Extinderea Uniunii Europene

De la Wikipedia, enciclopedia liber?

Via?a in Uniunea European?
Steagul Uniunii Europene

Uniunea European?
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica ?i Guvernan?a
Uniunii Europene

  v   ?   d   ?   m  

Extinderea Uniunii Europene se refer? la aderarea pe parcursul timpului a noi state la Uniunea European? . Extinderea este un proces sui generis in compara?ie cu celelalte provoc?ri ale UE. Ca politic?, extinderea este mai mult decat o preocupare a organelor comunitare. Procesul de extinderea depinde de preg?tirea intern? a ??rilor candidate, preg?tirea intern? a Uniunii Europene ?i negocierile de aderare propriu-zise.

Premisele extinderii UE [ modificare | modificare surs? ]

Procesul de extindere al UE a pornit din dorin?a clar? de a crea premisele necesare unei uniuni cat mai stranse a popoarelor europene. Condi?iile de baz? pentru extinderea Uniunii Europene au fost stipulate prin Tratatul privind Uniunea European? care prevede c?: "orice stat european poate cere s? devin? membru al Uniunii". In acest sens, statul interesat i?i adreseaz? cererea de aderare Consiliului UE, care se pronun?? in unanimitate, dup? consultarea Comisiei Europene ?i ob?inerea avizului conform din partea Parlamentului European. Decizia Legislativului european se adopt? in condi?iile intrunirii majorit??ii absolute a membrilor s?i. Uniunea European? de ast?zi, are 27 de state membre ?i o popula?ie de aproximativ 447 de milioane de locuitori, este mai sigur?, mai prosper?, mai puternic? ?i exercit? o mai mare influen?? decat Comunitatea Economic? European? (CEE) de acum 50 de ani, cu 6 state membre ?i o popula?ie de mai pu?in de 200 de milioane de locuitori. Uniunea European? este deschis? oric?rui stat european care indepline?te criteriile democratice , politice ?i economice pentru dobandirea calit??ii de membru. De asemenea, inaintea fiec?rei extinderi, Uniunea European? elaboreaza capacitatea de absorb?ie a noilor membri, precum ?i abilitatea propriilor institu?ii de a func?iona corespunz?tor in continuare. Extinderile succesive au int?rit democra?ia, au conferit securitate Europei ?i au sporit poten?ialul s?u comercial ?i de cre?tere economic?.

Motivele extinderii UE [ modificare | modificare surs? ]

Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hot?rarii de a imp?r?i cu alte state beneficiile ob?inute de Europa Occidental? prin crearea unei zone stabile, unde r?zboiul a devenit imposibil. Uniunea European? are responsabilitatea de a ajuta ??rile vecine s? se dezvolte din punct de vedere economic ?i democratic, in paralel cu promovarea stabilit??ii ?i securit??ii. Acest ideal i?i are r?d?cinile in experien?a acumulat? datorit? tulbur?rilor manifestate pe continentul european in anii interbelici, a distrugerilor cauzate de Al Doilea R?zboi Mondial ?i a optimismului care a inceput s? se manifeste in perioada de dup? r?zboi. Pacea ?i stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind in egal? m?sur? valabil?. Ra?ionamentul ??rilor fondatoare ale Uniunii Europene s-a bazat pe logica faptului c? integrarea economiilor din Europa Occidental? ar preveni r?zboiul ?i ar crea pace, stabilitate ?i prosperitate pentru to?i cet??enii, pretutindeni in Europa . Aceast? viziune este in continuare important?, dup? cum a demonstrat-o ?i dezintegrarea violent? a Iugoslaviei .

Istoricul procesului de extindere [ modificare | modificare surs? ]

In prezent, Uniunea are 27 de membri, dintre care sase membri fondatori din 1951 :

Alte trei state au aderat succesiv:

Prima extindere a CE (1973)

La o prima privire asupra tratatelor fondatoare ale Consiliului Europei se poate constata ca Marea Britanie este cea mai notabila absenta in randul membrilor CEE . Marea Britanie se percepea pe sine ca o putere mondiala in perioada postbelic?, ii continuarea unei epoci trecute in care fusese un mare imperiu. Aceasta situa?ie se schimb? ins?, iar episodul crizei de Suez din 1956 a jucat un rol important. Criza Suezului a fost declan?at? de na?ionalizarea canalului de c?tre Egipt sub conducerea pre?edintelui Nasser. Fran?a ?i Marea Britanie au vrut s?-l r?stoarne de la putere pe Nasser. Israelul a sprijinit efortul lor, invadand Peninsula Sinai . Fran?a ?i Marea Britanie au oferit sprijin militar ?i ocup? Canalul Suez . Opinia public? interna?ional? i?i manifest? oprobriul, sub influenta dat? de Statele Unite ale Americii . Infruntarea de putere la scar? interna?ional? a aratat Marii Britanii c? pierduse din putere ?i c? va trebui s? i?i reconsidere strategia.

