Junii Turci (in turc? Jon Turkler ) a fost o coali?ie a unor grupuri cu diferite orient?ri, dar care erau cu toate in favoarea reformei administra?iei Imperiului Otoman . Mi?carea era impotriva monarhiei absolutiste a Sultanatului Otoman ?i militau pentru repunerea in drepturi a Constitu?iei Kanun-ı Esasi . Ei sunt cei care au bazele celei de-a doua perioade constitu?ionale in 1908 prin ceea ce a devenit cunoscut ca ? Revolu?ia Junilor Turci ”.

Termenul ?Junii Turci” define?te pe acei membri ai societ??ii otomane cu vederi progresiste, moderniste ?i care se opuneau status quo -ului vremii. Mi?carea a cl?dit o tradi?ie durabil? a disiden?ei care a modelat via?a intelectual? , politic? ?i artistic? a perioadei otomane tarzii, care a coincis in general cu perioada declinului ?i destr?marea imperiului . Numero?i Juni Turci au fost activi nu doar pe arena politic?, dar ?i in alte domenii precum artele, administra?ia sau ?tiin?a.

In societatea turc? modern?, Junii Turci sunt considerat ca fiind grupul care a ini?iat procesul de liberalizarea care a dus la apari?ia Turciei moderne. De?i anumite comunit??i modernen turce consider? c? Junii Turci au fost de fapt ni?te infractori, care au ini?iat prima lovitur? de stat din istoria Turciei, majoritatea popula?iei consider? c? ac?iunile lor au avut un caracter progresist, chiar ?i dup? standardele zilelor noastre.

Prin generalizare, ?Junii Turci” sunt numi?i orice grup din randul unei organiza?ii care au vederi progresiste ?i care caut? s? ca?tige puterea ^[1]

Cei mai cunoscu?i Juni Turci [ modificare | modificare surs? ]

Printre cei mai cunoscu?i lideri politici ?i ideologi se num?r?:

• Pamfleti?ti ?i activi?ti
  • Yusuf Akcura (1876–1935), jurnalist t?tar cu o ideologie secular? ?i na?ionalist? , lupt?tor impotriva otomanismului ?i pentru separarea statului ?i religiei.
  • Ayetullah Bey .
  • Osman Hamdi Bey (1842–1910), pictor ?i patron al primei scoli de art? din Istanbul (1883).
  • Emanuel Karasu Efendi , avocat ?i membru proeminent al comunit??ii evreie?ti sefarde
  • Mehmet Cavit Bey (1875–1926), ministru otoman al finan?elor, un donmet din Salonic , individ care provenea dintr-o familie de origine evreiasc? , convertit? la islam inc? din secolul al XVII-lea . A fost executat pentru tr?dare in 1926.
  • Abdullah Cevdet , un propov?duitor al materialismului biologic, care in ultima parte a vie?ii sale a fost un sprijinitor al credin?ei Baha'i .
  • Marcel Samuel Raphael Cohen, cunoscut ?i ca Tekin Alp , (1883–1961), n?scut intr-o familie evreiasc? din Salonic , unul dintre teoreticienii panturcismului .
  • Agah Efendi (1832–1885), fondator al primului ziar de limb? turc? ?i cel care a ini?iat folosirea m?rcior po?tale in Imperiul Otoman.
  • Ziya Gokalp (1875–1924), na?ionalist turc din Diyarbakir , publicist ?i pionier al sociologiei, influen?at de cultura occidental?.
  • Talaat Pa?a , mare vizir in timpul Primului R?zboi Mondial .
  • Ahmed Riza (1859–1930), ministru al agriculturii ?i al inv???mantului in Imperiul Otoman.
  • Gemal Pa?a (1872–1922), comandant militar, ministru al afacerilor publice ?i ministru al flotei navale.

• Ofi?eri
  • Enver Pa?a

Istoric [ modificare | modificare surs? ]

1889–1906 [ modificare | modificare surs? ]

Junii Turci i?i au originile in grupurile de studen?i autoproclamate ca ?progresiste”. Ei au ini?ia activit??i clandestine ?i disiden?? politic? dup? anularea constitu?iei de c?tre sultan. Inspira?i din activitatea revolu?ionarilor italieni Carbonari , ei au format celule clandestine, interconecate.

Congresul opozi?iei otomane [ modificare | modificare surs? ]

Opozan?ii regimului absolutist otoman au participat la primul lor congres pe 4 februarie 1902, in casa lui Germain Antoin Lefevre-Pontalis din Paris. La intalnire secret?, care avea aprobarea tacit? a guvernului francez, au participat 47 de delega?i. Armeni iau cerut ca ?edin?ele s? se ?in? in limba francez? , propunere respins? de restul delega?ilor.

