Tenor

Gama vocal?
reprezentat? pe claviatur?

Soprano

Contratenor sau Mezzo-soprano

Tenorul este cea mai inalt? voce b?rb?teasc?, sau ?i cant?re?ul cu o astfel de voce.

Etimologic, numele provine din latinescul "tenere", care se traduce cu ?a ?ine”. In perioada medieval? ?i in polifonia rena?terii tenorul era vocea de baz? (vocal? sau instrumental?), celelate voci fiind calculate in rela?ie cu aceasta. Tenorul ?inea adesea note prelungi ?i constituia, prin melodia sa, a?a numitul ?cantus firmus”. Mai tarziu va fi inlocuit in polifonie de sopran?.

Incepand cu secolul XV, termenul de tenor incepe s? desemneze vocea masculin? care cant?, n?scandu-se astfel o nou? tipologie de voce masculin?.

Generalit??i [ modificare | modificare surs? ]

O defini?ie mai complex? a tenorului: un cant?re? masculin cu un ambitus vocal ce porne?te de la Do din octava mic? ?i merge pan? in La din octava I in muzica coral?, sau pan? in Do2 ( tenor C , tenor high C ) in muzica de oper?.

Cu toate acestea, ambitusul nu este singura caracteristic? definitorie a vocii de tenor. Un rol important in stabilirea tipului de voce la un tan?r cant?re? il are timbrul vocal, precum ?i pasajul, sau punctul de tranzi?ie ( passaggio ). La baz? trebuie s? stea ?i ?es?tura tan?rului cant?re?, adic? por?iunea de note unde acesta se simte cel mai bine ?i unde timbrul este de cea mai bun? calitate.

Este recunoscut in general c? pasajul la tenor are loc in preajma lui Fa#1. Aici are loc ruptura de voce. Marii profesori de canto, dar ?i marii tenori pun un accent foarte important pe rezolvarea pasajului, unanim recunoscand c? rezolvarea lui este cheia succesului. Rezolvarea acestuia este un proces de durat?. Printre secretele utilizate in aceast? trecere amintim: laringele jos pozi?ionat, faringele larg deschis, centrarea coloanei sonore, cantatul in masc?, sombrarea/intunecarea sunetului, verticalizarea pozi?iei de cantat, preg?tirea mental? a pasajului.

Ludovic Spiess men?iona la inceputul lucr?rii sale importan?a ambitusului necesar pentru abordarea diverselor roluri. Drept curiozit??i iat? cateva dintre notele extreme care apar in repertoriul rolurilor de tenor. Limita de jos a tenorului este situat? teoretic la do din octava mic?, cu toate c? rareori linia muzical? coboar? sub re, re bemol. Cea mai extrem? not? grav? este la din octava mare, not? intalnit? in roluri mai pu?in cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opus?, in acut, acuta cea mai des intlnit? la tenori este si bemol1. Adeseori apar: si-ul natural 1 ?i celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun ?i note cu mult mai rare, care apar de obicei in repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extrem? in acut este fa2, intalnit? in rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini.

Tipuri de tenori [ modificare | modificare surs? ]

In func?ie de calit??ile vocale (ambitus, volum, culoare) dar ?i de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat in aproximativ ?ase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul dramatic, tenor eroic, tenorul buff.

Tenor lirico-lejer [ modificare | modificare surs? ]

"Este cea mai u?oar? voce de tenor ?i de un caracter mai mult tandru decat pasionat". (Basu)

Alte denumiri:

tenor de gra?ie (? tenore di grazia ”), tenor lejer, ? light-lyric tenor ”, ? Rossini tenors ”

Descriere:

voce u?oar?, luminoas? ?i agil?
voce capabil? de agilit??i, ornamente ?i pasaje de coloratur?
voce ce ajunge cu u?urin?? in acut
ambitus: do - re2
repertoriu: baroc, Mozart, Rossini, Bellini, Donizetti

Roluri:

Belmonte ( R?pirea din serai , W.A. Mozart)
Don Ottavio (Don Giovanni, W.A. Mozart)
Ferrando (Cosi fan tutte, W.A. Mozart)
Gerald (Lakme, L. Delibes)
Lindoro (L’Italiana in Algeri, G. Rossini)
Don Ramiro (La Cenerentola, G. Rossini)
Almaviva (Il Barbiere di Siviglia, G. Rossini)
Tebaldo (I Capuleti e i Montecchi, V. Bellini)
Arturo (I Puritani, V. Bellini)
Ernesto (Don Pasquale, G. Donizetti)
Tonio (La Fille du Regiment, G. Donizetti)
Nemorino (L’Elisir d’Amore, G. Donizetti)

Tenori:

Juan Diego Florez, Fritz Wunderlich, Rockwell Blake, William Matteuzzi, Luigi Alva, Gregori Kunde, Tito Schipa, Francisco Araiza