Marea Britanie nu s-a al?turat celor 6 state europene in 1957 ?i pentru c? doreau s? fie independente ?i sub nicio forma sub domina?ia francez? care se prefigura pe continentul european. Marea Britanie nu era impotriva cooper?rii, ci era precaut? la o apropiere prea mare ca aceea declarat? de Monnet ?i mai ales nu voia o cooperare condus? de francezi.

Pierderea puterii sale coloniale, temerea c? va ramane izolat? ?i nu va fi parte a jocului de putere european au determinat Marea Britanie s? fie foarte decis? in anii '60 s? devin? membr? in Consiliul Europei . T?rile mai mici din Consiliu ar fi dorit intrarea Marii Britanii pentru c? ar fi contrabalansat puterea celor mari, in principal a Frantei ?i a Germaniei .

Marea Britanie era interesat? s? ii fie protejate interesele ?i legaturile cu Commonwealth -ul.

Marea Britanie era membra fondatoare a AELS (EFTA) al?turi de Austria , Danemarca , Elve?ia , Norvegia , Portugalia , Suedia . Dar AELS nu avea o structur? institu?ional? asemanatoare cu Consiliul Europei . De?i au fost operate t?ieri de tarife interne AELS, organiza?ia p?rea ca fiind ineficient?: membri AELS f?ceau mai mult comer? cu ??ri CE decat intre ele.

In 1963 , s-a incheiat o intelegere franco-german?. Charles de Gaulle ?i Adenauer semneaz? un tratat de prietenie franco-german. In acest context Fran?a se opune ader?rii Marii Britanii la Uniunea European? . Sunt respinse la pachet ?i aplica?ile venite din Danemarca ?i Irlanda . Marea Britanie a reaplicat in 1967 . Din nou se izbe?te de veto-ul francez. Este vorba despre teama francezilor de faptul c? Marea Britanie ar fi reprezentat un concurent la pozi?ia dominant? a Frantei. Fran?a nu dorea int?rirea rolului Statelor Unite ale Americii in Europa , prin Marea Britanie .

In 1969 , Charles de Gaulle nu mai este pre?identle Fran?ei . Marea Britanie aplic? din nou. Irlanda , Danemarca , Norvegia i?i reinnoiesc candidaturile pentru calitatea de membru al CE. Intrarea Marii Britanii in Consiliul Europei a fost favorizat? de venirea la pre?edin?ia Fran?ei a lui Georges Pompidou , dar ?i de faptul c? Fran?a incepea s? aib? temeri c? puterea Germaniei a crescut atat de mult incat are nevoie s? contrabalanseze aceast? putere impreuna cu Marea Britanie . Exista ?i temerea c? venirea la putere a social-democra?ilor in Germania ?i a lui Willy Brandt va insemna apropierea lui de Est ?i va destabiliza Consiliul Europei .

Pe acest fond, Marea Britanie , Irlanda ?i Danemarca devin membri ai CE in ianuarie 1973 . Norvegia , in ciuda dorin?ei liderilor politici, a renun?at la candidatur? in urma unui referendum organizat in septembrie 1972 , cand cet??enii norvegieni au respins-o. In urma acestei prime extinderi, Comunit??ile Europene sunt alc?tuite din 9 membri. Ca performan?? economic?, cele trei noi membre, au sc?azut media CE de pan? atunci. Este vorba in primul rand de Irlanda , care era o ?ar? relativ s?rac? ?i Marea Britanie , care era pe o pant? descendent?, economic vorbind, in perioada postbelic?.

A doua extindere (1981)

Este un val mic de extindere, cu o singur? ?ar?, Grecia . Ea ceruse asocierea la Consiliul Europei inc? din 1959 . Ini?ial, a fost respins? datorit? faptului c? economia sa era subdezvoltat? in compara?ie cu cei ?ase. Grecia devine membr? asociat? din 1961 . Foarte probabil ca ar fi devenit mai repede membr? dac? nu ar fi intervenit lovitura de stat militar? din 1967 ?i care a men?inut Grecia intr-un regim autoritar?militar pan? in 1974 . Este vorba despre ?regimul coloneilor” ?i care pretindea c? protejeaz? Grecia de comunism . Pe perioada acestui regim s-au inregistrat viol?ri flagrante ale drepturilor omului dar ?i o administra?ie ineficient?.

