Hissene Habre
(
arab?
: ???? ???? ?usa?n ?abr?, arab? ciadian?: pronun?at [hi?s?n ?habre]; pronun?ie
francez?
: [is?n ab?e]; n.
,
Faya-Largeau
,
Regiunea Borkou
,
Ciad
? d.
,
Dakar
,
Senegal
), scris ?i
Hissen Habre
, a fost un
politician
ciadian
?i
criminal de r?zboi
.
A fost al 5-lea
pre?edinte
al Ciadului din 1982 pan? cand a fost destituit in 1990.
Un
musulman
din nordul Ciadului, Habre s-a al?turat rebelilor
FROLINAT
?(
d
)
in primul
r?zboi civil
ciadian impotriva guvernului ciadian dominat de sud. Din cauza unei rupturi cu comandantul rebel
Goukouni Oueddei
?(
d
)
, Habre ?i For?ele Armate ale Armatei Rebele de Nord au dezertat pentru scurt timp in guvernul lui Felix Malloum impotriva lui Oueddei inainte de a se intoarce impotriva lui Malloum, care a demisionat in 1979. Habre a primit apoi func?ia de ministru al ap?r?rii sub noul guvern de coali?ie de tranzi?ie al Ciadului, cu Oueddei ca pre?edinte. Alian?a lor s-a pr?bu?it rapid, iar for?ele lui Habre l-au r?sturnat pe Oueddei in 1982.
Dup? ce a devenit noul pre?edinte al ??rii, Habre a creat o
dictatur?
monopartit? condus? de
Uniunea Na?ional? pentru Independen?? ?i Revolu?ie
?(
d
)
, cunoscut? pentru abuzurile pe scar? larg? ale drepturilor omului. El a fost adus la putere cu sprijinul
Fran?ei
?i al
Statelor Unite
, care au oferit instruire, arme ?i finan?are pe tot parcursul guvern?rii sale datorit? opozi?iei sale fa?? de liderul libian
Muammar al-Gaddafi
.[3]
A condus ?ara in timpul conflictului libiano-ciadian, culminand cu victoria in timpul r?zboiului Toyota din 1986 pan? in 1987 cu sprijin francez. El a fost r?sturnat trei ani mai tarziu in lovitura de stat din Ciad din 1990 de c?tre Idriss Deby ?i a fugit in exil in Senegal.
In mai 2016, Habre a fost g?sit vinovat de un tribunal interna?ional din Senegal de inc?lc?ri ale
drepturilor omului
, inclusiv
viol
,
sclavie sexual?
?i ordonarea uciderii a 40.000 de persoane ?i condamnat la
inchisoare pe via??
. [4] El a fost primul fost
?ef de stat
care a fost condamnat pentru abuzuri ale drepturilor omului in instan?a unei alte na?iuni. [5] A murit la 24 august 2021, dup? ce a fost testat pozitiv pentru
COVID-19
. [6][7]
Habre s-a n?scut in 1942 in Faya-Largeau, nordul Ciadului, pe atunci colonie a Fran?ei, intr-o familie de p?stori. El a fost membru al ramurii Anakaza a grupului etnic Daza Gourane, care este el insu?i o ramur? a grupului etnic Toubou. [8] Dup? ?coala primar?, a ob?inut un post in administra?ia colonial? francez?, unde ?i-a impresionat superiorii ?i a ca?tigat o burs? pentru a studia in Fran?a la Institutul de Studii Interna?ionale Superioare din Paris. A absolvit o diplom? universitar? in ?tiin?e politice la