Al doilea congres al opozi?iei otomane a avut loc tot la Paris, in 1907. Scopul acestui congres era unirea tuturor for?elor progresiste, inclusiv al Comitetului Unit??ii ?i Progresului, pentru declan?area revolu?iei. Na?ionalismul unor p?r?i ?i alte probleme r?mase nerezolvate in cadrul imperiului au f?cut imposibil? visata unitate.

1906–1908 [ modificare | modificare surs? ]

Junii Turci au devenit o mi?care organizat? in adev?ratul in?eles al cuvantului odat? cu luarea lor sub umbrela Congresului Unit??ii ?i Progresului (CUP) . Junii Turci au recrutat indivizi ideali?ti, gat? s? se sacrifice pentru trecerea de la abolutism la la regimul monarhiei constitu?ionale . In 1906 a fost fondat? Societatea Otoman? a Libert??ii de c?tre Mehmed Talaat in Salonic . Aceast? societate a recrutat membri din cadrul Armatei a III-a, printre ace?tia aflandu-se Mehmed Talaat . In septembrie 1907, Societatea Otoman? a Libert??ii a anun?at c? urma s? coopereze cu alte organiza?ii similare sub umbrele CUP. In realitate, conducerea SOL a exercitat un control important asupra CUP.

Revolu?ia Junilor Turci [ modificare | modificare surs? ]

Vede?i ?i: Revolu?ia Junilor Turci

In 1908, Imperiul Otoman a fost pus in fa?a unei noi crize, ? Chestiunea Macedonean? ”. ?arul Nicolae al II-lea ?i imp?ratul austriac Franz Joseph , care aveau interese puternice in Balcani , au declan?at incepand cu 1897 ac?iuni care au reprezentat ultima faz? a procesului de balcanizare . Prin 1903 au fost discu?ii cu privire la strabilirea unui control administrativ al unor comisii mixte ruso-austriece in Macedonia. Otomanii au fost obliga?i s? accepte f?r? entuziasm aceast? idee, a c?rei aplicare au reu?it s? o amane pentru o vreme. Jocurile de culise au trebuit ins? s? inceteze ins? in prim?vara anului 1908, cand conducerea CUP, bazandu-se pe marea for?? a organiza?iilor sale, au reu?it s?-l oblige pe sultan s? accepte repunerea in drepturi a constitu?iei. Armata a III-a din Macedonai a m?r??luit asupra palatului sultanului pe 12 iunie ?i, pe 24 iunie, constitu?ia a fost reinstaurat?.

Perioada constitu?ional? [ modificare | modificare surs? ]

Vede?i ?i: A doua perioad? constitu?ional? in Imperiul Otoman

Dup? ce Comitetul Unit??ii ?i Progresului (CUP) a ie?it ca?tig?tor la alegeri, unitatea Revolu?iei Junilor Turci a fost inlocuit? de fragmentarea politic? care caracteriza realitatea Imperiului Otoman. Detaliile evenimentelor politice din aceast? perioad? sunt descrise de A doua perioad? constitu?ional? in Imperiul Otoman , iar cele militare in Destr?marea Imperiului Otoman .

Perioada 1914?1917 [ modificare | modificare surs? ]

Pe 2 noiembrie 1914, Imperiul Otoman s-a al?turat Puterilor Centrale in timpul Primului R?zboi Mondial . Otomanii au fost implica?i in luptele de pe teatrul de lupt? din Orientul Apropiat al Primului R?zboi Mondial . Combatan?ii de pe acest front de lupt? au fost pe de-o parte Imperiul Otoman, ajutat de intr-o oarecare m?sur? de Puterile Centrale, ?i Alia?ii din Primul R?zboi Mondial , in principal britanicii ?i ru?ii, pe de alt? parte. Conflictele din Caucaz , Persia sau de la Gallipoli au afectat in mare m?sur? popula?ia armeneasc? . Mai inainte de declararea r?zboiului, guvernul otoman a cerut armenilor otomani s? indemne armenii afla?i sub st?panirea ru?ilor s? faciliteze cucerirea Caucazului prin rebeliuni impotriva armatei ?ariste.

