Cuurdinati
:
38°53′30.48″N
16°35′58.2″E
? / ?
Sbagghiu nti la sprissioni: upiraturi < non privistu
Sbagghiu nti la sprissioni: upiraturi < non privistu
? /
Sbagghiu nti la sprissioni: carattiri di puntiggiatura "[" non canusciutu
;
Sbagghiu nti la sprissioni: carattiri di puntiggiatura "[" non canusciutu
|
Cercamu perzuni de
Calabbria
nteressati a scriviri articuli, grandi o picculi, 'n calabbrisi pe' 'u nostru progettu nciclupedicu Wikipedia. Nci potiti scriviri chidu ca voliti (pe' esempiu l'articuli supra 'i cumuni calabbrisi). Ma pe' favuri, lasciati una traduzioni d'i paroli difficili e ndicati 'a pruvenienza de 'a parrata calabbrisi usata. Nun mporta se siti
riggitanu
,
catanzarisu
,
cusentinu
, de
Cutroni
, o de
Vibbu
, sempri calabbrisi siti! Grazi.
|
St'articulu e scrittu n sicilianu standard, si stai circannu l'articulu scrittu n calabbrisi di Parmi (RC), vidi
Calabbria
.
St'articulu e scrittu 'n calabrisi di Polistina (RC), vidi '
.
La
Calabbria
o
Calavria
, macari nnicata o plurali comu
Li Calabbri
, (zoe "
Calabria
" 'n talianu) e la riggiuni cchiu miridiunali di l'
Italia
cuntinintali. La capitali e
Catanzaru
e l'autri citati capulochi di pruvincia sunnu:
Cusenza
,
Cutroni
,
Riggiu Calabbria
e
Vibbu Valenzia
.
Tali popolazioni dunqui (
Morgeti
-
Itali
-
Ausoni
-
Enotri
, di probabili origini indoeuropei, Italici appartenenti a u gruppu latinu-falisco), abitaanu prevalentementi i zoni costieri. I Lucani (Italici indoeuropei, appartenianu a u gruppu oscu-umbru), abitavanu tra regioni chi da essi pigliaru u nomi di "Lucania", a nord da Calabria. L'entroterra da Calabria (si chiamau in seguitu dai Romani "Bruttium"), fudi abitato principalmenti da i
Bruzi
(di temperamenti bellicosi, chiamati Brutti o Bretti, strettamenti imparentati cui Lucani) oltri cha da genti di origini iberica. U centru nevralgicu di chistu populu era Consentia, l'attuali
Cosenza
, la quali vinni eletta da tribu di Bruzi, dopu chi si coalizzau tra na lega, "capitali" da regione. Fudi poi occupata da i Romani assiemi a u resto da Magna Grecia tro 265 a.C., ma duranti a secunda guerra punica si ribello a Roma e si alleau cu Annibali, pe poi ritornari sutta u controllu da repubblica rumana dopo a sconfitta du condottieru i cartagini.
La storia di la
Calabbria
havi assai punti n cumuni ccu la storia di la
Sicilia
. Nte tempa antichi si distingui nu
periudu grecu
e nu
periudu rumanu
chi cuntinuau nti nu
piriudu bizzantinu
. Nto piriudu 'n cui la Sicilia fu nvasa e duminata di l'
arabbi
la Calabbria ristau armenu furmarmenti na pruvincia di lu
mpiru bizzantinu
, ma lu tirritoriu era lassatu jiri e l'attacchi saracini eranu friquenti, puru siddu si limitavanu a saccheggi e rubbirii. Lu
periudu nurmannu
sinnau l'inizziu di na nova era pa Calabbria. Lu
periudu spagnolu e borbonicu
e nu
periudu modernu
sunnu ancora autri fasi 'n cui la storia da Calabbria si po spartiri.
La Calabbria havi la forma di n'appendici ca si sviluppa di Nord a Sud ppi circa 250 chilomitri longu na fascia di terra ca nun e mai cchiu larga di 80 chilomitri. A Est e dilimitata di lu
Mari Joniu
, e a ovest di lu
Mari Tirrenu
. A Nord cunfina ccu la
Basilicata
e a Sud e siparata di la
Sicilia
ppi lu
Strittu
di
Missina
.
Lu tirritoriu da Calabbria e pi lu cchiossai muntagnusu. La spina dursali e custituita di l'urtimi muntagni e catini di muntagni di l'
Appinnini
. La catina du
Pollinu
, la
Sila
e l'
Asprumonti
sunnu li loca di muntagna cchiu mpurtanti.
A Calabbria davi na superfici prevalentementi collinari, chi si estendi pe il 49,2% du soi territoriu.
Davi ampi zoni montuosi chi coprinu u 41,8% du soi territoriu.
- Tra l'istmu di Catanzaru e u valicu da Limina sorgi a Serre calabbrisi, tra cui spiccanu chida vibonesi chi si spinginu cu doppiu allineamentu montuosu finu a congiungersi direttamenti cu l'Aspromonti; a vetta piu elevata da Serra, u Monte Pecoraro, raggiungi 1423 m;
- Tra la pianura di a Chiana di Sant'Eufemia e di a Chiana di Gioia Tauro si ergi u gruppu du monti Poru 710 m tra zona du sud da provincia di Vibu Valentia;
- a sud infini si ergi l'acrocoro di l'
Asprumunti
la cui vetta chiu elevata, eni u Montaltu o monti Cocuzzu chi raggiungi i 1955 m.
- A chianura chiu grandi da Calabbria eni a Chiana di Sibari.
I Chianuri coprunu u 9% du soi territoriu e sugnu tutti di modestu estensioni. I muntagni occupanu circa u 41%.
U stemma da
Regione Calabria
(approvatu e adottatu in versioni definitiva cu a Leggi Regionali u 15 giugno 1992, n. 6) racchiudi in cornici ovali i quattro di simbuli che rappresentanu a Calabria:
disposte con riferimento a chi le guarda:
- U pinu laricio, poggianti supa na linea dritta. Alberu tipicu da foresta da Sila e du Pollinu.
- A colonna cu capitellu doricu, poggianti supa na linia ondulata. Simboleggia u spendori di l'eta da
Magna Grecia
e a sua eredita.
- A cruci bizantina (piu correttu saria a
Cruci (araldica)
). Ricorda u periudu cha Calabbria facia parti di l'imperu bizantinu e rappresenta, insemi a
Puglia
, nu ponti tra Occidenti e Orienti.
- A cruci potenziata; presenti sia tro stemma da Calabbria Citra cha chidu da Calabbria Ultra (anchi Calabria Ulteriori) do tempu di
Normanni
ricorda u valori di dodicimila Crociati calabbrisi chi, sutta la guida di Boemondo Duca di Calabria, combattiru pe la liberazioni di u Santu Sepolcru duranti a prima crociata. Chistu simbolu e anchi presenti tre stemmi da provincia di Provincia di Catanzaru, Cosenza, Riggiu Calabbria e Vibu Valentia.
[1]
- U pino laricio (
Pinus nigra laricio
)
- U capitello dorico
- A cruci bizantina
- A cruci potenziata
- ↑
La Regione Calabria, n. 4-5,
op. cit.
, p. 44
- ↑
La classifica dei redditi nei comuni capoluogo di provincia:regione Calabria - Il Sole 24 ORE