Marea Epurare

Marea Epurare ( rus? Большой террор - Marea Teroare ) este numele dat campaniilor de represiune din Uniunea Sovietic? de la sfar?itul celui de-al patrulea deceniu al secolului XX, care a inclus ?i epurarea partidului comunist .Termenul de represiune a fost in mod oficial folosit pentru a indica urm?rirea oamenilor recunoscu?i drept du?mani ai poporului ?i contrarevolu?ionari. Epurarea a fost motivat? de dorin?a conducerii Partidului Comunist de a elimina elementele disidente. Adeseori, epurarea a fost considerat? drept tactica lui Stalin pentru consolidarea propriei puteri. Campanii suplimentare de represiune au fost purtate impotriva grupurilor sociale care se opuneau statului sovietic ?i politicii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS). De asemenea, un num?r de epur?ri au fost explicate in mod oficial ca o eliminare a posibilit??ilor de sabotaj ?i spionaj, avand in vedere un a?teptat r?zboi cu Germania . Cea mai mare aten?ie public? a fost concentrat? pe epurarea conducerii partidului ins??i, ca ?i a aparatului birocratic guvernamental ?i a conducerii armatei, cea mai mare parte a acestora fiind format? din comuni?ti. Dar campaniile au afectat multe alte categorii ale societ??ii: elemente considerate antisovietice din randul intelectualit??ii, a celor mai inst?ri?i ??rani ? chiaburi (kulacii), dar ?i din industrie ?i transporturi. O serie de opera?ii ale NKVD -ului (poli?ia secret? sovietic?) a afectat un num?r de minorit??i na?ionale, considerate coloana a cincea a du?manilor Uniunii Sovietice. Conform discursului lui Hru?ciov din 1956 , Despre cultul personalit??ii ?i consecin?ele sale , ca ?i descoperirilor mai noi, multe acuza?ii, inclusiv cele prezentate in ? procesele spectacol de la Moscova ”, au fost bazate pe m?rturisiri for?ate ?i interpret?ri foarte largi ale articolului 58 al Codului Penal care trata infrac?iunile de contrarevolu?ie. Deliber?rile legale cuvenite erau inlocuite de c?tre Troika NKVD cu proceduri sumare. Sute de mii de persoane au fost executate de plutoane de execu?ie iar alte milioane au fost condamnate la domiciliu for?at sau au fost trimise in lag?re de munc? . Culmea campaniilor a ap?rut cat timp NKVD-ul a fost condus de Nikolai Ejov , din septembrie 1936 pan? in august 1938 . Aceat? perioad? este denumit? uneori ?i ca Ejov?cina ("Era Ejov"). Oricum, campaniile erau duse la indeplinire conform liniei generale trasate ?i, adeseori, condus? prin ordine directe de c?tre biroul politic al partidului , condus de Stalin. In particular, in 1937, biroul politic (PolitBuro) a dat un ordin de aplicare a "mijloacelor de corec?ie psihic?" . Pan? la sfar?itul epur?rilor, Ejov a fost eliberat din func?ie, mai apoi arestat sub acuza?ia de spionaj (dovedit? a fi fals?) ?i tr?dare , judecat, g?sit vinovat ?i executat prin impu?care.

Originea [ modificare | modificare surs? ]

Termenul de " epurare " in jargonul politic sovietic a fost o abreviere a expresiei epurarea ierarhiei de partid . In 1933 , de exemplu, aproximativ 400.000 de membri au fost da?i afar? din partid. Dar din 1936 pan? in 1953 termenul ?i-a schimbat sensul, pentru c? a fi exclus din partid era sinonim cu a fi arestat, intemni?at ?i de cele mai multe ori, executat.

Originea Marii epur?ri a fost dorin?a biroului politic de a elimina orice surs? posibil? de opozi?ie. Membrii Poliburo au vrut s? se asigure c? membrii partidului vor urma ordinele de la centru in strict? conformitate cu principiul centralismului democratic , c? nu se vor mai repeta situa?iile din anii '20 ai secolului XX, cand existau fac?iuni ?i c? nu va exista o coloan? a cincea in caz de r?zboi. Viaceslav Molotov a spus mai tarziu c? epurarea ?i intemni?area celor care erau suspecta?i de lips? de loialitate a fost o m?sur? de protec?ie in fa?a unei poten?iale invazii a Germaniei Naziste . Partidul comunist a vrut de asemenea s? elimine "elementele social periculoase", precum chiaburii , fo?tii chiaburi, fo?tii membri ai partidelor de opozi?ie precum socialist-revolu?ionarii ?i fo?tii oficiali ?ari?ti.

