De?i acest articol con?ine o list? de referin?e bibliografice, sursele sale r?man neclare deoarece ii lipsesc notele de subsol . Pute?i ajuta introducand cit?ri mai precise ale surselor.

?ara Romaneasc?
Цара Р?м?н?скъ ?ara Rumaneasc?
1330  ?  1859 →
Drapel Stem?
Harta ??rii Romane?ti in jurul anilor 1390
Principatul ??rii Romane?ti in 1812
Capital?	Campulung , Curtea de Arge? , Targovi?te , Bucure?ti
Limb?	Limba slavon? (de jure) Limba roman? (de facto) Limba greac? (la ora? in perioada fanariot? )
Religie	cre?tinism ortodox [*] ​
Guvernare
Form? de guvernare	monarhie electiv?
Domn
- 1310 ? 1352	Basarab I (primul)
- 1859 - 1862	Alexandru Ioan Cuza (ultimul)
Istorie
inceputul domniei lui Basarab I	1330
dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza	24 ianuarie/5 februarie 1859 1859
In prezent parte din
Romania
Modific? date / text

?ara Romaneasc? sau Rumaneasc? , cunoscut? istoric ?i ca Ungro-Vlahia ( Zemli Ungrovlahiskoi in actele slavone), iar in limbile str?ine Valahia (in german? Walachei , in englez? Wallachia , in francez? Valachie ^[a] ) este un stat ap?rut in Evul Mediu , al c?rui teritoriu a fost ini?ial limitat in nord de Mun?ii Carpa?i ?i de o linie pornind din Mun?ii Vrancei pan? la r?s?rit de cetatea Chilia inclusiv (mai tarziu de raurile Milcov , Putna ?i Siret ), in sud de Dun?re de la Turnu-Severin pan? la Silistra inclusiv, iar la est de Marea Neagr? (mai tarziu de Dun?re ?i de limitele raialei Ibrahilei sau Proilavonului , adic? Br?ilei ). Locuitorii s?i foloseau endonimul de ? rumani ”, exonimele uzuale utilizate pan? in epoca modern? fiind ? vlahi ” sau mai savant ?i recent ?valahi”. Moldovenii ii numeau ?munteni”.

In zilele noastre, denumirea se refer? exclusiv la zona geografic? din sudul Romaniei moderne, dintre Dun?re, Carpa?i ?i raurile Milcov, Putna ?i Siret.

?ara Romaneasc? a existat intre secolele al XIV-lea ?i secolul al XIX-lea timp de mai bine de 500 de ani, ea incepandu-?i existen?a ca stat independent odat? cu B?t?lia de la Posada in jur de 10 noiembrie 1330, ?i incheindu-?i existen?a ca stat (devenit autonom dar tributar Imperiului Otoman ) la data de 24 ianuarie / 5 februarie 1862 , cand, dup? trei ani de uniune personal? cu Moldova , s-a unit cu aceast? ?ar? pentru a forma bazele Romaniei moderne.

Istoria Romaniei
Acest articol este parte a unei serii
Preistoria pe teritoriul Romaniei
Epoca pietrei
Epoca bronzului
Epoca fierului
Dacia
Cultura ?i civiliza?ia dacic?
R?zboaiele daco-romane
Dacia roman?
Originile romanilor
Evul Mediu timpuriu in Romania
Formarea statelor medievale
??rile Romane in Evul Mediu
?ara Romaneasc?
Principatul Moldovei
Domina?ia otoman?
??rile Romane la inceputul epocii moderne
Epoca fanariot?
Modernizarea ??rilor romane
Regulamentul Organic
Revolu?ia Roman? de la 1848
Principatele Unite
R?zboiul de Independen??
Regatul Romaniei
Primul R?zboi Mondial
Unirea Basarabiei cu Romania
Unirea Bucovinei cu Romania
Unirea Banatului cu Romania
Unirea Transilvaniei cu Romania
Romania in al Doilea R?zboi Mondial
Comunismul in Romania
Ocupa?ia sovietic? a Romaniei
R.P. Roman?/R.P. Romin?
R.S. Romania
Revolu?ia Roman? din 1989
Romania dup? 1989
Vezi ?i
Istoria romanilor
Istoria militar? a Romaniei
Istoriografia roman?
Portal Romania   v   ?   d   ?   m

Etimologie ?i denumiri

Str?inii denumeau ?ara Romaneasc?: ?Walachei”, ?Wallachia”, ?Valacchia”, ?Valachie” sau ?Iflak-eli”, denumiri romanizate ca Valahia . Aceast? denumire, de origine germanic?, nu desemna numai ?ara Romaneasc? ci multe alte ??ri locuite de popula?ii latine?ti in contact cu germanicii, de la Marea Nordului (?Valcheren”) pan? la Marea Neagr? (??rile romane) trecand prin sudul Germaniei (?Walchengau”, ?Walchensee”) ?i prin spa?iul iliric (?Vlasina”, ?Vlahina”, ?Vla?ka”, ?.a.m.d.). C?rturarii ?i cartografii medievali deosebeau Ungro-Vlahia (adic? Vlahia dinspre Ungaria, anume ?ara Romaneasc?), pentru a nu o confunda cu Moldova numit? ?i Bogdano-Vlahia (adic? Vlahia intemeiat? de voievodul Bogdan de Dolha al Maramure?ului ), sau cu Transilvania . ^[3]

In documentele latine?ti era cunoscut? ca Transalpina (adic? dincolo de Alpii Transilv?neni , cum numeau occidentalii Carpa?ii meridionali). Dup? numele primului domnitor Basarab I , unii numeau ?ara Romaneasc?: Basarabia sau ?ara Basarabeasc? , nume conservat de moldoveni pentru regiunea malurilor Dun?rii ?i M?rii Negre (numit? de turci Bugeac ), dup? ce au ob?inut-o in timpul domniei lui Alexandru cel Bun . Moldovenii numeau ?ara Romaneasc? Muntenia , iar turcii ii spuneau Iflak sau Kara-Iflak , in timp ce Moldovei ii spuneau Bogdan Iflak . Polonezii numeau ?ara Romaneasc? Basarabia , iar pe Moldova o numeau Volohia ^[4] .

Denumirea de Valahia a ap?rut mai intai in cronicile arabe din secolul al XIII-lea ; in loc de ?aratul Vlaho-Bulgar arabii men?ionau in scris doar Valahia, cu indicarea precis? a coordonatelor geografice ar?be?ti (47° ?i 30 minute longitudine ?i 50° latitudine) ?i cu specificarea faptului c? Valahia se numea in arab? ?al-Awalak" iar locuitorii ?ulaqut" sau ?ulagh". ^[5] Intr-o alt? cronic? arab? (Rashid ad-Din) s-a mentionat cucerirea Valahiei in jurul anului 1270, de c?tre t?tarii lui Nogai; tot Rashid men?ioneaz? c? t?tarii au trecut prin ?ara ?qara ulagh” (vlahii negri) ?i au intrat in Transilvania unde i-au infrant pe ?ulagh” (vlahi). ^[6]

Frontiere

In vremea form?rii sale, voievodatul se m?rginea spre nord-vest peste Carpa?ii Meridionali ?i o parte din Carpa?ii Orientali cu Regatul Ungariei ; spre sud, peste Dun?re , cu ?aratele bulgare de la Vidin ?i T?rnovo; iar la est, tot peste Dun?re , cu Despotatul Dobrogei , ?i cu Marea Neagr? la nordul gurilor Dun?rii . Ulterior, peste Dun?re, la sud ?i la est, s-a invecinat cu Imperiul Otoman dup? ce acesta a cucerit respectivele ?inuturi. Frontierele au cunoscut fluctua?ii, voievozii ??rii Romane?ti de?inand sporadic ?i teritorii la nord de Carpa?i (cum ar fi ?ara F?g?ra?ului ?i Amla?ul, f?r? a le incorpora ins? ??rii Romane?ti). Intre 1390 ?i 1422 Mircea cel B?tran ?i fiii s?i, Mihail I ?i Radu Praznaglava , au st?panit ?i Despotatul Dobrogei , a c?rui frontier? sudic? a fost deplasat? spre nord in acest r?stimp de cuceririle otomane, din zona Varnei pan? in zona Constan?ei . Dup? 1422 intreaga Dobroge a trecut in st?panirea otomanilor pan? in 1878, impreun? cu cet??ile Turnu ?i Giurgiu , ?i mai tarziu Br?ila cu zona inconjur?toare, de?inute pan? la 1829. Frontiera nord-estic? a r?mas nedefinit? atata timp cat a fost in desf??urare procesul de constituire a voievodatelor romane?ti din spa?iul extracarpatic, pe baza cnezatelor anterioare vasale ale Ungariei .

