Ereziile (gr. hairesis ?i lat. haeresis <=>op?iune, alegere) sunt un termen istorico-religios ?i teologic care desemneaz? un sistem de gandire sau credin?e/convingeri contrare unui sistem dominant.

In cre?tin?tate s-au formulat de-a lungul timpului diverse ?concep?ii particulare fie despre Sfanta Treime , fie despre dumnezeirea lui Iisus Hristos , sau despre firea Sa omeneasc?, sau despre raportul dintre cele dou? firi in ipostasul S?u dumnezeiesc, acestea din urm? fiind cunoscute sub numele de erezii hristologice . Se cunosc ?i erezii pnevmatologice , intalnite in teologie sub numele de subordina?ionism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie” ^[1] . De asemenea, ereziile care afecteaz? viziunea corect? asupra Bisericii se numesc erezii eclesiologice .

Etimologie [ modificare | modificare surs? ]

Termenul de ?erezie” vine din grecescul αιρεσι?, hairesis (de la αιρεομαι, haireomai , ?a alege [ceva]”, ?a opta [pentru ceva]”), care inseamn? a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de intregimea inv???turii celei drepte, ?i de trupul Bisericii celei adev?rate. Erezie ?i eretic sunt cuvintele pe care le folose?te Irineu din Lyon in scrierea sa Contra Haereses ( Impotriva tuturor ereziilor ) pentru a descrie inv???tura ?i pe cei care se opun Bisericii cre?tine, in opozi?ie cu pozi?ia ortodox? (de la ortho- ?dreapt?” + doxa ?gandire/credin??”) a Bisericii cre?tine.

La origine, erezia (in grece?te hairesis) denumea o alegere ra?ional? ?i pe deplin liber? ? de aici ?i in?elesul de ??coal? filosofic?, fac?iune“. Chiar comunitatea primilor ?cre?tini“ (evreii care credeau c? Isus este Mesia ?i/sau Fiul lui Dumnezeu) era numit? hairesis . ^[2]

Aceea?i filier? etimologic? exploateaz? in zilele noastre teologul grec Christos Yannaras atunci cand spune : ?Erezia inseamn? a te opri numai la o parte din intreg ?i a o absolutiza, a o lua drept intregul in ansamblul lui. Cred c? cea mai bun? defini?ie a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului ?i relativizarea absolutului.” ^[3] .

Viziunea istoricilor religiei [ modificare | modificare surs? ]

Istoricii moderni, incepand cu Walter Bauer neag? viziunea de istorie a bisericii a lui Eusebiu ?i anume c? de la inceput ar fi fost clar care e adev?rul cre?tin ?i c? ereticii ar fi fost inspira?i de Diavol s?-l combat?: ^{[4] [5] [6] [7]} ideea unit??ii teologice a Bisericii cre?tine este un mit r?spandit propagandistic de slujba?ii bisericii la mult timp dup? evenimente, o mistificare sfruntat? a realit??ii istorice. ^[8]

Ca rezultat al acestor cercet?ri, azi este recunoscut pe larg c? proto-ortodoxia a fost pur ?i simplu una din multele interpret?ri concurente ale cre?tinismului din biserica timpurie. Nu era nicicum o interpretare de la sine in?eleas? ?i nici o viziune care ar proveni de la apostoli. Apostolii, de exemplu, nu i-au inv??at pe al?ii Crezul de la Niceea ?i nici m?car ceva comparabil cu acest crez. Intr-adev?r, pe atat cat putem cunoa?te trecutul, cre?tinismul era din cale-afar? de divers in exprim?rile sale teologice. ^[9]

?  Bart D. Ehrman , Lost Christianities: The Battle for Scripture and the Faiths We Never Knew

Prin urmare, istoricii nu emit judec??i de valoare conform c?rora o anumit? biseric? ar avea dreptate, iar ereziile comb?tute de ea ar fi toate, prin defini?ie, erori teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ?ti cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ?ti cine a ie?it inving?tor din disputele cu alte secte. ^[10] Pentru istorici, viziunea ortodox? st? pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adic? ambele sunt fenomene istorice reale care merit? studiate cu aten?ie, cu respect pentru realitatea istoric?, f?r? ca istoricii s? ia ap?rarea celor considera?i ortodoc?i mai degrab? decat a celor considera?i eretici (sau invers).

