei unei intregi na?iuni. Este R?stignirea sa spre izb?vire, care, Doamne, pare tot mai de neimplinit.

Totul e adev?rat. Totul este dramatic, dureros, ca o ran? deschis?. Citi?i capitole ca ?Ucide, dar? f?r? s? curg? sange”, ?S? ne temem de Brucan”, ?V? acuz de politic? antiunionist?!”, ?Caracatocra?ia”, ?Salva?i Romania” … ?i ve?i in?elege de ce Iisus s-a n?scut la Timi?oara, in Decembrie 89.

O carte dedicat? ?tuturor frumos veni?ilor in Revolu?ia din Decembrie, precum ?i memoriei lui C?lin Neme?”.

?Claudiu Iordache este o con?tiin?? vertical?, condi?ie asumat? ?i validat? in imprejur?ri istorice dramatice, din acelea care constituie pietre de hotar in existen?a unui neam ?i a istoriei sale. ?i tocmai de aceea este ?inta mu?c?turilor veninoase ale celor care s-au situat la polul opus, in tagma celor f?r? nici un Dumnezeu. ?i asta pentru c? acest om, aceast? con?tiin?? reprezint? pentru ace?tia mai mult decat un repro? permanent, constituie un pericol letal prin trezirea ?i men?inerea treaz? a con?tiin?elor.”

10. Prof. Dr. Miodrag Milin: ? Cu diplom?, f?r? diplom?, dl. Claudiu Iordache ?tie mai mult? carte decat o facultate intreag?. S? fie s?n?tos ?i el, ?i profesorii lui din Craiova. Dl. Iordache i-a indatorat atat de mult pe timi?oreni ?i pe to?i romanii in ‘89 incat toate studiile din lume nu-l r?spl?tesc indeajuns!”

11. Corneliu Vlad, ziarist: ?A mai ap?rut o carte, dens? ?i tensionat?, despre starea de fapt ?i soarta Romaniei. O carte care nu poate fi citit? pe ner?suflate, oricat de pasionant? ?i tulbur?toare ar fi ea. La pu?ine alte lecturi am simtit nevoia s? m? opresc dup? cateva pagini, paragrafe sau chiar fraze pentru a-mi lua r?gaz ?i a m? reculege. “Omul de mla?tin?”, cartea lui Claudiu Iordache, nu este o lectur? obi?nuit?, comod?, deconectant?, ci un text r?v??itor. O carte despre neamul celor care simt, sau cred c? simt, sau pretind c? simt, romane?te. O carte despre Romania, ba nu, despre ce-a mai r?mas din Romania dup? 25 de ani de la Revolu?ia ce ar fi trebuit s?-i inceap? o nou?, o alt? istorie (Revolu?ia Roman? fiind de fapt “accident fericit al istoriei sale”). Intre cei dintai, ?i nu doar cronologic, revolu?ionari de atunci, Claudiu Iordache a hot?rat s? se d?ruiasc? total ?i pentru totdeauna visului, r?mas neimplinit, al Revolu?iei Romane, pan? la a deveni, prin aceasta, prezen?? distinct?, chiar emblematic?, in via?a public? romaneasc?."

TEATRU 

Intr-un Tomis intarziat

12. Leopoldina B?l?nu?? : Impact tulbur?tor, citirea pieselor lui Claudiu Iordache! Strig?t lucid, nep?tima?, al unui suflet aureolat de con?tiin?a de a fi ?i de a r?mane de partea artei ce adaug? istoriei transfigurare…  Dac? aceast? pies? ar fi ap?rut pe scen? atunci cand a fost scris?, poate c? ar fi determinat un adaos de putere sufletelor noastre, indemnandu-le s? se ridice impotriva exilului Artei. ?i drept ar fi ca piesele sale s? urce pe scen?, spre onoarea artei teatrale romane?ti …

13. Alexandru Darie : In toamna anului 1987, doamna Leopoldina B?l?nu?? imi ofer? textul unui necunoscut, o pies?, spunea Domnia-sa, scris? special ?i care ii era dedicat?. ?L?mpa?ul”, de Claudiu Iordache. L-am deschis cu neincredere. Dup? cateva pagini eram pur ?i simplu bulversat. N?v?lea peste mine o lume plin? de for?? ?i rigoare artistic?, scris? cu sange. O tulbur?toare parabol? a mor?ii, a unor suflete mutilate de nep?sarea ?i frigul din jur, un strig?t disperat de dezn?dejde! Cat? simplitate, cat? sincer? poezie! ?i mai ales, ce curaj! Curajul de a vorbi limpede despre singur?tatea fiec?ruia dintre noi, de a fi realist cu mijloacele suprarealismului, curajul de a face metafizic? ?i de a avea mister, Kafka ?i Dostoievski intr-o realitate orwellian? …

14. Theodor M?nescu , dramaturg: Teatrul Mic a inaintat textul piesei ?Intr-un Tomis intarziat” la comisia CC al PCR, profesorului Ion Ardeleanu, de la care nu s-a primit r?spuns, iar in comisia ideologic? a CC al PCR piesa a fost condamnat?, pe baza argumentelor lui Paul Tutungiu, in prezen?a lui Petru Enache, Suzana Gadea, Tamara Dobrin, Mihai Dulea, ?i ap?rat? de Dinu S?raru .

Referin?e [ modificare | modificare surs? ]