Represiunea impotriva inamicilor reali sau numai inchipui?i ai bol?evicilor a fost neintrerupt? de la Revolu?ia din Octombrie , dar au existat perioade de cre?tere in intensitate precum cea a Terorii Ro?ii sau a deport?rii chiaburilor care s-au opus colectiviz?rii . O tr?s?tur? distinct? a Marii Epur?ri a fost aceea c? pentru prima oar?, chiar partidul conduc?tor era supus represiunii la scar? larg?. Totu?i, doar o minoritate dintre cei afecta?i de epur?ri erau membri de partid sau membri ai birocra?iei. Epurarea partidului a fost inso?it? de epur?ri in intreaga societate. Urm?toarele evenimente sunt folosite pentru demarc?rile perioadei epur?rilor:

Primul Proces de la Moscova , 1936 ,
Introducerea troicilor NKVD pentru mai rapida implementare a ?justi?iei revolu?ionare”, in 1937 ,
Introducerea articolului 58-14 despre ?sabotajul contrarevolu?ionar” in 1937 .

Procesele de la Moscova [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: Procesele de la Moscova .

Intre 1936 ?i 1938 au avut loc trei Procese de la Moscova a unor fo?ti lideri de frunte ai partidului comunist. Ei au fost acuza?i c? ar fi complotat cu puterile occidentale pentru asasinarea lui Stalin ?i a altor lideri sovietici, pentru dezmembrarea Uniunii Sovietice ?i pentru restaurarea capitalismului.

Primul proces a fost procesul celor 16 membri ai a?a-numitului "Centru Terorist Tro?kist-Zinovievist" ?inut in august 1936 , al c?rui inculpa?i principali a fost Grigori Zinoviev ?i Lev Kamenev , doi dintre cei mai proeminen?i fo?ti lideri ai partidului.

Al doilea proces a fost in ianuarie 1937 , in care au fost implica?i 17 conduc?tori mai pu?in importan?i, printre care Karl Radek , Iuri Piatakov ?i Grigori Sokolnikov . Treisprezece inculpa?i au fost impu?ca?i iar restul au fost deporta?i in lag?re de munc?, unde au murit in scurt timp.

Al treilea proces, din martie 1938 , a inclus 21 de inculpa?i despre care se pretindea c? ar face parte din a?a numitul "Bloc al tro?ki?tilor ?i a celor de dreapta" condus de Nikolai Buharin , fost ?ef al Interna?ionalei Comuniste , fo?tii prim-mini?tri Alexei Rikov , Cristian Racovski ?i Nikolai Krestinski . To?i inculpa?ii au fost executa?i.

A fost de asemenea un proces secret al unui grup de generali ai Armatei Ro?ii , printre ei aflandu-se Mihail Tuhacevski , ?inut intr-un tribunal militar, in iunie 1937 .

Cei mai mul?i observatori occidentali prezen?i la procese au spus c? acestea au fost corecte ?i vina acuza?ilor a fost dovedit?. Ei i?i bazau aceste evalu?ri pe confesiunile acuza?ilor, care erau date in mod liber in sala de judecat?, f?r? a exista vreo dovad? aparent? c? ele au fost ob?inute prin tortur? sau prin drogare .

De exemplu, Denis Pritt , avocat britanic ?i membru al parlamentului, a scris: "Inc? o dat?, sociali?tii slabi de inim? sunt cople?i?i de indoieli ?i de anxietate," dar "inc? o dat? putem s? ne sim?im siguri c? atunci cand fumul se va ridica de pe campurile de b?t?lie ale controverselor, se va vedea c? invinuirile au fost reale, confesiunile au fost ob?inute corect ?i acuzarea ?i-a condus obiectiv ac?iunea."

In atmosfera politic? a anilor '40, acuza?iile de conspira?ie pentru distrugerea Uniunii Sovietice nu erau incredibile, ?i pu?ini observatori din afar? erau la curent cu evenimentele din interiorul partidului comunist care au dus la epur?ri ?i la procese.