Jakob Kunzler, ?eful unui spital misionar din Urfa , a adus dovezi cu privire la purificarea etnic? a armenilor ?i kurzilor inf?ptuit? de Junii Turci in timpul Primului R?zboi Mondial ^[2] . El a prezentat dovezi detaliate cu privire la num?rul kurzilor deporta?i din Erzurum ?i Bitlis din iarna anului 1916. Kurzii erau considera?i de c?tre autorit??ile otomane elemente subversive, care ar fi luat partea ru?ilor in caz de r?zboi. Pentru eliminarea unei asemenea amenin??ri, Junii Turci s-au implicat in ac?iuni ample de deportare a kurzilor din regiunile Djabachdjur, Palu, Musch, Erzurum ?j Bitlis. Aproximativ 300.000 de kurzi au fost for?a?i s? se mute spre sud-vest la Urfa ?i spre vest la Aintab ?i Marasch. In vara anului 1917, kurzii au fost muta?i in regiunea Konya din centrul Anatoliei . Prin asemenea m?suri, Junii Turci au dorit s? elimine marile comunit??i kurde ?i dispersarea lor in regiuni indep?rtate. Spre sfar?itul r?zboiului mondial, aproximativ 700.000 de kurzi au fost deporta?i, iar aproape jum?tate dintre ei au pierit in acest timp ^[3]

Cam in acela?i timp, Junii Otomani ?i-au schimbat pozi?ia fa?? de armeni . Dac? a existat o perioad? in care turcii i-au considerat pe armeni drept alia?i, Junii Turci s-au implicat in ac?iuni care aveau s? fie cunoscute sub numele de Genocidul Armean . Dac? Masacrul din Adana din 1909 a fost privit ca un fenomen izolat, cre?terea na?ionalismului in timpul Primului R?zboi Mondial a f?cut ca Junii Turci s? fie profund implica?i in ac?iunile antiarmene?ti. In 2005, International Association of Genocide Scholars afirma ^[4] c? cercet?torii pot demonstra cu dovezi puternic c? ?Guvernul Junilor Turci al Imperiului Otoman a inceput un genocid sistematic al cet??enilor s?i armeni ? o minoritate cre?tin? neinarmat?. Mai mult de un milion de armeni au fost extermina?i prin ucidere direct?, infometare, tortur? ?i mar?uri for?ate ale mor?ii”. IAGS a condamnat de asemenea ?i incerc?rile Turciei de negare a realit??ii faptice ?i morale a Genocidului Armean.

Ideologie [ modificare | modificare surs? ]

Liberalismul [ modificare | modificare surs? ]

Publicul european ca ?i numero?i oameni de ?tiin?? consider? c? Junii Turci apar?in curentului liberal . Junii Turci au adoptat intr-adev?r idei liberale ?i, sub influen?a teoriilor lui Gustave Le Bon , au etichetat parlamentul ca fiind un corp d?un?tor.

Materialism ?i pozitivism [ modificare | modificare surs? ]

Vede?i ?i: Ahmed Riza , Namık Kemal , Ziya Gokalp , ?i Yusuf Akcura

Un alt principiu c?l?uzitor al Junilor Turci a fost transformarea societ??ii otomane intr-una in care religia s? nu mai joace un rol important. Prin structura ultra secular? ?i materialist? , ?tiin?a era menit? s? inlocuiasc? religia. Junii Turci au fost obliga?i foarte repede s? recunoasc? dificultatea disemin?rii unei asemenea atitudini ?i au inceput s? sugereze c? Islamul este in esen?? materialist. O asemenea incercare a intelectualilor musulmani , la fel cu incerc?rile de mai tarziu de conciliere a islamului cu socialismul , s-a dovedit o intreprindere foarte dificil?. De?i o serie de fo?ti membri ai CUP au continuat eforturile in aceast? direc?ie dup? revolu?ia din 1908 , ei au fost acuza?i dur de liderii religio?i ( Ulama ) c? incearc? s? ?schimbe islamul intr-o alt? form? ?i s? creeze o nou? religie pe care s? o numeasc? tot islam” ^[5]

Pozitivismul , care pretindea c? este religia ?tiin?ei, i-a impresionat profund pe Junii Turci, care considerau c? un asemenea curent filozofic putea fi mai u?or conciliat cu islamul. Numele Comitetului Unit??ii ?i Progresului pare a fi inspirat de mottoul pozitivistului Auguste Comte Ordine ?i Ptogres ^[5]

Guvernul centralizat [ modificare | modificare surs? ]

In perioada tarzie a Imperiului Otoman, oficialii statului erau cu to?ii intelectuali, iar Junii Turci se aflau in cea mai mare parte pe ?tatele de plate guvernamentale. Participarea lor la guvernare i-au f?cut s? aprecieze tot mai mult statul otoman. Poate din acest motiv ei au fost in general imuni la influen?ele politice ale marxismului sau anarhismului .

Un rezultat important al Revolu?iei Junior Turci din 1908 a fost crearea gradual? a unei noi elite guvernamentale, care ?i-a consolidat controlul asupra administra?iei civile ?i militare otomane pan? in 1913.