Inl?turarea regimului autoritar nu a fost lipsit? de turbulen?e, antrenand revolte chiar in interiorul militarilor. Pan? in 1973 , Grecia a fost condus de Georgios Papadopoulos , dar care a fost inl?turat de brigadierul Dimitros Ioannides. Acesta incearc? ?i inl?turarea arhiepiscopului Macarios III, care conducea Ciprul . In contextul acestei crize, dar ?i a gravelor inc?lc?ri a drepturilor omului in Cipru in timpul coloniilor, Turcia invadeaz? Ciprul in 1974 . Grecia iese din criz? prin intoarcerea la putere a lui Constantin Karamanlis, care a avut rolul istoric de a superviza reintoarcerea la democra?ie .

Negocierile dintre Consiliul Europei ?i Grecia au fost incepute in 1976 . Grecia nu era o ?ar? bogat?, dimpotriv?. Turismul nu reprezenta nici pe departe ceea ce reprezinta azi ca ?i contribu?ie la venitul na?ional. Grecia devine membr? a CE in 1981 .

A treia extindere (1986)

Este vorba despre valul alc?tuit din cele doua ??ri iberice: Spania ?i Portugalia . Ambele ceruser? asociere inc? din 1962 . Abia din 1970 , respectiv 1973 , cele doua ??ri ob?in statutul de comer? preferen?ial cu Consiliul Europei , constand in scutirea de taxe ?i tarife la exportul din aceste ??ri c?tre ??rile comunitare.

Dupa inlaturarea regimurilor dictatoriale a fost luata in considerare aplica?ia celor doua state iberice. Ambele erau relativ s?race, de?i in trecutul lor fuseser? puteri coloniale. In Portugalia , unul din motivele pentru care s-a pr?bu?it regimul Salazar a fost incapacitatea guvernamentala ?i militar? de a face fa?? problemelor puse de coloniile Mozambic ?i Angola si de lupta lor pentru independen?? (obtinu?? in 1975). Spania , sub conducerea Generalului Francisco Franco ?i a ideilor sale, a trecut printr-o perioad? dificil? economic in a doua jum?tate a anilor '50 ?i '60, datorit? orientarii politicii economice spre autarhie . Regimul Franco s-a incheiat, la moartea generalului in 1975 ?i a beneficiat de o tranzi?ie pa?nic? spre democra?ie , la care au colaborat diferitele elite spaniole ? militare, religioase, politice, inclusiv casa regal?.

Consiliul Europei a incurajat procesele de democratizare in ambele tari. Negocierile de aderare a Spaniei ?i Portugaliei au fost demarate in anii 1978 - 1979 . Ele devin membre ale CE in 1986. Prin aceasta s-a ajuns la dublarea membrilor CE ?i aceasta a avut drept consecin?e: cre?terea influen?ei CE in lume (devenise cel mai mare bloc comercial din lume); complicarea procedurilor decizionale in organismele politice; reducerea influen?ei Frantei ?i Germaniei ; schimbarea echilibrului economic in interior ? prin intrarea unor tari mai putin dezvoltate ? Grecia (1981), Spania , Portugalia (1986). In opinia multor europeni, era timpul pentru suspendarea extinderii ?i pentru adancirea integr?rii.

In acela?i deceniu al valurilor doi ?i trei ale extinderii, au mai depus aplica?ii de membru: Turcia in 1987 , Austria in 1989 , Cipru ?i Malta in 1990 .

A patra extindere (1995)

A patra extindere a Uniunii Europene are un caracter aparte fa?? de celelalte trei care au precedat-o: este vorba despre extinderea CEE cu 3 ??ri bogate, al caror Produs Intern Brut dep??ea semnificativ media PIB-ului ??rilor UE la acel moment.

De asemenea, mai este distinct acest val ?i prin faptul c? este primul val post-1989, cand Zidul Berlinului a reunit estul ?i vestul Europei. Toate cele trei ??ri care au intrat in UE in 1995 ? Austria , Finlanda , Suedia ? erau ??ri neutre, care in sfar?it au putut s? i?i manifeste liber op?iunea pentru intrarea in Comuniti?ile Europene. Intrarea lor a avut consecin?e in ce prive?te interesul dat de Consiliul Europei pentru estul Europei ?i o strangere a rela?iilor economice dintre CE ?i aceste ??ri. Prima extindere a Uniunii Europene in est a fost pl?nuit? pentru 1 mai 2004 .
Negocierile de aderare au fost inchise definitiv pentru toate statele. Au aderat:

La 1 ianuarie 2007 , au aderat alte dou? state la Uniunea European? :

Bulgaria ?i Romania au incheiat negocierile de aderare la UE ?i au aderat impreun? la Uniunea European? in ianuarie 2007 . Intr-o ceremonie desf??urat? la 25 aprilie in Luxemburg , Romania ?i Bulgaria, impreun? cu ??rile membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea European? , care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prev?zuse ins? clauze de salvgardare ce ar fi putut intarzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost Justi?ia ?i Afacerile Interne ?i Politica in Domeniul Concuren?ei.

