한국   대만   중국   일본 
Primul R?zboi Italo-Etiopian - Wikipedia Sari la con?inut

Primul R?zboi Italo-Etiopian

De la Wikipedia, enciclopedia liber?
Primul R?zboi Italo-Etiopian
Parte a luptelor pentru imp?r?irea Africii

in sensul acelor de ceasornic din stanga-sus: Solda?i italieni deplasandu-se spre Massawa ; castelul lui Yohannes al IV-lea de la Mek'ele ; [1] Cavaleria etiopian? in b?t?lia de la Adwa; pizonieri italieni elibera?i dup? incheierea ostilit??ilor; Menelik al II-lea la Adwa; Ras Makonnen comandand solda?ii etiopieni in b?l?lia de la Amba Alagi
Informa?ii generale
Perioad? 15 decembrie 1894 ? 23 octombrie 1896
Loc Eritreea ?i Etiopia
Rezultat victoria Etiopiei
Beligeran?i
  Italia   Imperiul Etiopian
sprijinit? de:
  Rusia
  Fran?a
Conduc?tori
Regatul Italiei (1861-1946) regel Umberto I
Regatul Italiei (1861-1946) Francesco Crispi
Regatul Italiei (1861-1946) Antonio Starabba
Regatul Italiei (1861-1946) Oreste Baratieri
Regatul Italiei (1861-1946) Vittorio Dabormida †
Regatul Italiei (1861-1946) Giuseppe Arimondi †
Regatul Italiei (1861-1946) Matteo Albertone # 		imp?ratul Menelik al II-lea
imp?r?teasa Taytu Betul
Ras Alula Engida
Ras Makonnen
Ras Mikael
Tekle Haymanot
Bahta Hagos †
Efective
18.000 [2] ?25.000 [3] 196.000 [3] *80?100.000 inarma?i cu arme de foc, restul cu arcuri, suli?e ?i s?bii [nb 1]
Pierderi
15.000 [5] 10.000 de mor?i [5]
Modific? date / text   Consultați documentația formatului

Primul R?zboi Italo-Etiopian a fost un conflict militar dintre Italia ?i Etiopia care a avut loc intre anii 1895 ?i 1896. Conflictul ?i-a avut originea intr-un tratat care, in accep?iunea italienilor, transforma Etiopia intr-un protectorat italian. Italia a fost sprijinit? in r?zboi de ceilal?i membri ai Triplei Alian?e ? Imperiul German ?i Austro-Ungaria . Spre surprinderea italienilor, imp?ratul etiopian Menelik al II-lea a fost sprijinit de inamicii s?i tradi?ionali, astfel incat armata italian?, care a atacat din Eritreea Italian? in 1893, a trebuit s? fac? fa?? unor for?e mai puternice decat s-ar fi a?teptat. In plus, Etiopia a fost sprijinit? de Imperiul Rus , care a oferit consultan?i militari, a asigurat instruirea trupelor ?i a vandut arme etiopienilor pe toat? perioada r?zboiului. Etiopia a fost sprijinit? din punct de vedere diplomatic ?i de Fran?a, care nu dorea ca Italia s? devin? competitor colonial in Africa. [6] [7] Luptele au inceput in 1895, cand trupele italiene au atacat. La inceput, italienii au inregistrat cateva succese, pan? cand trupele etiopiene au contraatacat ?i au asediat fortul Meqele , ai c?rui ap?r?tori au fost for?a?i in cele din urm? s? se predea. Infrangerea italienilor a fost consfin?it? de B?t?lia de la Adwa , in timpul c?reia armata etiopian? a dat o lovitur? decisiv? trupelor italiene aflate intr-o mare inferioritate numeric?. Italienii au fost obliga?i s? se retrag? in Eritreea. In aceast? b?t?lie, italienii au suferit pierderi de 7.000 de oameni ?i 3.000 de prizonieri. In plus, 1.200 de ascari din Eritreea au fost uci?i, iar 800 de eritreeni au fost lua?i prizonieri ?i mai apoi mutila?i de c?tre etiopieni [8] ). Pierderile etiopienilor au fost estimate la aproximativ 4.000 de solda?i mor?i.

Aceasta nu a fost prima victorie a africanilor impotriva colonizatorilor occidentali, dar a fost prima oar? cand o armat? african? a oprit definitiv eforturile de colonizare a unei na?iuni europene. Dup? cum spunea istoricul Joanas Raymond, ?Intr-o epoc? de neobosit? expansiune european?, numai Etiopia ?i-a ap?rat cu succes independen?a.” [9]

Contextul istoric [ modificare | modificare surs? ]

Khedivul of Egipului, Isma'il Pa?a , cunoscut ?i cu numele de ?Isma'il Magnificul”, a cucerit Eritreea ca parte a eforturilor sale de constituire a unui imperiu african. [10] Isma'il a incercat s? i?i continue cuceririle cu Etiopia, dar campaniile militare egiptene s-au incheiat cu o infrangere umilitoare. Dup? intrarea in incapacitate de plat? a Egiptului din 1876 ?i revolta ansarilor de sub conducerea lui Mahdi din 1881, pozi?ia egiptenilor din Eritreea a ajuns s? fie f?r? ie?ire ? for?ele egiptene, nepl?tite de ca?iva ani, erau izolate de restul armatei. Incepand cu 1884, egiptenii au inceput s? se retrag? atat din Sudan cat ?i din Eritreea. [10]

Egiptul fusese in sfera de influen?? a Fran?ei pan? in 1882, cand Regatul Unit a ocupat teritoriul ??rii. Un obiectiv important al politicii externe franceze de pan? in 1904 a fost diminuarea puterii britanicilor in zon? ?i readucerea Egiptului in sfera proprie de interes. In 1883, francezii au creat colonia French Somaliland , ceea ce a permis acestora s? infiin?eze o baz? naval? in portul Djibouti , port la Marea Ro?ie . [10] Deschiderea Canalului Suez din 1869 a transformat Cornul Africii intr-o regiune extrem de important? din punct de vedere strategic, de timp ce vasele de r?zboi cu bazele in Cornul Africii puteau interzice transportul pe calea apelor efectuat de orice vas care naviga in Marea Ro?iei. Prin construirea unei baze navale la Marea Ro?ie, de unde se puteau intercepta vasele britanice de transport, francezii sperau s? reduc? valoarea pentru britanici a Canalului Suez, pe care mai apoi s? ii scoat? din Egipt. Un istoric francez scria in anul: ?Importan?a Djiboutiului este dat? aproape exclusiv de unicitatea pozi?iei sale geografice, ceea ce il transform? intr-un port de tranzit ?i depozit natural pentru zone mai mult populate decat teritoriul s?u ... provinciile bogate din centrul Etiopiei”. [11] Istoricul britanic Harold Marcus considera c? pentru francezi: ?Etiopia a reprezentat intrarea spre valea Nilului; dac? ar putea ob?ine hegemonie asupra Etiopiei, visul ei la un imperiu african francez de la vest spre est ar fi mai aproape de realitate”. [12] Britanicii au reac?ionat sprijinind in mod substan?ial ambi?iile italienilor in Cornul Africii, acesta fiind considerat? cea mai bun? metod? pentru impiedicarea planurilor francezilor. [13]

