Allah

Allah , Yalla (in arab? : ?????; transliterat: All?h; pronun?at: [???ːh]) inseamn? Dumnezeu in limba arab? . Termenul desemneaz? no?iunea de Dumnezeu atat pentru arabii musulmani, cat ?i pentru arabii cre?tini . El este ins? cunoscut mai ales prin religia Islamic? , care este religia majoritar? a arabilor, fiind un derivat din Al-Lah, care sugereaz? unicitatea lui. Utilizarea implicit? a articolului hot?rat in Allah indic? deci unitatea divin?. In ciuda numelui diferit dat lui Dumnezeu, musulmanii consider? c? Dumnezeul la care se inchin? este acela?i cu Dumnezeul iudeo-cre?tin. Totu?i, musulmanii resping teologia cre?tin? privind doctrina Treimii care il consider? pe Iisus ca pe Fiul lui Dumnezeu, v?zand in aceasta o form? de politeism. Conceptul fundamental in islam este unicitatea lui Allah ( tawhid ). Acest monoteism este absolut, nu relativ sau pluralistic in orice sens al cuvantului.

Originea termenului Allah precede apari?ia islamului, acesta fiind un zeu al panteonului arab politeist ^[1], al?turi de consoartele Lui feminine, anume Allat, Al-Uzza ?i Manat. Istoriografia islamic? aminte?te de un manuscris pe pergament, al c?rui autor este bunicul profetului Mahomed (anume Abd-al-Mutalib), care prive?te reglarea unei datorii, incheiat? conform tradi?iei locului cu invocarea divinit??ilor adorate pe post de martori, anume Alah ?i Al-Milkan. ^[2] Acest fapt se inscrie in tiparul semit clasic (de ex., Yahve a avut in mintea evreilor timp de sute de ani ?i el o consoart?, numit? A?era (celebra Astarte biblic?), pan? cand intr-un final a fost des?var?it? trecerea de la politeism la monoteism, trecand prin monolatrie, a?a cum ne atest? arheologia; aceea?i situa?ie cu Baal, zeul canaaneean.), al unor zeit??i masculine asociate unora feminine. In lucr?rile sale de istoria religiei , Mircea Eliade ^[3], ca ?i al?i istorici ai religiei, explic? cum faptul c? unele erau socotite zeit??i ale fertilit??ii iar altele zeit??i creatoare, a provocat la un moment dat prin preferin?a spre cele din urm?, trecerea la monoteism. Astfel se explic? de ce atunci cand Mohamed a intrat in conflict cu elitele de la Mecca, unchiul s?u Abu Lahab, care ii era ostil, a creat in 616 o uniune cu toate clanurile din Mecca impotriva tribului lui Mahomed, iar actul intocmit de uniunea aceasta clanic? se incheia cu formula "In numele T?u, Oh, Alah!" Tradi?ia pioas? nu vede nimic anormal in faptul c? Qurai?i?ii, p?gani pe atunci, scriu " In numele lui Alah ", ^[4] cum ea nu g?se?te anormal nici faptul c? tat?l lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dac? vrem "sclavul lui Alah" ? asta inseamn? Abdalah) ^[4]. Explica?ia acestui fapt este c? arabii politei?ti recuno?teau mai mul?i zei, printre care ?i Allah (divinitatea masculin?), care era, ca orice b?rbat arab "?eful casei", adic? ?eful casei de piatr? care era templul ora?ului. In aceast? construc?ie neterminat? (f?r? acoperi?) erau reunite toate puterile supranaturale in care arabii credeau pe atunci. Rocile, in general, erau considerate ca fiind l?ca?uri ale zeilor. Asta e semnifica?ia cuvantului "bayt ilah" in araba, sau "beth el" in ebraic?. Ritualul pe locul acestor a?ez?ri de piatr? sau pur ?i simplu pietre, era rotirea in jurul lor, ins? existau ?i mi?c?ri necirculare, cum era un dus-intors intre dou? roci sacre, a?a cum era cazul cu rocile Safa, in sud-est, ?i Marwa, in nord. Natura pietroas? a Arabiei explic? acest cult al pietrelor, cum este ?i piatra neagr? incastrat? in col?ul Kaabei, la sud-estul edificiului. Arabii credeau insa nu numai c? pietrele, ci ?i arborii con?in sacrul; un tufi? de palmieri (nakhla) servea de exemplu ca reziden?? "Doamnei", divinit??ii feminine ("raba") venerat? de locuitorii Mecc?i, care mai era numit? ?i Al-Uzza ("Prea-Puternica"); ace?tia ii cereau protec?ie, a?a cum st? bine unor comercian?i experimenta?i, care credeau c? a face alian?e cu puterile supranaturale era benefic pentru comer?ul lor. Ce poate fi mai natural decat alian?a st?panilor ?i domnilor (rab) acestor spa?ii sacre, creandu-se astfel un cult? Acest fapt util ap?rea evident in lunile sacre de pelerinaj (prim?vara ?i cele 3 luni de toamn?), perioade de siguran?? ?i pace in cursul c?rora puteau avea loc targurile de schimburi de m?rfuri. Pelerinajul la Mecca se f?cea pentru a cere protec?ie celor 3 doamne ?i stapane (Allat, Al-Uzza ?i Manat), ins? exista aici ?i un domn (rab), care era st?panul casei (bayt) de piatr?, ?i care in contrast cu divinit??ile feminine ce procurau abunden??, era creator. ^[5] De aici explica?ia insisten?ei Coranului in respingerea "asocia?ionismului", adic? recunoa?terea in continuare a divinit??ilor feminine alaturi de divinitatea masculin? recuperat? de noua religie. In aceast? optic?, Islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local, la monoteism pur, sub influen?a religiilor mai vechi, anume iudaismul ?i cre?tinismul.