La 1 iulie 2013 , a aderat inc? un stat la Uniunea European? :

Cronologie [ modificare | modificare surs? ]

Accession of Moldova to the European UnionAccession of Georgia to the European UnionAccession of Ukraine to the European UnionBosnia și HerțegovinaSerbiaIslandaAlbaniaMuntenegruRepublica MacedoniaCroațiaSloveniaCehiaBulgariaLituaniaEstoniaLetoniaSlovaciaRomâniaPoloniaUngaria FinlandaSuediaMaltaCipruAustriaMarocTurciaSpaniaPortugaliaGreciaNorvegiaRegatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de NordDanemarcaIrlandaȚările de JosLuxemburgItaliaFranțaGermaniaBelgia

Extinderi viitoare [ modificare | modificare surs? ]

      Membri curen?i

      ??ri candidate

      Poten?iali candida?i

Turcia este un candidat oficial la aderarea la Uniunea European? . Ambi?iile europene ale Turciei dateaz? de la Acordurile de la Ankara din 1963 . Turcia a inceput negocieri preliminare pe 3 octombrie 2005 . Totu?i, anali?tii consider? ca aceast? ?ar? nu va adera mai devreme de 2015 , datorit? num?rului mare de reforme economice ?i sociale care trebuie intreprinse. De la acordarea statutului de ?ar? candidat?, Turcia a implementat reforme permanente in privin?a drepturilor omului, a abolit pedeapsa cu moartea, a oferit drepturi culturale minorit??ii kurde , ?i a avansat in rezolvarea diferendului cipriot. Totu?i, datorit? diferen?elor religioase ?i culturale in rela?ie cu Europa, Turcia se love?te de o opozi?ie puternic? din partea guvernelor conservatoare ?i religioase ale statelor membre, in special Fran?a , Germania , Austria , Grecia , Cipru ?i Slovenia .

Macedonia de Nord : Pe 9 noiembrie 2005 , Comisia European? a recomandat acordarea statutului de candidat, fosta Republic? iugoslav? a Macedoniei devenind astfel cea de a treia republic? ex- iugoslav? care ca?tig? acest statut.

Republica Moldova este candidat oficial la aderarea in Uniunea European? , in care aceste dou? structuri vecine au stabilit un acord de cooperare, menit s? imbun?t??easc? rela?iile dintre cele 2 entit??i. Aceasta este totodat? un membru al Acordului Central European, al Comer?ului Liber ?i al Parteneriatului pentru pace (program lansat de NATO).

Serbia este un candidat oficial la aderarea in Uniunea European? . Serbia a inceput negocieri preliminare pe 21 ianuarie 2012 .

Albania a fost un poten?ial candidat la aderarea in Uniunea European? incepand cu ianuarie 2003 , ?i este un aplicant oficial pentru aderarea la UE de la data de 28 aprilie 2014 .

Ucraina este candidat oficial la aderarea in Uniunea European? .

Muntenegru este candidat oficial la aderarea in Uniunea European? . In 2010 in urma unui referendum, 76,2% din popula?ie a decis c? drumul ??rii este integrarea european?. Muntenegru a inceput negocieri preliminare pe 29 iunie 2012.

Bosnia ?i Her?egovina este un poten?ial candidat la aderare in Uniunea European? . In prezent, Bosnia-Her?egovina a angajat un proces de negocieri cu UE vizand, pe termen lung integrarea sa in cadrul Uniunii.

Georgia este un aspirant ?i eligibil candidat la aderare in Uniunea European? , dar o piedic? sunt cele dou? republici separatiste, Abhazia ?i Osetia de Sud . Totu?i, in noiembrie 2010 a semnat acordul de asociere cu UE.

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

  • Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea Romaniei la Uniunea European? , Editura Universit??ii din Oradea, 2007

Lectur? suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

  • Radu ?erban, Extinderea Uniunii Europene (442 pagini) , Ed. Tribuna Economic?, 2004
  • Radu ?erban, Romania in Uniunea European? ( 320 pagini), Ed. Tribuna Economic?, 2007

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Wikiştiri
Wiki?tiri