Dinastia Qing
Marele Qing
大?
—   Imperiu   —
← 1644  ?  1912 →
Steagul dup? 1890
Imn na?ional
《鞏金?》 " Gong Jin'ou " ("Cup of Solid Gold")
Teritoriul aflat sub domina?ia Dinastiei Qing
Capital?	Shengjing (1636?1644) Beijing (1644?1912)
Limb?	Chineza , manciurian? , mongol? , tibetan? , turc?
Religie	budism , taoism , religia tradi?ional? chinez? , confucianism , cre?tinism , islam
Guvernare
Form? de guvernare	Monarhie absolut?
Imp?rat
- 1644?1661	Shunzhi (primul)
- 1908-1912	Pu Yi (ultimul)
Istorie
Epoca istoric?	Epoca Modern?
Colapsul dinastiei Ming , Cucerirea Beijingului	6 iunie 1644
B?t?lia de la Trec?toarea Shanhai	27 mai 1644
Primul R?zboi Sino-Japonez	1 d.Hr.
Revolta Wuchang	10 octombrie 1911
Revolu?ia Xinhai	12 februarie 1912
Economie
Moned?	tael [*] [[ tael (Traditional Asian unit of mass)|​]] Sycee [*] [[ Sycee (former Chinese currency)|​]] ( 1636 ? 1835 ) Great Qing Treasure Note [*] [[ Great Qing Treasure Note (Currency (historical banknote))|​]] ( 1853 ? 1912 ) Hubu Guanpiao [*] [[ Hubu Guanpiao (a historical series of Qing Dynasty banknotes)|​]] ( 1853 ? 1912 )
Modific? date / text

Acest articol con?ine text in limba chinez? . F?r? suport de afi?are corespunz?tor, se pot vedea semne de intrebare, p?tr??ele sau alte simboluri in locul caracterelor chineze?ti .

Dinastia Qing (in chinez?: ?朝; transliterat cu pinyin: Qing Chao, Wade - Giles: Ch'ing1 Ch'ao2; IPA: [ t? ? in t? ? ???? ] ), numit? de asemenea ?i Imperiul Marelui Qing, Marele Qing sau Dinastia Manciu, a fost ultima dinastie imperial? in China, guvernand intre anii 1644 - 1912 cu o restaurare scurt? ?i e?uat? in 1917 . Acesta a fost precedat? de Dinastia Ming ?i urmat? de Republica China . Imperiul multi-cultural Qing a durat aproape trei secole ?i a format baza teritorial? pentru na?iunea chinez? modern? .

Dinastia a fost fondat? de c?tre clanul jurchen Aisin Gioro in nord-estul Chinei, in regiunea cunoscut? sub numele de Manciuria. In secolul al XVI-lea, Nurhaci, ini?ial un vasal Ming, a inceput organizarea clanurilor Jurchen in ?Steaguri", unit??i militaro-sociale ?i formand popor manciurian unitar. Din 1636, fiul s?u, Hong Taiji a inceput s? ?imping?” for?ele Ming din sudul Manciuriei ?i a declarat o nou? dinastie, Qing. In 1644, rebelii chinezi condu?i de Li Zicheng cuceresc capitala Ming, Beijing . Mai degrab? decat a se supune rebelilor, generalul Ming, Wu Sangui , a f?cut o alian?? cu manciurienii ?i a deschis Trec?toarea Shanhai Armatelor Steagurilor, conduse de Prin?ul Dorgon , care ii invinge pe rebelii ?i ocup? Beijing-ul. Cucerirea Chinei propriu-zise a fost finalizat? in anul 1683 sub era imp?ratul Kangxi ( d. 1661-1722 ). Cele Zece Mari Campanii ale Imp?ratului Qianlong de la 1750 la 1790 au extins controlul Qing in Asia Central? . In timp ce la inceput conduc?torii au men?inut cultura manciurian?, au guvernat folosind stiluri ?i institu?ii ale administra?iei publice birocratice confucianiste . Ei au p?strat examenele imperiale pentru recrutarea chinezilor Han , pentru a lucra in paralel cu manciurienii. Ei au adoptat, de asemenea, idealurile sistemului tributar in rela?iile interna?ionale .

Perioada Qianlong (1735-1796) a v?zut apogeul ?i declinul ini?ial al prosperit??ii ?i de control imperial. Popula?ia a crescut la aproximativ 400 milioane de oameni, dar taxele ?i veniturile guvernamentale au fost fixate la o rat? sc?zut?, care a garantat in final o criz? fiscal?. Corup?iei s-a ivit, rebelii au testat legitimitatea guvernului ?i elitele conduc?toare nu ?i-au schimbat mentalit??ile lor in fa?a schimb?rilor de la nivel mondial. Dup? R?zboiul Opiului , puterile europene au impus ? tratate inegale ", comer?ul liber, extrateritorialitate ?i Porturi Tratat aflate sub control str?in. Rebeliunea Taiping (1849-1860) ?i revolte musulmane din Asia Central? au dus la moartea a aproximativ 20 de milioane de oameni. In ciuda acestor dezastre, in Restaurarea Tongzhi din anii 1860, elitele chineze han s-au angrenat in ap?rarea ordinii confucianiste ?i domina?ie Qing. Ca?tigurile ini?iale ale Mi?c?rii de Auto-Consolidarea au fost distruse in Primul R?zboi Sino-Japonez din 1895, in care Qing a pierdut influen?a asupra Coreei ?i posesia asupra Taiwanului . Au fost organizate noi armate, dar ambi?ioasa ? Reforma de o sut? de zile ” din 1898 a fost anulat? de c?tre Imp?r?teasa v?duv? Cixi , un lider necru??tor, dar capabil. Atunci cand, ca r?spuns la violen?ele anti - str?ine ale Yihetuan ("Boxeriilor") , puterile str?ine au invadat China, Imp?r?teasa V?duv? le-a declarat r?zboi, ceea ce duce la infrangere dezastruoas?.

Guvernul a ini?iat apoi reforme fiscale ?i administrative f?r? precedent, inclusiv alegeri, un nou cod de legi, ?i eliminarea Sistemului de Examinare . Sun Yat-sen ?i al?i revolu?ionari au concurat cu reformatori, cum ar fi Liang Qichao ?i monarhi?ti, cum ar fi Kang Youwei de a transforma Imperiul Qing intr-o na?iune modern?. Dup? moartea Imp?r?tesei V?duve ?i a Imp?ratului in 1908, Curtea Manciurian?, intransigent?, a indep?rtat reformatorii ?i deopotriv? elitele locale. Revolte locale, incepand cu data de 11 octombrie 1911, au condus la Revolu?ia din 1911. Ultimul imp?rat a abdicat pe 12 februarie 1912.

Istorie [ modificare | modificare surs? ]

Formarea statului Manchu [ modificare | modificare surs? ]

Dinastia Qing nu a fost fondat? de c?tre chinezii han , care formeaz? majoritatea popula?iei chineze, ci de un popor semi-sedentar, cunoscut sub numele de Jurchen , un popor tungus, care a tr?it in jurul regiunii care cuprinde azi provinciile chineze Jilin ?i Heilongjiang . Ceea ce avea s? devin? statul Manchu a fost fondat de c?tre Nurhaci , c?petenia unui trib Jurchen minor - Aisin Gioro - in Jianzhou in secolul al VII-lea. Ini?ial, un vasal al imp?ra?ilor Ming , Nurhaci s-a angajat intr-un conflict inter- tribal in 1582, care a escaladat intr-o campanie pentru a unifica triburile din jur. Prin 1616, el a consolidat suficient Jianzhoul, astfel incat s? fie in m?sur? s? se proclame Khan (Lider/Conducator) al Marelui Jin cu referire la dinastia precedent? Jin (1115-1234) jurchen? . ^[1]

Doi ani mai tarziu, Nurhaci proclama Cele ?apte Plangeri, ?i in mod deschis renun?? la suzeranitatea fa?? de Dinastia Ming , in scopul de a finaliza unificarea acestor triburi Jurchen, inc? aliate cu imp?ratul Ming. Dup? o serie de lupte victorioase, el a mutat capitala de la Hetu Ala la ora?ele capturate ale dinastiei Ming in Provincia Peninsula Liaodong , prima dat? la Liaoyang in 1621, apoi la Shenyang ( Mukden ) in 1625. ^[1]

Relocarea cur?ii sale de la Jianzhou la Liaodong furnizeaz? lui Nurhaci acces la mai multe resurse, de asemenea, il aduce mai aproape de domeniile mongole din campiile din Mongolia . Na?iunile mongole, odat? unite sub o singur? na?iune, erau acum fragmentate in triburi individuale ?i ostile; aceste triburi prezentau inc? o amenin?are grav? la securitatea frontierelor Ming. Politica lui Nurhaci fa?? de mongoli a fost de a c?uta prietenia ?i cooperarea lor impotriva Ming-ului, securizarea frontierei sale de vest, de c?tre un poten?ial inamic puternic. ^[2]

Mai mult decat atat, mongolii s-au dovedit un aliat util in r?zboi, imprumutandu-le Jurchenilor din cavaleria lor de arca?i. Pentru a int?ri aceast? nou? alian??, Nurhaci a ini?iat o politic? de inter- c?s?torii intre nobilii jurchen ?i mongoli, in timp ce aceia care s-au opus, s-au intalnit cu o ac?iune militar?. Acesta este un exemplu tipic de ini?iativ? al lui Nurhaci , care in cele din urm? a devenit politica oficial? a guvernului Qing. In cea mai mare parte a perioadei dinastiei Qing, mongolii au oferit asisten?? militar? pentru manciurienii. ^[2]

Unele dintre contribu?iile importante ale lui Nurhaci includ comandarea cre?rii Alfabetului Manciurian , bazat pe scrierea mongol? , astfel incat s? se evite fosta scriere jurchen?, care a fost derivat? din scrierea Khitan? ?i chinez? . De asemenea ?i crearea sistemului administrativ civil ?i militar, care in cele din urm? a evoluat in Opt Steaguri , elementul definitoriu al identit??ii Manciuriene ?i fundamentul pentru transformarea triburilor jurchene risipite intr-o na?iune.

Serie neintrerupt? a lui Nurhaci de succese militare, a ajuns la un sfar?it in ianuarie 1626, cand a fost invins de c?tre Yuan Chonghuan in timp ce preg?tea asediul ora?ului Ningyuan. El a murit cateva luni mai tarziu ?i a fost succedat de c?tre al optulea s?u fiu, Hong Taiji .

De?i Hong Taiji a fost un lider cu experien?? ?i comandantul a dou? Steaguri, domnia sa nu a inceput bine pe front militar in momentul succesiunii. Jurchenii au suferit inc? o infrangere in 1627, de la Yuan Chonghuan . Ca ?i mai inainte, aceast? infrangere a fost, in parte, datorit? tunurilor portugheze dobandite de curand de c?tre Ming.

Pentru a remedia diferen?ele tehnologice ?i numerice, Hong Taiji, in 1634, a creat propriul s?u corp de artilerie, chooha ujen, din randul trupelor Han , care au turnat propriile tunuri, urmand modelul european, cu ajutorul metalurgi?tilor din China. In 1635, alia?ii mongoli ai manciurienilor au fost inclu?i in totalitate intr-o ierarhie separata sub comanda direct? a manciurienilor. In 1636 Hong Taiji invadeaz? pentru a doua oar? Peninsula Coreean? .