O variant? sarcastic? a acestei teze este:

?i le-a vorbit lor intr-o pild?, zicand c? intr-o vreme era un om numit Joe. El i-a inv??at pe al?ii multe lucruri foarte diferite de lucrurile pe care le inv??au de la contemporanii lui. Cei care il auzeau r?maneau impresiona?i de in?elepciunea lui. Unii chiar credeau c? el era mai mult decat un simplu om. Dup? ce el a murit, ideile sale au fost dezvoltate de al?i oameni, din care unii nu erau a?a de perspicaci ca Joe. Rezultatul a fost c? in diverse locuri au ap?rut multe grupuri opuse, fiecare afirmand c? reprezint? inv???tura ≪adev?rat?≫ a lui Joe, in ciuda faptului c? ele ii inv??au pe oameni lucruri foarte diferite ?i aveau viziuni diferite despre cine era de fapt Joe. Asta a continuat timp de cateva secole dar in cele din urm? unul din grupuri, joei?tii, a fost in stare s? domine celelalte grupuri prin manevre politice, bani garl?, m?iestrie administrativ? ?i exercitarea for?ei. Odat? ce au preluat puterea, joei?tii au persecutat f?r? mil? celelalte grupuri, le-au distrus scrierile ?i au c?utat s? ?tearg? orice amintire despre ele. Ca?tig?torii acestei foarte murdare b?t?lii ideologice au purces apoi s? rescrie istoria pentru a face s? se cread? c? joei?tii erau singurul grup care a existat de la inceputurile joeismului. Ei au revizuit documente anterioare care vorbeau despre Joe pentru a le face s? sune ca ?i cum Joe ar fi predat precis ceea ce credeau joei?tii. Ei au compilat aceste documente modificate intr-o colec?ie de texte oficial? ?i le permiteau oamenilor s? citeasc? doar din aceast? antologie aprobat? de cenzur?. In plus, ei au formulat defini?ii foarte stricte asupra a ceea ce le era permis oamenilor s? cread? ?i s? afirme despre Joe. Astfel joeismul a devenit o religie mondial?, s-a r?spandit de-a lungul ?i de-a latul planetei, dar a r?mas mereu sub controlul strict al liderilor din Joeville. ^[11]

?  Dr. Rodney J. Decker, The Rehabilitation of Heresy: “Misquoting” Earliest Christianity: Part 1

Ortodoxie este doxa mea, heterodoxie este doxa ta. ^[12]

?  J. Q. Adams

Utilizare contemporan? [ modificare | modificare surs? ]

De?i termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credin?? neortodox?, cum ar fi P?ganismul , prin defini?ie, erezia nu poate fi comis? decat de o persoan? care se consider? ea ins??i ca fiind cre?tin?, dar respinge inv???turile Bisericii cre?tine. O persoan? care renun?? complet la cre?tinism nu este considerat? eretic?, ci apostat? ; o persoan? care renun?? la autoritatea Bisericii, dar nu la inv???turile sale este o schismatic? , in timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consider? el insu?i cre?tin poate fi numit heterodox . De obicei, ereticii nu i?i definesc inv???tura ca fiind eretic?. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credin?? stabilit. De exemplu, romano-catolicii ii consider? pe protestan?i eretici in timp ce unii necatolici consider? catolicismul ca fiind ?marea apostazie”.