Moldova , cel?lalt nucleu al acestei constituiri statale, a ap?rut la cateva decenii dup? ?ara Romaneasc? in zona Baia - Suceava - Str??ine? ?i s-a extins treptat spre est ?i sud. Pe la sfar?itul secolului al XIV-lea ?i inceputul secolului al XV-lea, domnii moldoveni percepeau vama c?tre ?ara Romaneasc? la Barlad , iar domnii munteni percepeau vama c?tre Moldova la Buz?u , cele dou? ora?e aflandu-se la o distan?? considerabil?, ceea ce arat? c? grani?a nu era bine definit? ?i c? nu existau alte targuri intre cele dou? localit??i. ?ara Romaneasc? a st?panit in fazele ini?iale ?i teritoriul denumit ast?zi Bugeac , de?inand temporar cetatea Chilia (pierdut? ins? in fa?a t?tarilor Nogai inainte de sfar?itul domniei intemeietorului ??rii, Basarab I ). De asemenea, Radu cel Frumos a st?panit ?ara Vrancei, el infiin?and aici cetatea Cr?ciuna . In timpul conflictelor cu ?tefan cel Mare , ins?, succesorul s?u, Basarab al IV-lea cel Tan?r , a pierdut acest teritoriu, dup? ce voievodul moldovean a invadat nord-estul Munteniei, arzand ora?ele Br?ila ?i Ramnicu S?rat . Atunci, la 1482, s-a stabilit frontiera ce avea s? r?man? vreme de 370 de ani: de la varful L?c?u?i, de-a lungul raului Milcov pan? la v?rsarea sa in Putna, apoi pe Putna pan? la v?rsarea in Siret ?i pe Siret pan? la v?rsarea in Dun?re. Punctul de vam? muntenesc fusese la acea vreme deja mutat de la Buz?u la Ramnicu S?rat, iar apoi, dup? ce mica a?ezare Foc?ani a c?p?tat statut de targ, avand dou? p?r?i — una moldoveneasc? la nord de Milcov ?i una munteneasc? la sud, el a devenit punct de vam? de ambele p?r?i.

Istorie

Evenimente precursoare form?rii ??rii Romane?ti

O parte a teritoriului ??rii Romane?ti f?cuse parte din Imperiul Roman intre 106 ?i 271, ?i apoi temporar in timpul lui Constantin cel Mare . Dup? retragerea roman?, go?ii au creat un puternic stat atestat printre altele de Cultura Cerneahov . In zona curburii Carpa?ilor s-a descoperit un important tezaur ce atest? venirea lor din zona Uralilor. Atat go?ii, cat ?i alte popoare migratoare ce le-au urmat, au g?sit aici o popula?ie destul de rarefiat?, dar statornic?, in proces intens de romanizare, cu care au coexistat ?i pe care nu au reu?it s? o asimileze. Cronicarul Georgios Kedrenos, relatand lupta (anul 971) dintre varegii lui Sveinald (Sviatoslav) ?i imp?ratul Ioan Tzimiskes, a men?ionat c?: ?au venit la el (inaintea imp?ratului) din Constantia ?i alte cet??i zidite dincolo de Istru, soli cerand iertare pentru faptele rele s?var?ite, predandu-se impreun? cu acele cet??i; primindu-le cu blande?e, imp?ratul a trimis oameni s? le ia in st?panire cet??ile ?i armate suficiente pentru a le p?zi.” Constantia a fost identificat? cu Constantiana Daphne, (lang? Gr?di?tea, jud. C?l?ra?i) ^[7]

Incepand cu secolul XII -lea, Valahia este men?ionat? in izvoarele bizantine, bulg?re?ti, maghiare ?i slavone, iar mai tarziu in cele occidentale, ca fiind regiunea unor state feudale locuite de vlahi ?i conduse de cnezi (mici feudali) ?i voievozi (lideri militari cu autoritate ce cuprindea multiple cnezate), atat la sud ?i est de Carpa?i , cat ?i in interiorul arcului carpatic. Teritoriul ??rii Romane?ti era la acea vreme parte a celui de al Doilea ?arat Bulgar , stat cu o important? component? romaneasc?, dat fiind c? in unele documente ?arii bulgari (cum ar fi Caloian ) sunt denumi?i ?imp?ra?i ai vlahilor ?i bulgarilor”, ?i in acela?i timp strans asociat din punct de vedere cultural cu Imperiul Bizantin . La nord-vest, Transilvania fusese cucerit? inc? din secolele anterioare de Regatul Ungariei , care a construit int?rituri de ap?rare pe linia Carpa?ilor. Marea invazie mongol? din 1241 a declan?at o serie de evenimente ce aveau s? duc? la formarea ??rii Romane?ti. In primul rand, ea a sl?bit semnificativ atat ?aratul bulgar cat ?i principalul s?u rival, Ungaria. Muntenia a ie?it de sub autoritatea ?arului de la Tarnovo, fiind dominat? de mici feudali ce pl?teau tribut mongolilor sau erau vasale regelui maghiar. Ungaria a trebuit s? abandoneze ideea de a-?i extinde autoritatea pan? la Marea Neagr? , limitandu-se s? aduc? al?turi de secui , pentru int?rirea frontierei carpatice, ?i imigran?i din Sfantul Imperiu Roman , denumi?i sa?i . Ea a cucerit ins? de la ?arii bulgari Belgradul ?i Oltenia (ultima organizat? ulterior sub numele de Banatul de Severin ).

Ungaria nu reu?ea s? controleze bine nici acest banat de Severin, astfel c? regele maghiar Bela al IV-lea a incercat s? aduc? in zon? pe Cavalerii Ioani?i . Diploma acordat? la 2 iunie 1247 acestora men?ioneaz? c? pe teritoriul viitoarei ??ri Romane?ti existau cel pu?in patru forma?iuni: voievodatele lui Ioan ?i Farca? , Seneslau ?i Litovoi . Litovoi ?i fratele sau B?rbat s-au luptat cu trupele maghiare la 1285 . In urma acestor lupte Litovoi a murit, iar B?rbat a fost luat prizonier. El s-a r?scump?rat ?i s-a intors la conducere, incetand ins? rebeliunea impotriva suzeranului maghiar.

Formarea ??rii Romane?ti

Contextul istoric

Pe la 1310, Basarab I , fiul unui anume Thocomerius ^[b] , avea s? devin? domnitor atestat al intregului teritoriu al ??rii Romane?ti. Basarab a refuzat s? mai pl?teasc? tribut Ungariei ?i s-a confruntat cu regele acesteia, Carol Robert de Anjou . Acesta din urm? a hot?rat lichidarea statului muntean (pe care il considera o piedic? in calea expansiunii sale spre Marea Neagr?) ?i a strans o armat? pentru a-l readuce pe voievod sub autoritatea sa. De?i ini?ial Basarab s-a retras din cetatea de scaun, el a strans o oaste ?i l-a surprins pe regele maghiar la intoarcerea acestuia in ?ar?, intre 9– 12 noiembrie 1330 , la Posada , distrugandu-i aproape total armata, ^[9] insu?i regele sc?pand dup? ce ?i-a schimbat hainele cu unul din supu?ii s?i. Domnia lui Basarab I a durat pan? in 1352 , el numindu-se Mare Voievod ?i Domn .

B?t?lia de la Posada a constituit r?zboiul de independen?? a ??rii Romane?ti. In urm?torii ani, Basarab ?i succesorii s?i ?i-au extins autoritatea ?i asupra teritoriului dinspre p?r?ile t?t?re?ti , adic? sudul-estul Moldovei de mai tarziu, ?i nordul Deltei Dun?rii cu garnizoana Chilia (teritoriu ce a c?p?tat din aceast? cauz? numele de Basarabia ), ^[10] precum ?i asupra p?r?ii extracarpatice a banatului de Severin. In aceea?i perioad?, navigatorii ?i negustorii genovezi intemeiaz? mai multe scale (contoare) la Dun?re ?i in Marea Neagr?: printre ele, dou? sunt pe teritoriul ??rii Romane?ti: San-Giorgio (azi Giurgiu ) ?i Licostomo (azi Periprava ).

Legenda lui Negru Vod? ?i bazele ei reale

Partea ini?ial? a Letopise?ului Cantacuzinesc , o cronic? datat? cel mai devreme pe la 1568 (deci la peste 200 de ani de la evenimente) relateaz? c? ?ara Romaneasc? a fost fondat? de un anume Radu Negru , voievod din Transilvania care ar fi ?desc?lecat” impreun? cu mai mul?i cnezi ?i ar fi devenit domn al ??rii Romane?ti. Alte izvoare istorice nu atest? niciun domnitor cu acest nume ?i nici vreun cneaz sau voievod ardelean care ar fi devenit domn al ??rii Romane?ti, astfel c? aceast? relatare este considerat? in general a fi o legend?.