Aceasta a fost urmat? de crearea primelor dou? Steaguri Han in 1637 (in cre?tere la opt in 1642). Impreun?, aceste reforme militare i-au permis lui Hong Taiji s? ob?in? victorii r?sun?toare contra dinastiei Ming in b?t?liile dintre 1640-1642 (B?t?lia de la Songjin ) pentru teritoriile Songshan ?i Jinzhou . Aceast? victorie final? a dus la predarea multora dintre trupele de elit? ale dinastiei Ming, urmat? de moartea lui Yuan Chonghuan de mainile Imp?ratului Chongzhen (care credea c? Yuan l-a tr?dat) ?i de retragerea complet? ?i permanent? a for?elor Ming, r?mase la nord de Marele Zid Chinezesc .

Intre timp, Hong Taiji a instituit un sistem birocratic rudimentar bazat pe modelul Ming . El a stabilit ?ase trepte sau ministere la nivel executiv, in 1631, pentru a supraveghea finan?ele, personalul, riturile, armata, pedepsele ?i lucr?rile publice. Cu toate acestea, aceste organe administrative au avut ini?ial un rol pu?in insemnat, ele devenind de baz? abia un deceniu mai tarziu cand au avut in totalitate roluri guvernamentale. ^[3]

In birocra?ia lui Hong Taiji au fost inclu?i mul?i etnici han , inclusiv mai mul?i func?ionari Ming recent capitula?i. Domina?ia manciurienilor s-a p?strat ins? pentru func?iile de frunte. Domnia lui Hong Taiji a v?zut, de asemenea, o schimbare fundamental? a politicii sale fa?? de supu?ii han din China. Nurhaci ii trata pe etnicii Han din Liaodong diferit, in func?ie de cat de multe cereale de?ineau: cei cu mai pu?in de 5 - 7 unit??i erau trata?i ca sclavi, in timp ce aceia cu mai mult de atat erau r?spl?ti?i cu p?mant. Datorit? revoltei hanilor din Liaodong, in 1623, Nurhaci, care in prealabil f?cuse concesii cuceri?ilor s?i supu?i din Liaodong, s-a intors impotriva lor ?i a dispus politici discriminatoare ?i execu?ii, considerand c? ace?tia nu sunt de incredere. Excep?ie f?ceau cei din Jilin, care fuseser? asimila?i inainte de 1618. Ace?tia erau trata?i ca egali cu jurchenii ?i nu ca pe ni?te cuceri?i. Insa Hong Taiji i-a incorporat in ?na?iunea” Jurchen , la fel ca pe ni?te cet??eni deplini, dar nu de inalta societate, fiind obliga?i s? presteze serviciul militar. Prin 1648, mai pu?in de o ?esime din stegari erau manciurieni . ^[4]

Aceast? schimbare de politic? a crescut nu numai for?a de munc? a lui Hong Taiji, dar a ?i redus dependen?a militar? de steagurile ce nu se aflau sub controlul s?u personal, de asemenea, a incurajat foarte mult al?i supu?i han din China dinastiei Ming s? se predea ?i s? accepte guvernarea jurchen? , atunci cand au fost invin?i in lupte. Prin acestea ?i alte m?suri, Hong Taiji a fost capabil de a centraliza puterea Khan-ului, impiedicand astfel ca pe termen lung, dup? moartea sa, federa?ia Jurchen s? se fragmenteze.

Unul dintre evenimentele definitorii ale domniei lui Hong Taiji a fost adoptarea oficial? a numelui "Manciu", pentru popula?iile Jurchen unite, in noiembrie 1635. In anul urm?tor, atunci cand i s-a prezentat Sigiliul Imperial din China al dinastiei Yuan , dup? infrangerea ultimului khan al mongolilor, Hong Taiji i?i redenume?te statul din ?Marele Jin” in ?Marele Qing" ?i ridic? pozi?ia sa de la khan la imp?rat, sugerand ambi?ii imperiale, dincolo unificarea teritoriilor manciuriene .

Revendicarea Mandatului Cerului [ modificare | modificare surs? ]

Hong Taiji a murit subit in septembrie 1643, f?r? un mo?tenitor desemnat. Jurchenii aveau, in mod tradi?ional, desemnarea liderului printr-un consiliu de nobili, statul Qing nu a avut un sistem clar de succesiune, pan? la domnia Imp?ratului Kangxi . Cei mai importan?i pretenden?i pentru putere in acel moment au fost fiul cel mare al lui Hong Taiji, Hooge, ?i fratele vitreg al lui Hong Taiji, Dorgon . A fost ales un candidat de compromis, in persoana fiului in varst? de cinci ani al lui Hong Taiji, Fulin, care a fost instalat ca Imp?ratul Shunzhi , cu Dorgon ca regent ?i lider de facto a na?iunii Manciuriene.

Func?ionarii guvernamentali Ming au luptat unul impotriva celuilalt , fa?? de colapsul fiscal , ?i fa?? de o serie de revolte ??r?ne?ti. Ei au fost in imposibilitatea de a valorifica disputa de succesiune manciurian? ?i instalarea unui minor ca imp?rat. In aprilie 1644, capitala Beijing a fost capturata de c?tre o coali?ie de for?e rebele conduse de Li Zicheng , un fost func?ionar minor Ming (dupa alte surse un t?ran iar mai apoi negustor). Ultimul imp?rat Ming, Chongzhen , se sinucide in momentul ocup?rii ora?ului, marcand astfel sfar?itul oficial al dinastiei.

Li Zicheng a condus apoi o coali?ie de for?e rebele de 200.000 de solda?i (cifr? oarecum contestat?, unii istorici estimand o armat? de 100.000 de solda?i) pentru a-l infrunta pe generalul Wu Sangui , comandant al garnizoanei Ming de la Trec?toarea Shanhai. Trecatoarea Shanhai este o trec?toare esen?ial? a Marelui Zid Chinezesc , situat? la 80 km nord-est de Beijing , ?i de ani de zile a fost ap?rarea ce i-a impiedicat pe manciurieni s? atace direct capitala Ming-ului. Wu Sangui , prins intre o armat? de rebeli de dou? ori mai numeroas? decat a lui ?i un du?man extern cu care lupta de ca?iva ani, a decis s? se alieze cu manciurienii cu care era mai familiar. Wu Sangui ar fi fost influen?at de relele tratamente ale rebelilor fata de familia sa ?i a altor func?ionari boga?i ?i erudi?i. Se spune c? Li a luat-o pe concubina lui Wu, Chen Yuanyuan , pentru a o face consoarta sa. Armatele lui Wu ?i Dorgon s-au unit in numele r?zbun?rii mor?ii Imp?ratului Chongzhen . Impreun?, cei doi fo?ti inamici s-au intalnit ?i au invins for?ele rebele ale lui Li Zicheng in B?t?lia de la Trec?toarea Shanhai , pe 27 mai 1644. ^[5]

Armatele lui Wu ?i a manciurienilor au capturat Beijingul la data de 6 iunie. Imp?ratul Shunzhi a fost instalat ca suveran chinez (Fiul Cerului) pe data de 30 octombrie. Manciurienii care s-au ar?tat drept mo?tenitori politici ai imp?ratului Ming-ului, infrangandu-l pe rebelul Li Zicheng, au completat actul simbolic de tranzi?ie imperial? ?inand o inmormantare oficial? pentru imp?ratul Chongzhen. Cu toate acestea, procesul de cucerire a restului teritoriului a luat inc? ?aptesprezece ani de lupt? contra loiali?tilor Ming, pretenden?i ?i rebeli . Ultimul pretendent Ming, Zhu Youlang (Prin?ul Gu), a c?utat refugiu la regele Myanmar -ului, dar a fost predat armatei expedi?ionar? a Qing-ului, condus? de Wu Sangui, care l-a adus inapoi in provincia Yunnan ?i l-a executat la inceputul anului 1662.

Primii ?apte ani de domnie ai Imp?ratului Shunzhi au fost domina?i de c?tre prin?ul regent Dorgon. Din cauza propriei sale nesiguran?e politice, Dorgon urmat exemplul lui Hong Taiji de a guverna in numele imp?ratului, in detrimentul prin?ilor manciurieni rivali, dintre care mul?i au fost deposeda?i sau inchi?i sub un pretext sau altul. De?i perioada de regen?? a lui a fost relativ scurt?, Dorgon a l?sat o mo?tenire important?.

In primul rand, manciurienii au intrat in "China propriu-zis?", deoarece Dorgon a r?spuns decisiv la cererea lui Wu Sangui. Apoi, dup? capturarea Beijingului, in loc de a jefui ora?ul precum rebelii f?cuser? mai inainte, Dorgon a insistat , peste toate protestele prin?ilor manciurieni, pentru a face Beijingul capitala dinastic? ?i reconfirmarea in pozi?ii a mai multor func?ionari Ming. Alegerea Beijingului drept capital? nu a fost o decizie simpl?, deoarece nicio dinastie important? chinez? nu a adoptat imediat capitala dinastiei predecesoare. Men?inerea capitalei Ming ?i a birocra?iei intact?, a contribuit la stabilizarea rapid? a regimului ?i a accelerat cucerirea restului ??rii. Cu toate acestea, nu toate politicile lui Dorgon au fost la fel de populare sau u?or de implementat .

Dorgon emite in iulie 1645 un controversat edict (?ordinul de tuns p?rul"), adul?ii chinezi han erau for?a?i s?-?i rad? partea din fa?? a scalpului ?i s? i?i inf??oare p?rul r?mas intr-o coad?, sub pedeapsa cu moartea in caz de refuz. ^[6] Descrierea popular? a fost: "pentru a ?ine p?rul, pierzi capul; pentru a-?i ?ine capul, t?iat p?rul". Pentru manciurieni aceast? politic? a fost un test de loialitate a chinezilor ?i un ajutor in a diferen?ia un supus de un r?zvr?tit. Pentru chinezii Han, a fost un procedeu umilitor, ^[7] de suprema?ie Qing, care a contestat valorile tradi?ionale confucianiste. Ordinul a declan?at o rezisten?? puternic? fa?? de guvernarea Qing in Jiangnan ^[8] ?i a dus la uciderea masiv? de etnici han. Li Chengdong, un general chinez Han, care a deservise dinastia Ming, dar s-a predat Qing-ului, ^[9] a ordonat trupelor s? efectueze trei masacre separate, in ora?ul Jiading timp de o lun?, rezultand zeci de mii de decese. La sfar?itul celui de al treilea masacru, era greu de g?sit o persoana vie in tot ora?ul. ^[10]

La 31 decembrie 1650, Dorgon a murit brusc in timpul unei expedi?ii de van?toare, marcand inceputul oficial al guvern?rii personale a imp?ratului Shunzhi. Pentru c? imp?ratul avea doar 12 ani in acel moment, cele mai multe decizii au fost f?cute in numele s?u de c?tre mama sa, Imp?r?teasa v?duv? Xiaozhuang, care s-a dovedit a fi un politician iscusit .

De?i sprijinul lui Dorgon fusese esen?ial pentru ascensiunea lui Shunzhi, Dorgon a avut de-a lungul anilor centralizat? atat de mult? putere in mainile sale, incat s? devin? o amenin?are direct? la tron. Atat de mult incat, la moartea sa, i s-a dat titlul postum de Imp?ratul Yi, singura dat? in istoria Qingului cand un prin? a fost atat de onorat. Dup? dou? luni de la preluarea puterii de c?tre Shunzhi, Dorgon fost nu numai deposedat de titlurile sale, dar cadavrul s?u a fost deshumat ?i mutilat. Dup? un inceput promi??tor, domnia lui Shunzhi a fost scurtat? de moartea sa timpurie in 1661, la varsta de dou?zeci ?i patru de ani de variola . El a fost succedat de al treilea s?u fiu Xuanye, care a domnit ca Imp?ratul Kangxi .

