Acest articol este parte a seriei
Comunism
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Partidul Comunist al
Uniunii Sovietice
(
in rus?
:
Коммунисти?ческая па?ртия Сове?тского Сою?за
=
КПСС
) a fost numele folosit de succesorii
fac?iunii
bol?evice
a
Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Rusia
din
1952
pan? in
1991
. Denumirea de
Partid Comunist
a fost prezent? in numele partidului inc? din
1918
, atunci cand bol?evicii au devenit
Partidul Comunist al Intregii Rusii (bol?evicii)
. In
1925
partidul a devenit
Partidul Comunist al Intregii Uniuni (bol?evicii)
(Всесоюзная коммунистическая партия (большевиков),
ВКП(б)
). In
1934
a devenit
Partidul Comunist (bol?evic) al Uniunii Sovietice
(
PC(b)US
). In cele din urm?, in
1952
, el a devenit
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
sau, mai simplu,
PCUS
.
Acest articol urm?re?te istoria partidului din 1918 pan? la dizolvarea sa din 1991.
Pentru informa?ii despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele
Bol?evic
?i
Men?evic
.
Odat? ce s-a format
Interna?ionala a treia
sau
Cominternul
in 1919, structura
marxist-leninist?
centralist democratic?
a PCUS a fost copiat? de al?i membri ai Cominternului, ceea ce a dus la formarea
de partide comuniste
in intreaga lume.
Pentru cea mai mare parte a istoriei Rusiei Sovietice ?i a Uniunii Sovietice, Partidul Comunist a fost nelipsit de la guvernare ?i a fost singurul partid politic tolerat de guvern ?i de for?ele lui de securitate. Ca o consecin??, istoria URSS ?i a PCUS se intrep?trund ?i se suprapun. Pentru cei interesa?i de istoria PCUS este util s? consulte seria de articole
Istoria Rusiei
.
In 1919 a fost creat un
Birou Politic
, care a avut ini?ial cinci membri, avand ca sarcin? conducerea treburilor zilnice ale partidului. La inceput, cea mai inalt? instan?? a Partidului era
Comitetul Central
. Primii membri plini ai Politburo au fost:
Lenin
,
Tro?ki
,
Kamenev
,
Stalin
?i
Krestinski
cu trei membri suplean?i:
Buharin
,
Zinoviev
?i
Kalinin
. De-a lungul celui de-al treilea deceniu, s-au ?inut
congrese ale partidului
aproape in fiecare an.
Cea mai inalt? instan?? conduc?toare a PCUS era
Congresul Partidului
, care la inceput se ?ineau anual pentru ca apoi s? devin? mai rare, in special pe vremea lui
Stalin
. Congresul Partidului alegea
Comitetul Central
care, la randul lui, alegea
Politburo ? Biroul Politic
. Sub Stalin, cea mai important? pozi?ie din partid a devenit cea de
Secretar General
care era ales de Politburo. In 1952, titulatura de
Secretar General
a devenit
Prim Secretar
iar
Politburo
a devenit
Prezidiu
, asta pan? ?i-au rec?p?tat numele in timpul lui
Brejnev
, in 1966.
In teorie, puterea suprem? apar?inea Congresului Partidului dar, in practic?, structura de putere era invers? ?i, dup? moartea lui Lenin, puterea suprem? a fost concentrat? in mainile Secretarului General.
La nivelurile de jos, conducerea partidului era asigurat? de Comitetele de Partid,
partkom
(партком). Un partkom era condus de
secretar al partkomului
(секретарь парткома). La intreprinderi,
colhozuri
, institu?ii, etc, comitetele erau denumite "partkom". La nivele mai inalte, comitetele aveau nume abreviate precum:
raikom
(райком) la nivelul de
raion
,
obkom
(обком) la nivelul de
oblastie
(regiune) (cunoscute mai inainte ca
gubkom
(губком) pentru
gubernii
),
gorkom
(горком) la nivel de ora?, etc.
La nivelurile de jos ale partidului se aflau
organiza?iile de baz?
(первичная партийная организация) sau
celulele de partid
(партийная ячейка). Erau create in interiorul oric?rei organiza?ii de orice fel unde erau cel pu?in trei comuni?ti. Conducerea celulei era denumit?
biroul partidului
(партийное бюро, партбюро). Un birou de partid era condus de un
secretar de birou
ales (секретарь партбюро).
La celulele de partid mai mici, secretarii erau de regul? angaja?ii uzinei/spitalului/?colii corespondente. Organiza?iile suficient de mari erau conduse de
secretari cu scoatere din produc?ie
. (освобожденный секретарь), care-?i primeau salariul din fondurile partidului.