Paris ?i s-a intors in Ciad in 1971. De asemenea, a ob?inut mai multe alte diplome ?i a ob?inut doctoratul de la Institut. Dup? inc? o scurt? perioad? de serviciu guvernamental ca prefect adjunct,[9] a vizitat Tripoli ?i s-a al?turat Frontului Na?ional de Eliberare din Ciad (FROLINAT), unde a devenit comandant al celei de-a doua Armate de Eliberare din FROLINAT impreun? cu Goukouni Oueddei. Dup? ce Abba Siddick a preluat conducerea FROLINAT, a doua Armat? de Eliberare, mai intai sub comanda lui Oueddei ?i apoi sub cea a lui Habre, s-a desprins din FROLINAT ?i a devenit Consiliul de comand? al For?elor Armate ale Nordului (CCFAN). In 1976, Oueddei ?i Habre s-au certat, iar Habre ?i-a desp?r?it nou-numitele For?e Armate ale Nordului (Forces Armees du Nord sau FAN) de adep?ii lui Goukouni, care au adoptat numele de For?ele Armate Populare (Forces Armees Populaires sau FAP). [10]
Habre a intrat pentru prima dat? in aten?ia interna?ional? atunci cand un grup aflat sub comanda sa a atacat ora?ul Bardai din Tibesti, la 21 aprilie 1974, ?i a luat ostatici trei europeni, cu inten?ia de a-i r?scump?ra pentru bani ?i arme. Captivii au fost un medic german, Christoph Staewen (a c?rui so?ie Elfriede a fost ucis? in atac) ?i doi cet??eni francezi, Francoise Claustre, arheolog, ?i Marc Combe, un lucr?tor de dezvoltare. Staewen a fost eliberat la 11 iunie 1974 dup? pl??i semnificative din partea oficialilor vest-germani. [11][12][13] Combe a evadat in 1975, dar in ciuda interven?iei guvernului francez, Claustre (al c?rui so? era un inalt oficial guvernamental francez) nu a fost eliberat pan? la 1 februarie 1977. Habre s-a desp?r?it de Oueddei, par?ial din cauza acestui incident de luare de ostatici (care a devenit cunoscut sub numele de "afacerea Claustre" in Fran?a). [9]
In august 1978, Habre a primit posturile de prim-ministru al Ciadului ?i vicepre?edinte al Ciadului, ca parte a unei alian?e cu generalul Felix Malloum. [9]: 27 [14]: 353 Cu toate acestea, alian?a de imp?r?ire a puterii nu a durat mult. In februarie 1979, for?ele lui Habre ?i armata na?ional? condus? de Malloum au luptat in N'Djamena. Luptele au l?sat efectiv Ciad f?r? un guvern na?ional. Mai multe incerc?ri au fost f?cute de alte na?iuni pentru a rezolva criza, rezultand intr-un nou guvern na?ional in noiembrie 1979, in care Habre a fost numit ministru al ap?r?rii. [14]: 353 Cu toate acestea, luptele au fost reluate in cateva s?pt?mani. In decembrie 1980, Habre a fost exilat in Sudan. [14]: 354 In 1982 ?i-a reluat lupta impotriva guvernului ciadian. FAN a ca?tigat controlul asupra N'Djamena in iunie ?i l-a numit pe Habre ?ef al statului. [9]: 30, 151
Ronald Reagan cu Habre la Casa Alb?