Domnia ?i consolidarea Imp?ratului Kangxi [ modificare | modificare surs? ]

?aizeci ?i unu de ani de domniei ai Imp?ratului Kangxi au fost (oficial) cei mai lungi din istorie. Domnia Imp?ratului Kangxi este, de asemenea, s?rb?torit? ca inceputul unei ere cunoscute sub numele de "Mare?ia Qing", in care dinastia a ajuns la apogeul puterii sale sociale, economice ?i militare. Domnia lung? a Imp?ratului Kangxi a inceput cand avea opt ani, la dispari?ia prematur? a tat?lui s?u. Pentru a preveni repetarea monopoliz?rii de putere a lui Dorgon, din timpul regen?ei Imp?ratul Shunzhi, pe patul de moarte, a numit in grab? patru mini?tri de rang inalt pentru a guverna in numele tan?rului s?u fiu. Cei patru mini?tri - Sonin, Ebilun, Suksaha, ?i Oboi - au fost ale?i pentru serviciul lor pe termen lung, dar, de asemenea, pentru a contracara influen?ele reciproce. Cel mai important era faptul c? cei patru nu au fost inrudi?i cu familia imperial? ?i nu aveau nicio preten?ie la tron. Totu?i, cu trecerea timpul, prin ?ans? ?i uneltire, Oboi, cel mai tan?r dintre cei patru dobande?te o dominare politic? incat s? devin? astfel o poten?ial? amenin?are. Chiar dac? loialitatea lui Oboi nu a fost niciodat? o problem?, arogan?a lui personal? ?i conservatorismul politic, l-au dus intr-un conflict cu tan?rul imp?rat. In 1669 Imp?ratul Kangxi il dezarmeaz? ?i intemni?eaz? pe Oboi - o victorie semnificativ? pentru un imp?rat in varst? de cincisprezece ani, asupra unui politician viclean ?i militar experimentat.

Primii conduc?tori Manciurieni au stabilit doua funda?ii de legitimitate, care ajuta la explicare stabilit??ii dinastiei lor. Prima a fost a institu?iilor birocratice ?i culturale ale neo-confucianismului ce fuseser? adoptate de c?tre dinastiile anterioare. ^[11] Conduc?torii manciurieni ?i elitele erudite de inv??a?i chinezi han ajung treptat la un acord unii cu ceilal?i. Sistemul de examinare a oferit o cale pentru etnicii Han de a deveni func?ionari. Patronajul Imperial al Dic?ionarului Kangxi a demonstrat respect pentru inv???turile confucianiste, in timp ce Edictul Sacru din 1670 a l?udat in mod eficient valorile familiei confucianiste. Cea de a doua surs? major? de stabilitate a fost aspectul central-asiatic al identit??ii manciuriene, care le-a permis s? fac? apel la constituen?ii mongoli, tibetani sau uiguri. Conduc?torii Qing au fost simultan imp?ra?i ai chinezilor han, khani manciurieni, ?i conduc?tori budi?ti in?elep?i, patroni ai budismului tibetan, pentru zonele nou cucerite din Asia Central?. ^[12]

Imp?ratul Kangxi a salutat, de asemenea, prezen?a la curte a misionarilor iezui?i, prezen?i in China inc? din timpul Dinastiei Ming. Misionarii, inclusiv Tomas Pereira , Martino Martini, Johann Adam Schall von Bell, Ferdinand Verbiest ?i Antoine Thomas au de?inut func?ii importante in calitate de exper?i de arme, matematicieni, cartografi, astronomii ?i consilieri ai imp?ratului. Rela?ia de incredere a fost ins? pierdut? in ?Controversa Riturilor” de mai tarziu.

Cu toate acestea controlul Mandatului Cerului, a fost o sarcin? descurajant?. Vastitatea teritoriului Chinei insemna c? existau suficiente trupe de garnizoan? doar pentru ora?ele cheie. Trupe ce formau coloana vertebral? a unei re?ele de ap?rare, care s-a bazat foarte mult pe solda?ii Ming ce se predaser?. In plus, trei generali Ming, ce s-au predat, au fost distin?i pentru contribu?iile lor la stabilirea dinastiei Qing, innobila?i ca prin?ii feudali (藩王), ?i avand drept de conducere peste vaste teritorii din sudul Chinei. Cel mai important dintre ace?tia a fost Wu Sangui , c?ruia i-au fost date provinciile Yunnan ?i Guizhou , in timp ce generalilor Shang Kexi ?i Geng Jingzhong li s-au dat provinciile Guangdong ?i Fujian .

Pe masur? ce anii au trecut, cei trei lorzi feudali ?i teritoriile lor extinse au devenit din ce in ce autonomi. In cele din urm?, in 1673, Shang Kexi cerut Imp?ratului Kangxi permisiunea de a se retrage in ora?ul s?u natal din provincia Liaodong ?i sa fie numit fiul s?u ca succesor al s?u. Tan?rul imp?rat a acordat pensionarea sa, dar a refuzat ereditatea fiefului s?u . In consecin??, ceilal?i doi generali au decis s? adreseze peti?ii pentru propriile lor pension?ri, pentru a testa hot?rarea Imp?ratului Kangxi, gandindu-se c? el nu ar risca sa ii ofenseze. Mi?carea e?ueaz?, tan?rul imp?rat accept? cererilor lor de retragere, dar dispune ca toate cele trei fiefuri s? revin? autorit??ii imperiale.

Confruntandu-se cu deposedarea puterii lor, Wu Sangui, c?ruia i se al?tur? mai tarziu Geng Zhongming ?i fiul lui Shang Kexi, Shang Zhixin, au considerat c? nu au avut de ales, decat s? se revolte. Revolta Celor Trei Feudali a durat timp de opt ani. Wu a incercat, in cele din urm? in zadar, s? reaprind? zelul loiali?tilor Mingului de Sud, prin restaurarea obiceiurilor Ming, prin care dispune ca sa fie t?iate cozile de par ?i declarandu-se imp?rat a unei noi dinastii. La apogeul revoltei, rebelii aveau controlul extins pan? la nord de fluviul Yangtze , aproape de stabilirea unei Chine divizate. Wu apoi a ezitat s? mearg? mai departe spre nord, nefiind capabil s?-?i coordoneze strategiile cu alia?ii s?i, iar Imp?ratul Kangxi a reu?it s?-?i unifice for?ele pentru un contraatac condus de o nou? genera?ie de generali Manciurieni. Din 1681 guvernul Qing a stabilit controlul asupra sudui Chinei, devastat de conflicte, ins? a avut nevoie de mai multe decenii pentru a se recupera. ^[13]

Pentru a extinde ?i consolida controlul dinastiei in Asia Central? , Imp?ratul Kangxi a condus personal o serie de campanii militare impotriva Dzungarilor din Mongolia . Imp?ratul Kangxi a fost capabil de a expulza cu succes for?ele invadatoare ale lui Galdan din aceste regiuni, care au fost apoi incorporate in imperiu. Galdan a fost in cele din urm? ucis in Primul r?zboi Oirat-Manciurian. In 1683, for?ele Qing au luat Taiwan -ul de la Zheng Keshuang , nepotul de Koxinga , care cuceriser? insula de la coloni?tii olandezi, folosind-o ca o baz? impotriva Qing. Ca?tigand in Taiwan for?ele Imp?ratului Kangxi s-au antrenat intr-o serie de lupte peste Albazin , avanpostul din Orientul Indep?rtat al Imperiului Rus . Tratatul de la Nerchinsk din 1689 a fost primul tratat oficial chinez cu o putere european? ?i a p?strat frontiera pa?nic? pentru cea mai mare parte a dou? proxime secole. Dup? moartea lui Galdan, urma?ii s?i, ca adep?i ai budismului tibetan , au incercat s? controleze alegerea urm?torului Dalai Lama . Imp?ratul Kangxi a trimis dou? armate la Lhasa , capitala Tibetului , ?i a instalat un Dalai Lama favorabil dinastiei la Qing. ^[14]

Pan? la sfar?itul secolului al 17-lea, China a fost la cea mai mare in?l?ime de incredere ?i de control politic de la dinastia Ming incoace.

Domniile Imp?ratului Yongzheng ?i Imp?ratului Qianlong [ modificare | modificare surs? ]

Domnia Imp?ratului Yongzheng (d. 1723-1735) ?i a fiului s?u, Imp?ratul Qianlong (d. 1735-1796), au marcat apogeul puterii dinastiei Qing. In aceast? perioad?, Imperiul Qing domnea peste 13 milioane de kilometri p?tra?i de teritoriu.

Dup? moartea Imp?ratului Kangxi in iarna anului 1722, al patrulea fiu al s?u, prin?ul Yong (雍 ?王), a devenit Imp?ratul Yongzheng. In ultimii ani ai domniei Kangxi, Imp?ratul Yongzheng ?i fra?ii lui au luptat pentru tron, ?i au existat zvonuri c? Imp?ratul Yongzheng a uzurpat tronul, o teorie pentru care exist? pu?ine dovezi. De fapt, tat?l s?u avea incredere in el, incredin?andu-i probleme politice delicate ?i a discutat politica de stat cu el. Cand Imp?ratul Yongzheng a venit la putere, la varsta de 45 de ani, el a sim?it un sentiment de urgen?? cu privire la problemele care s-au acumulat in ultimii ani ai tat?lui s?u ?i nu a avut nevoie de instruire in modul de exercitare a puterii. ^[15] In cuvintele unui istoric recent, a fost "sever, suspicios, gelos, dar extrem de capabil ?i plin de resurse" ^[16] ?i in cuvintele altui istoric, s-a dovedit a fi un "timpuriu fondator al unui stat modern de prim rang".

S-a mi?cat rapid. In primul rand, el a promovat ?ortodoxia” confucianist? ?i a respins ceea ce a v?zut ca o del?sare a tat?lui s?u, desfiin?and sectele ?neortodoxe” ?i de decapitare a unui scriitor anti-manciurian pe care tat?l s?u il iertaser?. In 1723 el a scos in afara legii cre?tinism ?i pe misionarii cre?tini i-a expulzat, de?i s-a permis ca unii s? r?man? in capital?. ^[17] Apoi, s-a indreptat spre controlul guvernului. El a extins sistemul tat?lui s?u din ?Palatul Memoriilor” care aducea rapoarte sincere ?i detaliate, cu privire la condi?iile locale, direct la tron, f?r? a fi interceptate de c?tre birocra?ie, ?i a creat un mic ?Mare Consiliu” de consilieri personali, care in cele din urm? a crescut in - de facto - cabinetul imp?ratului pentru tot restul dinastiei. El a umplut cu perspicacitate pozi?iile cheie, cu manciurieni ?i etnici han , func?ionari care depindeau de patronajul s?u. Cand a inceput s? se realizeze c?, criza financiar? a fost chiar mai mare decat ar fi crezut, Imp?ratul Yongzheng a respins abordarea bland? a tat?lui s?u fa?? de elitele locale, proprietare de p?mant ?i a derulat o campanie pentru a pune in aplicare o colectarea eficient? a impozitului funciar. Veniturile mai mari urmau s? fie folosite "pentru a hr?ni onestitatea" in randul func?ionarilor locali, sistemul local de irigare, ?coli , drumuri ?i caritate. De?i aceste reforme au fost eficiente in nord, in partea de sud ?i valea inferioar? a fluviului Yangzi, unde Imp?ratul Kangxi a m?gulit elitele, fuseser? inchegate cu mult timp in urm? re?ele de func?ionari ?i proprietarii de p?mant. Imp?ratul Yongzheng a trimis comisari manchurieni cu experien?? pentru a penetra in desi?ul registrelor funciare falsificate ?i a c?r?ilor de cont codificate, dar s-au intalnit cu trucuri, pasivitate, ?i chiar violen??. Criza fiscal? a persistat. ^[18]

In 1725 Imp?ratul Yongzheng a conferit titlul ereditar de marchiz descendentului casei imperiale Ming, Zhu Zhiliang, care primea un salariu din partea guvernului Qing. Acesta la randul lui avea datoria implinirii ritualurilor de venerare a str?mo?ilor, la mormintele Ming. A fost, de asemenea, inclus in sistemul de Steaguri, in cadrul Steagului Alb. Mai tarziu, in 1750, Imp?ratul Qianlong i-a acordat post-mortem lui Zhu Zhuliang titlul de Marchiz Al Gra?iei Extinse; titlul fiind transmis in mod ereditar timp de dou?sprezece genera?ii de descenden?i, pan? la sfar?itul dinastiei Qing.