Carnet de partid (1989)
Carnet de
Comsomol
(1983)
Calitatea de membru de partid a devenit pan? la urm? un privilegiu, cu posibilitatea de a accede in elita societ??ii sovietice,
nomenclatura
. Membrii nomenclaturii se bucurau de privilegii speciale: accesul la magazinele cu circuit inchis, la sta?iunile de odihn? ?i la
dacea
(vilele de protocol), se bucurau de repartizarea preferen?ial? de apartamente, le era permis s? c?l?toreasc? peste hotare, puteau s?-?i trimit? copii la cele mai bune ?coli ?i puteau ob?ine cele mai bune slujbe pentru ei. Era practic imposibil s? ajungi in elita conduc?toare a Uniunii Sovietice f?r? a fi membru al Partidului Comunist.
Calitatea de membru i?i avea riscurile ei, in mod special pe vremea epur?rilor lui
Stalin
. Calitatea de membru al partidului nu era accesibil? oricui. Pentru a deveni membru de partid, candidatul trebuia s? ob?in aprobarea diverselor comitete, iar trecutul fiec?rui candidat era cercetat cu aten?ie. Cum noile genera?ii cre?teau f?r? s? ?tie altceva decat via?a in URSS, calitatea de membru era in general ob?inut? dup? ce se parcurgeau anumite stagii obligatorii. Copilul erau incadrat in
mi?carea de pionieri
, la varsta de 14 ani intra in
Komsomol
(Organiza?ia Tineretului Comunist) ?i la sfar?it, ca adult, dac? acesta ar?tase c? ader? la
disciplina de partid
(sau dac? avea rela?iile potrivite) putea deveni membru de partid.
Atunci cand bol?evicii au redenumit partidul drept
Partidul Comunist al Intregii Rusii
erau aproximativ 200.000 de membri. Pe vremea lui Stalin, partidul s-a angajat intr-o ampl? campanie de recrut?ri de noi membri, atat din zona rural? cat ?i din ora?e. Aceast? ac?iune avea ca scop atat "proletarizarea" partidului cat ?i incercarea lui Stalin s?-?i int?reasc? baza de sus?inere prin dep??irea numeric? a
veteranilor bol?evici
?i prin reducerea influen?ei lor in partid.
Pan? in 1933, partidul avea aproximativ 3,5 milioane de membri dar, ca un rezultat al
epur?rilor
, num?rul lor a sc?zut la 1,9 milioane pan? in 1939. In 1986, Partidul Comunist avea peste 19 milioane de membri, aproximativ 10% din popula?ia adult? a URSS-ului. Peste 44% dintre membrii partidului erau clasifica?i
muncitori
?i 12%
??rani colhoznici
. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice avea organiza?ii na?ionale in 14 dintre cele 15 republici ale URSS. In RSSF Rus? nu exista un partid separat, afacerile de partid fiind conduse direct de PCUS.
Num?rul de comuni?ti raportat la popula?ie dup? republici la frontiera dintre deceniile 7 ?i 8 era dup? cum urmeaz?:
Rusia- 7,2%
Ucraina - 5,35%
RSSM - 3,43%
Tajikistan - 2,8%
URSS - 5,934%
Articol principal:
Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
Cu unele excep?ii, politica Partidului Comunist al Uniunii Sovietice era dictat? de Secretarul General. Istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice dup? moartea lui
Lenin
poate fi divizat? in epocile lui
Stalin
,
Hru?ciov
,
Brejnev
?i
Gorbaciov
.
Probabilitatea tot mai mare a disolu?iei URSS a condus elementele conservatoare ale PCUS s? lanseze
lovitura de stat din august 1991
, cand Gorbaciov a fost inl?turat temporar de la putere. Pe
19 august
1991, cu o zi inainte de semnarea noului
Tratat Unional
care d?dea o mult mai mult? libertate republicilor, un grup care s-a autointitulat
Comitetul pentru Starea de Urgen??
a luat in maini puterea in Moscova, declarand c? Gorbaciov este bolnav ?i de aceea eliberandu-l din func?ie. Vicepre?edintele
Ghenadi Ianaiev
a fost numit ca pre?edinte in func?ie. Comitetul din opt membri includea pe pre?edintele
KGB
,
Vladimir Kriucikov
, ministru de interne,
Boris Pugo
, ministrul ap?r?rii,
Dmitrii Iazov
?i primul-ministru,
Valentin Pavlov
. Lovitura de stat a fost invins? datorit? marilor demonstra?ii populare ca ?i eforturilor lui
Boris El?in
, care a devenit astfel adev?ratul om al zilei. Gorbaciov s-a reintors la Moscova ca pre?edinte, dar a demisionat din func?ia de Secretar General ?i ?i-a luat angajamentul s? cure?e partidul de conservatori. El?in a interzis formal Partidul Comunist in Rusia.
KGB
-ul a fost dizolvat ca ?i alte agen?ii ?i organiza?ii ale partidului. Ac?iunile lui El?in au fost declarate mai apoi neconstitu?ionale, dar in acel moment URSS incetase s? mai existe.
Dup?
colapsul Uniunii Sovietice
, ru?ii care aderaser? la tradi?iile Partidului Comunist, in mod particular a?a cum existase acesta inainte de Gorbaciov, s-au reunit in
Partidul Comunist al Federa?iei Ruse
.