Legenda are ins? ?i baze reale, in aceea c?, in anul 1301, in Regatul Ungariei s-a stins dinastia arpadian? . Regii maghiari arpadieni fuseser? toleran?i cu romanii din Transilvania cucerit?, l?sandu-i in general s? se organizeze singuri, in ciuda diplomei papale din 1204 (de dup? cruciada a patra ; act care a definitivat Marea Schism? ), in care ?schismaticii” (ortodoc?ii) erau declara?i eretici ?i supu?i persecu?iilor. Regii angevini, incepand chiar cu Carol Robert, dar culminand ulterior cu Ludovic I , au luat ins? mult mai in serios rolul conferit Ungariei de Sfantul Scaun, acela de ?regat apostolic”, cu misiunea de a r?spandi catolicismul. Romanii, de?i majoritari in Transilvania, erau r?spandi?i in tot teritoriul acelui voievodat ?i nu au reu?it s?-?i formeze o stare (in sensul de p?tur? privilegiat? participant? la conducerea ??rii) cu o baz? teritorial? compact? ?i clar definit?, ci au rezistat presiunilor in ??rile lor — ?ara Maramure?ului, ?ara F?g?ra?ului etc. Unii dintre ei au ales calea pribegiei, astfel mai mul?i cnezi f?g?r??eni, in frunte cu voievozii lor, au hot?rat la inceputul secolului al XIV-lea s? emigreze la sud de Carpa?i (unde deja exista o comunitate de origine transilv?nean?, un anume comes Laurentius fiind atestat pe la 1300 ^[11] ), consolidand voievodatele romane?ti deja separate de ?aratul bulgar aflat in declin, forma?iuni statale in care au fost in pozi?ia de a impune o politic? mai independent? fa?? de regii Ungariei.

Lupta antiotoman?

Spre sfar?itul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman , in timpul domniei sultanului Baiazid I , ?i-a inceput expansiunea in Balcani. Statele cre?tine din zon? s-au v?zut nevoite s? strang? randurile pentru a evita cucerirea de c?tre o mare putere musulman?. Chiar ?i a?a, statele de la sud de Dun?re s-au pr?bu?it rapid unul dup? altul, iar ?ara Romaneasc? s-a v?zut in prima linie de lupt? antiotoman?.

?ara Romaneasc? nu putea strange o armat? suficient de mare pentru a se opune cu succes in lupte in camp deschis marilor armate otomane. Astfel, voievozii valahi au incet??enit tactica p?mantului parjolit , punctat? cu lupte de gheril? care sl?beau incet armata inamic?, atacul final urmand s? se dea intr-un moment nea?teptat pentru acesta, ?i intr-un loc nefavorabil unei desf??ur?ri de for?? corespunz?toare. Tactica a func?ionat prin aceea c? in repetate randuri a convins Poarta c? beneficiile anex?rii ??rii Romane?ti sunt inferioare costurilor umane ?i financiare asociate unei expedi?ii expuse unei astfel de h?r?uiri. Pe de alt? parte, sacrificiile necesare din partea popula?iei locale in vederea aplic?rii ei (depopularea satelor, otr?virea surselor de ap?, sacrificarea recoltelor) f?ceau ca boierimea s? nu accepte s? stea necondi?ionat de partea domnitorului impotriva marelui imperiu, ci s? incerce s? ob?in? pacea in schimbul unor condi?ii (in special, plata unui tribut), ceea ce a avut un impact semnificativ asupra jocului de putere intre domnitor ?i boierime. De aceea, revoltele antiotomane au avut loc de-a lungul timpului in momente in care domina?ia otoman? impacta grav economia ??rii, suficient cat s? produc? nemul?umirea boierimii ?i ralierea sa in jurul domnitorului. ^[12]

Rezisten?a lui Mircea cel B?tran ?i a urma?ilor s?i

Inaintarea otoman? in peninsula Balcanic? a avut loc in ultimele dou? decenii ale secolului al XIV-lea. Imperiul Bizantin a fost redus la un mic teritoriu in jurul Constantinopolului , iar Serbia a c?zut dup? B?t?lia de la Kosovo Polje . Al Doilea ?arat Bulgar fusese divizat in timpul domniei ?arului Ioan Alexandru in trei p?r?i — Despotatul Dobrogei , ?aratul Vidinului ?i ?aratul de la T?rnovo, aflate in conflict unele cu celelalte. Turcii au cucerit T?rnovo in 1393 ?i au ajuns in pozi?ia de a ataca ?i ?ara Romaneasc?, stat care sprijinise anterior atat eforturile de ap?rare ale sarbilor, cat ?i pe cele ale bulgarilor. ^[13] Ini?ial, turcii au efectuat doar cateva expedi?ii de jaf la nord de Dun?re, dar Mircea a stabilit mai intai o alian?? cu regele Poloniei, Władisław Jagiełło (1389) ?i apoi (in 1395) cu cel al Ungariei, cu care anterior rela?iile fuseser? tensionate. Ca r?spuns la aceast? din urm? alian??, otomanii au lansat o campanie semnificativ?, care a fost infrant? de Mircea in b?t?lia de la Rovine in luna mai 1395, dup? ce armata otoman? a fost h?r?uit? ?i manat? spre un loc ml??tinos unde nu s-a putut desf??ura impotriva micii, dar mobilei armate romane, care cuno?tea bine terenul. ^[14] Turcii au reu?it totu?i in acei ani s? cucereasc? ?i Nicopolul (ultima redut? a ?aratului bulgar de la T?rnovo), ?i s? transforme ?aratul de la Vidin in stat vasal.

In aceste condi?ii, regele maghiar, Sigismund de Luxemburg (care intreprinsese cateva campanii in Serbia cu scopul de a-i indep?rta pe turci), a cerut ajutorul Papei pentru declan?area unei cruciade antiotomane. De?i Europa Occidental? era in toiul schismei apusene , Sigismund a reu?it prin eforturi diplomatice, profitand ?i de o perioad? de intrerupere a conflictelor din R?zboiul de 100 de Ani , s? aduc? impreun? armate din Sfantul Imperiu Roman, Burgundia , Fran?a , Anglia ?i Vene?ia , al?turi de cele maghiare ?i romane?ti. Armatele combinate au incercat pentru inceput s? recucereasc? Nicopolul . Experien?a lui Mircea cel B?tran in luptele contra otomanilor nu a fost ins? valorificat?, in fruntea armatelor r?manand Sigismund, artizanul marii alian?e antiotomane, in speran?a c? autoritatea sa ?i titlul s?u regal se vor putea impune in fa?a tuturor ambi?iilor cavalerilor de diverse na?ionalit??i. Nu a fost a?a, Sigismund pierzand controlul asupra avangardei franceze, care s-a avantat mult inspre grosul trupelor otomane ?i a fost distrus?, iar restul armatei s-a risipit. Ca urmare, ?aratul bulgar nu a mai reap?rut, ?i chiar ?i Vidinul a fost transformat in pa?alac turcesc.

Otomanii au mai incercat multiple campanii impotriva ??rii Romane?ti, dar Mircea, aliat atat cu Sigismund cat ?i cu Vladislav al II-lea al Poloniei , a reu?it s? le fac? fa??, cucerind ?i despotatul Dobrogei intre 1406 ?i 1417, mai ales dup? ce Baiazid a c?zut prizonier in urma b?t?liei de la Ankara dus? impotriva Imperiului Timurid din est. Mircea a profitat de ie?irea la mare pentru a comunica ?i pentru a-?i coordona eforturile ?i cu diversele emirate anatoliene inamice otomanilor din vecin?tatea nord-estic? a imperiului. Mai mult, el s-a implicat in luptele pentru succesiunea lui Baiazid dar, dup? infrangerea favoritului s?u, spre sfar?itul domniei sale, ?ara Romaneasc? s-a v?zut din nou confruntat? cu pericolul otoman.

Urma?ii lui Mircea au continuat rezisten?a antiotoman?, in special Mihail I ?i Dan al II-lea , dar indispozi?ia boierimii pentru lupte ce implicau tactica p?mantului parjolit au f?cut ca ?ara Romaneasc? s? accepte s? pl?teasc? tribut otomanilor in scopul p?str?rii autoguvern?rii. Dan al II-lea a avut de infruntat in special tentativele otomanilor de a-l impune pe tron pe Radu Prasnaglava ( Chelul , sau Cap Sec ), un voievod prootoman, care a reu?it in patru randuri s? ia tronul, Dan reu?ind s? revin? ins? de fiecare dat? pan? in 1431. Numero?ii fii ai lui Mircea cel B?tran s-au luptat ins? intre ei pentru tron, dou? linii de succesiune fiind principalele rivale — D?ne?tii (familia lui Dan al II-lea) ?i Dr?cule?tii (familia lui Vlad Dracul).