Pe 3 iunie 1884, a fost semnat Tratatul Hewett intre Regatul Unit, Egipt ?i Etiopia prin care le era permis ultimilor s? ocupe p?r?i ale Eritreii ?i s? i?i tranziteze m?rfurile prin Massawa f?r? taxe vamale. [10] Din punctul de vedere al britanicilor, era foarte important ca francezii s? nu ii inlocuiasc? pe egipteni in Eritreea ?i s? nu le permit? francezilor s? i?i stabileasc? baze navale in Marea Ro?ie. Prezen?a francez? in Marea Ro?ie ar fi amenin?at transporturile navale britanice prin Canalul Suez. In plus, britanicii nu doreau s? se implice in guvernarea Eritreii, ceea ce ar fi presupus cheltuieli mari, ?i c?utau o alt? putere care s? ii inlocuiasc? pe egipteni. [10] Tratatul Hewettt l?sa s? se in?eleag? c? Eritreea urma s? cad? in sfera de influen?? etiopian? dup? retragerea egiptenilor. [10] Dac? la inceput Londra il incurajase pe imp?ratul Yohannes al IV-lea s? ocupe Eritreea, britanicii au decis pan? la urm? s? le permit? italienilor s? guverneze regiunea. [10] In cartea sa de istorie a Etiopiei, Augustus Wylde a scris: ?Anglia s-a folosit de regele Ioan [imp?ratul Yohannes] atata vreme cat a fost de vreun folos dup? care l-au aruncat la milostiva indurare a Italiei... Este una dintre cele mai rele afaceri dintre multele de care ne facem vinova?i in Africa... una dintre cele mai infame exemple de tr?dare”. [10] Dup? ce francezii au reu?it s? transforme pe nea?teptate Tunisia in protectorat in 1881, opinia public? italian? a fost infuriat? de ceea ce a fost numit ? Schiaffo di Tunisi ” (?p?lmuirea tunisian?”), politica extern? a guvernului de la Roma a devenit agresiv antifrancez?. Din punctul de vedere al britanicilor, permisiunea acordat? italienilor s? ocupe Eritreea era cea mai bun? solu?ie pentru p?strarea a porturilor de la Marea Ro?ie in afara controlului francez. In 1882, Italia s-a al?turat alian?ei impotriva Fran?ei a Germaniei ?i Austro-Ungariei.

Pe 5 februarie 1885, trupele italiene au debarcat la Massawa inlocuindu-i pe egipteni. [10] Din punctul de vedere al guvernului italian, era binevenit? implicarea in politica imperialist?, care ajuta distragerea aten?iei opiniei publice de la e?ecurile de dup? unificarea ??rii (Risorgimento) . [10] In 1861, unificarea ??rii ar fi trebuit s? marcheze inceputul unei noi era de glorie italian?, iar mul?i italieni erau profund dezam?gi?i s? constate c? nu se schimbaser? prea multe in noul Regat al Italiei, unde o mare majoritate a cet??enilor tr?iau inc? intr-o s?r?cie cumplit?. In compensa?ie, in clasele superioare s-a dezvoltat o orientare ?ovin?, cu ziarul Il Diritto publicand un editorial in care afirma: ?Italia trebuie s? fie gata. Anul 1885 va decide soarta ei ca mare putere. Este nevoie s? sim?im responsabilitatea unei noi epoci; s? redevenit b?rba?ii puternici care nu se temea de nimic, cu dragoste sacr? fa?? de patrie, de intreaga Italie, in inimile noastre”. [10] In tab?ra etiopian?, r?zboaiele pe care imp?ratul Yohannes la inceput impotriva invadatorilor egipteni in deceniul al optulea ?i mai apoi impotriva statului mahdist sudanez in deceniul urm?tor erau proclamate r?zboaie sfinte pentru ap?rarea cre?tinismului impotriva islamului , crescand credin?a popular? c? Etiopia este o ?ar? special? virtuoas? ?i sfant?. [14] Lupta impotriva ansarilor sudanezi a complicat rela?iile lui Yohannes cu italienii ? daca uneori cerea ajutor militar italienilor in lupta impotriva musulmanilor, alte ori se opunea lor ?i propunea un armisti?iu ansarilor . [15]

Pe 18 ianuarie, un deta?ament italian de avangard? a invins o forma?iune etiopian? intr-o lupt? scurt? in dreptul satului Saati. La scurt? vreme ins?, in ajutorul etiopienilor au venit unit??i noi, efectivele c?rora au dep??it numeric cu mult pe italienei, care au fost incercui?i in sat. [16] In ajutorul militarilor bloca?i in Saati au fost trimi?i in ajutor 500 de solda?i italieni ?i 50 de auxiliari eritreeni in frunte cu colonelul Christoforis. [16] In timp ce se deplasa spre Saati, in dreptul localit??ii Dogali, italienii lui Christoforis au c?zut intr-o ambuscad? organizat? de etiopieni. Etiopienii inarma?i doar cu suli?e i-au silit pe italieni s? se retrag? in dou? randuri pe un deal din zon?. [16] Dup? ce italienii au r?mas f?r? muni?ie, comandantul etiopian Ras Alula a ordonat oamenilor s?i s? atace. In lupta care a urmat, italienii au luptat la baionet? impotriva etiopienilor inarma?i cu suli?e. [16] In B?t?lia de la Dogali , italienii au pierdut 23 de ofi?eri ?i 407 al?i militari uci?i. [16] Ca urmare a infrangerii camarazilor lor la Dogali, italienii au abandonat Saati ?i s-au retras spre litoralul M?rii Ro?ii. [17] Ziarele italiene au calificat drept ?masacru” lupta de la Dogali ?i au criticat dur comandan?ii Regio Esercito pentru faptul c? unitatea lui Chistoforis nu fusese aprovizionat? cu suficient? muni?ie. [17] Dup? ce mai intai ii incurajaser? pe etiopieni s? ocupe Eritreea, pentru ca mai apoi s? ii sprijine pe italieni s? ocupe regiunea, britanicii au realizat c? r?zboiul se indreapt? c?tre un final nedorit de ei ?i, temandu-se c? italienii aveau s? piard?, au decis s? incerce s? medieze o pace. [10]