Nu exist? nicio imagine vizual? sau reprezentare a lui Allah deoarece o astfel de imagine artistic? ar duce, in optica tradi?ional? musulman?, la idolatrie, care este interzis?. Mai mult, mul?i musulmani cred c? Dumnezeu este lipsit de corp, f?cand imposibil? reprezentarea bi- sau tri-dimensional?. Musulmanii prefer? s?-l descrie pe Allah prin numeroasele atribute divine men?ionate in Coran , adic? prin cele 99 de nume ale sale .

Note [ modificare | modificare surs? ]

^ "De fapt, Qurai?i?ii vechilor timpuri trebuiau s? fie idolatrii ?i politei?ti. Alah ? cunoscut in alte p?r?i drept o divinitate p?gan? - ar fi deci zeul tutelar al sanctuarului, c?ruia lumea trebuia s? i se inchine, dar in mod obligatoriu in contextul p?gan anterior mesajului profetului Islamului, care este, in principiu, monoteismul cel mai strict." - p. 70 in "Les Fondations de L'Islam - Entre Ecriture et Histoire", Alfred-Louis De Premare, Collection L'Univers Historique, Editions Du Seuil 2002.
^ "Bibliograful de secol X Ibn al-Nadim spune c? in biblioteca califului al-Mamun un manuscris pe pergament, scris de mana lui Abd-al-Mutalib fiul lui Ha?im, din Meca, men?ionand c? un cutare fiul al unui cutare din tribul Himyar, la Sanaa, ii datora greutatea de 1000 de dirham de argint ?i c?, atunci cand i-a cerut inapoi, acesta i-a restituit datoria. Martori : Alah ?i al-Millan. Autorul nu ne spune totu?i c? a v?zut sau citit el insu?i documentul." - p. 71 in "Les Fondations de L'Islam - Entre Ecriture et Histoire", Alfred-Louis De Premare, Collection L'Univers Historique, Editions Du Seuil 2002.
^ "Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radical? nu numai a economiei omului primitiv ci, inainte de toate, a economiei sacrului. Intr? in joc alte for?e religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii ?i a P?mantului, etc. Experien?a religioas? devine mai concret?, mai intim legat? de Via??. Marile Zei?e-Mame ?i Zeii cei puternici sau duhurile fecundit??ii sunt mult mai "dinamici" ?i mai accesibili decat Zeul creator. Dar, cum am vazut, in caz de nenorocire extrem?, dup? ce s-a incercat zadarnic totul ?i cu deosebire atunci cand nenorocirea vine din Cer - secet?, furtun?, epidemii - oamenii se intorc spre Fiin?a suprem? ?i ii adreseaz? umil rug?ciuni. Aceast? atitudine nu se intalne?te doar la popula?iile primitive: De fiecare dat? cand vechii evrei traversau o perioad? de pace ?i de prosperitate economic? relativ?, ei se indepartau de Iahve ?i se apropiau de zeii Baal ?i Astarte ai vecinilor lor. Numai catastrofele istorice ii obligau s? se intoarc? spre Iahve. "Iar atunci au strigat iar??i c?tre Domnul ?i s-au tanguit: Am p?c?tuit, c? am p?r?sit pe Domnul ?i am slujit Baalilor ?i Astartelor; izb?ve?te-ne acum din mana vr?jma?ilor nostri, ?i-?i vom sluji ?ie!" (I Samuel, 12, 10). Evreii se intorceau c?tre Iahve atunci cand asupra lor se ab?teau catastrofele istorice ?i atunci cand pericolul aneantizarii sub semnul Istoriei era iminent." - "Sacrul ?i profanul", Mircea Eliade, Ed. Humanitas 1992, p. 116 ("Experien?a Religioas? a Vie?ii")