Este cunoscut azi cum erau ob?inute confesiunile: prin mari presiuni psihologice aplicate acuza?ilor. Conform m?rturiilor fostului ofi?er GPU Alexandr Orlov ?i a altora, printre metodele folosite pentru ob?inerea confesiunilor se num?rau: b?t?ile repetate, tortura, obligarea prizonierilor s? stea in picioare sau s? r?man? treji zile in ?ir, amenin??ri c? familiile prizonierilor vor fi arestate ?i executate. De exemplu, fiul adolescent al lui Kamenev a fost arestat ?i a fost acuzat de terorism. Dup? luni de astfel de tratament, acuzatul era extenuat ?i disperat.

Zinoviev ?i Kamenev au cerut ca o condi?ie a "m?rturisirii" o garan?ie direct? de la Politburo c? vie?ile lor ?i ale familiilor lor vor fi cru?ate. In schimbul recunoa?terii acuza?iilor, ei au primit toate asigur?rile intr-o intalnire cu Stalin, Kliment Voro?ilov ?i Ejov. Dup? proces, Stalin nu numai c? ?i-a inc?lcat promisiunea de a cru?a vie?ile celor doi, dar a dat ordine pentru arestarea ?i executarea celor mai mul?i membri ai familiilor lor. Buharin a fost de asemenea de acord s? "m?rturiseasc?" cu condi?ia ca familia lui s? fie cru?at?. In cazul lui, promisiunea a fost in mod par?ial ?inut?. So?ia lui, Anna Larina , a fost trimis? intr-un lag?r de munc?, dar a supravie?uit.

In mai 1937 , a fost format? in SUA de c?tre sprijinitorii lui Tro?ki, Comisia de Investiga?ie in Cazul Acuza?iilor Impotriva lui Lev Tro?ki in cazul Proceselor de la Moscova, cunoscut? in general drept Comisia Dewey , pentru stabilirea adev?rului despre aceste procese. Comisia a fost prezidat? de filozoful ?i pedagogul John Dewey . De?i audierile au fost in mod evident ?inute cu dorin?a de a dovedi nevinov??ia lui Tro?ki, au adus la lumin? probe care demonstrau c? unele dintre acuza?iile f?cute nu puteau fi adev?rate.

De exemplu, Piatakov a depus m?rturie c? zburase la Oslo in decembrie 1935 s? "primeasc? dispozi?ii teroriste" de la Tro?ki. Comisia Dewey a stabilit c? un asemenea zbor nu a avut loc. Un alt acuzat, Ivan Smirnov , a m?rturisit c? a luat parte la asasinarea lui Serghei Kirov in decembrie 1934 , la o dat? la care el era deja de un an in inchisoare. Comisia Dewey ?i-a publicat concluziile sub forma unei c?r?i de 422 de pagini intitulat? Not Guilty (Nevinovat). Concluziile Comisiei erau acelea c? to?i cei condamna?i in Procesele de la Moscova erau nevinova?i. In sumarul concluziilor, comisia a scris: "Independent de dovezile extrinseci, comisia a mai aflat:

Conduita in cazul Proceselor de la Moscova a fost de a?a natur? incat s? conving? orice persoan? lipsit? de prejudec??i c? nu s-a f?cut nici o incercare de aflare a adev?rului.

De?i m?rturisirilor li s-a dat a?a de mult? aten?ie, chiar aceste m?rturisiri con?in atat de multe improbabilit??i inerente incat Comisia este convins?, f?r? a ?ine seama de mijloacele prin care au fost ob?inute, c? ele nu reprezint? adev?rul.

Tro?ki nu a instruit pe nici unul dintre acuza?ii sau martorii din Procesele de la Moscova s? fac? in?elegeri cu puteri str?ine impotriva Uniunii Sovietice. Tro?ki niciodat? nu a recomandat, complotat sau incercat restaurarea capitalismului in URSS.

Comisia a tras concluzia: "Noi socotim de aceea Procesele de la Moscova ni?te inscen?ri."

Ca?iva observatori contemporani care gandeau c? aceste procese erau in mod inerent corecte, men?ionau declara?iile lui Molotov care, dac? admitea c? unele dintre m?rturisiri con?ineau unele afirma?ii greu de crezut, spunea mai apoi c? acestea puteau fi atribuite anumitor motive, unul dintre ele fiind acela c?, pu?inii care f?ceau m?rturisiri discutabile incercau s? submineze Uniunea Sovietic? ?i guvernul ei, iar mai apoi, f?cand afirma?ii dubioase in m?rturisirile lor, aruncau indoieli asupra juste?ei acuz?rii. Molotov a pretins c? un invinuit ar fi putut sabota guvernul inventand povestea unei colabor?ri a unor membri de partid cu agen?i str?ini, pentru ca asupra acestor membri de partid s? cad? b?nuiala de spionaj in ciuda faptului c? nu f?cuser? nimic r?u, falsa invinuire fiind luat? ins? de bun?. Astfel, chiar Guvernul Sovietic era, in viziunea sa, victima m?rturiilor false. El mai spunea ins? c?, f?r? nici o indoial?, dovezile conspira?iilor celor mai mul?i fo?ti inal?i demnitari, f?cute pentru a pune mana pe putere intr-un moment de sl?biciune datorat r?zboiului care se apropia, erau reale.