Consulul britanic in, Gerald Portal , a fost trimis in 1887 s? medieze intre etiopieni ?i italieni mai inainte ca acest conflict s? se agraveze. [10] Portal a c?l?torit pe calea apelor pe un vas egiptean, Narghileh , pe care l-a descris ca un ?vapor mic, murdar, unsuros, care se indrepta Jeddah, Suakin ?i Massawa, in care am descoperit in curand c? tovar??ii no?tri de c?l?torie erau gandacii ?i alte nenum?rate animale mici, o turm? de oi, cateva vaci, mul?i coco?i, g?ini, curcani ?i ga?te ?i o duzin? de aventurieri greci de r?u augur, care apar intotdeauna precum vulturii in jurul unui cadavru ori de cate ori apare o posibilitate pentru o campanie in Africa de nord”. [18] Portal a fost primit de imp?ratul Yohannes pe 4 decembrie 1887, c?ruia i-a oferit daruri ?i i-a predat o scrisoare din partea reginei Victoria , care il indemna s? g?seasc? o solu?ie pentru incetarea luptelor cu italienii. [19] Portal a raportat: ?Ceea ce ar fi putut fi posibil in august sau septembrie a fost imposibil in decembrie, cand toate imensele for?ele disponibile in ?ar? erau deja mobilizate; ?i c? nu mai exist? nici o speran?? de rezolvare satisf?c?toare a dificult??ilor dintre Italia ?i Abisinia [Etiopia] pan? cand problema suprema?iei relative ale acestor dou? na?iuni nu a fost decis? de apelul la sor?ii r?zboiului... Niciunul dintre cei care au v?zut odat? natura cheilor, rapelor ?i trec?torilor montane din apropierea frontierei abisiniene nu se poate indoi vreun moment c? orice inaintare a unei armate civilizate in fa?a hoardelor ostile abisiniene se va realiza cu pre?ul unor pierderi infrico??toare de vie?i omene?ti de ambele p?r?i... Abisinieni sunt primitivi ?i nestatornici, dar ei compenseaz? prin un curaj colosal, prin dispre?ul fa?? de moarte ?i prin mandria na?ional? care ii face s? ii priveasc? de sus orice fiin?? uman? care nu a avut norocul s? se nasc? abisinian”. [19] Portal ?i-a incheia raportul scriind c? italienii f?ceau o gre?eal? preg?tindu-se de r?zboi impotriva Etiopiei: ?Este vechea, vechea poveste, dispre?ul fa?? de un inamic viteaz datorit? pielii sale, care este intampl?tor ciocolatie sau maronie sau neagr?, sau pentru c? oamenii s?i nu a trecut prin instruiri tradi?ionale de trageri in poligon, instruc?ie in cazarm? sau manevre de toamn? ”. [19]

Infrangerea de la Dogali i-a f?cut pentru moment mai precau?i pe italieni. Pe 10 martie 1889, imp?ratul Yohannes a murit dup? ce a fost r?nit intr-o lupt? impotriva ansarilor . Pe patul de moarte, el a recunoscut c? Ras Mengesha, care era considerat fiul fratelui lui, era de fapt fiul s?u ?i a cerut ca acesta s? ii succead? la tron. [17] Dezv?luirea faptului c? imp?ratul se culcase cu so?ia fratelui lui i-a scandalizat pe tradi?ionali?tii etiopieni, care l-au proclamat in schimb imp?rat pe Negusul Menelik pe 26 martie 1889. [17] Ras Mengesha, unul dintre cei mai puternici aristocra?i etiopieni, a fost nemul?umit pentru c? nu a fost proclamat imp?rat ?i, pentru o vreme, s-a aliat cu italienii impotriva imp?ratului Menelik. [17] In statul feudal etiopian nu exista o armat? permanent?, in schimb nobili mobilizau solda?ii ?i organizau trupele in numele imp?ratului. In decembrie 1889, italienii au inaintat in interiorul Etiopiei ?i au cucerit ora?ele Asmara ?i Keren ?i o lun? mai tarziu au cucerit ?i Adowa. [17]

Tratatul de la Wuchale [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: Tratatul de la Wuchale .

Pe 25 martie 1889, st?panul regiunii Shewa , Menelik al II-lea , dup? ce a cucerit provinciile Tigray ?i Amhara , s-a autoproclamat imp?rat al Abisiniei (Etiopiei). Pe 2 mai, el a semnat Tratatul de la Wuchale cu italieni, care p?rea c? ofer? italienilor controlul asupra Eritreii , litoralului M?rii Ro?ii spre nord-estul Etiopiei la schimb cu recunoa?terea legitimit??ii lui Menelik. Menelik al II-lea a continuat politica lui Tewodros al II-lea de integrare a Etiopiei.

Pan? la urm? s-a dovedit c? tratatul bilingv nu con?inea acelea?i prevederi in italian? ?i amharic? . Versiunea italian? nu d?dea etiopienilor o ?autonomia semnificativ?’’ a?a cum era scris in versiunea amharic?. [20] Textul italian stabilea un protectorat al Romei asupra Etiopiei, dar versiunea amharic? prevedea doar c? Menelik ar putea contacta puterile str?ine ?i conduce afacerile externe prin intermediul Italiei, dac? ar alege aceast? cale. Diploma?ii italieni au sus?inut c? textul original amharic a inclus clauza, dar Menelik a semnat cu bun? ?tiin?? o copie modificat? a tratatului. [21] In 1889, italienii au informat toate guvernele europene c?, in urma semn?rii tratatului de la Wuchale, Etiopia era acum un protectorat italian ?i, ca urmare, alte na?iuni europene nu pot avea rela?ii diplomatice cu Etiopia. [22] Cu excep?ia Imperiului Otoman , care nu renun?ase la preten?iile asupra Eriteii, ?i Imperiului Rus , c?reia nu ii pl?cea ideea c? o na?iune cre?tin-ortodox? r?s?ritean? a ajuns s? fie subjugat? de o alta catolic? , toate puterile europene au acceptat preten?iile Italiei. [23]