^ ^a ^b "" - p. 56-57 in "Mahomet", Anne-Marie Delcambre, Serie "Religion et Spiritualite", "Temps et Visages", Desclee de Brouwer 1999.
^ "Meca era celebr? in special pentru templul s?u, Kaaba, ai c?rui patru pere?i destul de scunzi nu sprijineau nici un acoperi?. Acest edificiu deschis era adesea stricat ?i chiar distrus de apa de ploaie care cobora la vale de pe coline. […] In Kaaba, acest imens cub de piatr? neterminat i?i aveau sediul toate puterile supranaturale ale Arabiei. Rocile, in general, erau considerate sedii ale divinit??ilor. Aceasta este semnifica?ia termenului betyla , in ebraic? "beth-El", in arab? "Bayt Ilah"" […] Natura pietroas? a terenului in Arabia de?ertic? poate explica acest cult al pietrelor ca ?i faptul c? piatra neagr? incastrat? in col?ul Kaaba situat in direc?ia sud-est era ?i ea obiect de profund? venera?ie. […] Pelerinajul la Kaaba se f?cea in primul rand pentru a cere protec?ia celor trei Doamne ("rabba") : al-Lat, al-Uzza ?i Manat. Dar exista ?i un Domn ("rab"), st?pan al acestei case ("bayt") de piatr?. Era el oare Habal, prezentat in mod curios de istoria islamic? oficial? drept un idol, o statuet? de corneol? Nu ne explic?m prezen?a lui ?i inc? ?i mai pu?in importan?a acestuia. Nu se aminte?te despre el in Coran in timp ce numeroasele doamne ale Arabiei apar. Se numea el oare deja Al-ilah, Divinitatea? E dificil de reconsituit panteonul Arabiei centrale dinaintea impunerii islamului, gra?ie eforturilor istoriei sfinte islamice din perioada califal? care s-a ocupat s? travesteasc? vechiul cult pentru a-l face irecognoscibil, descurajand astfel orice apropiere cu noul cult musulman, evitand astfel celor care se converteau constatarea c? islamul inceputurilor se grefa pe un cult preislamic ?i asta inc? intr-un mod foarte direct.- p.24-26 in "Mahomet", Anne-Marie Delcambre, Serie "Religion et Spiritualite", "Temps et Visages", Desclee de Brouwer 1999.

[1] "De fapt, Qurai?i?ii vechilor timpuri trebuiau s? fie idolatrii ?i politei?ti. Alah ? cunoscut in alte p?r?i drept o divinitate p?gan? - ar fi deci zeul tutelar al sanctuarului, c?ruia lumea trebuia s? i se inchine, dar in mod obligatoriu in contextul p?gan anterior mesajului profetului Islamului, care este, in principiu, monoteismul cel mai strict." - p. 70 in "Les Fondations de L'Islam - Entre Ecriture et Histoire", Alfred-Louis De Premare, Collection L'Univers Historique, Editions Du Seuil 2002.

[2] "Bibliograful de secol X Ibn al-Nadim spune c? in biblioteca califului al-Mamun un manuscris pe pergament, scris de mana lui Abd-al-Mutalib fiul lui Ha?im, din Meca, men?ionand c? un cutare fiul al unui cutare din tribul Himyar, la Sanaa, ii datora greutatea de 1000 de dirham de argint ?i c?, atunci cand i-a cerut inapoi, acesta i-a restituit datoria. Martori : Alah ?i al-Millan. Autorul nu ne spune totu?i c? a v?zut sau citit el insu?i documentul." - p. 71 in "Les Fondations de L'Islam - Entre Ecriture et Histoire", Alfred-Louis De Premare, Collection L'Univers Historique, Editions Du Seuil 2002.