Tenor liric [ modificare | modificare surs? ]

Alte denumiri:

? tenore lirico ”, ? lyric tenor ”

Descriere:

voce gra?ioas? ?i briliant?
voce mai puternic? decat a tenorului de gra?ie, dar nu foarte intunecoas?
lejeritate in pasaj
ambitus: do - do2

Roluri:

Tamino (Die Zauberflote, W.A. Mozart)
Idomeneo (Idomeneo, W.A. Mozart)
Pollione (Norma, V. Bellini)
Edgardo (Lucia di Lammermoor, G. Donizetti)
Alfredo (La Traviata, G. Verdi)
Duca di Mantova (Rigoletto, G. Verdi)
Italian Singer (Der Rosenkavalier, R. Strauss)
Rinuccio (Gianni Schicchi, G. Puccini)
Rodolfo (La Boheme, G. Puccini)
Lenski (Evgheni Onegin, P.I. Tchaikovsky)
Hoffmann (Les Contes d’Hoffmann, J. Offenbach)
Romeo (Romeo et Juliette, C.F. Gounod)
Faust (Faust, C.F. Gounod)
Nadir (Les Pecheurs de Perles, G. Bizet)

Tenori:

Luciano Pavarotti, Jose Carreras, Rolando Villazon, Roberto Alagna, Marcelo Alvarez, Alfredo Kraus, Beniamino Gigli, Nicolai Gedda

Tenor spint [ modificare | modificare surs? ]

Alte denumiri:

tenor spinto-liric, tenor spinto-dramatic, tenor eroic (? heroic tenor ”), ? Lyric-dramatic tenor ”

Descriere:

voce de tenor liric capabil? de culori mai eroice, dramatice
voce plin?, situat? la grani?a dintre tenorul liric ?i cel dramatic
ambitus: do-do2

Roluri:

Enzo (La Gioconda, A. Ponchielli)
Don Jose (Carmen, G. Bizet)
Alvaro (La Forza del Destino, G. Verdi)
Don Carlo (Don Carlo, G. Verdi)
Riccardo (Un ballo in Maschera, G. Verdi)
Manrico (Il Trovatore, G. Verdi)
Andrea Chenier (Andrea Chenier, U. Giordano)
Turiddu (Cavaleria Rusticana, P. Mascagni)
Canio (I Pagliacci, R. Leoncavallo)
Luigi (Il Tabarro, G. Puccini)
Dick Johnson (La Fanciulla del West, G. Puccini)
Des Grieux (Manon Lescaut, G. Puccini)
Pinkerton (Madama Butterfly, G. Puccini)
Mario Cavaradossi (Tosca, G. Puccini)

Tenori:

Aureliano Pertile, Enrico Caruso, Carlo Bergonzi, Spiess Ludovic, James Aragal, Giuseppe di Stefano, Vasile Moldoveanu , Cornel Stavru, Mario Lanza, Giacomo Lauri-Volpi

Tenor dramatic [ modificare | modificare surs? ]

Alte denumiri:

tenor de for?? (?tenore di forza”), ?tenore robusto”

Descriere:

voce puternic?, dramatic? cu timbru intunecos (?darkness”)
timbru aproape baritonal ce trebuie s? p?trund? ?i s? fac? fa?? unei orchestre ?i unei scriituri orchestrale impresionante
ambitus: do ? do2

Roluri:

Samson (Samson et Dalila, C. Saint-Saens)
Calaf (Turandot, G. Puccini)
Radames (Aida, G. Verdi)
Othello (Othello, G. Verdi)

Tenori:

Franco Bonisolli, Mario del Monaco, Franco Corelli, Placido Domingo, Giuseppe Giaccomini, Jose Cura

Heldentenor [ modificare | modificare surs? ]

Alte denumiri:

tenor wagnerian

Descriere:

voce bogat? in armonice, puternic? ?i dramatic?
echivalentul german al tenorului dramatic italian
timbru baritonal ce trebuie s? p?trund? ?i s? fac? fa?? unei orchestre ?i unei scriituri orchestrale impresionante
ambitus: Si - si2

Roluri:

Florestan (Fidelio, L. Beethoven)
Tannhauser (Tannhauser, R. Wagner)
Lohengrin (Lohengrin, R. Wagner)
Parsifal (Parsifal, R. Wagner)
Tristan (Tristan und Isolde, R. Wagner)

Tenori:

Ramon Vinay, Helge Roswaenge, Bernd Aldenhoff, James King, Lauritz Melchior, Wolfgang Windgassen, Jon Vickers, Ben Heppner

Tenor buff [ modificare | modificare surs? ]

Alte denumiri:

tenor comic, Tenorbuffo sau Spieltenor , tenor secund

Descriere:

abilitatea de a crea diferite voci pentru diferite caractere
abilit??i actorice?ti deosebite
ambitus: do - la2

Roluri:

Don Basilio (Le Nozze di Figaro, W.A. Mozart)
Monostatos (Die Zauberflote, W.A. Mozart)
Pedrillo (Die Entfuhrung aus dem Serail, W.A. Mozart)

Do-ul tenorului [ modificare | modificare surs? ]

Do-ul tenorului ( englez? : ? tenor high C ”) este nota situat? la o octav? fa?? de do-ul central al pianului (do2 din octava II, cu toate c? in nota?ia modern? apare in partitur? drept do3 din octava III.