Afirma?ia italienilor conform c?reia Menelik era la curent cu prevederile Articolului XVII, prin care Abisinia era transformat? intr-un protectorat italian, pare neaadev?rat?, de vreme ce Menelik a trimis scrisori diplomatice reginei Victoria ?i imp?ratului Wilhelm al II-lea la sfar?itul anului 1889. La inceputul anului urm?tor, Menelik a primit r?spunsuri conform c?rora nici Regatul Unit, nici Imperiul German nu pot avea rela?ii diplomatice cu Etiopia din pricina Articolului XVII al tratatului de la Wuchale, o situa?ie de fapt care a fost un ?oc pentru imp?ratul abisinian. [24] Dac? r?spunsul reginei Victorica a fost unul politicos, scrisoarea lui Wilhelm a fost dur?, afirmand c? atata vreme cat regele Umberto I era un mare prieten al Germaniei, violarea de c?tre Menelik a presupusului protectorat italian era o grav? insult? la adresa monarhului italian ?i ad?uga c? imp?ratul german nu voia s? mai aud? de Menelik vreodat?. [25] Mai mult decat atat, Menelik nu cuno?ta italiana ?i semnase doar textul amharic al tratatului, fiind asigurat inainte s? semeneze c? nu exist? diferen?e intre textele italian ?i amharic. [26] Diferen?ele dintre textele din italian? ?i amharic erau datorate interven?iei ambasadorului italian la Addis Abeba , contele Pietro Antonelli, care primise instruc?iuni de la guvernul italian s? ob?in? cat mai mult teritoriu posibil in negocierile cu imp?ratul Menelik. Cu toate acestea, ?tiind c? Menelik a fost incoronat acum ca ?Rege al Regilor” ?i c? avea o pozi?ie puternic?, Antonelli se afla in situa?ia de neinvidiat a negocierii unui tratat pe care propriul s?u guvern ar putea s? il resping?. Prin urmare, el a introdus declara?ia prin care Etiopia renun?? la dreptul la o politic? extern? proprie, ca o modalitate de a-?i mul?umi superiorii, care altminteri l-ar fi putut concedia pentru c? ob?inuse doar mici ca?tiguri teritoriale. [27] Antonelli vorbea fluent amharica ?i i-a oferit lui Menelik pentru semnare doar textul amharic, care prin articolul XVII prevedea doar c? regele Italiei oferea serviciile diploma?ilor italieni la dispozi?ia imp?ratului Etiopiei, care s? il reprezente in str?in?tate, dac? dorea acest lucru. [28] Cand subtrefugiul s?u a fost demascat in 1890, Menelik declarand indignat c? nu ar fi semnat niciodat? un tratat prin care s? renun?e pentru oricine la independen?a ??ri sale, Antonelli, care plecase deja de la post din Addis Abeba , a f?cut declara?ii rasiste , spunand superiorilor s?i din Roma c? Menelik nu era decat un negru, c? era prin aceasta necinstit in mod intrisec ?i c? era natural ca imp?ratul s? mint? cu privire la faptul c? fusese de acord s? accepte protectoratul italian. [28]

Premierul italian Francesco Crispi era un imperialist invederat, care credea c? proasp?t unificata Italie trebuia s? cucereasc? ?grandoarea unui al doilea Imperiu Roman”. [17] Crispi considera c? regiunea Cornului Africii era cel mai bun loc de unde italienii puteau s? inceap? edificarea unui nou Imperiu Roman. [17] Ziaristul american James Perry a scris c? premierul ?Crispi era un prost, un bigot ?i un om foarte periculos”. [17] Din cauza refuzului Etiopiei s? respecte versiunea italian? a tratului ?i in ciuda greut??ilor economice din peninsul?, guvernul italian a decis s? intervin? in for?? in Abisinia pentru impunerea prevederilor tratatului. Italienii au considerat c? pot exploata divegen?ele dintre diferitele tabere etiopiene ?i c? pot s? se foloseasc? de superioritea tactic? ?i tehnologic? pentru a contrabalansa inferioritatea numeric?. Eforturile imp?ratului Menelik, considerat la Londra ca fiind filofrancez, s? unifie Etiopia ?i prin aceasta s? aduc? sub controlul s?u izvoarele Nilului Albastru , era considerat? la Whitehall ca o amenin?are la p?strarea Egiptului in sfera de influen?? britanic?. [29] Cum Menelik inregistra succese continui in ac?iunea de unificare a Etiopiei, Londra a incurajat Rom s? se invadeze Etiopia ?i s? o cucereasc? odat? pentru totdeauna. [30]

Din punct de vedere politic exista un contexte european tensionat: in Tripla Alian?? existau nein?elegeri, iar Italia era curtat? de Marea Britanie. Dou? protocoale secrete anglo-italiene fuseser? semnate in 1891, prin acestea Londra l?sa cea mai mare parte a Etiopiei in sfera de influen?? italian?. [31] Fran?a, care era membr al Alian?ei franco-ruse inamice, avea propriile revendic?ri in Eritreea ?i negocia cu Italia pentru ob?inerea unor pozi?ii mai bune in Tunisia, la schimb cu renun?area preten?iilor din Eritreea. In tot acest timp, Rusia oferea arme, sprijin diplomatic ?i consilieri militari Etiopiei. [20] It had been trying to gain a foothold in Ethiopia, [32] . In 1894, dup? denun?area tratatului de la Wuchale, a primit misiunea etiopian? la Sankt Petersburg ?i a trimis un lot important de arme ?i muni?ii in Etiopia. [33] This support continued after the war ended. [34] Scriitorul rus Alexander Bulatovich , care a plecat in Etiopia ca voluntar in Crucea Ro?ie , avea s? scrie in car?ile sale de c?l?torie c? etiopienii se convertiser? la cre?tinism mai inaintea popoarelor europene, i-a descris pe etiopieni ca profund religio?i, asem?n?tori din acest punct de vedere cu ru?ii, ?i afirma c? etiopienii nu au ?nivelul cultural sc?zut” al altor popoare africane, fiind prin acestea egali cu europenii. [35] Germania ?i Austria sprijineau Italia, partenerul lor in Tripla Alian??, in vreme ce Fran?a ?i Rusia sprijineau Etiopia.