[3] "Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radical? nu numai a economiei omului primitiv ci, inainte de toate, a economiei sacrului. Intr? in joc alte for?e religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii ?i a P?mantului, etc. Experien?a religioas? devine mai concret?, mai intim legat? de Via??. Marile Zei?e-Mame ?i Zeii cei puternici sau duhurile fecundit??ii sunt mult mai "dinamici" ?i mai accesibili decat Zeul creator. Dar, cum am vazut, in caz de nenorocire extrem?, dup? ce s-a incercat zadarnic totul ?i cu deosebire atunci cand nenorocirea vine din Cer - secet?, furtun?, epidemii - oamenii se intorc spre Fiin?a suprem? ?i ii adreseaz? umil rug?ciuni. Aceast? atitudine nu se intalne?te doar la popula?iile primitive: De fiecare dat? cand vechii evrei traversau o perioad? de pace ?i de prosperitate economic? relativ?, ei se indepartau de Iahve ?i se apropiau de zeii Baal ?i Astarte ai vecinilor lor. Numai catastrofele istorice ii obligau s? se intoarc? spre Iahve. "Iar atunci au strigat iar??i c?tre Domnul ?i s-au tanguit: Am p?c?tuit, c? am p?r?sit pe Domnul ?i am slujit Baalilor ?i Astartelor; izb?ve?te-ne acum din mana vr?jma?ilor nostri, ?i-?i vom sluji ?ie!" (I Samuel, 12, 10). Evreii se intorceau c?tre Iahve atunci cand asupra lor se ab?teau catastrofele istorice ?i atunci cand pericolul aneantizarii sub semnul Istoriei era iminent." - "Sacrul ?i profanul", Mircea Eliade, Ed. Humanitas 1992, p. 116 ("Experien?a Religioas? a Vie?ii")

[Anne-Marie_Delcambre_1999-4] "" - p. 56-57 in "Mahomet", Anne-Marie Delcambre, Serie "Religion et Spiritualite", "Temps et Visages", Desclee de Brouwer 1999.

[5] "Meca era celebr? in special pentru templul s?u, Kaaba, ai c?rui patru pere?i destul de scunzi nu sprijineau nici un acoperi?. Acest edificiu deschis era adesea stricat ?i chiar distrus de apa de ploaie care cobora la vale de pe coline. […] In Kaaba, acest imens cub de piatr? neterminat i?i aveau sediul toate puterile supranaturale ale Arabiei. Rocile, in general, erau considerate sedii ale divinit??ilor. Aceasta este semnifica?ia termenului betyla , in ebraic? "beth-El", in arab? "Bayt Ilah"" […] Natura pietroas? a terenului in Arabia de?ertic? poate explica acest cult al pietrelor ca ?i faptul c? piatra neagr? incastrat? in col?ul Kaaba situat in direc?ia sud-est era ?i ea obiect de profund? venera?ie. […] Pelerinajul la Kaaba se f?cea in primul rand pentru a cere protec?ia celor trei Doamne ("rabba") : al-Lat, al-Uzza ?i Manat. Dar exista ?i un Domn ("rab"), st?pan al acestei case ("bayt") de piatr?. Era el oare Habal, prezentat in mod curios de istoria islamic? oficial? drept un idol, o statuet? de corneol? Nu ne explic?m prezen?a lui ?i inc? ?i mai pu?in importan?a acestuia. Nu se aminte?te despre el in Coran in timp ce numeroasele doamne ale Arabiei apar. Se numea el oare deja Al-ilah, Divinitatea? E dificil de reconsituit panteonul Arabiei centrale dinaintea impunerii islamului, gra?ie eforturilor istoriei sfinte islamice din perioada califal? care s-a ocupat s? travesteasc? vechiul cult pentru a-l face irecognoscibil, descurajand astfel orice apropiere cu noul cult musulman, evitand astfel celor care se converteau constatarea c? islamul inceputurilor se grefa pe un cult preislamic ?i asta inc? intr-un mod foarte direct.- p.24-26 in "Mahomet", Anne-Marie Delcambre, Serie "Religion et Spiritualite", "Temps et Visages", Desclee de Brouwer 1999.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]