Era Yongzheng a mo?tenit, de asemenea, probleme diplomatice ?i strategice. O echip? format? in intregime din manciurienii au elaborat Tratatul de la Kyakhta ( 1727 ), pentru a consolida in?elegerea diplomatic? cu Rusia. In schimb pentru teritoriu ?i drepturi comerciale, Qing avea man? liber? de a se ocupa de situa?ia din Mongolia. Imp?ratul Yongzheng apoi se intoarse la aceast? situa?ie, in care Zungharii amenin?au cu re-apari?ia ?i la sud-vest liderii locali miao rezistau expansiunii Qing-ului. Aceste campanii au golit vistieria, dar au stabilit controlul imp?ratului asupra finan?elor militare ?i a armatei. ^[19]

Imp?ratul Yongzheng a murit in 1735. In varst? de 24 de ani, fiul s?u, Prin?ul Bao (? ?王), a devenit apoi Imp?ratul Qianlong . Imp?ratul Qianlong a condus personal campanii militare in apropiere de Xinjiang ?i Mongolia, in?bu?ind rebeliuni ?i revoltele din Sichuan ?i in alte p?r?i din sudul Chinei, in timp ce extinde controlul asupra Tibetului . Era Qianlong a v?zut lansarea mai multor proiecte culturale ambi?ioase, inclusiv elaborarea de ? Siku Quanshu ”, sau ?Registrul complet al celor patru ramuri ale literaturii”. Cu un total de peste 3.400 de c?r?i, 79.000 de capitole, ?i 36304 de volume, Siku Quanshu este cea mai mare colec?ie de c?r?i din istoria Chinei. Cu toate aceste, Imp?ratul Qianlong a folosit Inchizi?ia Literar? pentru a reduce la t?cere opozi?ia. Acuzarea persoanelor incepe cu interpretarea proprie a imp?ratului a semnifica?iei scrierilor. In cazul in care imp?ratul decide c? acestea au fost peiorative sau cinice fa?? de dinastie, persecutarea scriitorului incepea. Inchizi?ie literar? a inceput cu cazuri izolate in timpul Imp?ratului Shunzhi ?i Imp?ratului Kangxi , dar a devenit un model sub era Qianlong , in timpul c?reia au fost 53 de cazuri de persecu?ie literara. ^[20]

Sub prosperitatea exterioar? ?i incredere in monarh, ultimii ani ai erei Qianlong au cunoscut o corup?ie ridicat? ?i o neglijare. Heshen, un tan?r func?ionar, preferat al imp?ratului, a profitat de indulgen?a monarhului pentru a deveni unul dintre func?ionarii cei mai corup?i din istoria dinastiei. ^[21] Fiul Imp?ratului Qianlong, Imp?ratul Jiaqing (d. 1796-1820), in cele din urm? il for?eaz? pe Heshen s? se sinucid?.

Qing a inceput, de asemenea, s? sufer? de o suprapopulare crescand?, in aceast? perioad?. Cre?terea popula?iei a stagnat in prima jum?tate a secolului al XVII-lea, din cauza r?zboaielor civile ?i a epidemiilor, dar prosperitatea ?i stabilitatea intern? a inversat treptat aceast? tendin??. Introducerea de noi culturi de c?tre europeni, cum ar fi cartofii ?i arahidele, au permis o mai bun? aprovizionare cu alimente, astfel incat popula?ia total? a Chinei in timpul secolului al XVIII-lea s-a m?rit de la 100 de milioane la 300 de milioane. In consecin?? terenurile agricole disponibile erau tot mai folosite, obligandu-i pe ??rani s? cultive parcele din ce in ce mai mici, cu o munc? tot mai intens?. Imp?ratul Qianlong deplans odat? situa?ia ??rii remarcand faptul c? "Popula?ia continu? s? creasc?, dar terenul nu." Singura partea a imperiului r?mas? cu un teren arabil disponibil era Manciuria, din care provinciile Jilin ?i Heilongjiang erau considerate patria manciurienilor ?i numai ace?tia, mongolii ?i stegarii han se puteau a?eza pe acele p?manturi. Civililor chinezi han le era interzis s? locuiasc? acolo. Ora?ele supraaglomerate sufereau la scar? larg? de s?r?cie, devenind poten?iale focare de nelini?te social?.

In 1796 incepe rebeliunea Societ??ii Lotusului Alb impotriva guvernului Qing. Rebeliunea Lotusului Alb a continuat timp de opt ani, pan? in 1804, ?i a marcat un punct de cotitur? in istoria dinastiei Qing. ^[22]

Rebeliune, nelini?te ?i presiunea extern? [ modificare | modificare surs? ]

La inceputul dinastiei, imperiul chinez a continuat s? fie puterea hegemonic? in Asia de Est . De?i nu a existat in mod oficial un departament pentru rela?ii externe, ?Lifan Yuan” a fost responsabil pentru rela?iile cu Mongolii ?i tibetanii din Asia Central?, in timp ce sistemul tributar, un set inexact de institu?ii ?i obiceiuri preluate de la Ming, in teorie, reglementa rela?iile cu Estul ?i ??rile din sud-estul Asiei. Tratatul de la Nerchinsk (1689) a stabilizat rela?iile cu Rusia ?arist?. Cu toate acestea, secolul VII a v?zut extinderea treptat? in intreaga lume a imperialismului european, pe m?sur? ce statele europene i?i dezvoltau economia datorit? comer?ului maritim. Dinastia a fost confruntata cu noi concepte de dezvoltarea ale sistemului interna?ional ?i rela?iile inter-statale. Posturile comerciale europene s-au extins intr-un control teritorial in subcontinentul indian ?i in insulele care formeaz? acum Indonezia . R?spunsul Qingului, de succes pentru un timp , a fost in 1756 de a stabili Sistemul Canton, care limita comer?ul maritim la care acest ora? ?i a oferit un monopol ?i drepturile comerciale, comercian?ilor chinezi priva?i. British East India Company ?i Compania Olandez? a Indiilor de Est au primit cu mult timp in urm? drepturi de monopol comercial, similare, de la guvernele lor.

In 1793, Compania Britanic? a Indiilor de Est, cu sprijinul guvernului britanic, a trimis o delega?ie in China condus? de George Macartney , in scopul de a incepe un Comer? Liber ?i a pus rela?iile pe o baz? de egalitate. Curtea imperial? a privit comer?ul extern ca lipsit de importan??, in timp ce britanicii au v?zut comer?ul maritim ca fiind cheia economiei lor. ^[23] Imp?ratul Qianlong i-a transmis lui Macartney faptul c? "regi a nenum?rate popoare vin pe uscat ?i pe ap? cu tot felul de bunuri pre?ioase" ?i "prin urmare, nu este nimic ce ne lipse?te ...." ^[23]

Cu toate acestea, cererea din Europa de bunuri din China, cum ar fi de m?tase, ceai ?i ceramic? ar putea fi indeplinite numai dac? societ??ile europene i?i canalizeaz? resursele lor limitate de argint in China. La sfar?itul anilor 1700, guvernele din Marea Britanie ?i Fran?a au fost profund ingrijorat de dezechilibrul comercial ?i de impu?inarea argintului. Pentru a satisface cererea tot mai mare, din China, pentru opiu, britanicii Companiei Indiilor de Est au extins foarte mult produc?ia in Bengal. Din moment ce economia Chinei era, in esen??, auto-suficient?, ?ara avea pu?in? nevoie s? importe bunuri sau materii prime de la europeni, astfel incat modul obi?nuit de plat? era cel in argint. Imp?ratul Daoguang , ingrijorat atat pentru ie?irile de argint din Qing, cat ?i pentru efectele sociale negative cauzate de opium, a ordonat oficialului Lin Zexu s? pun? cap?t comer?ului cu opium. Lin a confiscat stocurile de opium, f?r? a oferi desp?gubiri, in anul 1839. In consecin??, Marea Britanie a declarat r?zboi Chinei in anul urm?tor.

Primul R?zboi al Opiului a dezv?luit starea invechit? a armatei chineze. Marina Qing, compus? in intregime din nave din lemn cu panze, a fost puternic surclasat? de tactici moderne ?i puterea de foc a Marinei Regale Britanice. Solda?i britanici, folosind muschete avansate ?i artilerie, au dejuca cu u?urin?? planurile for?elor Qing, slab echipate cu armament, in luptele de la sol. Predarea Qingului in 1842 a marcat o lovitur? decisiv?, umilitoare pentru China. Prin Tratatul de la Nanjing , primul dintre "tratatele inegale", s-au cerut desp?gubiri de r?zboi ?i a for?at China sa deschid? cinci porturi ( Canton , Amoy, Fuchow, Ningpo ?i Shanghai ) comer?ului occidental ?i misionarilor cre?tini ?i s? cedeze insula Hong Kong Marii Britanii. Acest deznod?mant a relevat mai multe imperfec?iuni in guvernul Qing ?i a provocat revolte pe scar? larg? impotriva regimului deja extrem de nepopular.

Rebeliunea Taiping de la mijlocul secolului al XIX-lea a fost prima exemplificare major? a sentimentului anti-manciurian, amenin?and stabilitatea dinastiei. Hong Xiuquan, un candidat respins la examenul de func?ionar public, a condus Rebeliunea Taiping, in mijlocul tulbur?rilor sociale pe scar? larg? ?i agravarea foametei existente. In 1851, Hong Xiuquan ?i al?ii, au lansat o revolt? in provincia Guizhou , fondand statul ?Regatul Ceresc Taiping” cu Hong drept rege, sus?inand c? a avut de multe ori viziuni de la Dumnezeu ?i c? el a fost fratele lui Iisus Hristos. Sclavia, concubinajul, c?s?toriile aranjate, fumarea opiumului, legarea picioarelor fetelor, tortura judiciar? ?i inchinarea la idoli au fost toate interzise. Cu toate acestea, succesul, autoritatea ulterioar? ?i puterea au dus la certurile interne, dezert?ri ?i corup?ie. In plus, trupele franceze ?i britanice, echipate cu arme moderne, au venit in ajutorul armatei imperiale Qing. Pan? in 1864 armata Qing, sub Zeng Guofan, a reu?it s? zdrobeasc? revolta.

Rebeliunea a reprezentat nu numai cea mai grav? amenin?are fa?? de conduc?torii Qing, dar a fost, de asemenea ?i "cel mai sangeros r?zboi civil din toate timpurile". Intre 20 ?i 30 de milioane de oameni au murit in timpul decursului s?u de paisprezece ani (1850-1864). ^[24] Dup? izbucnirea acestei rebeliuni, au fost, de asemenea, revolte ale musulmanilor ?i etnicilor miao (din China) impotriva dinastiei Qing, cele mai importante fiind Revolta Dungan (1862-1877), in nord-vest ?i Rebeliunea Panthay (1856-1873) in Yunnan.