Primele campanii [ modificare | modificare surs? ]

Imp?rtatul Menelik al II-lea
Oreste Baratieri

In 1893, Menelik a considerat c? domnia sa in Etiopia nu mai este contestat? ?i ca urmare a repudiat tratatul. Italienii au r?spuns prin exercitarea de presiuni asupra imperiului, inclusiv prin anexarea unor mici teritorii de la grani?a regiunilor pe care le ocupaser? deja prin tratatul de la Wuchale, pentru ca ac?iunilor lor s? culmineze in decembrie 1894 cu o campanie militar? pe cel?lalt mal al Mareb in Tigray (la grani?a cu Eritreea). Italienii s-au a?teptat ca lideri locali sau aristocra?i puternici precum negusul Tekle Haymanot al Gojjamului , Ras Mengesha Yohannes ?i sultanul din Aussa s? li se al?ture impotriva lui Menelik. In schimb, to?i etnicii tigrayani sau amhari au trecut imediat de partea lui Menelik intr-o demonstra?ie de na?ionalism ?i sentimente antiitaliene. In cazul unor lideri locali cu o loialitate oscilant?, ca de exemplu sultanul din Aussa, Menelik a exercitat presiuni prin dislocarea in zon? a unor unit??i militare imperiale. [36] In iuinie 1894, Ras Mengesha ?i generalii s?i au intrat in Addis Abeba c?rand pietre mari pe care le-au aruncat jos in fa?a imp?ratului Menelik (un gest care este un simbol al supunerii in cultura etiopian?). [17] In Etiopia, circula in acea vreme o zical?: ?De mu?c?tura unui ?arpe negru te po?i vindeca, dar dup? mu?c?tura unui ?arpe alb nu i?i vei reveni vreodat?”. [17] Etiopia a demonstrat o unitate na?ional? cople?itoare, numero?i nobili alt?dat? turbulen?i s-au declarat de parte imp?ratului, care a insistat c? Etiopia, spre deosebire de alte na?uni africane, avea s? i?i p?streze libertatea ?i nu avea s? fie supus? Italiei. [17] Rivalit??ile etnice dintre tigrayani ?i amhari pe care mizaser? italienii nu s-a dovedit un factor care s? func?ioneze in favoarea lor, de vreme ce Menelik i?i convinsese cona?ionalii c? europenii ii oprimau pe to?i africanii negri, indiferent de etnia lor, dovad? fiind politicile segrega?ioniste din Eritrea, care erau aplicate tuturor oamenilor de culoare. [17] In ultimii patru ani, Menelik i?i dotase armata cu arme moderne ?i muni?ie cump?rate de la francezi, englezi sau chiar ?i italieni, puterile coloniale europene fiind interesate s? i?i men?in? controlul asupra aspira?iilor nord-africanilor. De asemenea, europenii au incercat s? foloseasc? armata etiopian? ca o ameni?are poten?ial? impotriva mahdi?tilor .

In decembrie 1894, Bahta Hagos a condus o insurec?ie impotriva italienilor ?i a cerut sprijin lui Mengesha. Generalul Oreste Baratieri a trimis o unitate militar? puternic? sub comanda maiorului Pietro Toselli, care i-au zdrobit pe rebeli in B?t?lia de la Halai ?i l-a ucis pe Bahta. Dup? victorie, armata italian? a ocupat capitala regional?, Adwa . Baratieri a crezut c? Mengesha se preg?tea s? invadeze Eritreea ?i a atacat la Coatit in ianuarie 1895. Dup? victorie, italienii i-au urm?rit pe etiopienii in retragere, reu?ind s? captureze arme ?i documente importane care dovedeau complicitatea cu Menelik. Victoria italienilor in aceast? campanie, la care se ad?ugau victoriile in lupta impotriva mahdi?tilor sudanezi, l-au f?cut pe generalul Baratieri s? subestimeze greut??ile pe care ar fi trebuit s? le dep??easc? in cazul une campanii impotriva lui Menelik. [37] In acest moment, imp?ratul Menelik a luat leg?tura cu francezii, oferindu-le un tratat de alian??. Francezii nu doreau s? il sprijine pe imp?rat, pentru c? erau mai interesa?i s? ob?in? aprobarea italienilor pentru tratatul de la Bardo prin care s? i?i asigure controlul asupra Tunisiei . In condi?iile in care Etiopia era practic singur? in conflictul cu italienii, imp?ratul Menelik a emis o proclama?ie prin care cerea b?rba?ilor din Shewa s? de inroleze in armata lui la Were Ilu . [38]

In fa?a amenin??rii unei invazii italiene, etiopienii s-au mobilizat in mas? in intreaga ?ar?. [39] De mare folos in mobilizare a fost sistemul imperial fiscal ?i de taxare care fusese de curand modernizat. Ca urmare, o armat? mobilizat? rapid, cu efective de 196.000 de oameni din toate regiunile Abisiniei, dintre care mai mult de jum?tate era inarmat? cu pu?ti moderne, s-a adunat la Addis Abeba in sprijinul imp?ratului ?i pentru ap?rarea patriei. [3]

Singurul aliat european al Etipiei era Rusia . [6] [33] [34] Imp?ratul Etiopiei a trimis prima misiune diplomatic? la St. Petersburg in 1895. In iunie 1895, ziarele din capitala Rusie scriau: ?... Menelik al II-lea ?i-a trimis misiunea diplomatic? in Rusia, in care erau inclu?i prin?ii ?i episcopul s?u”. Cet??enii capitalei au venit la gar? s? ii intampine pe prin?ul Belyakio ?i ceilal?i membrii ai delega?ei etiopienen. Cele dou? imperii au semnat un acord prin care Rusia urma s? acorde ajutor militar Etiopiei. [40] [41]

Urm?toarea infruntare etiopiano-italian? a avut loc la Amba Alagi pe 7 decembrie 1895. In timpul luptelor, solda?ii etiopieni au str?puns ap?rarea italienilor, care s?paser? tran?ee intr-o pozi?ie fortificat? natural, ?i i-a silit pe ace?tia din urm? s? se retrag? in Eritreea. O parte a trupelor italiene comandate de generalul Giuseppe Arimondi au ajuns la fortul neterminat Meqele . Arimondi a l?sat aici o mic? garnizoan? aproximativ 1.150 askari ?i 200 de italieni sub comanda maiorului Giuseppe Galliano . Grosul for?elor sale au fost deplasate la Adigrat , unde generalul Oreste Baratieri concentra for?ele italiene disponibile.