Ioan de Hunedoara ?i Dr?cule?tii

Perioada de fr?mant?ri din ?ara Romaneasc? a coincis cu o perioad? similar? in principalul s?u aliat antiotoman, Ungaria. In cadrul luptelor dinastice pentru tronul de la Buda, stabilitatea regatului maghiar a fost asigurat? ins? de un nobil ardelean de origine roman?, Ioan de Hunedoara , devenit ban al Severinului, voievod al Transilvaniei ?i comite al secuilor (primul care a cumulat aceste din urm? dou? func?ii). El a intervenit in luptele dinastice din ?ara Romaneasc?, sus?inandu-i pe Dr?cule?ti ?i consolidand domnia lui Vlad al II-lea Dracul (al c?rui fiu, Mircea al II-lea , a ?i participat al?turi de Ioan la b?t?lia de la Varna , b?t?lie care ins? a dus la reorientarea lui Mircea c?tre acceptarea suzeranit??ii otomane, ceea ce l-a determinat pe Ioan s?-l inlocuiasc? cu Vladislav al II-lea ); tot Ioan de Hunedoara l-a insc?unat in Moldova pe Bogdan al II-lea , inconjurand astfel Regatul Ungariei, al c?rui regent devenise, cu voievozi alia?i. Ap?rarea Belgradului i-a adus lui Ioan de Hunedoara faima european?, dar a ?i consolidat cetatea-cheie a ap?r?rii frontierei sudice a Ungariei. ^[15]

Efectele s-au v?zut dup? moartea lui Ioan: urma?ii lui Bogdan ?i Vlad Dracul ( ?tefan cel Mare , respectiv Vlad ?epe? ) au continuat hot?rat lupta antiotoman?, sus?inu?i fiind de fiul lui Ioan, Matia Corvinul , devenit rege al Ungariei ?i care a consolidat regatul ridicand o armat? foarte puternic?. In ?ara Romaneasc?, Vlad ?epe? s-a ridicat impotriva otomanilor in 1459, a declan?at chiar raiduri la dreapta Dun?rii ?i a realizat ceea ce nu reu?iser? crucia?ii cu 65 de ani in urm? — s? ocupe Nicopolul. Expedi?ia otoman? de supunere a lui Vlad s-a soldat in 1462 cu un e?ec r?sun?tor, insu?i sultanul fiind la un pas de a fi ucis in atacul de noapte desf??urat in tab?ra otoman? aproape de capitala Targovi?te . ^[16]

Vlad ?epe? a fost o figur? deosebit de controversat? la vremea sa. Domn autoritar ?i sangeros, apela adesea la pedepse crunte, fiind cunoscut in special pentru aplicarea pedepsei cu moartea prin trasul in ?eap? , o metod? de execu?ie de o cruzime deosebit? chiar ?i dup? standardele vremii. ^[17] V?zandu-?i privilegiile ?i puterea afectate, boierimea nu i-a fost fidel?, uneltind atat impreun? cu otomanii, cat ?i cu puterile occidentale pentru a-l inl?tura de pe tron. El a fost in cele din urm? detronat ?i inlocuit cu fratele s?u Radu cel Frumos , crescut la Constantinopolul c?zut acum in mainile otomanilor ?i devenit capital? a Imperiului. ^[18] Radu cel Frumos ?i urma?ii s?i au fost folosi?i de Poart? impotriva lui ?tefan cel Mare .

Radu de la Afuma?i ?i c?derea Ungariei

Dup? domniile prootomane ale membrilor ramurii lui Radu cel Frumos, infrante in cele din urm? de ?tefan cel Mare (prin victoria din 1481 de la Ramnicu S?rat impotriva lui Basarab ?epelu? ), a venit pe tronul ??rii Vlad al IV-lea C?lug?rul , un alt frate al lui Vlad ?epe?. El a domnit din 1482 pan? in 1495, o domnie lung? in acele vremuri agitate, nesupunerea sa fa?? de otomani fiind pedepsit? de ace?tia prin decapitarea unuia din fiii s?i, Vl?du?, in varst? de doar 16 ani, la m?n?stirea Mihai Vod? . El a fost ins? sus?inut de boierime, dovad? lunga sa domnie, ducand o politic? de echilibru ?i de sus?inere a construc?iei de biserici. Fiul s?u, Radu cel Mare , a avut o domnie similar?: relativ lung? (1495-1508) ?i lini?tit?, acceptat? de boieri ?i de biseric? (a c?rei autoritate a sus?inut-o, infiin?and dou? episcopii ortodoxe, cea de la Ramnicu Valcea ?i cea de la Buz?u ). ?irul acestor domnii lini?tite ?i favorabile infloririi vie?ii culturale s-a incheiat cu cea a lui Neagoe Basarab .

In 1521, otomanii au reu?it s? cucereasc? Belgradul , profitand de sl?birea organiz?rii militare a regatului Ungariei in timpul lui Ludovic al II-lea , un rege slab ?i controlat de nobilime. In condi?iile mor?ii timpurii a domnitorului muntean Teodosie (fiul lui Neagoe Basarab) ?i a luptelor pentru domnie intre diversele fac?iuni boiere?ti, otomanii au incercat s? transforme ?ara Romaneasc? in pa?alac ?i s?-l insc?uneze ca pa?? pe Mehmet-Beg, un pa?? musulman de origine roman?. Impotriva acestor ac?iuni s-a ridicat Radu de la Afuma?i , un urma? al lui Vlad C?lug?rul ?i al lui Radu cel Mare. Mare lupt?tor antiotoman, voievodul Radu de la Afuma?i a luptat impotriva turcilor de circa 20 de ori (conform inscrip?iei de pe mormantul s?u), in b?t?lii ca cele de la ?tefe?ti (pe Neajlov ), Clejani ?i Snagov.

In 1526, regele Ludovic al II-lea al Ungariei a murit in b?t?lia de la Mohacs , b?t?lie soldat? cu invadarea centrului Ungariei de c?tre otomani, iar ?ara Romaneasc? a pierdut principalul aliat puternic impotriva turcilor. De?i Radu de la Afuma?i a fost asasinat de o fac?iune boiereasc? rival? in 1529, Poarta a evitat s? se mai angajeze in conflicte cu ?ara Romaneasc? (dorind s? evite o rebeliune de calibrul celei conduse de Radu), a acceptat autonomia ??rii in schimbul pl??ii haraciului ?i a preferat s? inainteze in Campia Panonic? transformand centrul Ungariei in pa?alacul de la Buda . ?ara Romaneasc? s-a v?zut inconjurat? din toate p?r?ile de Imperiul Otoman ?i de ??rile aflate sub suzeranitatea acestuia (Transilvania ?i Moldova).

Revolta lui Mihai Viteazul ?i R?zboiul cel Lung

Radu de la Afuma?i a reu?it s? evite transformarea ??rii in pa?alac, iar ?ara a r?mas in afara ?Casei Islamului” (teritoriul propriu-zis al Imperiului Otoman, unde se aplica Sharia ) ?i ?i-a p?strat institu?iile judec?tore?ti ?i, mai ales, ecleziastice. Cu toate acestea, pe fondul c?derii Ungariei ?i expansiunii spre apogeu a Imperiului Otoman , regimul de vasalitate al ??rii Romane?ti fa?? de Poart? s-a in?sprit de-a lungul secolului al XVI-lea. Astfel, dac? pan? atunci domnii erau ale?i de marii boieri din ?ar?, ei au inceput dup? c?derea Ungariei s? fie numi?i direct de la Constantinopol (nu doar confirma?i) ?i s? fie v?zu?i de atunci ca simpli func?ionari otomani, nu ca monarhi ai unor state autonome. ^[c] Domniile au inceput s? se cumpere cu bani grei. Mai mult, domnitorul trebuia s? pl?teasc? anual mucarerul mic ?i la trei ani mucarerul mare (pentru confirmarea domniei), iar haraciul a ajuns la suma de 155.000 de aspri (de 3 ori mai mare ca cel pl?tit de Moldova ?i de 10 ori mai mare ca cel pl?tit de Transilvania). Impactul economic a fost unul dur: p?tura mo?nenilor (??ranii liberi ce constituiau clasa de mijloc in economia predominant agrar?) s-a sub?iat, multe sate fiind cump?rate de mari boieri. Un astfel de boier, care ?i-a extins considerabil averea, a fost Mihai Viteazul , ban al Craiovei in timpul lui Alexandru cel R?u ?i care a cump?rat in 1593 domnia. ^[19]

