U
19 di ferraghju
he u 50
u
ghjornu
di l'annu in u calendariu gregurianu. Restanu 315 ghjorni a a fine di l'annu (316 si he bisestile).
Santu Mansuetu. U Beatu Conradu.
Mansuetu era un vescu di Milanu, mortu dopu a l'annu 680. Altru un si sa.
Conradu era signoru di a cita taliana di Piacenza. Un ghjornu ch'ellu era a caccia cu a moglia, Frosina, piccio focu per fa parte un cignale chi si era intanatu in un machjone. A disgrazia fu chi si alzo una ventosa furibonda e l'incendiu fece gran divasti.
Circonu u culpevule e truvonu un poveru omu chi si facia un carcu di legne minute in i cuntorni. Conradu u lascio cundanna a morte e po, tanagliatu da u rimorsu, ando a dinunciassi prima chi a sentenza fussi eseguita.
Per paga i diguasti fatti da u focu, u signoru di Piacenza ebbe a sacrifica tutta a so ricchezza. Diventati poveri, ellu e a moglia decisenu di cunsacrassi a u serviziu di Diu. Frosina si fece sora di Santa Chjara. Conradu si ne ando cu i Terziarii di San Francescu chi facianu i rimiti in e vicinanze di a cita.
Malgradu chi i Terziarii campessinu a meza furesta, ci eranu ammiratori chi un lasciavanu pace a Conradu. Allora, si ne ando in Sicilia e ci campo 36 anni, prima cum'e infirmieru a l'uspidale di Noto, dopu cum'e rimitu in un locu tra Noto e Hibla duv'ellu morse u 19 ferrazghju 1351.
Etimolugia: da u germanicu "chuon" (arditu) e "rad" (cunsiglieru).
Prutezzione: ernie, sfundature.
[1]