Primele unit??i etiopiene au ajuns la Meqele in urm?toarele zile. Ras Makonnen a asediat fortul Meqele pe 18 decembrie. Comandantul italian a ini?iat negocieri pentru o posibil? capitulare, pe care le-a folosit cu abilitate pentru amanarea atacului etiopienilor asupra fortului. La inceputul lunii ianuarie, asediatorilor li s-au ad?ugat imp?ratul Menelik, care era inso?it de so?ia sa, Taytu Betul , in fruntea unei puternice for?e militare. Imp?ratul a continuat asediul pentru 16 zile (6?21 ianuarie 1896). Dup? mai multe asalturi e?uate ale etiopienilor, garnizoana italian? s-a predat cu permisiunea cartierului general italian. Menelik le-a permis italienilor s? plece cu armele din dotare ?i le-a oferit invin?ilor catari ?i animale de povar? cu care s? i?i transporte bagajele. [42] Dac? unii istorici consider? c? acest act de generozitate a fost f?cut de Menelik pentru facilitarea unei incheieri pa?nice a conflictului, Harold Marcus a subliniat c? escorta etiopian? a convoiului italian a fost un avantaj tactic pentru imp?rat: ?Menelik a reu?it cu ?iretenie s? se plaseze in Hawzien , la Gendepata , lang? Adwa, unde trec?torile montane nu erau ap?rate de fortifica?ii italiene." [43]

Pentru c? italienii erau puternic dep??i?i numeric, Baratieri a evitat lupta direct?. El ?tia c? datorit? lipsei infrastructurii, etiopineii nu puteau men?ine mobiliza?i mult? vreme un num?r important de solda?i. Pe de alt? parte, Baratieri nu cuno?tea cu adev?rat num?rul real al solda?lor etiopieni cu care trebuia s? lupte armata sa ?i de aceea a ales solu?ia retragerii intr-o pozi?ie fortificat? in Tigray. Guvernul italian al premierului Francesco Crispi nu concepea ins? ca for?ele sale armate s? fie infruntate de o putere neeuropean?. Premierul a dat ordine clare lui Baratieri s? avanseze in teritoriul inamic ?i s? se angajeze intr-o b?t?lie hot?ratoare.

B?t?lia de la Adwa [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: B?t?lia de la Adwa .

B?t?lia decisiv? a r?zboiului s-a dat la nord de ora?ul Adwa (ori Adowa) pe 1 martie1896. Armata italian? era compus? din patru brig?zi cu efective de aproximativ 17.700 de oameni ?i 56 de piese de artilerie. Tab?ra etiopian? num?ra intre 73.000 ?i 120.000 de oameni (80.000 pan? la100.000 cu arme de foc. Richard K. P. Pankhurst afirm? c? etiopienii aveau aproximativ 100.000 de pu?ti, dintre care cam o jum?tate erau arme moderne cu tragere rapid?), [4] ?i aproape 50 de piese de artielerie.

Generalul Baratieri a planificat un atac diminea?a devreme, care s? ii asigure efectul surpriz? impotriva armatei etiopiene mai numeroase, ai c?rei solda?i ar fi trebuit s? doarm? inc?. In tab?ra etiopian?, solda?ii se treziser? foarte devreme pentru slujba de diminea?? , iar in momentul in care santinelele au dat alarma, s-au mobilizat ?i au atacat f?r? intarziere. For?ele italiene au fost lovite de valuri succesive de atacuri. La un moment dat, Menelik a ordonat ca cei 25.000 de solda?i afla?i in rezerv? s? atace, ace?tia reu?ind s? distrug? o intreag? brigad? italian?. O alt? brigad? a fost izolat? de restul for?elor italiene ?i a fost distrus? de ?arja cavaleriei etiopiene. Ultimele dou? brig?zi au fost puternic afectate de atacuri ?i, cu efectivele injum?t??ite s-au retras in jurul pranzulu.

Dac? victoria lui Menelik se datora in mare parte superiorit??ii numerice, trebuie spus c? ?i dotarea ?i instruirea f?cut? conform planurilor imp?ratului au avut o contribu?ie important? la ob?inerea victoriei. In ciuda faptului c? armata etiopian? avea un sistem feudal de organizare, aceasta s-a dovedit capabil? s? execute corect planul strategic intocmit la cartierul general al lui Menelik. Totu?i, armata etiopian? a avut propriile probleme. Prima a fost calitatea armelor, in condi?iile in care atat autorit??ile britanice cat ?i cele italiene puteau sabota transportul pu?tilor moderne Mosin?Nagant ?i Berdan din Rusia in Etiopia, ?ar? care nu avea acces la mare. In al doilea rand, organizarea feudal? a armatei a insemnat c? aproape intreaga for?? era compus? din mili?ii ??r?ne?ti. Exper?ii militari ru?i care il consiliau pe Menelik i-au sugerat s? renun?e la tacticile de h?r?ire a inamicului in favoarea unui atac cu toate for?ele efectuat pe intreaga lungime a frontului, prin care s? fie neutralizat? puterea de foc superioar? a italienilor ?i s? fie dep??ite problemele legate de dotare, organizare ?i instruire. [41] [44]

Prionieri italieni in a?teptarea repatrierii

Unii dintre consilierii ru?i ai lui Menelik ?i o unitate de cincizeci de voluntari ru?i au participat la b?t?lie, printre ei aflandu-se ?i ofi?erul [p[Cazaci din Kuban|armatei cazaclor din Kuban]], Nikolai Leontiev [45] Sprijinul rusesc pentru Etiopia s-a concretizat ?i in sosirea unei misiuni a Crucii Ro?ii Ruse, care a ajuns la Addis Abeba dup? trei luni de la victoria lui Menelik de la Adwa. [46]

Italienii au suferit pierderi de aproximativ 7.000 de mor?i ?i 3.000 de prizonieri, 1.500 de r?ni?i reu?ind s? se retrag? in Eritreea cu restul trupelor. Pierderile etiopienilor au fost estimate la aproximativ 4.000 de mor?i ?i 8.000 de r?ni?i. [47] [48] In plus, 2.000 de askari etiopieni au fost uci?i sau lua?i prizonieri. Dac? prizoierii italieni au fost tratat cat de bine au permis condi?iile locale, aproximativ 800 de prizonieri askari, care au fost considera?i tr?d?tori ai etiopienilor, au fost pedepsi?i prin amputarea maini drepte ?i a piciorului stang. [49] [50] Menelik, care ?tia c? r?zboiul era foarte nepoplar in Italia, sociali?tii italieni in particular condamnand politica guvernului Crispi, a ales s? fie un inving?tor m?rinimos, l?sand s? se in?eleag? in mod clar c? face diferen?a intre poporul italian ?i Crispi. [51]

Unitatea na?ional? format? in jurul lui Menelik al II-lea [ modificare | modificare surs? ]

Menelik al II-lea a fost un conduc?tor remarcabil care a reu?it s? uneasc? na?iunea in lupta pentru respingerea invaziei europene. Punand in valoare mandria na?ional? a etiopienilor ?i a r?zboinicilor int?ri?i in lupte, Menelik a reu?it s? ii resping? pe italieni. Menelik a ?tiut cum s? se foloseasc? de faptul c? f?cea parte din familia imperial? ?i s? ca?tige sprijinul celor mai importante familii pentruca s? devin? imp?rat in ciuda faptului c? nu era primul in ordinea succesiunii la tron. Menelik a format o armat? r?zboinici care erau nu doar din regini indep?rtate ale imperiului, dar ?i cu religii sau culturi diferite. In b?t?lia decisiv? a r?zboiului, la Adwa, armata etiopian? era format? din reprezentan?ii a mai multor triburi, cu religii diferite, uni?i pentru ob?inerea victoriei. Diferitele fac?iuni au reui?it s? lase deoparte diferen?ele ?i s-au unit pentru ap?rarea imperiului. Chiar ?i fiul lui Yohannes al IV-lea , cel de la care luase tronul Menelik, a luptat sub comanda imp?ratului pentru ap?rarea imperiului.