In acela?i an, a izbucnit R?zboiul cel Lung cu o serie de ciocniri intre otomani ?i habsburgi , intai in Balcani. Mihai a declan?at rebeliunea antiotoman? in 1594, ucigand la inceput creditorii turci care veniser? cu el in ?ara Romaneasc? pentru a-?i recupera sumele investite in numirea sa ca domn, dup? care a atacat ?i cet??i din dreapta Dun?rii ( Har?ova ?i Rusciuc ). Dup? ce turcii in frunte cu generalul Sinan Pa?a au reu?it s? cucereasc? Gy?rul , papa Clement al VIII-lea a incurajat o alian?? intre Sfantul Imperiu Roman (condus de imp?ratul habsburg Rudolf al II-lea ) ?i Transilvania principelui Sigismund Bathory . Mihai a aderat la aceast? alian??, ca ?i Aron Vod? al Moldovei, in mai 1595. Boierii trimi?i s? negocieze tratatul ?i-au dep??it atribu?iile ?i au semnat un acord prin care Mihai devenea vasal al lui Sigismund, probabil din dorin?a de a ingr?di puterea domnului sporind-o simultan pe a lor. Cu toate acestea, Mihai a acceptat tratatul, deoarece Transilvania era singurul stat vecin ce ii putea asigura spatele in lupta impotriva turcilor. ^[20]

Marele vizir otoman, Ferhad Pa?a ^{?( d )} , a r?spuns la aceste ac?iuni proclamand din nou ?ara Romaneasc? drept pa?alac turcesc. De?i Ferhad a fost demis ?i executat la scurt timp, succesorul s?u, Sinan Pa?a , a men?inut decizia ?i a pornit cu o armat? de circa 100.000 de oameni s? o pun? in aplicare. Mihai a strans o armat? de 16.000 de oameni, int?rit? cu un contingent de circa 7000 de ardeleni (din care jum?tate secui ) ?i a incercat s? surprind? armata otoman? interceptandu-i inaintarea spre Bucure?ti pe malul Neajlovului . Desf??urat? intr-o zon? ml??tinoas?, b?t?lia de la C?lug?reni s-a incheiat nedecis — de?i a suferit pierderi grele, armata otoman? a r?mas suficient de puternic? incat s? inainteze ?i s? ocupe capitala ??rii Romane?ti. Instalat la m?n?stirea Radu Vod? , Sinan a inceput s? numeasc? func?ionari otomani pentru administrarea noului pa?alac, ?i a ridicat o int?ritur? improvizat?. ^[21] Retras in zona montan?, la Ruc?r , Mihai a primit un ajutor semnificativ din Transilvania, de la Sigismund. Aron Vod? a trimis ?i el cateva mii de solda?i moldoveni, iar armata rezultat? a devenit suficient de mare ?i de puternic? pentru a-i pune pe fug? pe otomani. Ace?tia s-au retras din Targovi?te ?i apoi din Bucure?ti, distrugandu-?i pal?ncile pe care apucaser? s? le construiasc?. Pe malul Dun?rii, b?t?lia de la Giurgiu a fost un dezastru pentru otomani: retragerea dezordonat? peste fluviu s-a soldat cu moartea ?i capturarea a numero?i solda?i, trupele neregulate de achingii disp?rand cu totul din istorie dup? acest dezastru. ^[22]

Dup? alte b?t?lii ?i incursiuni peste Dun?re, Mihai a reu?it s? ob?in? de la otomani recunoa?terea domniei in 1597. A recunoscut vasalitatea acestora, dar ?i pe cea a lui Rudolf al II-lea, dubla vasalitate transformand ?ara Romaneasc? intr-un teritoriu neutru. In 1598, ins?, aliatul s?u Sigismund s-a retras de pe tronul Transilvaniei, l?sandu-l v?rului s?u, Andrei Bathory , sus?inut de Polonia ?i de turci. Coali?ia antiotoman? era ins? sl?bit? astfel prin pierderea unui element-cheie, iar Mihai a primit permisiunea din partea imp?ratului s? p?trund? in Transilvania pentru a-l inl?tura pe Andrei. ^[23] In 1599, el a p?truns cu o oaste muntean? prin Pasul Buz?u , ajungand in zona scaunelor secuie?ti unde a strans inc? o armat? aliat? (intrucat secuii erau nemul?umi?i de pierderea privilegiilor ?i se r?sculaser? deja anterior, la Carnavalul Insangerat ^[24] ). In b?t?lia de la ?elimb?r , Mihai a distrus armata lui Andrei, principele ardelean fiind ucis de secui ca represalii pentru reprimarea revoltei lor de c?tre armatele voievodale. Mihai a devenit guvernator al Transilvaniei in numele imp?ratului Rudolf. Ulterior, din considerente similare, legate de asigurarea alian?ei vecinilor, el a p?truns ?i in Moldova, inl?turandu-l pe Ieremia Movil? , dar in scurt timp nobilii maghiari din Transilvania ?i magna?ii polonezi influen?i in Moldova s-au ridicat impotriva lui Mihai. El a fost invins de ace?tia in b?t?lia de la Mir?sl?u in Transilvania, ?i pe raul Teleajen in ?ara Romaneasc?. Cu domnia pierdut? in toate cele trei ??ri, Mihai a mers la Praga la sfar?itul lui 1600 ?i s-a intalnit cu imp?ratul Rudolf, care i-a ordonat generalului Basta s?-l ajute. Dup? b?t?lia de la Gurusl?u , Mihai era aproape de redobandirea Transilvaniei, cand Basta, un catolic fervent care nu era dispus s? lase ?ara pe mana unui principe ortodox, a comandat asasinarea acestuia. ^[25] De?i ac?iunea sa a fost motivat? mai ales de asigurarea unei for?e capabile s? men?in? independen?a sa fa?? de turci, ?i a fost in?eleas? de nobilime ca motivat? de setea de putere, ^[d] domnia simultan? a lui Mihai, pentru scurt timp, in Moldova, Transilvania ?i ?ara Romaneasc? avea s? fie considerat?, dup? anii rena?terii na?ionale din secolul al XIX-lea, o ac?iune precursoare mi?c?rii na?ionale de unire a teritoriilor locuite de etnici romani.

Rebeliunea lui Mihai a fost continuat? in ?ara Romaneasc? de succesorul acestuia, Radu ?erban , care l-a inlocuit pe Simion Movil? , domnitor pus pe tron de polonezii victorio?i pe Teleajen in 1600. Transilvania a trecut printr-o perioad? fr?mantat?, generalul Basta incercand s? implementeze politici de germanizare ?i catolicizare in principatul multiconfesional ?i multietnic, atragandu-?i adversitatea nobililor maghiari ?i sa?ilor luterani, care au adus pe tron principi favorabili turcilor. Radu ?erban l-a ajutat pe Basta s? ii inving? pe ace?tia in b?t?lia de la Bra?ov . R?zboiul cel Lung a luat ins? sfar?it in 1606, iar Radu ?erban a fost inlocuit la domnie cu Radu Mihnea , in condi?iile in care Poarta a acceptat s? renun?e la transformarea ??rii in pa?alac ?i s? reduc? haraciul. ^[26]

Apogeul domina?iei otomane

Domniile marii nobilimi

Matei Basarab ?i Constantin Brancoveanu , domnitori sus?inu?i de marea nobilime, care au adus ??rii importante progrese culturale.

Evolu?ia tehnologiei r?zboiului, bazat in secolul al XVII-lea din ce in ce mai mult pe armele de foc, a f?cut ca strangerea unei armate eficiente s? fie prea costisitoare pentru voievozii ??rii Romane?ti, astfel c? nu au existat in acea perioad? rebeliuni antiotomane semnificative. Exponen?ial? pentru apari?ia castelor ?i categoriilor sociale militare, formate din militari profesioni?ti, a fost r?scoala seimenilor din 1655, in?bu?it? de Constantin ?erban .

Radu Mihnea a mai reu?it o scurt? ?i vremelnic? unire a ??rii Romane?ti cu Moldova in preajma lui 1623?1627, cand, pe cand domnea in Moldova, a reu?it s? ob?in? domnia ??rii Romane?ti pentru fiul s?u, Alexandru Coconul , care a fost ins? un domnitor ineficient ?i a fost inlocuit (mazilit) de Poart?.

Simultan, marea boierime a c?p?tat for?? din ce in ce mai mare, domnitorii nemaifiind despo?i puternici ?i autoritari ca in trecut, ci exponen?i ai intereselor boierimii. O astfel de domnie a fost cea a lui Matei Basarab , r?mas? in istorie pentru perioada de inflorire cultural? pe care a adus-o, inflorire care a anticipat-o ?i a preg?tit-o pe cea din timpul lui Constantin Brancoveanu .