Puterile occidentale, in mare m?sur? nemul?umite cu Tratatul de la Nanjing , au oferit un sprijin ranchiunos guvernului Qing in timpul rebeliunilor Taiping ?i Nien. Veniturile din China au sc?zut brusc in timpul r?zboaielor, in au fost distruse zone vaste de teren agricol, milioane de vie?i pierdute, ?i nenum?rate armatele formate ?i echipate pentru a lupta impotriva rebelilor. In 1854, Marea Britanie a incercat s? renegocieze Tratatul de la Nanjing , inserand clauze care permit accesul comercial britanic la raurile din China ?i crearea unei ambasade britanice permanente la Beijing.

In 1856, autorit??ile Qing, in c?utarea unui pirat, au urcat pe un vas, Arrow, despre care englezii au pretins c? era sub pavilion britanic, un incident care a dus la Al Doilea R?zboi al Opiului . In 1858, confruntat cu o lips? de op?iuni, Imp?ratul Xianfeng, accepta Tratatul de la Tientsin, care con?inea clauze profund jignitoare pentru chinezi, cum ar fi cererea ca toate documentele oficiale chineze s? fie scrise in limba englez? ?i condi?ia de acordare a unui acces nelimitat al navelor de r?zboi britanice la toate raurile navigabile din China.

Ratificarea tratatului in anul urm?tor a dus la reluarea ostilit??ilor ?i in 1860, cu for?ele anglo-franceze m?r??luind spre Beijing, imp?ratul ?i curtea sa fug din capital? la Cabana Imperial? de Van?toare de la Rehe. Odat? ajunse in Beijing, for?ele anglo-franceze jefuiesc (Vechiul) Palat de Vara, ?i intr-un act de r?zbunare pentru arestarea a mai multor englezi, il incendiaz? . Prince Gong , frate vitreg al imp?ratului, care a fost l?sat ca mandatar al fratelui s?u in capital?, a fost for?at s? semneze Conven?ia de la Beijing . Intre timp, imp?ratul umilit, a murit in anul urm?tor la Rehe.

Auto - consolidarea ?i frustrarea de reforme [ modificare | modificare surs? ]

Cu toate acestea, dinastia s-au regrupat. Generalii chinezi ?i oficialii, cum ar fi Zuo Zongtang au condus reprimarea revoltelor ?i i-au sus?inut pe manciurieni. Cand Imp?ratul Tongzhi a urcat pe tron la varsta de cinci ani, in 1861, ace?ti func?ionari s-au adunat in jurul lui, in ceea ce s-a numit Restaurare Tongzhi. Scopul lor a fost acela de a adopta tehnologia militar? occidental?, in scopul de a p?stra valorile confucianiste. Zeng Guofan , in alian?? cu prin?ul Gong, a sponsorizat avansarea de func?ionari mai tineri, cum ar fi Li Hongzhang , care pun dinastia din nou pe picioarele, din punct de vedere financiar, instituind ?Mi?carea de Auto-Consolidare”. Reformatorii au continuat apoi cu reformele institu?ionale, inclusiv formarea ?i modernizarea unei armate moderne, cum ar fi Armata Beiyang, a marinei militare precum ?i achizi?ionarea de la europeni a fabricilor de armament. Reformele institu?ionale, mai includeau primul minister unificat al afacerilor externe (Zongli Yamen); permiterea diploma?ilor str?ini de a locui in capital? ?i infiin?area Serviciului Imperial Vamal Maritim. ^[25]

Pu?in cate pu?in, guvernul central a pierdut controlul teritoriilor de la periferia imperiului. In schimbul promisiunii de sprijin impotriva britanicilor ?i a francezilor, in 1860, Rusia ?arist? a luat p?r?i intinse din teritoriul de nord-est al imperiului. Perioada de cooperare intre reformatori ?i puterile europene s-a incheiat odat? cu Masacrul Tientsin, din 1870, marcat de uciderea de c?tre chinezi a unor preo?i ?i c?lug?ri?e franceze ?i de beligeran?a diploma?ilor francezi locali. Incepand cu Campania din Cochinchina, din 1858, Fran?a ?i-a extins controlul in Indochina ?i pan? in 1883 se afla in control deplin, ajungand pan? la grani?a chinez?. R?zboiul Sino-francez pentru controlul asupra regiunii Tonkin (nordul Vietnamului de azi), stat tributar Qingului, s-a incheiat in 1885 cu victoria francez? ?i recunoa?terea chinez? a tuturor revendic?rilor franceze. ^[26]

In 1884, lovitura de stat Gapsin, condusa de pro-japonezi coreeni , a avut loc in Seul. Incidentul a dus la tensiuni intre China ?i Japonia , pentru peninsul?, dup? ce China a intervenit in a suprima revolta. Intr-un efort de a atenua tensiunile, prim-ministrul japonez Ito Hirobumi ?i Li Hongzhang au semnat Conven?ia de Tientsin, in care China ?i Japonia au fost de acord s?-?i retrag? trupele, simultan, din Peninsula Coreean? . Anul 1894 a v?zut izbucnirea Primului r?zboiul sino-japonez pentru Peninsula Coreean?. In 1895, Qing-ul invins ?i umilit, este for?at s? semneze Tratatul de la Shimonoseki , in care China a trebuit s? recunoasc? independen?a Coreei ?i s? cedeze, Taiwanul ?i arhipelagul Pescadores, Japoniei. Termenii ar fi fost mai duri, dar in timp ce participa la negocieri, un b?rbat japonez a incercat s?-l asasineze pe Li Hongzhang, ceea ce a dus la un protest interna?ional ?i i-a f?cut pe japonezii ru?ina?i de incident, s? revizuiasc? termenii. Termenii au inclus cesiunea Peninsulei Liaodong Japoniei, dar Rusia, cu propriile sale planuri teritoriale, impreun? cu Germania ?i Fran?a, au pus cu succes presiune pe japonezi pentru a renun?a la peninsul?. Ace?ti ani au v?zut o evolu?ie in implicarea Imp?r?tesei V?duve Cixi (Wade-Giles: Tz'u-Hsi). Ea a intrat in palat in anii 1850, drept concubin? a Imp?ratului Xianfeng (d. 1850-1861) ?i a venit la putere in 1861, dup? ce fiul ei in varst? de cinci ani, Imp?ratul Tongzhi , a urcat pe tron. Aceasta impreun? cu Imp?r?teasa V?duv? Ci'an (v?duva Imp?ratului Xianfeng) ?i prin?ul Gong, au dat o lovitur? de stat inl?turand de la putere mai mul?i regen?i ai minorului imp?rat. Intre 1861 ?i 1873, ea ?i Ci'an au servit ca regente, alegand numele de domnie ?Tongzhi" (guvernand impreun?). Dup? moartea imp?ratului in 1875, nepotul lui Cixi, Imp?ratul Guangxu, a urcat pe tronul, inc?lcandu-se astfel obiceiul dinastic care dispunea ca noul imp?rat s? fie din genera?ia urm?toare a predecesorului s?u. Astfel o noua regen?? a inceput. In prim?vara anului 1881, Ci'an a murit subit, la varst? de 43 de ani, l?sand-o pe Cixi ca unic regent. ^[27]

Din 1889, de cand Imp?ratul Guangxu a inceput s? guverneze in nume propriu, pan? in 1898, Imp?r?teasa V?duv? a tr?it intr-o semi-retragere, petrecand cea mai mare parte a anului in Palatul de Var? . La 1 noiembrie 1897, doi misionari romano-catolici germani au fost uci?i in partea de sud a provinciei Shandong . Ca r?spuns, Germania a folosit crimele ca un pretext pentru o ocupa?ie naval? a Gofului Jiaozhou. Ocupa?ia a determinat o "inc?ierare pe concesii" in 1898, care a inclus arendarea Germaniei a Golfului Jiazhou, achizi?ionarea rus? a Liaodongului , precum ?i arendarea britanicilor a Noilor Teritorii din Hong Kong .

In urma acestor infrangeri externe, Imp?ratul Guangxu a ini?iat ?Reforma de o sut? de zile”, in 1898. Mai nou, consilierilor mai radicali, cum ar fi Kang Youwei , li s-au dat pozi?ii de influen??. Imp?ratul a emis o serie de edicte ?i s-au f?cut planuri pentru a se reorganiza birocra?ia, restructura sistemul ?colar, precum ?i pentru numirea noilor func?ionari. Opozi?ia birocratic? a fost imediat? ?i intens?. De?i a fost implicat? in reformele ini?iale, Imp?r?teasa V?duv? a intervenit pentru a le opri, arestand ?i executand mai mul?i reformatori, preluand totodat? ?i controlul politic. Cu toate acestea, multe dintre planuri au r?mas in vigoare iar reformele au fost implementate. ^[28]

Seceta pe scar? larg? din China de Nord, combinat? cu presiunea exercitat? de expansiunea imperialist? ?i instabilitatea din guvern au creat condi?iile apari?iei mi?c?rii ? Pumnii Armonio?i ?i Drep?i ”, numi?i ?i ?boxeri”. In 1900 grupuri locale de boxeri, cu sus?inerea declarat? a dinastiei, au ucis misionari str?ini ?i un num?r mare de cre?tini chinezi, apoi au pornit spre Beijing pentru a asedia Cartierul Lega?iilor Str?ine. O coali?ie de armate europene, japoneze ?i ruse, au intrat in China f?r? preaviz diplomatic, nemaivorbind de permisiune. Cixi a declarat r?zboi acestor na?iuni, doar pentru a pierde controlul situa?iei la Beijing, dup? o scurt? ?i grea lupt?. Ea a fugit in Xi'an . Alia?ii victorio?i au enumerat, in scris, cereri c?tre guvernul Qing, acestea incluzand desp?gubiri pentru cheltuielile lor de invazie ?i executarea func?ionarilor complici. ^[29]

Reforme, revolu?ie, colaps [ modificare | modificare surs? ]

Pan? in secolul al XX-lea, tulbur?rile in mas? civile incepuser? ?i continuau s? creasc?. Pentru a dep??i astfel de probleme , Imp?r?teasa v?duv? Cixi a emis un edict imperial in 1901, un apel pentru propuneri de reform? din partea guvernatorilor ?i a guvernatorilor generali ?i a ini?iat epoca ?Noile Politici” ale dinastiei, de asemenea, cunoscut? sub numele de "Reforma Qing Tarzie". Edictul a deschis calea pentru reforme mai profunde in ceea ce prive?te consecin?ele lor sociale, inclusiv crearea unui sistem na?ional de inv???mant ?i eliminarea examenelor imperiale in 1905. Imp?ratul Guangxu a murit pe 14 noiembrie 1908, ?i la 15 noiembrie 1908, Cixi, de asemenea, a murit. Se zvonea c? ea sau Yuan Shikai ar fi ordonat, eunucilor de incredere, otr?virea Imp?ratului Guangxu. O autopsie efectuat? aproape un secol mai tarziu, a confirmat niveluri letale de arsenic in corpul imp?ratului.

Puyi , fiul cel mai mare al lui Zaifeng, Prin?ul Chun , ?i nepotul Imp?ratului Guangxu, a fost numit succesor la varsta de doi, iar Zaifeng regent. Aceasta a fost urmat? de demiterea generalului Yuan Shikai din fostele sale func?ii de putere. In aprilie 1911 Zaifeng a creat un cabinet, in care erau doi vice- premieri. Cu toate acestea, acest cabinet a fost cunoscut de contemporani drept "Cabinetul Regal", deoarece printre cei treisprezece membrii ai cabinetului, cinci erau membri ai familiei imperiale sau rude cu clanul imperial. Acest lucru a adus un ?ir lung de opinii negative de la func?ionarii de rang inalt, precum Zhang Zhidong.

