Giovanni Antonio Scopoli
, adesea oar? latinizat ca
Johannes Antonius Scopolius
, (n.
,
Cavalese
,
Trentino-Tirolul de Sud
,
Italia
? d.
,
Pavia
,
Ducatul Milanului
) a fost un
om de ?tiin??
,
medic
,
botanist
,
micolog
,
zoolog
?i
scriitor ?tiin?ific
tirolez
de origine italian?. El a fost numit de biograful lui, Otto Guglia (1904-1984),
primul european non-na?ional
precum
Linnaeus
Austriae
. Abrevierea numelui s?u in c?r?i ?tiin?ifice de botanic? ?i micologie este
Scop.
, iar in cele zoologice
Scopoli
.
Giovanni a fost fiul lui Francesco Antonio Scopoli, jurist promovat precum guvernator al principe-episcopului de
Trento
, mama lui fiind Claudia Catharin, fiica patricianului trentin Antonius de Gramola (1699-1791), o pictori?? cunoscut?.
El s-a c?s?torit de trei ori: pentru prima dat?, in anul 1749 la Cavalese, cu nobila Albina de Miorini (d. 1756) ?i dup? moartea dansei, pentru a doua oar?, in anul 1758, cu Catharina de Franchenfeldt (d. pe la 1770). Dup? decesul ?i acestei so?ii, s-a cununat, pe 2 august 1774 la
Schemnitz
, cu Caroline, fiica lui Johann de Franzenau, medic militar, savant, intre altele, din 1806, organizator a sistemului educa?ional sub
Napoleon I
. Giovanni a avut trei copii, un fiu ?i o fat? din prima, precum inc? un fiu, Johann Anton (Giovanni Antonio, 1774-1854) din a treia c?s?torie.
[13]
Acesta a fost medic, econom precum publicist ?i numit conte al
regatului Italiei
in anul 1810.
[14]
[15]
[16]
Tan?rul Scopoli a urmat ?coala primar? la Cavalese, apoi liceul din Trento ?i in sfar?it acel de la
Hall in Tirol
, zece kilometri in est de
Innsbruck
, unde ?i-a dat bacalaureatul. A studiat in continuare medicine la Innsbruck, promovand in 1743. Studiul de plante ?i insecte ale patriei sale
Tirol
, c?rui s-a dedicat din tinere?e, l-a continuat pe lang? activitatea sa de medic in Cavalese, Trento ?i
Vene?ia
.
[17]
In 1751 episcopul-principe (
Furstbischof
) Leopold de Seckau, conte de Firmian, l-a numit secretar privat, dar, deja in anul 1753, s-a indreptat spre
Universitatea din Viena
, unde a studiat suplementar o specializare care i-a permis, dup? absolvirea acesteia sub foarte cunoscutul profesor
Gerard van Swieten
un an mai tarziu, s? preia activit??i de interes public ca ap?rarea de epidemii, controlul personalului medical ?i afaceri medicinale in fa?a tribunalelor. Primul angajament in aceast? calitate l-a c?p?tat in ora?ul minier
Idria
(ast?zi
Slovenia
). Aici a avut-o s? aib? grij? ca medic de aproximativ 2000 de mineri cu familiile lor. Pentru acest scop a infiin?at, printre altele, o farmacie. In 1763, i-a fost tradus? in plus predarea chimiei metalurgice elevilor mineri.
[18]
In tot acest timp n-a uitat de botanic?. Astfel Scopoli a descris, drept rezultat multor excursii in regiune, in operele sale majore
Flora Carniolica
(2 volume, 1760 ?i 1772) cu mai mult de 750 de plante cu flori ?i mai mult de 250 de criptogame precum
Entomologia Carniolica
(1763), cu mai mult de 1000 de specii, men?inand o coresponden?? intens? cu
Carl von Linne
?i al?i naturali?ti. Activitatea sa medicala in Idria l-a indemnat pentru analizarea chimic? (descrierea, extrac?ia ?i prelucrarea) a
mercurului
con?inut in roc?, precum ?i pentru descrierea bolilor minerilor efectuate ulterior. Cu propunerile sale privind metodele de siguran?? ?i de vindecare la locul de munc? in opera sa ?Tentamina physicochymico-medica” (1761), el a devenit un co-fondator al
medicinii muncii
. De asemenea, savantul a studiat plante subterane (in principal ciuperci ?i
licheni
) ?i a devenit astfel un pionier al
speologiei
botanice. El a descris acolo, in detaliu, insu?irile macroscopice ?i caracterizante de 187 specii de ciuperci, imp?r?indu-le in 11 genuri in conformitate cu taxonomia lui Linne, refuzand ins? acestui sistem al sexualit??ii plantelor. Treizeci de specii de bure?i poart? numele lui, printre care
Amanita caesarea
?i
Macrolepiota procera
. Dar ?i multe specii de plante ?i insecte descrise de el pentru prima dat?, au fost numite dup? el.