Menelik a fost un conduc?tor respectat, avea o ascenden?? care putea fi urm?rit? pan? la regele Solomon ?i regina din Saba . El ?i-a folosit statutul ?i puterea pentru crearea in mod pa?nic a unor alian?e ?i pentru cucerirea celor c?re i se opuneau. Imp?ratul a fost un negociator atat de iscusit, incat a reu?it s? unifice in mod pa?nic aproape toate teritoriile vestice, nordice ?i centrale. Insisten?ele lui Menelik ?i amenin?area italian? l-au f?cut pe Ras Mengesha Yohannes , prin?ul din Tigray, s? i se al?ture. Melenik nu doar c? a cucerit grupuri etnice numeroase precum oromo, guarage ?i wolayta, dar a reu?it s? ?i-i apropie pe liderii acestor grupuri ?i s? ii incorporeze in guvernul ?i consiliul de r?zboi al imperiului. Indiferent dac? diferitele etnii se al?turaser? de bun? voie lui Menelik, sau fuseser? cucerite prin for?a armelor, cu toate au putut s? i?i exprime punctul de vedere in timpul domniei imp?ratului.

In perioada 1888-1892, o treime din popula?a Etiopiei a murit in timpul a ceea ce a fost numit? ? Marea Foamete ”. In urma acestui dezastru, Menelik ?i-a folosit rela?iile pe care le avea in ??rile europene pentru modernizarea Etiopie. In scurt? vreme, afaceri?tii europeni au inceput s? vin? in ?ar?. In acest timp, Menelik a infiin?at prima banc? na?ional? ?i a emis o moned? na?ional?, a infiin?at sistemul po?tal, a ordonat construirea de drumuri, c?i ferate ?i centrale de producere a curentului electric. Banca ?i moneda na?ional? au unificat poporul din punct de vedere economic ?i a produs stabilitate economic?. C?ile ferate, drumurile ?i po?ta au contribuit la consolidarea unit??ii na?ionale ?i interconectarea oamenilor ?i triburilor. Poate cea mai mare realizare a domniei sale a fost stabilirea capitalei la Addis Abeba, ceea ce a ost un component psihologic important in consolidarea na?iunii. Capitala a devenit centrul na?iunii, locul unde intreaga ?ar? c?uta sprijin ?i indrumare.

Urm?ri [ modificare | modificare surs? ]

Menelik s-a retras in ordine in capitala Addis Abeba ?i a a?teptat ca efectul victoriei s? se fac? resim?it in Italia. In mai multe ora?e italiene au izbucnit revolte ?i dup? dou? s?pt?mani guvernul Crispi s-a pr?bu?it in atmosfera general? de neincredere fa?? de ?aventurile externe”. [52]

Menelik a impus prevederi foarte favorabile etiopienilor in Tratatul de la Addis Abeba din octombrie, care delimita frontierele Eritreii ?i prin care Italia era for?at? s? recunoasc? independen?a Etiopiei. Delega?ii din Regatul Unit ?i Fran?a, ale c?ror posesiuni coloniale se aflau in vecin?tatea Etiopiei, au fost trimise in Addis Abeba pentru negocierea unor tratate cu noua putere regional?. Datorit? sprijinului diplomatic oferit unei na?iuni cre?tine, prestigiul Rusiei in Etiopia a crescut foarte mult. Fra?ii Mirko ?i Stjepan Seljan , care erau de fapt exploratori croa?i catolici , au fost foarte bine primi?i in Etiopia in 1899, cand au declarat in mod eronat c? sunt ru?i . [53] ?i influen?a Fran?ei in Etiopia a crescut mult, in principal datorit? faptului c? il sprijinise cu arme pe imp?rat. [54] Unul dintre diploma?ii francezi de la Addis Abeba, prin?ul Henri de Orleans a notat: ?Fran?a a oferit pu?ti acestei ??ri ?i luandu-i mana imp?ratului ei ca o sor? mai mare i-a explicat acestuia vechiul motto, care a gidat-o de-a lungul secolelor de m?r??ie ?i glorie: Onoare ?i Patrie!” [55] O misiune diplomatic? francez? a sosit la Addis Abeba in decembrie 1896 iar in martie anul urm?tor a semant cu Etiopia un tratat descris ca ? veritable trate d'alliance ”. [56] In schimb, cre?terea influen?ei francezilor in Etiopia a produs ingrijorare in Regatul Unit, care se temea ca Parisul s? nu ob?in? controlul asupra Nilului Albastru ?i ii for?eze pe englezi s? p?r?seasc? Egiptul. [57] Pentru ca s? p?streze controlul asupra Nilului ?i Egiptului, britanicii au decis s? in martie in 1896 s? inainteze in aval pe fluviu in Sudan ?i s? lichideze statul Mahdiyya . [58] Pe 12 martie 1896, dup? ce a fost informat despre infrangera italienilor la Adwa, premierul Lord Salisbury a ordonat for?elor britanice din Egipt s? ocupe Sudanul mai inainte ca francezii s? lichideze statul Mahdiyya , declarand c? niciunei puteri ostil? Londrei nu i se va permite s? controleze Nilul. [59]

Galerie [ modificare | modificare surs? ]

  • Ofițerul rus Nikolai Leontiev și un soldat al trupelor regulate etiopiene
    Ofi?erul rus Nikolai Leontiev ?i un soldat al trupelor regulate etiopiene
  • Bătălia de la Adwa
    B?t?lia de la Adwa
  • Bătălia de la Adwa – ilustrație etiopiană
    B?t?lia de la Adwa ? ilustra?ie etiopian?
  • Prizonieri italieni capturați după Bătălia de la Adwa.
    Prizonieri italieni captura?i dup? B?t?lia de la Adwa.