?ara Romaneasc? a participat la Asediul Vienei din 1683 de partea otomanilor (de?i domnitorul ?erban Cantacuzino era hot?rat s? saboteze efortul otoman), dar infrangerea otomanilor a declan?at declinul Imperiului. ^[27] Sultanul Mehmed al IV-lea a fost detronat de ieniceri, iar puterile cre?tine au inaintat in Campia Panonic?, recucerind Ungaria, pe care au reintregit-o practic ca stat sub monarhia Habsburgilor ; inaintarea lor a fost oprit? de noul mare vizir, Fazıl Mustafa Pa?a , care a recucerit Belgradul . In R?zboiul Ligii Sfinte , ?ara Romaneasc? a incercat s? duc? o politic? de echilibru: expansiunea Austriei Habsburgice (o putere fervent catolic?, care, dup? pacea de la Karlowitz , a anexat Transilvania , desfiin?andu-i autonomia) nu era de natur? s? trezeasc? increderea domnilor romani, dar Imperiul Rus , ajuns la gurile Nistrului , p?rea la acea vreme un imperiu ortodox, succesor al Bizan?ului. Cu toate acestea, domnitorii munteni au dus tratative cu noul vecin, Austria, ?i, in ultimele etape ale R?zboiului Ligii Sfinte, Constantin Brancoveanu a colaborat cu armatele austriece care au ocupat ?ara. In final, el a fost detronat de turci ?i executat la Constantinopol la data de 15/26 august 1714 . Turcii se preg?teau de un nou r?zboi, prin care s? recucereasc? teritoriile pierdute prin tratatul de la Karlowitz; domnitorul insc?unat de ei in locul lui Brancoveanu, ?tefan Cantacuzino , a continuat ins? colaborarea cu austriecii, dand veste Prin?ului Eugen de Savoia despre preg?tirile otomane. ?tefan Cantacuzino a avut aceea?i soart? ca ?i Brancoveanu. ^[28]

Domniile fanariote

Cum nici politica de executare a domnitorilor rebeli nu a mai func?ionat, sultanul Ahmed al III-lea (venit la putere dup? evenimentele de la Edirne ^{?( d )} din 1703), a trecut la aplicarea unui plan deja probat anterior: renun?area la domniile provenite din randul boierimii romane?ti, ?i numirea in schimb a unor domni din influentele familii de inal?i func?ionari, etnici greci , din cartierul Fanar . Aceast? ac?iune a fost continuat? timp de un secol, intrucat a dat pe moment roade — ?ara Romaneasc? nu a mai luat partea altor puteri cre?tine in conflictele lor cu Poarta. In fapt, boierimea, care in secolul anterior i?i exercitase puterea prin intermediul unor domni ale?i ?i controla?i de ea, f?r? tendin?e autoritare, a pierdut semnificativ din putere, intrucat domnitorul a devenit un fel de inalt func?ionar otoman. ^[29] Echilibrul politic intre puterea domnului ?i cea a boierilor a fost spulberat prin desfiin?area sfatului boierilor; statutul de boier, scutit de d?ri, a fost acordat doar celor cu func?ii in aparatul administrativ, ?i ei in mare parte greci fanario?i, in timp ce boierii romani au fost retrograda?i la statutul de mazili .

Dup? Pacea de la Passarowitz ce a urmat R?zboiului austro-turc din 1716–1718 , ?ara Romaneasc? a pierdut Oltenia , anexat? de Imperiul Habsburgic . Imperiul Otoman a recucerit provincia ?i a reanexat-o ??rii Romane?ti dup? R?zboiul Ruso-Turc din 1735?1739 incheiat prin pacea de la Belgrad . Perioada austriac? a Olteniei a fost marcat? pe de o parte de tentativa Imperiului de a-?i impune administra?ia prin intermediul banului numit dintre boierii locali, precum ?i de puternica rezisten?? popular? care s-a manifestat prin intermediul mili?iilor de haiduci care ajunseser? s? fac? legea acolo, ?i a c?ror proliferare a persistat chiar mult dup? revenirea teritoriului in grani?ele ??rii Romane?ti. ^[30]

Perioada a avut ca efect o profund? orientalizare a culturii ??rii Romane?ti ?i dep?rtarea ei de influen?ele occidentale. Unele familii grece?ti s-au stabilit in ?ara Romaneasc? ?i s-au romanizat. In contextul curentului reformator al absolutismului luminat , s-au implementat cateva reforme care s? modernizeze statul ?i s?-l scoat? din Evul Mediu, cu toat? opozi?ia vechilor familii boiere?ti majoritare in Divanul ??rii. Astfel, Constantin Mavrocordat a r?mas cunoscut pentru reforma sa fiscal? ?i eliminarea ?erbiei, ?i a introdus salarizarea dreg?torilor (pentru a evita abuzurile asupra popula?iei). In justi?ie, Mavrocordat a introdus un cod de procedur? denumit protocolul , iar eforturile i-au fost continuate de succesorii s?i, care au introdus ample coduri de legi: Pravilniceasca Condic? a lui Alexandru Ipsilanti (1780) ?i Legiuirea Caragea (1818). ^[31]

Revolu?ia lui Tudor Vladimirescu

Dup? infrangerea lui Napoleon Bonaparte , care a fost exponentul unui mare curent revolu?ionar ?i na?ionalist in intreaga Europ?, controlul asupra continentului a fost preluat de Sfanta Alian?? , o alian?? ce avea scopul de a evita r?zboiul pentru reglementarea problemelor intre marile puteri, ?i pentru a conserva status quo-ul la nivel european, asigurandu-?i ajutorul reciproc pentru in?bu?irea unor eventuale revolte na?ionale in zone problematice, cum erau Italia, Polonia ?i Balcanii. ?arul Alexandru I al Rusiei , devenit cel mai puternic suveran de pe continent, se afla in pozi?ia de a extinde influen?a imperiului s?u in Peninsula Balcanic? in detrimentul otomanilor, ?i avea la dispozi?ie ?i mijloacele necesare: se putea erija in protectorul ortodoc?ilor de pe teritoriul Imperiului Otoman, incurajandu-i discret s? se r?scoale impotriva otomanilor. ^[32]

In ?ara Romaneasc?, domnitorii fanario?i au fost imp?r?i?i — unii au r?mas fideli Imperiului Otoman in cadrul c?ruia au avut o ascensiune care le-a adus domnia, dar al?ii au aderat la mi?c?rile na?ionaliste grece?ti care vizau eliberarea poporului grec de sub domina?ia turceasc?; puternic incurajat? de la Petersburg , Eteria a ac?ionat ?i pe teritoriul ??rii Romane?ti. Boierii romani, la randul lor, se preg?teau de r?scoal? pentru a redobandi puterea politic? in ?ar?, ?i in mi?carea lor lider militar a devenit Tudor Vladimirescu . Participant de partea Rusiei la R?zboiul Ruso-Turc din 1806-1812 ?i la origine mo?nean , Vladimirescu ?i-a organizat in secret o grupare paramilitar? denumit? panduri , dup? numele trupelor neregulate croate , pe baza mili?iilor oltene?ti de haiduci. Sprijinit de marea boierime, Tudor ?i-a coordonat eforturile cu Eteria ?i cu revolu?ionarii sarbi ?i albanezi.

Tudor a primit, in contextul opera?iunilor Eteriei, misiunea de a crea o diversiune care s? lase impresia unei revolte impotriva fanario?ilor, dar fidel? Por?ii. Oportunitatea a venit la 18/30 ianuarie 1821 , cand domnitorul Alexandru Su?u a murit, ^[e] iar ?ara a r?mas, provizoriu, condus? de o c?im?c?mie format? din boierii Grigore Brancoveanu, Grigore Ghica ?i Barbu V?c?rescu, boieri care l-au incurajat pe Tudor s? ac?ioneze, a?teptandu-se ?i la o eventual? sus?inere a Rusiei. Din fort?re?ele sale din zona inalt? a Olteniei , el a lansat proclama?ia de la Pade? la 23 ianuarie/4 februarie 1821 in care i?i declara convingerea c? ? prea puternicul nostru imp?rat, voe?te ca noi [...] s? tr?im bine , dar nu ne las? r?ul ce ni-l pun peste cap c?peteniile noastre ”, apoi a pornit cu armata sa spre Bucure?ti , unde a preluat el insu?i puterea, fixandu-le marilor boieri ?i mitropolitului domiciliu for?at la vila ?Belvedere”.

In Moldova vecin?, Eteria ac?iona direct la indica?iile lui Alexandru Ipsilanti , care, in luna februarie, nu-?i ascundea increderea intr-o interven?ie ruseasc?. Cum ins? ?arul, aflat la o conferin?? a Sfintei Alian?e la Laibach , a dezavuat ac?iunile lui Tudor ?i ale lui Ipsilanti, cei doi s-au v?zut dintr-o dat? singuri, nevoi?i s?-?i limiteze pierderile. Ei ?i-au imp?r?it zonele de ac?iune in ?ara Romaneasc?, Tudor primind Oltenia ?i Muntenia inferioar?, iar Ipsilanti Muntenia superioar?. Pus in fa?a unei interven?ii otomane ?i confruntat cu acte de indisciplin? ale armatei sale de panduri, Tudor, care nu se declarase pan? atunci f??i? impotriva otomanilor, a sperat la o in?elegere cu ace?tia. P?r?sind Bucure?tiul ?i indreptandu-se spre Oltenia, Tudor s-a confruntat cu ?i mai mult? adversitate din partea c?pitanilor de panduri. Unii dintre ei i-au transmis lui Iordache Olimpiotul coresponden?a lui Tudor cu otomanii, iar acesta l-a arestat pe Tudor f?r? s? intampine opozi?ie din partea pandurilor. Tudor Vladimirescu a fost ucis de eteri?ti, dar ac?iunile ambelor p?r?i erau oricum pierdute dup? dezavuarea de c?tre ?ar.