Epurarea armatei [ modificare | modificare surs? ]

Epurarea in Armata Ro?ie s-a bazat pe dovezi fabricate care ar?tau c? spionajul german ar ac?iona printr-un intermediar, pre?edintele Cehoslovaciei , Bene? . Prin dovezi m?sluite se incerca s? se demonstreze existen?a unei coresponden?e intre Tuhachevski ?i membrii Inaltului Comandament German. Prin epur?rile f?cute in armat? au fost indep?rta?i 3 din 5 mare?ali, 13 din 15 generali de armat?, 8 din 9 amirali, (aici epur?rile au fost mai profunde, deoarece marinarii erau suspecta?i c? au exploatat ocaziile pe care le-au avut s? aib? contacte cu str?inii), 50 din 57 de generali de corp de armat?, 154 din 186 generali de divizie, 16 din 16 comisari de armat? ?i 25 din 28 de comisari de corp de armat?. Unii observatori au apreciat c? acest fapt a dezorganizat armata, a privat-o de comandan?i experimenta?i ?i au f?cut-o vulnerabil? in fa?a unei agresiuni. Ace?ti observatori cred c? epur?rile din armat? l-au incurajat pe Hitler s? lanseze Opera?iunea Barbarossa , dup? ce a aflat de sl?biciunea Armatei Ro?ii..

Epurarea extins? [ modificare | modificare surs? ]

Pan? in cele din urm?, aproape to?i bol?evicii care au avut un rol important in timpul revolu?iei din 1917 sau in guvernul sovietic pe timpul lui Lenin au fost executa?i. Dintre cei ?ase membri originali ai Politburo -ului din perioada Revolu?iei din Octombrie 1917 care au mai tr?it pan? la Marea Epurare, doar Stalin a mai supravie?iut. Patru din ceilal?i cinci au fost executa?i. Al cincilea, Lev Tro?ki , a plecat in exil in Mexic dup? ce a fost exclus din partid dar a fost asasinat de un agent sovietic in 1940 . Dintre cei ?apte membri ale?i in Politburo intre Revolu?ia din Octombrie ?i momentul mor?ii lui Lenin din 1924 , patru au fost executa?i, unul, ( Tomski ), s-a sinucis, ?i doi ( Molotov ?i Kalinin ) au supravie?uit. Din cei 1.966 delega?i la al XVII-lea Congres Al Partidului din 1934 , (ultimul congres inainte de procese), 1.108 au fost aresta?i ?i aproape to?i au murit.

Procesele ?i execu?iile fo?tilor lideri sovietici au fost, oricum, doar o mic? parte a epur?rilor.

Fo?tii chiaburi [ modificare | modificare surs? ]

Atata vreme cat clasa "social? a chiaburilor" fusese "lichidat?", pe 30 iulie 1937 a fost dat Ordinul nr. 00447 al NKVD -ului care ii privea in mod direct pe "fo?tii chiaburi" ?i pe "sprijinitorii chiaburilor", printre alte elemente antisovietice. Acest ordin a fost un inceput care a devenit un ?ablon pentru alte ac?iuni ale NKVD-ului care vizau alte categorii specifice ale popula?iei.

Opera?iunile na?ionale ale NKVD-ului [ modificare | modificare surs? ]

O serie de opera?iuni na?ionale ale NKVD-ului au fost duse la indeplinire in perioada 1937-1940, justificate de teama de a cincea coloan? a celui mai probabil adversar, Germania , sau a na?iunilor din "vecin?tatea capitalist? ostil?". Opera?iunea polonez? a NKVD -ului a fost prima de acest fel, reprezentand un tipar pentru cum s-a ac?ionat in cazul altor minorit??i etnice.