Revolta Wuchang de pe 10 octombrie 1911, a dus la crearea noului guvern central, Republica China, in Nanjing, cu Sun Yat-sen in calitate de conduc?tor provizoriu. Multe provincii au inceput s? se separe de controlul Qing-ului. V?zand situa?ia disperat? ce se desf??oar?, guvernul Qing l-a readus pe Yuan Shikai inapoi la puterea militar?, preluand controlul armatei sale Beiyang, pentru a zdrobi revolu?ia din Wuhan. Dup? ce a preluat pozi?ia de prim-ministru ?i de a creare a propriului cabinet, Yuan Shikai a mers pan? intr-acolo incat a cerut eliminarea lui Zaifeng ca regent. Aceast? indep?rtare a continuat mai tarziu sub ghidarea Imp?r?tesei v?duve Longyu.

Cu Zaifeng absent, Yuan Shikai ?i comandan?ii s?i Beiyang au dominat in mod eficient politica Qing-ului. El a ra?ionat c? a merge la r?zboi ar fi nerezonabil ?i costisitor, in special atunci cand guvernul Qing are ca scop monarhia constitu?ional?. In mod similar, guvernul lui Sun Yat-sen a dorit o reform? constitu?ional? republican?, atat in beneficiul economiei Chinei, cat ?i al popula?iei. Cu permisiunea Imp?r?tesei v?duve Longyu, Yuan Shikai a inceput negocierile cu Sun Yat-sen, care a decis c? scopul s?u a fost atins in formarea unei republici, ?i c?, prin urmare, el i-ar putea permite lui Yuan s? accead? la func?ia de Pre?edinte al Republicii China. La 12 februarie 1912, dup? runde de negocieri, Longyu a emis un edict imperial de abdicare a imp?ratului copil Puyi . Acest lucru a pus cap?t la peste 2000 de ani de imperialism chinez ?i a inceput o perioad? lung? de instabilitate ?i frac?ionalism militarist. Sistemele politice ?i economice neorganizate, combinate cu o critic? la scar? larg? a culturii chineze au dus la intreb?ri ?i indoial? cu privire la viitor. In 1931, Imperiul Japonez a invadat Manciuria ?i a fondat statul Manchukuo in 1934, cu Puyi, ca regent nominal ?i mai apoi imp?rat. Dup? invazia Uniunii Sovietice, Manchukuo s-a pr?bu?it in 1945.

Imp?ra?ii Dinastiei Qing [ modificare | modificare surs? ]

List? [ modificare | modificare surs? ]

*Ap?sa?i ?arat?” pentru extinderea tabelului, sau ?ascunde”, pentru ascunderea sa

Numele dup? care este cel mai cunoscut (na?tere?deces) [30]	Portret	Anii de domnie [30]	Nume personal [30]	Numele erei (Chinez?? Manciurian?) [31]	Numele Postum (Chinez?? Manciurian?) [31]	Numele de la Templu [30]	Note
Nurhaci (21 februarie 1559? 30 septembrie 1626)		1616 ↓ 1626	Nurhaci 努爾哈赤 ( pinyin : N?'?rh?chi)	Ti?nming * 天命 Abkai fulingga	G?odi # 高帝 Dergi	Taiz? 太祖	*Tianming nu a fost folosit ca un nume de er? in timpul s?u. # Numele postum al lui Nurhaci a fost ini?ial "Imp?ratul Martial" (武 皇帝 Wu Huangdi, Manchu: Horonggo), dar in 1662 a fost schimbat in "Cel mai mare imp?ratului" (高 皇帝 Gao Huangdi.
Hong Taiji (28 noiembrie 1592? 21 septembrie 1643)		1626 ↓ 1643	incert *	Ti?nc?ng # 天聰 Abkai sure (1627?1636); Chongde x 崇德 Wesihun erdemungge (1636?1643)	Wendi 文帝 Genggiyen Su	Taiz?ng 太宗	* "Hong Taiji" inseamn? "Prin?ul Hong", ?i a fost, probabil, un titlu, nu un nume. In unele studii istorice occidentale, Hong Taiji este numit in mod eronat Abahai (阿巴海). # Tiancong ar putea s? nu fi fost un nume de epoc?. x Hong Taiji a decretat o schimbare de la Tiancong la Chongde in mai 1636, cand s-a declarat "imp?rat" a nou-numitei dinastii "Qing".
Imp?ratul Shunzhi (15 martie 1638? 5 februarie 1661)		(8 februarie) 1644 * ↓ 1661 (18 ani)	Fulin 福臨	Shunzhi 順治 Ijish?n dasan	Zh?ngdi 章帝 Eldembure	Shiz? 世祖	*Din 1643-1650, puterea politic? a fost in mainile Prin?ului Regent Dorgon (a se vedea randul urm?tor). Imp?ratul Shunzhi a inceput s? conduc? in nume propriu in 1651
Dorgon * (17 noiembrie 1612? 31 decembrie 1650)		1643 ↓ 1650	Dorgon 多爾袞 (pinyin: Du??rg?n)	niciunul *	Yidi * 義帝	Chengz?ng * 成宗	* Dorgon a controlat guvernul Qing la inceputul domniei lui Shunzhi, dar el nu a fost numit oficial imp?rat ?i nu a avut niciodat? propriul s?u nume de era. De?i au fost acordate titluri postume in 1651, la cateva zile dup? moartea sa, au fost anulate mai tarziu in acel an.
Imp?ratul Kangxi (4 mai 1654? 20 decembrie 1722)		(18 februarie) 1662 * ↓ 1722 (61 ani)	Xuanye 玄燁	K?ngx? 康熙 Elhe taifin	Rendi 仁帝 Gosin	Shengz? 聖祖	*Pan? in 1669, puterea politic? se afla in mainile celor Patru Regen?i ai Imp?ratului Kangxi, cel mai puternic fiind Oboi
Imp?ratul Yongzheng (13 decembrie 1678? 8 octombrie 1735)		(5 februarie) 1723 ↓ 1735 (13 ani)	Yinzh?n 胤?	Y?ngzheng 雍正 H?waliyasun tob	Xiandi 憲帝 Temgetulehe	Shiz?ng 世宗
Imp?ratul Qianlong (25 septembrie 1711? 7 februarie 1799)		(12 februarie) 1736 ↓ 1796 * (60 ani)	Hongli 弘曆	Qianlong 乾隆 Abkai wehiyehe	Chundi 純帝 Yongkiyangga	G?oz?ng 高宗	* Intr-un act de pietate filial?, pentru a se asigura c? nu va domni mai mult de bunicul s?u Imp?ratul Kangxi, Imp?ratul Qianlong s-a retras pe 08 februarie 1796, ultima zi din anul in calendaristic chinezesc, ?i a luat titlul de ?Taishang Huang” (Imp?rat Emerit). Cu toate acestea, el a r?mas autoritatea suprem? pan? la moartea sa in 1799.
Imp?ratul Jiaqing (13 noiembrie 1760? 2 septembrie 1820)		(9 February) * 1796 ↓ 1820 (25 ani)	Yongy?n # ?琰	Ji?qing 嘉慶 Saicungga feng?en	Ruidi 睿帝 Sunggiyen	Renz?ng 仁宗	* Prima zi a erei Jiaqing a fost, de asemenea, in prima zi a domniei acestui imp?rat, pentru c? tat?l s?u s-a retras in ultima zi a anului precedent. Imp?ratul Jiaqing nu a fost cu adev?rat la putere pan? la moartea Imp?ratului Qianlong, in 1799. # Numele lui inainte de intronizarea sa a fost Y?ngy?n 永 琰, dar el ?i-a schimbat primul caracter la omofonul ? deoarece caracterul comun Yong 永 ("pentru totdeauna"), ar fi fost prea incomod
Imp?ratul Daoguang (16 septembrie 1782? 25 februarie 1850)		(3 February) 1821 ↓ 1850 (30 ani)	Minning * 旻寧	Daogu?ng 道光 Doro eldengge	Chengdi 成帝 ?anggan	Xu?nz?ng 宣宗	*Numele lui a fost Mianning ??, dar el ?i-a l-a schimbat pentru Minning cand a urcat pe tron, deoarece caracterul comun Mian ? ("bumbac"), ar fi fost prea incomod.
Imp?ratul Xianfeng (17 iulie 1831? 22 august 1861)		(1 februarie) 1851 ↓ 1861 (11 ani)	Yizh? 奕?	Xianf?ng 咸? Gubci elgiyengge	Xi?ndi 顯帝 Iletu	Wenz?ng 文宗
Imp?ratul Tongzhi (27 aprilie 1856? 12 ianuarie 1875)		(30 ianuarie) 1862 ↓ 1875 (13 ani)	Z?ichun 載淳	Tongzhi * 同治 Yooningga dasan	Yidi 毅帝 Filingga	Muz?ng 穆宗	* Demnitarii Cur?ii au decis prima dat? s? foloseasc? numele de domnie/er? "Qixiang" 祺祥 (Qixiang), dar s-au r?zgandit ?i au stabilit numele "Tongzhi" inainte de inceputul urm?torului An Nou Chinezesc , astfel incat "Qixiang" nu a fost niciodat? folosit
Imp?ratul Guangxu (14 august 1871? 14 noiembrie 1908)		(6 January) 1875 ↓ 1908 (34 ani)	Z?itian 載?	Gu?ngxu 光? Badarangga doro	J?ngdi 景帝 Ambalingg?	Dez?ng 德宗
Imp?ratul Xuantong (7 februarie 1906? 17 octombrie 1967)		(22 ianuarie) 1909 ↓ (17 februarie) 1912 * (3 ani)	P?yi 溥儀 also known as Henry	Xu?nt?ng 宣統 Gehungge yoso	-	-	* Conform "Articolelor de tratament favorabil ale marelui imp?rat Qing, dup? abdicarea lui " (?帝 退位 ?待 ?件) semnate de mama adoptiv? a lui Puyi, Imp?r?teasa v?duv? Longyu, Yuan Shikai, ?i guvernul provizoriu al Republicii Chineze, in Nanjing, i-au permis lui Puyi s?-?i p?streze titlul de "imp?rat", p?strandu-?i-l pan? in 1924

Arbore genealogic [ modificare | modificare surs? ]

Guvernul [ modificare | modificare surs? ]

Primii imp?ra?i din dinastia Qing au adoptat structurile birocratice ?i institu?ionale ale dinastiei precedente, Ming , dar guvernarea era imp?r?it? intre ?i chinezi han ?i manciurienii, cu unele pozi?ii, de asemenea, date de mongolilor. ^[32] Ca ?i dinastiile anterioare, Qing a recrutat func?ionari prin sistemul de Examinare Imperial? , pan? cand sistemul a fost desfiin?at in 1905. Qing a imp?r?it pozi?iile in func?ii civile ?i militare, fiecare cu nou? clase sau grade, fiecare imp?r?ite in categoriile ?A” ?i ?B”. Numirile civile au variat de la inso?itor la imp?rat, sau la un Mare Secretar in Ora?ul Interzis (cea mai mare func?ie), pentru a fi colectorul de impozit al prefecturii, director adjunct de inchisoare, comisarul adjunct de poli?ie, sau examinator de impozit. Numirile militare au variat de la Mare?al sau ?ambelan al G?rzii Personale Imperiale, la sergent clasa a III-a, caporal privat de prima sau a doua clas?. ^[33]

Agen?iile guvernamentale centrale [ modificare | modificare surs? ]

Structura formal? a guvernului Qing era centrat? pe Imp?rat, conduc?torul absolut, care prezida cele ?ase Departamente (Ministere), fiecare condus de doi Inal?i Func?ionari (mini?tri) ?i asistat de patru vicemini?trii. In contrast cu sistemul Ming , politica etnic? a Qingului dicta faptul c? numirile s? fie imp?r?ite intre nobilii manciurieni ?i func?ionarii han, care au trecut cele mai ridicate niveluri ale Examenelor Imperiale. Marele Secretariat, care a fost un important organism de elaborare a politicilor in timpul dinastiei Ming, a pierdut din importan?a sa in timpul dinastiei Qing ?i a evoluat intr-o Cancelarie Imperial?. Institu?iile care au fost mo?tenite din timpul dinastiei Ming, formau nucleul "Cur?ii Exterioara ", care se ocupa cu problemele de rutin? ?i a fost localizat in partea de sud a Orasului Interzis .