Solanaceea
?Atropa species“, descris? de el in 1760, a fost denumit? de Linne (1767) ?Hyoscyamus Scopolia“, ?i
Nikolaus Joseph von Jacquin
a ad?ugat-o la noul gen ?Scopolia, Species Carniolica” (1764). Abrevierea numelui s?u in carti ?tiin?ifice este ?Scop.”.
[13]
[19]
[20]
In anul 1769 Scopoli a fost transferat, probabil ca urmare a criticii superiorilor s?i in Idria din cauza investiga?iilor sale ?tiin?ifice consumatoare de mult timp, la Academia de Minerit in
Schemnitz
(in prezent in
Slovacia
), ca profesor de chimie, mineralogie ?i metalurgie. In acela?i timp a fost numit consilier imperial ?i evaluator la Camera Oficiului
Ungariei Regale
, iar in 1776, a urmat voca?iei, devenind profesor de chimie ?i botanic? la Universitatea din
Pavia
(pe atunci
Ducatul Milanului
), unde a stabilit o gr?din? botanic? ?i un laborator chimic. Pentru a imbun?t??i agricultura el a sugerat, printre altele, ingr???mintele chimice, de asemenea, s-a ocupat de cre?terea animalelor ?i de apicultura.
Mai departe, savantul a corectat par?ial sistemul pas?rilor ?i a reinnoit in special clasificarea insectelor, creand, prin luarea in considerare de cat mai multe caracteristici structurale, o clasificare sistematic?. De asemenea, in clasificarea mineralelor Scopoli a ales un mod propriu, ?inand seam?, pe lang? de caracteristicile structurale optice ?i de calit??ile lor chimice. Cuno?tin?ele bazate pe propriile sale experimente au g?sit loc in traducerea italian? a celui mai important dic?ionar chimic acestor timpuri (scris de Pierre Joseph Macquer), pe care a extins-o enorm (Dizionario di Chimica, 10 volume, 1784-1785).
[18]
Deja bolnav de ceva timp ?i aproape orb, Scopoli s-a stins din viata in casa sa la Pavia (1788). In anul mor?ii sale Scopoli a mai publicat in latin? autobiografia sa ?Vitae meae vices".
Marele naturalist a fost numit membru in multe organiza?ii, printre altele:
[13]
- Societas Oeconomica,
Berna
(1769),
- Gesellschaft Naturforschender Freunde,
Berlin
(1774),
- экономическое общество (Societatea economic?),
St. Petersburg
(1780),
- Societa di Scienze,
Napoli
(1781),
- Societe economique,
Paris
(1785),
- Societe scientifique,
Toulouse
(1785).
- Amanita caesarea
(Scop., 1772)
Pers.
(1801), genul
Amanita
- Aphis fabae
Scop. 1763, familia
Hemipterae
, in toat? lumea
- Battus
, Scop. 1777, familia
Papilionidae
,
America de Sud
- Bombus pascuorum
Scop. 1763, familia
Apidae
, in toat? lumea
- Caudata (salamandre)
, Scop. 1763, Subordin din familia
amfibiilor
- Cortinarius fasciatus
(Scop. 1772)
Fr.
(1838)
- Cucujus cinnaberinus
Scop. 1763, familia
Cucujidae
, Europa
- Cystoderma amianthinum
(Scop. 1772)
Fayod
(1889), familia
Agaricaceae
, in toat? lumea
- Dolichovespula sylvestris
Scop. 1763, familia
Viespi
, Europa ?i
Asia
- Emerita
, gen Scop., 1777, familia
Hippidae
- Gomphidius maculatus
(Scop. 1772) Fr. (1838)
- Helvella monachella
(Scop. 1772)
Fr.
(1822)
- Hygrocybe spadicea
(Scop. 1772)
P.Karst.
(1879)
- Laccaria laccata
(Scop. 1772)
Cooke
, 1884, genul
Laccaria
- Marasmius rotula
(Scop. 1772)
Fr.