Dup? 1821, grecii au continuat ins? luptele in Balcani, iar Poarta nu a mai avut incredere in elementul grecesc pentru guvernarea ??rii Romane?ti, revenind la domnii ?p?manteni” (b??tina?i). Primul domn dup? ac?iunea lui Vladimirescu a fost astfel numit Grigore al IV-lea Ghica . Ceea ce p?rea la inceput s? aib? titlu de provizorat a fost chiar oficializat prin conven?ia de la Akkerman ( Cetatea Alb? ) din 1826, prin care s-a fixat durata mandatului unui domnitor la 7 ani ?i numirea sa de c?tre Divan. Tot prin aceast? conven?ie, otomanii au retrocedat ??rii Romane?ti porturile dun?rene Turnu , Giurgiu ?i Br?ila .

Rolul ??rii Romane?ti in rena?terea na?ional? a romanilor

Domniile regulamentare ?i ocupa?ia ruseasc?

R?zboiul Ruso-Turc din 1828-1829 a avut repercusiuni importante asupra ??rii Romane?ti. Prin tratatul de la Adrianopol , ?ara Romaneasc? a c?p?tat o autonomie administrativ? ferm consolidat? ?i, cel mai important lucru, prin liberalizarea comer?ului pe Dun?re, a redobandit rolul de actor important in comer?ul pe cursul inferior al fluviului. Inl?turarea monopolului otoman asupra comer?ului din ?ara Romaneasc?, precum ?i indep?rtarea climatului de insecuritate din timpul domniilor fanariote, a deschis ?ara comer?ului pe Dun?re cu statele occidentale, Campia Roman? intrand in circuitul comer?ului european cu cereale, alimentand Regatul Unit . In aceast? perioad?, rela?iile cu Occidentul s-au intensificat, elitele ??rii incepand s?-?i trimit? copiii s? studieze acolo, in special in Fran?a , de unde ei s-au intors aducand o puternic? influen?? francez? asupra culturii romane?ti.

Preg?tind anexarea ??rii Romane?ti la Rusia, generalul Pavel Kiseleff (un sus?in?tor al desfiin??rii iob?giei in Imperiul Rus) a reformat administra?ia ??rii ?i a impus Regulamentul Organic , considerat a fi o prim? constitu?ie a ??rii. Regulamentul a fost elaborat cu concursul boierimii locale, in scopul de a le da autoritate; aceasta a avut ca rezultat un regim totu?i conservator, m?rind obliga?iile ??ranilor fa?? de proprietarii de mo?ii, consfin?ind astfel perpetuarea pozi?iei dominante a boierimii. Printre reformele limitate, s-a num?rat introducerea separ?rii puterilor in stat (cu apari?ia unei Adun?ri ob?te?ti, un precursor al parlamentului, in care era reprezentat? ?i ?starea a treia”, burghezia din ora?e). S-a introdus un impozit unic, simplificand mult sistemul fiscal. In domeniul judec?toresc, Regulamentul organiza instan?ele de judecat? ?i instituia, ca p?r?i in procesele penale, procurorul ?i avocatul ap?r?rii.

Primul domnitor, Alexandru Ghica , nu a fost ales de Adunarea Ob?teasc?, dup? cum prevedea Regulamentul Organic, ci a fost numit in func?ie prin acord ruso-otoman. Acestuia i-a urmat la tron Gheorghe Bibescu .

Revolu?ia de la 1848

Dac? Moldova vecin? a fost administrat? in acord cu dorin?ele Petersburgului, in ?ara Romaneasc?, in special datorit? unei ponderi mai mari a noii burghezii ?i datorit? unei ponderi mai mari a etnicilor romani in cadrul burgheziei, a ap?rut un curent na?ionalist-liberal. El s-a manifestat mai intai prin opozi?ia ferm? fa?? de introducerea unei prevederi conform c?reia orice modificare a Regulamentului Organic trebuie s? fie aprobat? de Rusia ?i de Imperiul Otoman. La Bucure?ti incepe s? se manifeste astfel partida na?ional?, reprezentant? a burgheziei dar ?i a unei p?r?i dintre marii boieri liberali, care a militat pentru emanciparea personal? a cl?ca?ilor ?i pentru instaurarea unei monarhii ereditare. In 1840, Dimitrie Filipescu ?i Nicolae B?lcescu au avansat un program ?i mai radical, dar mi?carea lor a fost reprimat? de domnitorul Bibescu.

Atat membrii partidei na?ionale afla?i in exil dup? 1840, cat ?i al?i tineri intelectuali romani au fost martori la Paris in 1848 la evenimentele revolu?ionare de acolo . Sub influen?a acestora, spiritele au inceput s? se agite ?i in ?ara Romaneasc?, ?i la 9/21 iunie 1848 , revolu?ionarii au redactat proclama?ia de la Islaz , prin care cereau reformarea statului. Domnitorul Bibescu a acceptat la 11 iunie constitu?ia revolu?ionar?, dar a fugit din ?ar?. Guvernul revolu?ionar a trecut la implementarea unei reforme agrare, cu impropriet?rirea cl?ca?ilor cu desp?gubire. Otomanii au privit aceste ac?iuni cu deta?are, intrucat revolu?ionarii doreau inl?turarea Regulamentelor Organice, impuse de Rusia ?i deci stanjenitoare ?i pentru turci; la randul lor, revolu?ionarii in?elegeau c? suzeranitatea otoman? este mai mult nominal? ?i c? ea nu impiedic? modernizarea ??rii. Rusia ins? a insistat pe colaborarea marilor puteri ale Sfintei Alian?e pentru in?bu?irea revolu?iei. Rusia a ocupat Moldova, iar Imperiul Otoman a trimis o armat? in ?ara Romaneasc?, armat? ce s-a confruntat la 13 septembrie cu opozi?ia localnicilor bucure?teni in frunte cu pompierii militari ai ora?ului in b?t?lia din Dealul Spirii . In ciuda entuziasmului romanilor, turcii s-au impus u?or ?i au inl?turat guvernul pa?optist.

Revolu?ionarii au plecat in exil ?i au continuat ins? activitatea de propagand? in fa?a opiniei publice ?i in randurile intelectualit??ii str?ine, avand in curand un nou obiectiv: unirea cu Moldova.

Unirea cu Moldova

La momentul izbucnirii R?zboiului Crimeei, ?ara Romaneasc? ?i Moldova aveau acela?i statut (pentru simplitatea exprim?rii, in vorbirea curent?, dar ?i in coresponden?a diplomatic? se consacrase deja denumirea generic? de Principatele Dun?rene cu referire la cele dou? state impreun?), ?i o componen?? etnic? foarte similar? (doar Moldova avea o comunitate evreiasc? mai important?, ?i o component? maghiar? concentrat? in unele regiuni central-vestice). Un prim pas c?tre unificarea celor dou? ??ri a fost f?cut inc? inainte de 1848, an in care a intrat in vigoare o conven?ie de uniune vamal?, prin care se desfiin?a vama dintre cele dou? ??ri, m?rfurile ?i persoanele putand trece liber dintr-o ?ar? in alta.

In R?zboiul Crimeei , ?ara Romaneasc? a reintrat sub ocupa?ie ruseasc?, dar interven?ia puterilor occidentale de partea otomanilor a dus la indep?rtarea protectoratului rusesc ?i inlocuirea lui cu protectoratul comun al otomanilor ?i marilor puteri occidentale la Congresul de la Paris . Mai mult, Rusia a pierdut prerogativa arogat? in 1829, aceea de putere protectoare a tuturor ortodoc?ilor din Imperiul Otoman. Lobby-ul pa?optist romanesc avusese ?i el efect asupra cercurilor guvernamentale din Fran?a; reprezentan?ii acestei ??ri au optat, la negocierile de pace, pentru unirea celor dou? principate intr-unul singur, pozi?ie ce a fost sus?inut? ?i de Regatul Sardiniei (stat angrenat ?i el intr-un proiect de unificare na?ional? a statelor italiene, proiect in care un asemenea precedent ar fi ajutat). Alte puteri ( Regatul Unit , Austria ?i Imperiul Otoman ) s-au opus sau aveau o atitudine neutr?. Formula de compromis a fost organizarea unor adun?ri electorale consultative in cele dou? ??ri (denumite divanuri ad-hoc ), pentru a releva opinia majoritar? in randul popula?iei celor dou? ??ri. Spre surprinderea puterilor conservatoare ce se opuneau unirii ?i care se a?teptau ca poporul autohton s? doreasc? conservarea frontierelor, divanurile ad-hoc s-au pronun?at pentru unire (de?i ini?ial, in Moldova, separati?tii ca?tigaser? alegerile pentru divan printr-o fraud? incurajat? de Constantinopol), decizie la care a contribuit ?i faptul c? in randurile lui ?i-au f?cut loc ?i reprezentan?i ai poporului de rand.