Pentru a nu l?sa administrarea de rutin? s? preia conducerea imperiului, imp?ra?ii Qing s-au asigurat c? toate problemele importante sunt decise de "Curte Interioar?", care a fost dominat? de familia imperial? ?i nobilimea manciurian? ?i care a fost localizat? in partea de nord a Ora?ului Interzis. Institu?ia de baz? a Cur?ii Interioare a fost Marele Consiliu. Acesta a ap?rut in 1720 , sub domnia Yongzheng, ca un organism ins?rcinat cu gestionarea campaniilor militare ale Qingului, impotriva mongolilor, dar a fost nevoie s? preia ?i alte atribu?ii militare ?i administrative ?i a servit pentru a centraliza autoritate sub coroana. ^[34] Marii Consilierii au servit ca un fel de consiliu privat al imp?ratului.

Cele ?ase ministere ?i domeniile lor de responsabilitate au fost, dup? cum urmeaz?: ? Ministerul de Numiri Civile Administrarea personalului, a tuturor func?ionarilor publici - inclusiv evaluarea, promovarea ?i concediere acestora. Acesta a fost, de asemenea, responsabil cu "Lista de Onoruri". ? Ministerul de Finan?e Traducerea literal? a cuvantului chinez Hu (?) este "gospod?rie". Pentru o mare parte din istoria dinastiei Qing, principala surs? de venituri a guvernului a venit din impozitul pe proprietate funciar?, completat de monopolurile oficiale a produselor gospod?re?ti esen?iale, cum ar fi sare ?i ceaiul. Astfel, in Qingul predominant agrar, "gospod?ria" a fost baza imperial? de finan?e. Departamentul a fost ins?rcinat cu strangerea veniturilor ?i managementul financiar al guvernului. ? Ministerul Riturilor Acest departament a fost responsabil cu toate aspectele referitoare la protocolul cur?ii. Acesta organiza venerarea periodic? a str?mo?ilor ?i a diverselor divinit??i, de c?tre imp?rat, gestiona rela?iile cu na?iunile tributare, ?i supraveghea Sistemul de Examinare civil? la nivel na?ional. ? Ministerul de r?zboi Spre deosebire de predecesoarea dinastie Ming , care a avut control deplin asupra tuturor problemelor militare, Ministerul Qing de R?zboi a avut puteri foarte limitate. In primul rand, cele Opt Steaguri au fost sub controlul direct al imp?ratului, a prin?ilor ereditari manciurieni ?i mongoli , l?sand ministerul numai cu autoritate asupra Armatei Stindardul Verde. Mai mult decat atat, func?iile ministerului au fost pur administrative, campaniile ?i mi?c?rile de trupe au fost monitorizate ?i ghidate de c?tre imp?rat, prima dat? prin intermediul consiliului de conducere manciurian , iar mai tarziu, prin intermediul Marelui Consiliu . ? Ministerul de Pedepse Consiliul pedepselor gestiona toate aspectele legale, inclusiv supravegherea diferitelor tribunale ?i inchisori. Cadrul legal Qing a fost relativ slab in compara?ie cu sistemele de drept moderne de azi, a?a cum nu a existat nicio separare a ramurilor executive ?i legislative ale guvernului. Sistemul juridic putea fi inconsistent ?i uneori arbitrar, pentru c? imp?ratul decidea prin decret ?i avea ultimul cuvant de spus, cu privire la toate rezultatele judiciare . Imp?ra?i puteau - ?i au f?cut-o - r?sturna hot?rarile instan?elor inferioare de judecat?, din cand in cand. Corectitudinea tratamentului a fost, de asemenea, o problem? in sistemul de segregare rasial?, practicat? de guvernul manciurian asupra majorit??ii han din China. Pentru a contracara aceste imperfec?iuni ?i men?ine controlat? popula?ia, guvernul Qing a men?inut un cod penal foarte dur fa?? de popula?ia Han , dar aceasta nu a fost mai sever decat cel din dinastiile anterioare din China.

? Ministerul Lucr?rilor Consiliul Lucr?rilor gestiona toate proiectele guvernamentale de construc?ii, inclusiv palate, temple ?i repara?ii de c?i navigabile ?i canale de inunda?ii . Acesta a fost, de asemenea, responsabil cu baterea monezilor.

De la inceputul dinastiei Qing, guvernul central s-a caracterizat printr-un sistem de numiri duble, prin care fiecare pozi?ie din guvernul central, a fost atribuit? unui manciurian ?i unui chinez Han. Etnicul han numit in func?ie trebuia s? fac? munca substan?ial? ?i manciurianul s? se asigure de loialitatea chinezului han fa?? de conducerea Qing. ^[35] Distinc?ia dintre chinezii Han ?i manciurienii s-a extins la portul lor de la curte. In timpul domniei Qianlong , de exemplu, membrii familiei sale au fost distinsi prin articole de imbr?c?minte avand o mic? emblem? circular? pe partea din spate, in timp ce func?ionarii han purtau haine cu o emblem? p?trat?. In plus fa?? de cele ?ase Ministere, a existat un Lifan Yuan, unic pentru guvernul Qing. Aceast? institu?ie a fost infiin?at? pentru a supraveghea administrarea Tibetului ?i a meleagurilor mongole. Intrucat imperiul s-a extins, Lifan Yuan a preluat responsabilitatea administrativ? a tuturor grupurilor etnice minoritare, care tr?iesc in ?i in jurul imperiului, inclusiv a contactelor timpurii cu Rusia - atunci v?zut? ca o na?iune tributar?. Departamentul a avut statut de minister complet ?i a fost condus de func?ionari de rang egal. Cu toate acestea, la inceput, numirile au fost limitate doar la candida?ii manciurieni ?i mongoli, pan? mai tarziu, cand numirile au fost disponibile ?i etnicilor han. Chiar dac? Consiliul/Ministerul Riturilor ?i Lifan Yuan efectuau unele sarcini de externe, nu s-au dezvoltat intr-un serviciu de rela?ii externe profesionist. Nu a fost decat pan? in 1861 - un an dupa ce Qing a pierdut Al doilea r?zboi Opiului , in fa?a la coali?iei anglo- franceze ? cand guvernul Qing a cedat presiunilor externe ?i a creat un birou adecvat de afaceri externe, cunoscut sub numele de Zongli Yamen. Biroul a fost destinat ini?ial pentru a fi unul temporar ?i a fost format din func?ionari deta?a?i de la Marele Consiliu. Cu toate acestea, pentru c? ?i rela?iile cu str?inii au devenit din ce in ce mai complicate ?i frecvente, biroul a crescut in m?rime ?i importan??, ajutat de veniturile din taxele vamale, care au intrat sub jurisdic?ia sa direct?.

A mai existat, de asemenea, o alt? institu?ie de stat, numit? Departamentul Casnic Imperial, care a fost unic? dinastiei Qing. Acesta a fost stabilit inainte de c?derea dinastiei Ming, dar a devenit matur abia dup? 1661, dup? moartea Imp?ratului Shunzhi ?i intronarea fiul s?u, Imp?ratul Kangxi . ^[36] Scopul principal al Departamentului a fost acela de a gestiona treburile interne ale familiei imperiale ?i activit??ile Palatului Interior (unde ii inlocuia in mare m?sur? eunuci), dar a jucat de asemenea un rol important in rela?iile cu Tibet ?i Mongolia, a fost implicat in activit??i comerciale (jad, ginseng, sare, bl?nuri, etc.) sau a gestionat fabricile de textile din regiunea Jiangnan, ?i a publicat c?r?i. ^[37] Departamentul a fost condus de un ?booi”, sau "rob", de la cele Trei Bannere Superioare. ^[38] Pan? in secolul al XIX-lea, a gestionat activit??ile a cel pu?in 56 de agen?ii subordonate. ^{[36] [39]}

Diviziunile Administrative [ modificare | modificare surs? ]

Qing China a ajuns la cea mai mare extindere teritorial? in timpul secolului al XVIII-lea, atunci cand a condus China propriu-zis? (cele optsprezece provincii), precum ?i zonele de azi din Manciuria (nord-estul Chinei), Mongolia Interioar?, Mongolia, Xinjiang ?i Tibet, ajungand la aproximativ 13 milioane de km2 de teritoriu. Au fost ini?ial 18 de provincii, toate in China propriu-zis?, dar mai tarziu acest num?r a crescut la 22, Manciuria ?i Xinjiang fiind imp?r?ite, sau transformate, in provincii mai mici. Taiwanul, ini?ial o parte din provincia Fujian, a devenit o provincie separat? in secolul al XIX-lea, dar a fost cedat? Imperiului Japonez, in urma Primului r?zboi chino-japonez , la sfar?itul secolului. In plus, multe ??ri din jur, cum ar fi Coreea ( Joseon ), Vietnam ?i Nepal , au fost state tributare Chinei in cea mai mare a acestei perioade. Dinastia Katoor din Afganistan a pl?tit tribut dinastiei Qing, pan? la mijlocul secolului al XIX-lea. ^[40] In timpul dinastiei, Qing a pretins suveranitatea asupra Pamir Taghdumbash in sud-vestul Comitetului Autonom Tashkurgan Tadjic, dar permis liderilor Mir Hunza s? administreze regiunea in schimbul unui tribut. Pan? in 1937 locuitorii pl?teau tribut Mirului din Hunza, care exercita un control asupra p??unilor. ^[41] Hanatul de Kokand a fost obligat s? se supun? ca protectorat ?i s? pl?teasc? tribut dinastiei Qing intre 1774 ?i 1798.

1. Districtele de la nord ?i sud de lan?ul muntos Tian Shan ( mai tarziu devenind provincia Xinjiang ) - inclusiv mai multe hanate semi - autonome mici, cum ar fi Hanatul Kumul
2. Mongolia Exterioar? - Khalkha , Kobdo liga , Kobsgol , Tannu Urianha
3. Mongolia Interioar? - 6 confedera?ii ( Jirim, Josotu, Juu Uda, Shilingol, Ulaan Chab, Ihe Juu )
4. Alte confedera?ii mongole ? Alshaa Khoshuu (confedera?ia khoshuu) , Ejine khoshuu , Ili khoshuu ( in Xinjiang ), confedera?ia Koke Nuur; teritorii conduse in mod direct: Dariganga (regiune special? desemnat? ca p??une a imp?ratului), Guihua Tumed , Chakhar , Hulunbuir
5. Tibet (U-Tsang ?i vestul Khamului, aproximativ in zona de azi a Regiunii Autonome Tibet )
6. Manciuria ( nord-estul Chinei, imp?r?it? mai tarziu in provincii)

• Cele optsprezece provincii (provinciile Chinei propriu-zise)

• provincii adi?ionale la sfar?itul dinastiei Qing

Administra?ia teritorial? [ modificare | modificare surs? ]

Organizarea provincial? a Qingului era bazat? pe cele cincisprezece unit??i administrative stabilite de c?tre dinastia Ming, mai tarziu transformate in optsprezece provincii prin divizare, de exemplu, a Huguangului in provinciile Hubei ?i Hunan. Birocra?ia provincial? a continuat practica Yuan ?i Ming a celor direc?ii paralele: civile , militare ?i cenzoriale sau de supraveghere. Fiecare provincie a fost administrat? de c?tre un guvernator (巡?, xunfu) ?i un comandant militar provincial (提, tidu). Subordonate provinciilor au fost prefecturile (府, fu), care operau sub un prefect (知府, zh?f? ), urmate de subprefecturi, administrate de un subprefect. Cea mai mic? unitate a fost de comitat, supravegheat de un magistrat. Cele optsprezece provincii sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de " China propriu-zis? ". Pozi?ia de Vicerege, sau Guvernator General (?督, zongdu), a fost cel mai inalt rang in administra?ia provincial?. Au fost opt viceregi regionali in China propriu-zis?, fiecare avand, de obicei, in responsabilitate, dou? sau trei provincii. Viceregele de Zhili, care a fost responsabil pentru zona din jurul capitalei Beijing, este de obicei considerat ca viceregele cel mai onorabil ?i puternic din randul celor opt.