Vede?i ?i: [ modificare | modificare surs? ]


Note [ modificare | modificare surs? ]

  1. ^ Richard K. P. Pankhurst afirm? c? etiopienii erau inarma?i cu aproximativ 100.000 de pu?ti, din care aproximativ jum?tate erau cu tragere rapid?. [4]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

  1. ^ ?Ethiopian Treasures” . ethiopiantreasures.co.uk . Accesat in .  
  2. ^ Vandervort, Bruce. Wars of Imperial Conquest in Africa, 1830?1914 . 1998, p. 160
  3. ^ a b c First Italo-Abyssinian War: Battle of Adowa
  4. ^ a b Pankhurst, K. P., The Ethiopians , p. 190
  5. ^ a b The Battle of Adwa: Reflections on Ethiopia's Historic Victory Against European Colonialism . 2005, p. 71.
  6. ^ a b Patman, Robert G. ( ). The Soviet Union in the Horn of Africa: The Diplomacy of Intervention and Disengagement . Cambridge: Cambridge University Press. pp. 27?30. ISBN   9780521102513 .  
  7. ^ ?Menelik al II-lea” . Gale . Accesat in .  
  8. ^ Photo of some of the Eritrean Ascari mutilated
  9. ^ Jonas, Raymond ( ). The Battle of Adwa: African Victory in the Age of Empire . Harvard UP. p. 1. ISBN   9780674062795 .  
  10. ^ a b c d e f g h i j k l m Perry, James Arrogant Armies , Edison: CastleBooks 2005 page 196.
  11. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 123.
  12. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 123.
  13. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 122.
  14. ^ Erlich, Haggai "Ethiopia and the Mahdiyya ? You Call Me a Chicken?" pg. 219-242 from Journal of Ethiopian Studies , Volume 40, June 2007, p.s 232-234 .
  15. ^ Erlich, Haggai "Ethiopia and the Mahdiyya ? You Call Me a Chicken?" pg. 219-242 from Journal of Ethiopian Studies , Volume 40, June 2007, p. 238.
  16. ^ a b c d e Perry, James Arrogant Armies , Edison: CastleBooks 2005 page 200.
  17. ^ a b c d e f g h i j k l m Perry, James Arrogant Armies , Edison: CastleBooks 2005 page 201.
  18. ^ Perry, James Arrogant Armies , Edison: CastleBooks 2005 page 197.
  19. ^ a b c Perry, James Arrogant Armies , Edison: CastleBooks 2005 page 199.
  20. ^ a b Gardner, Hall ( ). The Failure to Prevent World War I: The Unexpected Armageddon . Ashgate. p. 107. ISBN   9781472430588 .  
  21. ^ Piero Pastoretto. ?Battaglia di Adua” (in italian?). Arhivat din original la . Accesat in .  
  22. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 page 244.
  23. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 pages 244-245.
  24. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 pages 248-249.
  25. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 page 249.
  26. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 page 257.
  27. ^ Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 pages 279-280.
  28. ^ a b Rubenson, Sven "The Protectorate Paragraph of the Wichale Treaty" pages 243-283 from The Journal of African History Vol. 5, No. 2, 1964 page 280.
  29. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 pages 121-122.
  30. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 122.
  31. ^ Britain Gave Italy Rights Under Secret Pact in 1891 To Rule Most of Ethiopia , The New York Times, 22 iulie 1935
  32. ^ Burke, Edmund ( ). ?East Africa”. The Annual Register of World Events: A Review of the Year . Longmans, Green. pp. 397? . Accesat in .  
  33. ^ a b Vestal, Theodore M. ( ). ?Reflections on the Battle of Adwa and its Significance for Today”. In Paulos Milkias. The Battle of Adwa: Reflections on Ethiopia's Historic Victory Against European Colonialism . Getachew Metaferia. Algora. pp. 21?35. ISBN   9780875864143 .  
  34. ^ a b Eribo, Festus ( ). In Search of Greatness: Russia's Communications with Africa and the World . Greenwood. p. 55. ISBN   9781567505320 .  
  35. ^ Mirzeler, Mustafa Kemal "Reading "Ethiopia through Russian Eyes": Political and Racial Sentiments in the Travel Writings of Alexander Bulatovich, 1896-1898" pages 281-294 from History in Africa , Vol. 32, 2005 page 286.
  36. ^ Prouty, Chris ( ). Empress Taytu and Menilek II: Ethiopia 1883?1910 . Trenton: The Red Sea Press. p. 143.  
  37. ^ Berkeley, George ( ). The campaign of Adowa and the rise of Menelik . Negro University Press (reprint). ISBN   1-56902-009-4 .  
  38. ^ Marcus, Harold G. ( ). The Life and Times of Menelik al II-lea: Ethiopia 1844?1913 . Lawrenceville: Red Sea Press. p. 160. ISBN   1-56902-010-8 .  
  39. ^ ?copie arhiv?” . Arhivat din original la . Accesat in .  
  40. ^ ?Russian mission to Abyssinia” . . Arhivat din original la . Accesat in .  
  41. ^ a b ?Who Was Count Abai?” . St.Petersburg: through centuries. Arhivat din original la . Accesat in .  
  42. ^ Prouty, Empress Taytu , pp. 144?151.
  43. ^ Harold G. Marcus (1975), The life and times of Menelik al II-lea: Ethiopia, 1844-1913, p. 167 ( ISBN: 1569020094 )
  44. ^ ?Cossacks of the emperor Menelik al II-lea” . tvoros.ru . Arhivat din original la . Accesat in .  
  45. ^ The activities of the officer the Kuban Cossack army N. S. Leontjev in the Italian-Ethiopic war in 1895?1896 Arhivat in , la Wayback Machine . ru
  46. ^ Richard, Pankhurst. ?Ethiopia's Historic Quest for Medicine, 6” . The Pankhurst History Library. Arhivat din original la .  
  47. ^ von Uhlig, Encyclopaedia , p. 109.
  48. ^ Pankhurst . The Ethiopians , pp. 191?2.
  49. ^ Augustus B. Wylde, Modern Abyssinia (London: Methuen, 1901), p. 213
  50. ^ Photo of some of the Eritrean Askaris mutilated
  51. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 pages 127.
  52. ^ Vandervort, Bruce. Wars of Imperial Conquest in Africa, 1830?1914 . 1998, p. 164.
  53. ^ Molvaer, Reidulf "The Seljan Brothers and the Expansionist Policies of Emperor Minilik II of Ethiopia" pg. 79-91 from International Journal of Ethiopian Studies , Vol. 5, No. 2, Fall/Winter 2010-2011 page 81.
  54. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 128.
  55. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 128.
  56. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 128.
  57. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 130.
  58. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 130.
  59. ^ Marcus, Harold "A Background to Direct British Diplomatic Involvement in Ethiopia, 1894-1896" pg. 121-132 from Journal of Ethiopian Studies , Vol. 1, No. 2 July 1963 page 130.

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Materiale media legate de Primul R?zboi Italo-Etiopian la Wikimedia Commons

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Primul_R?zboi_Italo-Etiopian&oldid=15824847