Gilbert Duprez este primul tenor men?ionat in literatura de specialitate care a atins do-urile inalte din Guillaume Tell de Gioachino Rossini pe voce de piept (? Ut de poitrine ”, ? do di petto ”, " Bruststimme "). To?i preceden?ii lui Duprez cantau do-urile in voce de cap (" Kopfstimme "), iar incercarea acestuia nu o fost pe placul multora. Se spune c? insu?i compozitorul, surprins nepl?cut de tentativa tenorului, ar fi spus c? do-ul acestuia a sunat ca ?or?c?itul unei g?ini c?reia tocmai i s-a t?iat gatul”.

Do-urile inalte sunt pres?rate prin toat? literatura de oper?. Uneori tenorii i?i transpun ariile mai jos, sau prefer? s? cante in falset. Cel mai negru co?mar r?mane pentru to?i tenorii ruperea acutului. Diferite arii, in special aria florii din Carmen, ii pricinuia chiar marelui Caruso mari dificult??i. De fiecare dat? cand o canta ?i ajungea la sfar?itul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, ?acuta se pref?cea in ??nd?ri”, ?i aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezenta?ie. Dar, ?i atunci cand tenorul nimere?te acuta ?i o ?ine prelung, momente ca acesta sunt a?a de excitante, incat publicul r?zbucne?te prematur in aplauze ?i ova?ii.

De la natur? femeile au voci inalte iar b?rba?ii au voci joase. De aceea, dac? o voce masculin? este in stare s? cante atat de sus ?i cu o a?a putere, aceasta este un fenomen rar ?i aproape nenatural.

In secolul XX Alfredo Kraus, Franco Corelli, Jussi Bjoerling, Giuseppe di Stefano au fost tenori care se pot mandri cu do-urile lor. Marele Enrico Caruso a avut unele slabiciuni la acest punct, dar a muncit din greu pentru a-?i dezvolta acutele. ?Lombardi i-a dest?inuit cant?re?ului toate secretele unei emisiuni bune in toate registrele sonore, chiar ?i in cele mai inalte, i-a ar?tat cum se respir? ?i i-a demonstrat necesitatea unei relax?ri a maxilarului inferior... inainte de incheierea stagiunii, acutele lui Caruso incepur? s? fie emise mai degajat, iar dup? cateva luni i-a disp?rut acea ruptur? a vocii” . Un alt "munte sacru", Placido Domingo, este recunoscut pentru faptul c? "ciupe?te" do-urile. Unele p?reri ironice il numesc in glum? "Si-mingo". Pavarotti s-a consacrat la Metropolitan in rolul lui Tonio din "La Fille du Regiment" de Donizetti, rol binecunoscut pentru aria ?Pour mon ame”, aria cu nou? do-uri, numit? ?i ?Muntele Everest”. Tenorul peruan Juan Diego Florez a reu?it performan?a de a bisa aria in 2007 la Scala di Milano.

Istoria tenorilor men?ioneaz? ?i un caz tragic: tenorul Adolphe Nourrit a fost prim-tenorul Parisului pan? atunci cand Duprez a reu?it s? ating? pentru prima dat? ? do di petto ”. Analele tenorilor spun c? acesta s-ar fi sinucis aruncandu-se pe fereastr?, in urma incerc?rilor disperate dar nereu?ite de a ajunge la celebra ?i mult aclamata acut?.

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

Key, Pierre V.R. Caruso, Editura Muzical? a uniunii compozitorilor, Bucure?ti 1966
Iftene, Liviu Valentin. Tenorul ?i ?foametea publicului pentru acute”, Universitatea Transilvania din Bra?ov, Facultatea de Muzic?, Sesiunea de comunic?ri ?tiin?ifice studen?e?ti, Bra?ov, 2008
Sava, Iosif. Cu Ludovic Spiess prin teatrele lirice ale lumii, Editura Muzical?, Bucure?ti 1989
Tenor - the highest of the male voices, sursa Internet, adresa [1]
Daniel J. Wakin, The Thrills, the chills, the high C, sursa Internet, adresa [2]

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Defini?ie pe dexonline.ro

Portal Opera