Habre a preluat puterea in Ciad ?i a condus din 1982 pan? cand a fost detronat in 1990 de Idriss Deby. Regimul monopartid al lui Habre, la fel ca multe altele dinaintea lui, a fost caracterizat de abuzuri ?i atrocit??i ale drepturilor omului pe scar? larg?. El a negat uciderea ?i torturarea a zeci de mii de oponen?i ai s?i, de?i in 2012 Curtea Interna?ional? de Justi?ie a Na?iunilor Unite (CIJ) a ordonat Senegalului s?-l judece sau s?-l extr?deze pentru a se confrunta cu justi?ia din str?in?tate. [15]
Dup? ascensiunea sa la putere, Habre a creat o for?? de poli?ie secret? cunoscut? sub numele de Direc?ia de Documentare ?i Securitate (DDS), sub care oponen?ii s?i au fost tortura?i ?i executa?i. [16] Unele metode de tortur? utilizate in mod obi?nuit de DDS includeau arderea corpului de?inutului cu obiecte incandescente, pulverizarea gazului in ochi, urechi ?i nas, inghi?irea for?at? a apei ?i for?area gurii de?inu?ilor in jurul ?evilor de e?apament ale automobilelor care circulau. [17] Guvernul lui Habre s-a angajat, de asemenea, periodic in purificare etnic? impotriva unor grupuri precum Sara, Hadjerai ?i Zaghawa, ucigand ?i arestand membrii grupului in mas? atunci cand s-a perceput c? liderii lor reprezentau o amenin?are pentru regim. [16]
Habre a fugit, cu 11 milioane de dolari din bani publici, in Senegal dup? ce a fost r?sturnat in 1990. [5] El a fost plasat in arest la domiciliu in 2005 pan? la arestarea sa in 2013. El a fost acuzat de crime de r?zboi ?i tortur? in timpul celor opt ani la putere in Ciad, unde grupurile pentru drepturile omului spun c? aproximativ 40.000 de persoane au fost ucise sub conducerea sa. [18] Human Rights Watch sus?ine c? 1.200 au fost uci?i ?i 12.000 au fost tortura?i, iar o comisie intern? de anchet? din Ciad sus?ine c? pan? la 40.000 au fost uci?i ?i c? peste 200.000 au fost supu?i torturii. Human Rights Watch l-a numit mai tarziu pe Habre "Pinochet al Africii". [19][20][21]
Articolul principal: Conflictul ciadiano-libian
Idriss Deby, succesorul lui Habre, care a servit drept comandant in timpul r?zboiului ciadian-libian, a fost ucis cu patru luni inainte de moartea lui Habre.
Libia a invadat Ciad in iulie 1980, ocupand ?i anexand Fa?ia Aozou. Statele Unite ?i Fran?a au r?spuns ajutand Ciad in incercarea de a limita ambi?iile regionale ale Libiei sub conducerea liderului libian Muammar al-Gaddafi. [14]: 354
In 1980, guvernul de unitate a semnat un tratat de prietenie ?i cooperare cu Libia. Tratatul a permis guvernului ciadian s? solicite asisten?? Libiei in cazul in care independen?a sau securitatea intern? a Ciadului ar fi amenin?ate. [9]: 191 Armata libian? a ajutat curand for?ele guvernamentale, conduse de Goukouni, ?i a alungat FAN din mare parte din nordul Ciadului, inclusiv N'Djamena la 15 decembrie. [9]: 191 de trupe libiene s-au retras in noiembrie 1981. F?r? sprijinul lor, trupele guvernamentale ale lui Goukouni au fost sl?bite ?i Habre a profitat de acest lucru ?i mili?ia sa FAN a intrat in N'Djamena la 7 iunie 1982. [9]: 191 [14]: 354?355 In 1983, trupele libiene s-au intors in Ciad ?i au r?mas in ?ar?, sprijinind mili?ia lui Goukouni, pan? in 1988. [9]: 193?198 [14]: 354?356
In ciuda acestei victorii, guvernul lui Habre a fost slab ?i s-a opus puternic membrilor grupului etnic Zaghawa. O ofensiv? rebel? din noiembrie 1990, condus? de Idriss Deby, un fost comandant al armatei din Zaghawa care a participat la un complot impotriva lui Habre in 1989 ?i ulterior a fugit in Sudan, a invins for?ele lui Habre. Francezii au ales s? nu-l ajute pe Habre cu aceast? ocazie, permi?andu-i s? fie inl?turat; este posibil ca ei s?-l fi ajutat activ pe Deby. Explica?iile ?i specula?iile cu privire la motivele abandon?rii lui Habre de c?tre Fran?a includ adoptarea unei politici de neamestec in conflictele intra-ciadiene, nemul?umirea fa?? de refuzul lui Habre de a se indrepta spre democra?ia multipartit? ?i favoritismul lui Habre fa?? de SUA. mai degrab? decat companiile franceze in ceea ce prive?te dezvoltarea petrolului. Habre a fugit in Camerun, iar rebelii au intrat in N'Djamena la 2 decembrie 1990; Habre a plecat ulterior in exil in Senegal. [22]