Membri ai partidelor comuniste din alte ??ri [ modificare | modificare surs? ]

Victime ale Marii Epur?ri au c?zut ?i 19 inal?i func?ionari ai Partidului Comunist din Romania: Ecaterina Arbore , Imre Aladar, Ioan Dic-Dicescu, Teo Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea , Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jacques Konitz, Elek Koblos, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, Gelbert Moscovici, Alexandru Nicolau, Eugen Rosvan, Alter Zalic, Petre Zissu, Timotei Marin ?i Marcel Pauker ^[1].

Sfar?itul Erei Ejov (Ejov?cina) [ modificare | modificare surs? ]

Din vara anului 1938 , to?i cei afla?i la putere ?i-au dat seama c? epur?rile merseser? prea departe, iar Ejov a fost eliberat din func?ia de ?ef al NKVD -ului, (r?manand Comisar al Poporului pentru Transportul pe Ap? ), ?i in cele din urm? a fost ?i el epurat. Lavrenti Beria i-a succedat ca ?ef al NKVD-ului. Pe 17 noiembrie 1938 un ordin comun al Sovnarkom (guvernul) URSS ?i al Comitetului Central al PCUS(b) ( Decretul despre arest?ri, supravegherea procurorului ?i desf??urarea investiga?iilor ) ?i ordinul ulterior al NKVD-ului semnat de Beria a oprit cele mai multe opera?iuni ale NKVD-ului de represiune sistematic? ?i a suspendat aplicarea sentin?elor capitale. Acesta a fost semnalul sfar?itului epur?rilor masive ?i super-zeloase. Cu toate acestea, practica arest?rilor in mas? ?i a exilului a fost continuat? pan? la moartea lui Stalin in 1953 .

Reac?ii ale occidentului [ modificare | modificare surs? ]

De?i procesele fo?tilor lideri sovietici se bucurau de o larg? publicitate, sutele de mii de alte arest?ri ?i execu?ii nu s-au bucurat de aceea?i aten?ie. Acestea din urm? au devenit cunoscute doar cand fo?ti intemni?a?i in Gulag au ajuns in occident ?i ?i-au spus pove?tile. In mod special in Fran?a s-au f?cut incerc?ri de discreditare a acestor m?rturii. Jean-Paul Sartre a fost de p?rere c? adev?rul existen?ei lag?relor de munc? ar trebui s? fie prezentat cu m?sur? pentru ca proletariatul francez s? nu fie descurajat. Cu toate acestea, el este printre primii, dac? nu chiar primul care public? in Fran?a, in paginile revistei sale Les Temps modernes , m?rturiile din Gulagul sovietic, regulamentul lag?relor ?i o hart? a prezen?ei lor. S-au ini?iat o serie de ac?iuni legale in timpul c?rora au fost prezentate dovezi de necontestat, iar m?rturiile fo?tilor intemni?a?i au fost dovedite ca adev?rate.

In ciuda marelui scepticism in leg?tur? cu procesele-spectacol ?i a m?rturiilor ocazionale ale supravie?uitorilor Gulagului, mul?i intelectuali din vest continuau s? aib? o pozi?ie favorabil? fa?? de Uniunea Sovietic?, pozi?ie care a inceput s?-?i piard? din importan?? odat? cu trecerea timpului. Odat? cu inceperea r?zboiului rece ?i a McCarthyismului , suporterii URSS-ului au inceput s? fie persecuta?i, a?a c? au fost multe motive personale pentru ca mul?i intelectuali s?-?i schimbe p?rerile. De asemenea, au inceput s? apar? dup? moartea lui Stalin probe ?i rezultate ale cercet?rilor, toate acestea dezv?luind intreaga enormitate a epur?rilor. Prima dintre aceste surse au fost dezv?luirile lui Hru?ciov care i-a afectat in mod special pe editorii americani ai ziarului Partidului Comunist din SUA , Daily Worker , care, urmand exemplul dat de New York Times , a publicat Discursul Secret in intregime. [1] . In 1968, Robert Conquest a publicat The Great Terror: Stalin's Purge of the Thirties (Marea Teroare: Epur?rile lui Stalin din anii ’30) . Alexandr Soljeni?in cu Arhipelagul Gulag a urmat in 1973. La sfar?itul anilor ’90, Stalin a fost denun?at in mod deschis drept criminal de c?tre Gorbaciov in timpul glasnost -ului. Arhivele sovietice au fost deschise cercet?rii istoricilor ru?i ?i din alte ??ri dup? colapsul Uniunii Sovietice. In sfar?it, in Fran?a, unde intelectualii erau mai favorabili comunismului sovietic, a ap?rut in 1997 Cartea neagr? a comunismului care, bazandu-se in parte pe dezv?luirile faptelor din timpul Marii Epur?ri, a comparat comunismul cu nazismul . Totu?i, minimaliz?ri ale Marii epur?ri continu? printre savan?ii revizioni?ti din Statele Unite ?i printre membrii unor grupuri mici dar infl?c?rate de neostalini?ti. [2] Arhivat in 1 iunie 2006 , la Wayback Machine ..

