Umor

Umorul (lat. humor = umezeal? ) are un caracter specific prin solu?ii nea?teptate, caraghioase poate produce ilaritate. Persoanele cu umor sunt acele persoane care prin comportare sau verbal prin anumite contexte declan?eaz? rasul . Sim?ul umorului este influen?at de tradi?iile, cultura, istoria unui popor , sau difer? dup? pozi?ia pe scara ierarhiei sociale. Umorul difer? de asemenea dup? anumite perioade istorice, multe glume din trecut nemaifiind actuale, au pierdut efectul de a produce hazul. Umorul poate fi ustur?tor prin satir?, ironie, batjocur?, cinic, sau bland binevoitor, plin de in?elegere, autocritic.

Defini?ii ale umorului [ modificare | modificare surs? ]

O defini?ie pragmatic? a umorului, ar fi tot ceea ce produce rasul este umor, acesta poate s? fie un ras despre alte persoane, despre sine insu?i - haz de necaz ; rasul poate avea un caracter binevoitor, sau caustic, ucig?tor, distructiv.
Umorul mai poate fi de un caracter literar, subtil, fin, care poate trece neobservat pe moment sau de anumite persoane lipsite de umor, sau anumite cuno?tin?e.

In Germania umorul german de pe valea Rinului se implete?te cu umorul evreiesc, fiind legate intre ele f?r? a putea face distingere clar?.

Defini?ia lui ?Otto Julius Bierbaum” (scriitor german , 1865 - 1910) Umorul subliniaz? t?ria ?i sl?biciunea f?cand totodat? leg?tura intre ele; umorul ia na?tere in situa?iile de criz?, neputin?a de a rezolva anumite probleme, rasul fiind provocat de solu?iile gre?ite de rezolvare a lor, p?strand mai departe voia bun? ?i optimismul.
Sigmund Freud (1856?1939), psihoanalitic austriac, cacterizeaz? umorul, precizand c? rasul este o automangaiere ?i c? umorul nu este ceva care ne u?ureaz? suflete?te ca anecdotele sau glumele, ci umorul este ceva m?re?, in?l??tor o realizare deosebit? a intelectului de triumf asupra nar?ismului a c?rei tr?s?tur? principal? este producerea ilarit??ii.
Christopher Fry: "Umorul este refugiul din fa?a dezn?dejdii"
In anul 480 i.e.n. Xerxes I regele per?ilor amenin?? in b?t?lia de la Thermopyle pe greci, eu am ata?i arca?i c? s?ge?ile lor vor intuneca soarele la care regele spartan Leonidas cu atat mai bine, atunci vom lupta in umbr? , Leonidas va muri pe campul de lupt?.

Istoric [ modificare | modificare surs? ]

In via?a cultural? a grecilor antici au ap?rut reprezenta?ii publice ca in teatru, la s?rb?tori festive sau pe strad?, b?rba?i cu spiritul umorului care au incepand s? ironizeze imitand cet??eni de vaz? ai ora?ului, producand astfel ilaritate in randul trec?torilor. Culegere scris? de anecdote, a fost descoperit? deja in anul 550 i.e.n. Filozofii mari din antichitate ca Platon , Aristoteles ?i Pythagoras au c?utat limitarea rasului grosolan in favoarea ironiei cultivate, fine, subtile.
In dreptul roman era categoric interzis ironizarea ?i facerea de ras a patricienilor romani, astfel Cicero era prev?z?tor cu glumele sale moderate, care putea determina sfar?itul carierei de orator, pe cand umorul in comediile lui Plautus era mai apropiat de popor glumele sale avand mai mult un caracter de carnaval.
In Evul Mediu ?i perioada Rena?terii umorul este treptat indep?rtat de la cur?ile monarhilor ?i de biseric? . Func?ia bufonului de la curtea regelui pierde din importan??, rasul era considerat in m?n?stire ca un lucru obscen , care impiedica t?cerea ?i lini?tea in meditare a c?lug?rilor , cu toate acestea s-au g?sit in biblioteci culegeri de anecdote.
Astfel in aceast? perioad? umorul devine o cultur? a poporului de rand, care este prezentat prin carnavaluri, balciuri. Exist? culegeri de glume ustur?toare, cu replici scurte din popor la adresa celor excentrici, culese din birturi, sau alte locuri de adunare a mul?imii.
In timpul reforma?iei bisericii, umorul a fost din nou folosit ca muni?ie pentru sprijinirea principiilor ideologice ?i c?utand s?-?i fac? adversarul de ras, aceasta fiind ins? f?cut? cu oarecare m?sur?, o discu?ie teologic? controversat? fiind faptul dac? cumva in timpul s?u Isus a ras.
In timpul iluminismului (sec.XVII-XVIII) umorul a fost tratat la inceput ca un act gre?it, nedemn fa?? de seriozitate ?i argumenta?ia logic?. Rasul de aceea in adunarea na?ional? francez? era interzis, fiind apoi treptat tot mai des folosit in discreditarea adversarului politic.
In Germania in timpul anului 1819 ?i a Revolu?iei din 1848 a avut loc o adev?rat? explozie a num?rului de caricaturi, satire, foiletoane umoristice, cu toate m?surile Cenzurii de la Karlsbad (1819) , mi?carea democrat? critic? aristrocra?ia ?i absolutismul . Prin parlamentarii care erau ale?i ca reprezentan?i ai poporului are loc o apropiere intre umorul popular ?i cel al claselor superioare, acestea influen?andu-se reciproc.