Erezii cre?tine vechi [ modificare | modificare surs? ]

Preocup?ri imperioase privitor la uniformitatea credin?ei ?i cultului au caracterizat cre?tinismul inc? din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce inseamn? cre?tinismul ortodox a fost in toi de la mijlocul pan? la sfar?itul secolului I, cand Apostolul Pavel a scris epistolele care constituie o mare parte din Noul Testament . In diverse ocazii din epistolele pauline, acesta i?i ap?r? lucrarea apostolic? ?i ii indeamn? pe cre?tinii din diverse locuri s? ii evite pe fal?ii inv???tori sau pe cei care inva?? orice este in contradic?ie cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan ?i a lui Iuda, de asemenea, avertizeaz? cu privire la fal?ii inv???tori, a?a cum face ?i Cartea Apocalipsei . Ins? epistolele pastorale, atribuite in mod tradi?ional lui Pavel, sunt considerate crea?ii ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia genera?ie fa?? de el. ^[13] Combaterea de c?tre Pavel a unor erezii ap?rute abia dup? moartea lui este un anacronism. ^[13]

In primele secole, cre?tinismul a fost problematic din cauza impunerii vener?rii imp?ra?ilor romani ?i a zeilor romani. In consecin??, atunci cand Biserica i?i eticheta inamicii ca "eretici" ?i ii alunga din comunit??i sau cand rupea leg?turile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totu?i, aceia numi?i "eretici" mai erau numi?i ?i cu diverse nume (de ex "nebuni," "caini s?lbatici," "slujitorii Satanei"), astfel incat, cuvantul "eretic" a avut o asociere negativ? inc? de la inceputuri, a?a cum s-a ?i inten?ionat.

La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de cre?tini neortodoc?i au aderat la unele doctrine, fapt care a divizat comunit??ile cre?tine din Roma: inv???torul Marcion , rev?rsarea cincizecimii a profe?ilor cre?tini in extaz a revela?iei cre?tine, intr-o mi?care numit? " montanism " deoarece a fost ini?iat? de Montan ?i discipolele sale feminine ?i inv???turile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra a?a-ziselor erezii au constituit con?inutul lucr?rii lui Tertulian , Re?ete impotriva ereticilor (cu 44 de capitole ?i scris? la Roma) ?i a lui Irineu ' Contra ereticilor ( ca 180, in cinci volume), scris? in Lyon dup? reintoarcerea sa dintr-o vizit? la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia ?i a lui Policarp de Smirna c?tre diverse biserici au avertizat impotriva falselor inv???turi, iar Epistola lui Barnaba , acceptat? de mul?i cre?tini din secolul al II-lea ca parte component? a Scripturii, avertiza asupra amestec?rii iudaismului cu cre?tinismul, la fel ca ?i al?i scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la Sinodul I Ecumenic , care a fost convocat de Imp?ratul Constantin cel Mare la Niceea in 325, ca r?spuns la controversele polemice viitoare din cadrul comunit??ilor cre?tine, in cazul de fa?? disputele ariene privind natura Sfintei Treimi.

Irineu a fost primul care a sus?inut c? pozi?ia "proto-ortodox?" era aceea?i credin?? pe care Isus din Nazaret a transmis-o apostolilor ?i c? identitatea apostolilor, a succesorilor ?i inv???turile acestora sunt cuno?tin?e publice bine cunoscute. Acesta a fost, a?adar, un prim argument pe baza succesiunii apostolice . Oponen?ii lui Irineu au pretins c? au primit inv???turi secrete de la Isus prin ceilal?i apostoli care nu au fost f?cute publice. ( Gnosticismul se bazeaz? pe existen?a unor cuno?tin?e ascunse, cu toate c? scurte referin?e la inv???turile private ale lui Isus au supravie?uit ?i in Scriptura canonic?.) Oponen?ii lui Irineu au pretins, de asemenea, c? izvorul nesecat al inspira?iei divine nu a secat, adic? doctrinele revela?iei continue.