Reabilitarea [ modificare | modificare surs? ]

Marea Epurare a fost denun?at? de Nikita Hru?ciov , care a devenit conduc?torul Uniunii Sovietice dup? moartea lui Stalin. In discursul s?u secret la al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din februarie 1956 , care a fost f?cut public o lun? mai tarziu, Hru?ciov denumea epur?rile "abuzuri de putere" ale lui Stalin, abuzuri care au adus pagube uria?e ??rii. In acela?i discurs, el a recunoscut c? multe dintre victime erau nevinovate ?i au fost condamnate pe baza unor m?rturii false ob?inute prin tortur?. Luarea acestei pozi?ii a fost folositoare din punct de vedere politic pentru Hru?ciov, atata vreme cat el era angajat intr-o lupt? pentru putere cu rivalii care fuseser? asocia?i cu epur?rile, (a?a numitul Grup anti-partinic ). Dezv?luirile f?cute pe tema epur?rilor l-au ajutat in mod potrivit pe Hru?ciov s? submineze puterea rivalilor s?i ?i s?-l propulseze in func?ia de Pre?edinte al Consiliului de Mini?tri.

Incepand din 1954 , unele dintre condamn?ri au fost revizuite. Mihail Tuhacevski ?i al?i generali condamna?i in Procesul Generalilor Armatei Ro?ii au fost declara?i nevinova?i ("reabilita?i") in 1957 . Fo?tii membri ai Politburo J?nis Rudzutaks ?i Stanislav Kosior , ca ?i multe alte victime mai pu?in cunoscute, au fost de asemenea declarate nevinovate pe parcursul aceluia?i deceniu. Nikolai Buharin ?i al?i condamna?i in Procesele de la Moscova au fost reabilita?i mai tarziu, in 1988 .

Cartea Reabilitarea: Procesele politice din anii 30-50 (Реабилитация. Политические процессы 30-50-х годов) ( 1991 ) con?ine un mare num?r de materiale originale din arhive, prezentate pentru prima oar?: transcrieri ale interogatoriilor, scrisori ale condamna?ilor ?i fotografii. Pe aceast? baz? este ar?tat in detaliu cat de multe procese spectacol au fost fabricate.

Victimele [ modificare | modificare surs? ]

Dup? estim?rile Ministerului de interne f?cute la ordinul special al comisiei Partidului Comunist care se ocupa de preg?tirea celui de al XX-lea Congres al Partidului , cel pu?in 681.692 oameni au fost executa?i numai pe durata anilor 1937?38, numai conform listelor de execu?ie semnate personal de Stalin, aflate in arhivele NKVD. Num?rul exact de persoane afectate r?mane nesigur ?i depinde de modul in care se face num?r?toarea, de perioada care se ia in considera?ie ?i dac? mor?ii din Gulag ?i din timpul transportului c?tre lag?rele de munc? sunt luate ?i ele in considerare. Un grup de frunte de ap?r?tori ai drepturilor omului din Rusia , Societatea Memorial a publicat o list? cuprinzand 1.345.796 de nume a unor oameni care au c?zut victime epur?rilor staliniste.

T?g?duirea [ modificare | modificare surs? ]

Unii autori, precum comunistul belgian Ludo Martens (1946 - 2011), sus?in c? realit??ile epur?rilor au fost mult exagerate ?i c? aceste epur?ri au fost necesare luptei cu inamicii politici din acele timpuri. Ei pretind c? modul de vedere preponderent asupra epur?rilor este rezultatul coinciden?ei de interese a politicienilor sovietici post-Stalin ?i a politicienilor ?i istoricilor occidentali, (in particular al lui Nikita Hru?ciov , care a ini?iat " destalinizarea "). Primii ar fi dorit discreditarea opozi?iei staliniste in timp ce scopul celorlal?i a fost s? discrediteze Uniunea Sovietic? ca entitate.