Conven?ia de la Paris din 1858 a dus la acceptarea unui compromis, reprezentat de o unire par?ial?, intr-o structur? federativ?, denumit? Principatele Unite ale Moldovei ?i ??rii Romane?ti , cu institu?ii monarhice separate ?i cu legislative separate; doar armata ?i justi?ia urmau a se unifica (instan?a suprem? era comun?). Un corp legislativ (Comisia Central?, cu sediul la Foc?ani ) urma s? se ocupe de armonizarea legisla?iei ?i elaborarea de legi cu aplicabilitate in ambele ??ri.

Urma acum ca cele dou? ??ri s?-?i desemneze cei doi domnitori, prin alegeri aproape simultane. Cum votul era cenzitar, electoratul pentru noile alegeri era diferit fa?? de cel pentru divanurile ad-hoc. Politicienii romani unioni?ti, grupa?i in Partida Na?ional?, au reu?it ins? s? il impun? la alegerile din Moldova din 5/17 ianuarie 1859 pe Alexandru Ioan Cuza , un lider unionist. In ?ara Romaneasc?, unioni?tii erau minoritari, dar, sub presiunea demonstra?iilor populare din Bucure?ti, au reu?it s? determine adunarea electiv? s?-l aleag? ca domn pe acela?i Cuza la 24 ianuarie/5 februarie 1859 . ^[34] De?i uniunea personal? , fenomen binecunoscut in monarhiile europene, nu insemna nimic in ce prive?te unirea politic? a dou? ??ri, ea s-a combinat cu structura federativ? in care erau angrenate ??rile ?i cu orientarea unionist? a domnitorului, Cuza ac?ionand de-a lungul urm?torilor ani pentru unificarea institu?ional? ?i administrativ?, ?i pentru recunoa?terea politic? a unirii. Exact la 3 ani de la alegerea sa ca domn al ??rii Romane?ti, la 24 ianuarie/5 februarie 1862 , Cuza a unificat toate institu?iile, inclusiv parlamentul ?i institu?ia domnitorului, intr-o ?ar? denumit? acum Principatele Romane Unite , cu capitala la Bucure?ti . Statul rezultat a p?strat de jure suzeranitatea otoman? (care in realitate nu se mai manifesta aproape deloc), dar ulterior, sub domnia lui Carol I , a c?rui alegere a cimentat unirea, a devenit stat independent cu recunoa?tere interna?ional?.

Note de completare

Note bibliografice

Bibliografie

• Enciclopedia Cugetarea ( 1940 ) de Lucian Predescu
• Bogdan Bucur, Dev?lm??ia valah?. O istorie anarhic? a spa?iului romanesc (1716-1828) , Editura Paralela 45, Bucure?ti, 2008
• V. M?rcule?, A.V. ?tef?nescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I. M?rcule?, S. Stoica, Dic?ionarul domnilor ??rii Romane?ti ?i ai Moldovei , Ed. Meronia, Bucure?ti, 2009.
• Constantiniu, Florin ( 2010 ), O istorie sincer? a poporului roman (ed. IV), Univers Enciclopedic Gold, ISBN   9786068162164  
• Xenopol, Alexandru D. ( 1903 ). ?Cap II. Alegerea lui Cuza” (PDF) . Domnia lui Cuza Vod? . 1 . Tipografia Editore "Dacia", P. Iliescu & D. Grossu.   Parametru necunoscut |city= ignorat ( ajutor )

Lectur? suplimentar?

• Ora?ele din ?ara Romaneasc? pan? la sfar?itul secolului al XVI-lea , Lauren?iu R?dvan , 2004
• Repertoriul arhitecturii de zid in ?ara Romaneasc?, 1600 - 1680 , Tereza Sinigalia, Editura Vremea, 2002
• Cet??i medievale din ?ara Romaneasc? in secolele XIII-XVI , Gheorghe I. Cantacuzino, Editura Enciclopedic?, 2001
• Putere ?i teritoriu. ?ara Romaneasc? medieval? (secolele XIV-XVI), Marian Coman, Editura Polirom, 2013 - recenzie
• ?ara Romaneasc? in secolele XIV ?i XV , Dinu C. Giurescu, Editura ?tiin?ific?, 1973
• Documente privitoare la economia tarii rominesti, 1800-1850, Vol. 2 , Arhivele Statului (Romania), Editura Stiintifica, 1958
• Via?a cotidian? a ??rii Romane?ti in documente: 1800-1848 , Vladimir Diculescu, Editura Dacia, 1970
• Acte judiciare din ?ara Romaneasc? 1775-1781: Edi?ie intocmit? de Gheorghe Cron?, Alexandru Constantinescu, Anicu?a Popescu , Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1973
• Cronicari munteni , Virgiliu Ene, Editura Tineretului, 1968
• Istoria ??rii Rumane?ti , Constantin Cantacuzino (Stolnicul), Mihai Gregorian, Editura Minerva, 1984
• Rela?iile ??rilor Romane cu Poarta Otoman? in documente turce?ti, 1601-1712 , Tahsin Gemil, Editura Direc?ia General? a Arhivelor Statului din Republica Socialist? Romania, 1984
• Din coresponden?a diplomatic? a ??rii Romine?ti (1823-1828) , Vlad Georgescu, Muzeul Romino-Rus, 1962
• Catalogul documentelor ??rii Romane?ti din Arhivele Statului: 1654-1656 , Arhivele Statului (Romania), Arhivele Statului (Romania). Sec?ia Istoric?, Editura Direc?ia General? a Arhivelor Statului din Republica Socialist? Romania, 1947
• Nume de locuri din ?ara Romaneasc? atestate in secolele al XV-lea ?i al XVI-lea: (considera?ii morfo-sintactice ?i semantice) , Mircea Z. Georgescu, Editura Nautica, 2007
• Cronograful ?erei rumane?ti , Dionisie Eclesiarhul, C. S. Nicol?escu-Plop?or, Editura 'Episcopul Vartolomeiu', 1934

Leg?turi externe

La Wikisurs? exist? texte originale legate de Istoria ??rii Rumane?ti

La Wikisurs? exist? texte originale legate de Istoria ??rii Rumane?ti de cand au desc?lecat pravoslavnicii cre?tini

La Wikisurs? exist? texte originale legate de Istoriile domnilor ??rii Rumine?ti

• Classica , bibliotec? de lucr?ri de istorie a romanilor, la Universitatea din Bucure?ti
• Religia catolic? a cumanilor nu i-a influen?at pe romani Arhivat in 11 decembrie 2011 , la Wayback Machine ., 19 aprilie 2011, Neagu Djuvara, Historia
• Tara Romaneasca sau Marea Valahie Arhivat in 23 februarie 2014 , la Wayback Machine ., 8 mai 2008, Adrian Bucurescu, Romania liber?
• Monedele Moldovei ?i ??rii Romane?ti

Vezi ?i

Portal Romania

• Lista domnilor ??rii Romane?ti
• Stemele ?i steagurile familiilor domnitoare ale ??rii Romane?ti
• Harta ??rii Romane?ti - Constantin Cantacuzino

v   ?   d   ?   m ?ara Romaneasc? (1330 ? 1859) Istorie Desc?lecatul ??rii Romane?ti  • Principatele Romane  • Luptele cu otomanii  • St?panirea otoman?  • Principatele Dun?rene  • Epoca fanariot?  • Revolu?ia de la 1821  • Tratatul de la Paris  • Unirea Principatelor Romane  • Principatele Unite ale Moldovei ?i ??rii Romane?ti  • Istoria Romaniei Conduc?tori Basarab I  • Dan I  • Mircea cel B?tran  • Vlad ?epe?  • Radu cel Mare  • Neagoe Basarab  • Radu de la Afuma?i  • Mihai Viteazul  • Matei Basarab  • Constantin Brancoveanu  • Alexandru Ioan Cuza Armata B?t?lii (list?)  • B?t?lia de la Posada  • B?t?lia de la Rovine Cet??i Campulung  • Curtea de Arge?  • Targovi?te  • Bucure?ti  • Turnu  • Gr?de?  • Poenari  • Giurgiu  • Cr?ciuna Regiuni Muntenia  • Oltenia  • Dobrogea Alte articole Economie  • Stema  • Steagul  • Blazoane ale familiilor boiere?ti din ??rile romane  • Sudi?i  • Bir Categorie  • Portal