Inainte de 325 , natura "eretic?" a unor credin?e a fost subiectul unor dezbateri indelungate in cadrul Bisericii. In biserica primar?, ereziile erau uneori stabilite de un sinod de episcopi ale?i sau de un sinod ecumenic, cum a fost Primul Sinod de la Niceea . Dup? 325 DH, unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul canoanelor emise de sinoade. Fiecare fraz? din Crezul de la Niceea, care a fost fixat la Sinodul de la Niceea, con?ine unele aspecte care au fost subiectul unor discu?ii aprinse ?i care astfel au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi ale?i cu grij? din intreg imperiul. Cu toate acestea, Sinodul nu a reu?it s? impiedice ca arienii , invin?i in 325, s? domine majoritatea bisericii in cea mai mare parte a secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul imp?ra?ilor romani care ii favorizau. In R?s?rit, adep?ii lui Chiril i-au declarat pe Nestorie ?i pe adep?ii lui eretici ?i le-a confiscat ?i ars scrierile.

Biserica avea o posibilitate redus? pentru a-i pedepsi intr-adev?r pe eretici in perioada primar?, in afar? de excomunicare , o pedeaps? spiritual?, sau, in cazul lui Arie din Alexandria , asasinarea (Cu toate c? acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de regalitate iar sfar?itul lui a fost unul mai mult decat ciudat. Ne este descris? astfel: Pe cand Arie c?l?torea pentru a sluji Sfanta Liturghie cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a ar?ta poporului c? nu este intr-adev?r nici o diferen?? intre credin?a Bisericii ?i a lui Arie, tradi?ia ne spune c? Arie s-a oprit pentru necesit??i fire?ti. La scurt timp, ucenicii s?i au intrat peste el s? vad? ce s-a intamplat ?i de ce intarzie. In mod evident, ii ie?iser? intestinele afar? din el.). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea form? de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separa?i de trupul lui Hristos, Biserica Sa ?i astfel era impiedicat? mantuirea . Excomunicarea, sau doar amenin?area cu aceasta, era suficient? pentru a convinge majoritatea ereticilor s? renun?e la vederile lor. Pustnicul hispanic Priscillian de Avila a fost prima persoan? executat? pentru erezie, la doar ?aizeci de ani dup? Primul Sinod de la Niceea, in 385. El a fost executat din ordinul imp?ratului Magnus Maximus , care a trecut peste obiec?iile procedurale ale episcopilor Ambrozie al Milanului ?i Martin de Tours .

Unele dintre credin?ele pe care Biserica le consider? eretice sunt cele care privesc Hristologia , firea lui Isus Hristos ?i rela?ia dintre Hristos ?i Dumnezeu Tat?l. Inv???tura istoric? spune c? Hristos a fost Dumnezeu deplin ?i om deplin in acela?i timp ?i c? cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt egale ?i eterne. Este de remarcat c? aceast? pozi?ie nu a fost declarat? oficial ortodox? pan? cand nu a fost pus? sub semnul intreb?rii de Arie in secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea in 325); ?i nici Noul Testament nu a fost pus in forma prezent? pan? la sfar?itul secolului al IV-lea ( Atanasie de Alexandria a fost primul care a alc?tuit lista celor 27 de c?r?i pe care le avem in prezent in Noul Testament, lista dateaz? din anul 367), dar acest fapt este disputat.

Edictul lui Teodosiu al II-lea din 435 prevedea pedepse grele pentru cei care de?ineau sau r?spandeau scrieri ale lui Nestorie . ^[14] Cei la care erau g?site scrieri ale lui Arie erau condamna?i la moarte. ^[15]

De-a lungul anilor, numero?i profesori ?i predicatori cre?tini au fost in dezacord cu Biserica privind diverse subiecte ?i doctrine. Cand Biserica a luat la cuno?tin?? aceste credin?e, ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a intamplat adesea atunci cand credin?a a contestat, sau a p?rut c? o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adep?i care contestau ordinea social? stabilit?. Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influen?i au avut un interes in men?inerea unui status quo sau in condamnarea unui grup pe care il doreau indep?rtat. Explica?iile din interiorul Bisericii pentru ac?iunile proprii se bazau in intregime pe obiec?ii la credin?e ?i filozofii mai mult decat pe opozi?ia la interpretare Sfintei Scripturi sau pe interpretarea oficial? a Sfintei Tradi?ii.