Junii Turci s-au considerat tot timpul salvatorii imperiului ?i din acest motiv au privit toate problemele din punctul de vedere al statului, f?r? s? ia in considera?ie voin?a cet??enilor. Din acest motiv, Junii Turci au fost mai inclina?i spre teoriile autoritariste. Junii Turci s-au sim?it de aceea atra?i de teorii precum pozitivismul , darwinismul social ?i elitismul lui Gustave Le Bon ?i au ap?rat reformele f?cute de sus in jos, opunandu-se ideii egalit??ii cet??enilor.

Na?ionalismul [ modificare | modificare surs? ]

In ceea ce prive?te na?ionalismul , Junii Turci au trecut printr-o serie de transform?ri graduale. Incepand cu perioada Tanzimatului , cand cet??enii neturci erau bine primi?i in randul organiza?iei, Junii Turci au imbr??i?at ideologia oficial? a statului, Otomanismul . Cu toate acestea, patriotismul otoman nu a reu?it s? prind? r?d?cini in timpul primei perioade constitu?ionale ?i a anilor care au urmat. Numero?i intelectuali otomani neturci au respins ideile otomane din cauza folosirii exclusive a simbolurilor turcice . Na?ionali?tii turci au cucerit treptat pozi?iile dominante in politic? ?i, dup? congresul din 1902, au dezvoltat o preocupare special? pentru na?ionalism. Aceasta a fost perioada in care Ahmed Riza a ales s? inlocuiasc? termenul ?otoman” cu cel de ?turc”. Dup? anul 1905 ?i victoria Japoniei in R?zboiul ruso-japonez , Junii Turci ?i-au bazat ideile na?ionaliste pe bazele pseoudo?tiin?ifice ale teoriilor rasiste.

Influen?ele asupra Republicii Turcia [ modificare | modificare surs? ]

Dac? mi?carea Junilor Turci a creat o anumit? dezordine ?i diziden?? in scopul schimb?rii vie?ii politice ?i intelectuale din perioada otoman? tarzie, ea a reprezentat bazele revolu?iei lui Ataturk , care a transformat Turcia intr-un stat foarte modern ?i progresist, dup? standardele timpului (de exemplu dreptul la vot al femeilor). Cei mai mul?i lideri ai Junilor Turci au crezut c? guvernul central este instrumentul prin care se pot duce la bun sfar?it schimb?rile sociale ?i politice, nu masele needucate, aflate inc? in perioada de dezvoltare preindustrial? sau chiar feudal?.

Cu excep?ia concentr?rii pe na?ionalism, ideologia oficial? a tan?rului stat turc a fost modelat? de c?tre Junii Turci. Junii Turci care au tr?it suficient de mult s? fie martori ai na?terii Republicii Turcia au reu?it s? vad? numeroase idealuri de tinere?e care au ajuns realitate. Regimul republican turc a fost bazat pe o ideologie materialist-pozitivist? popular?.

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• M. ?ukru Hanio?lu, The Young Turks in Opposition , Oxford University Press 1995, ISBN 0-19-509115-9
• M. ?ukru Hanio?lu, Preparation for a Revolution: The Young Turks, 1902–1908 , Oxford University Press 2001, ISBN 0-19-513463-X
• M. ?ukru Hanio?lu, The Anniversary of a Century-Old Ideology Arhivat in 2 martie 2012 , la Wayback Machine . , Zaman Daily Newspaper Arhivat in 30 decembrie 2006 , la Wayback Machine ., 29 septembrie 2005
• Stephen Kinzer, Crescent and Star: Turkey Between Two Worlds , Farrar, Straus and Giroux 2001, ISBN 0-374-52866-7
• David Fromkin, A Peace to End All Peace
• Yves Ternon, Empire ottoman : Le declin, la chute, l'effacement , Paris, edition du Felin, 2002, ISBN 2-86645-601-7
• Necati Alkan, "The Eternal Enemy of Islam: Abdullah Cevdet and the Baha'i Religion", Bulletin of the School of Oriental and African Studies , Volume 68/1, pp. 1–20; online la Bulletin of the School of Oriental and African Studies
• Necati Alkan, Dissent and Heterodoxy in the Late Ottoman Empire: Reformers, Babis and Baha'is Arhivat in 28 februarie 2021 , la Wayback Machine ., ISIS Press: Istanbul, 2008
• Hasan Kayali. Arabs and Young Turks: Ottomanism, Arabism, and Islamism in the Ottoman Empire, 1908–1918 . Berkeley: University of California Press, 1997

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

• Genocidul Armean
• Genocidul grecilor

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• Committee of Union and Progress Arhivat in 15 aprilie 2010 , la Wayback Machine .