(1838)
- Mycena galericulata
(Scop. 1772)
Gray
(1821)
- Osmoderma eremita
Scop. 1763, familia
Scarabaeidae
, Europa
- Proboscidea
(ordin, invalid) Scop. 1763
- Rhagonycha fulva
Scop. 1763, familia
Cantharidae
, Europa
- Sargus bipunctatus
Scop. 1763, genul
Diptera
, Europa
- Telephora palmata
(Scop. 1772) Fr. (1821)
Aici sunt documentate cele mai importante lucr?ri ale savantului.
[17]
- De affectibus animi dissertatio physico-medica
, Trento 1753
- Methodus plantarum enumerandis stirpibus ab eo repertis destinata
, Trento 1754
- Flora carniolica exhibens plantas Carnioliae indigenas
, vol. 1, Editura Johann Thmas Trattner, Viena 1760
[1]
- Entomologica carniolica
, Editura Johann Paul Krauss, Viena 1763
- Annus I?V historico-naturalis
, Editura Hilscher, Leipzig 1768?72
- Bemerkungen aus der Naturgeschichte
, Leipzig 1770
- De Hydrargyro Idriensi tentamina physico-chymico-medica
, Jena ?i Leipzig 1771
- Flora carniolica exhibens plantas Carnioliae indigenas
, vol. 2, Editura Johann Paul Krauss, Viena 1772
[2]
- Dissertationes ad scientiam naturalem pertinentes
, 3 volume, Praga 1772
- Principia mineralogiae systematicae et practicae succincte exhibentia structuram telluris
, Praga 1772 (de: 1775 ?i 1786, it: 1778)
- Crystallographia Hungarica
, Praga 1776
- Fundamenta chemicae praelectionibus publicis accomodata
, Praga 1777 (de: 1784)
- Introductio ad historiam naturalem, sistens genera lapidum, plantarum et animalium hactenus detecta
, Praga 1777
- Principi di mineralogia
, Vene?ia 1778.
- Fundamenta botanica, praelectionibus publicis accommodata
, Pavia 1783, de: Viena 1786)
- Deliciae Florae et Faunae Insubricae seu novae
, 3 volume, Pavia 1786?88
- Vitae meae vices Pavia 1788
, con?inut? in opera de mai sus
- ^
a
b
c
d
Autoritatea BnF
, accesat in
- ^
a
b
Systeme universitaire de documentation
- ^
a
b
www.accademiadellescienze.it
, accesat in
- ^
a
b
www.accademiadellescienze.it
, accesat in
- ^
a
b
?Giovanni Antonio Scopoli”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
Giovanni Antonio Scopoli
, SNAC
, accesat in
- ^
a
b
Scopoli, Johann Anton (BLKO)
[*]
[[
Scopoli, Johann Anton (BLKO)
(entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 33, p. 210))|]]
- ^
?Giovanni Antonio Scopoli”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
?Giovanni Antonio Scopoli”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
c
Czech National Authority Database
, accesat in
- ^
a
b
c
Czech National Authority Database
, accesat in
- ^
Autoritatea BnF
, accesat in
- ^
a
b
c
Biografia germana
- ^
NDB 2
- ^
Conte Scopoli 1
- ^
Conte Scopoli 2
- ^
a
b
Franz Speta: ?Osterreichs Entomologen der ersten Stunde: Nikolaus Poda (1723-1798) und Joannes Antonio Scopoli (1723-1788)”, Magazinul etomologic Denisia nr. 13, Linz 2004, p. 580-618
- ^
a
b
Constantin von Wurzbach: ?Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich“, vol. 33, K. K. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1877, p. 210 pp.
- ^
R. Wannenmacher, Scopolamin ? Scopolia; in: Medizinische Monatsschrift: Zeitschrift fur allgemeine Medizin und Therapie, nr.14, Editura Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft. 1960, p. 601-603
- ^
Branko Soban despre Scopoli
- Angelo Fabi: ?Giovanni Scopoli e Maurizio Bufalini”, Edizioni Scientifiche Italiane, Bologna 1990
- P. Lorenzi, S. Bruno.: ?Uomini, storie, serpenti contributi alla storiografia erpetologica del Trentino-Alto Adige e Dintorni”, Annali del Museo Civico di Rovereto nr. 17,
Rovereto
2002
- Giovanni Maironi da Ponte: ?Elogio storico del Signor Giovanni Antonio Scopoli” Editura Luigi Sonzogni, Bergamo 1811
- Cristiano Violani: ?Giovanni Antonio Scopoli, 1723?1788”, Como 1988