Cele mai cunoscute erezii sunt urm?toarele:

• Adop?ionism
• Aftartodochetism
• Apolinarianism
• Arianism
• Bogomilism
• Docetism
• Donatism
• Gnosticism
• Luciferianism
• Maniheism
• Marcionism
• Mesalianism
• Monarhism
• Monofizism
• Montanism
• Nestorianism
• Patripasianism
• Priscilianism
• Psilantropism
• Sabelianism
• Socianism

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

In limba roman? [ modificare | modificare surs? ]

• Ioan Petru Culianu , Gnozele dualiste ale Occidentului , Polirom, Ia?i, 2002.
• Ioan Petru Culianu , I ter in silvis. Eseuri despre gnoz? ?i alte studii , Polirom, Ia?i, 2012.
• Harold O.J. Brown , Imaginea lui Isus Cristos in oglinda ereziilor ?i in cea a ortodoxiei cre?tine , tr. Dan Siserman, Humanitas, Bucure?ti, 2023.
• Bart D. Ehrman , Ce s-a pierdut din cre?tinism. B?t?liile pentru Scriptur? ?i credin?ele pe care nu le-am cunoscut, tr. Cornelia Dumitru, Humanitas, Bucure?ti, 2019.
• Art. "Erezii", in: Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic?ionar de teologie ortodox?, EIBMBOR, Bucure?ti, 1981
• Gheorghe Vl?du?escu , Ereziile evului mediu cre?tin , Editura Enciclopedic?,Bucure?ti, 1974
• Steve Runciman , Maniheul medieval , tr. Alexandru Damian Anfile, Mihai Grigore, Nemira, Bucure?ti, 2016.
• Hipolit din Roma , Respingerea tuturor ereziilor , tr. Octavian Coco?, Herald, Bucure?ti, 2017.
• Epifanie din Salamina , Panarion. Impotriva tuturor ereziilor , tr. Dionisie Pirvuloiu, EIBMBOR, Bucure?ti, 2022.
• Irineu din Lyon , Impotriva ereziilor , Combatere ?i r?sturnare a gnozei cu nume mincinos , 3 volume, tr. Petru Molode?, EIBMBOR, Bucure?ti, 2016-2018.
• A. Tache ?tiin?a in Evul Mediu in (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu , Editura Tineretului, p 11

In limba englez? [ modificare | modificare surs? ]

• Hopkins, Keith ( 2 noiembrie 2017 ). ?12 - Christian Number and its implications” . In Kelly, Christopher. Sociological Studies in Roman History . Cambridge University Press. p. 442. doi : 10.1017/cbo9781139093552.014 .  
• Hopkins, Keith; Kelly, Christopher.  

Note [ modificare | modificare surs? ]

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• Intrebuintarea termenului eretic , 8 iunie 2012, Patrick Barnes, CrestinOrtodox.ro
• Portretul ereticului si al schismaticului dupa Sfintii Parinti , 8 iunie 2012, pr. conf. dr. Tache Sterea, CrestinOrtodox.ro
• Ereziile iudaizante , 6 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro
• Vechile Biserici Orientale , 3 august 2012, CrestinOrtodox.ro
• [1] , Erezii periculoase, 29 ianuarie 2013, "Mythologica.ro"

Not?: Acest articol con?ine text preluat de la ro.orthodoxwiki.org ( articolul respectiv ?i lista de autori ). Toate materialele OrthodoxWiki intr? automat sub dubla licen?? GDFL-Creative Commons .