1. Viceregele de Zhili  – responsabil de Zhili
2. Viceregele de Shaan Gan  – responsabil de Shaanxi ?i Gansu
3. Viceregele de Liangjiang  – responsabil de Jiangsu , Jiangxi ?i Anhui
4. Viceregele de Huguang  – responsabil de Hubei ?i Hunan
5. Viceregele din Sichuan  – responsabil de Sichuan
6. Viceregele de Min - Zhe  – responsabil de Fujian , Taiwan ?i Zhejiang
7. Viceregele de Liangguang  – responsabil de Guangdong ?i Guangxi
8. Viceregele de Yun - Gui  – responsabil de Yunnan ?i Guizhou

De la mijlocul secolului al XVIII-lea, Qing a pus cu succes regiunile exterioare, cum ar fi Mongolia Interior? ?i Exterioar? , Tibet ?i Xinjiang sub controlul s?u. Comisari Imperiali ?i garnizoane au fost trimise in Mongolia ?i Tibet pentru a supraveghea administrarea. Aceste teritorii au fost, de asemenea, sub supravegherea unei institu?ii a guvernului central, numit? Lifan Yuan. Provincia Qinghai a fost, de asemenea, pus? sub controlul direct al cur?ii Qing. Xinjiang , cunoscut sub numele de Turkestanul Chinez, a fost imp?r?it in regiunile de la nord ?i de sud de Mun?ii Tian ?an , cunoscute ast?zi ca Dzungaria ?i Bazinul Tarim . Manciuria a fost guvernat? de c?tre generalii militari pan? la divizarea sa in provincii, de?i unele zone din Xinjiang ?i Manciuria au fost incorporate in Imperiul Rus la mijlocul secolului al XIX-lea. Manciuria a fost ini?ial separat? de China propriu-zis? de o palisad? de salcie, un ?an? ?i un terasament plantat cu s?lcii menite s? restric?ioneze circula?ia chinezilor Han in hanciuria, pan? cand guvernul Qing a inceput s? colonizarea zona cu ace?tia, mai tarziu in perioada de guvernare a dinastiei, mai ales dup? 1860. ^[42]

In ceea ce prive?te aceste regiuni exterioare, Qing a men?inut un controlul imperial, imp?ratul ac?ionand ca Han Mongol, patron al budismului tibetan ?i protector al musulmanilor . Cu toate acestea, politica Qing s-a schimbat odat? cu stabilirea provinciei Xinjiang in 1884. In timpul perioadei Marelui Joc, profitand de Revolta Dungan, in nord-vestul Chinei, Yaqub Beg a invadat Xinjiang din Asia Central? , cu sprijinul Imperiului Rus, ?i s-a f?cut pe sine conduc?tor al Regatului Kashgaria. Curtea Qing a trimis for?ele armate pentru a-l invinge pe Yaqub Beg ?i Xinjiangul a fost recucerit, iar sistemul politic din China propriu-zis? a fost aplicat in mod oficial ?i in Xinjiang. Hanatul Kumul, care a fost incorporat in Imperiul Qing, ca un vasal, dup? ce a ajutat Qingul s?-i inving? pe Zunghari in 1757, ?i-a men?inut statutul de dup? transformarea Xinjiangului in provincie, pan? 1930. ^[43] La inceputul secolului XX, Marea Britanie a trimis expedi?ie armat? in Tibet ?i tibetanii au fost for?ati s? semneze un tratat. Curtea Qing a r?spuns prin afirmarea suveranit??ii chineze asupra Tibetului, ^[44] ce a rezult in conven?ia anglo-chinez? din 1906, semnat? intre Marea Britanie ?i China. Britanicii au fost de acord s? nu anexeze teritoriul tibetan sau de a interveni in administrarea Tibetului, in timp ce China s-a angajat s? nu permit? niciunui alt stat str?in s? invadeze teritoriul, sau s? intervin? in administrarea Tibetului. ^[45] In plus, similar cu Xinjiang, care a fost transformat in provincie mai inainte, guvernul Qing a imp?r?it Manciuria in trei provincii, la inceputul sec. XX, oficial cunoscute sub numele de cele "trei provincii din nord-est ", ?i a stabilit un post de vicerege pentru a supraveghea aceste provincii, m?rind num?rul total de viceregi regionai la nou?.

Armata [ modificare | modificare surs? ]

Inceputurile ?i dezvoltarea timpurie [ modificare | modificare surs? ]

Dezvoltarea sistemului militar Qing poate fi imp?r?it in dou? perioade mari separate de Rebeliunea Taiping (1850-1864 ). La inceput armata Qingului a fost inr?d?cinat? in cele Opt Steaguri , dezvoltate prima dat? de c?tre de Nurhaci , ca o modalitate de a organiza societatea Jurchen, dincolo de afilieri clan m?runte. Au fost opt Steaguri in total, diferen?iate prin culori. Steagurile in ordinea priorit??ii lor, au fost , dup? cum urmeaz?: galben, margini de culoare galben? (de exemplu, steag galben cu chenar ro?u), alb, ro?u, margini albe, margini ro?ii, albastru, ?i margini albastre. Steagurile Galbene, cele cu marginea galben ?i alb au fost, colectiv, cunoscute sub numele de "Cele Trei Steaguri Superioare" ( chinez? :上 三 旗; pinyin  : Shang San Qi ), ?i au fost sub comanda direct? a imp?ratului. Numai manciurienii apar?inand Celor Trei Steaguri Superioare ?i chinezii han selecta?i, care au trecut cele mai inalte nivele ale examenelor de arte mar?iale, erau califica?i pentru a servi ca g?rzi de corp personale ale imp?ratului. Celelalte Steaguri au fost cunoscute sub numele de "Cele Cinci Steaguri Inferioare" ( chinez? :下 五 旗; pinyin : xia w? qi), ?i au fost comandate de c?tre prin?i manciurieni ereditari, descenden?i ai rudelor apropiate ale lui Nurhachi, cunoscu?i informal ca "Prin?ii P?l?rie de Fier". Impreun? formau Consiliul de Conducere al Na?iunii Manciuriene, precum ?i inaltul comandament al armatei. Intrucat puterea Qingului s-a extins la nord de Marele Zid , in ultimii ani ai dinastiei Ming , sistemul de Steaguri a fost extins de c?tre fiul ?i succesorul lui Nurhaci , Hong Taiji , pentru a include Steaguri mongole ?i han. Dup? capturarea Beijingului in 1644 ?i intrucat manciurienii au ca?tigat rapid un control pe mari por?iuni din fostul teritoriu Ming, armatele Steagurilor, relativ reduse, s-au majorat mai mult datorit? Armatei Stindardul Verde, care in cele din urm? a dep??it numeric trupele Steagurilor cu trei la unu. Armata Stindardul Verde - numit? a?a dup? culoarea stindardului lor de lupt?, a fost alc?tuit? din acele trupele Ming care s-au predat Qingului. ?i-au men?inut organiza?ia lor din timpul erei Ming ?i au avut o conducere mixt?, format? din ofi?eri din Steaguri ?i din Stindardul Verde. Trupele Steagurilor ?i Stindardul Verde au fost armatele permanente, pl?tite de c?tre guvernul central. In plus, guvernatorii regionali de la provinciali pan? la nivelul de sat men?ineau propriile mili?ii locale in calitate de ?poli?i?ti” ?i ajutor in caz de dezastre. Acestor mili?ii le erau acordate, de obicei, mici salarii anuale, ca pentru frac?iune de norm?, din vistieriile regionale pentru obliga?iile de serviciu. Ei primeau un instructaj militar foarte limitat, sau deloc ?i nu erau considera?i ca fiind trupe combatante.

Pace ?i stagnare [ modificare | modificare surs? ]

Armatele Steagurilor au fost imp?r?ite, in linii mari, dupa criterii etnice, ?i anume manciuriene ?i mongole. De?i trebuie subliniat c? structura etnic? a Steagurilor manciuriene era departe de a fi una omogen?, de moment ce includeau robi nemanciurieni, inregistra?i, in conacele st?panilor lor manciurieni. Pe m?sur? ce r?zboiul cu dinastia Ming a progresat ?i popula?ia chinez? han sub domina?ia manciurian? a crescut, Hong Taiji a creat o ramur? separat? a Steagurilor pentru etnicii han , pentru a incorpora in aceasta, noua for?? de munc?. Totu?i, aceste steaguri han nu au fost considerate de c?tre guvern ca fiind egale cu celelalte dou? ramuri, datorit? adeziunii lor relativ tarzie la obiectivul de cucerire al manciurienilor, precum ?i datorit? originii etnice de chinezi han. Natura serviciului lor, in principal de infanterie, artilerie ?i geni?ti, a fost, de asemenea, str?in tradi?iilor, nomade, de lupt? de cavalerie ale manciurienilor. Mai mult decat atat, dup? cucerire, func?iile militare deservite de stegarii han au fost incluse in Armata Stindardul Verde. Steagurile han au incetat cu totul s? existe dup? reformele de inregistrare a Steagurilor, a erei Yongzheng, care viza reducerea cheltuielilor imperiale.

Originile socio - militare ale sistemului de Steaguri insemna c? popula?ia din fiecare ramur? ?i subdiviziune era ereditar? ?i rigid?. Numai in situa?ii speciale, consfin?ite de un edict imperial, au fost permise mi?c?ri sociale intre Steaguri. In schimb, Armata Stindardului Verde a fost ini?ial destinat? s? fie o for?? profesionist?.

Dup? ce a invins r?m??i?ele for?elor Ming, Steagurile manciuriene, armat? de aproximativ 200.000 de trupe la acel moment, a fost imp?r?it? in mod egal: jum?tate a fost desemnat? Armata Interzis? a celor Opt Steaguri (chinez? :禁 旅 八旗; pinyin : jinl? Baqi ) ?i a fost sta?ionat? in Beijing. Ea a servit atat ca garnizoan? a capitalei, cat ?i ca for?a de atac principal? a guvernului Qing. Restul trupelor Steagurilor au fost distribuite pentru a p?zi ora?ele cheie din China. Acestea au fost cunoscute sub numele de Armata Teritorial? a celor Opt Steaguri (chinez? simplificat? :?防 八旗, tradi?ional? chinez? :?防 八旗; pinyin : zhufang Baqi ). Curtea manciurian?, perfect con?tient? de propriul statut de minoritate, a consolidat o politic? strict? de segregare rasial? intre manciurienii, mongolii ?i chinezi han de teama de a fi siniciza?i de c?tre ace?tia din urm?. Aceast? politic? se aplica direct in garnizoanele Steagurilor, dintre care cele mai multe au ocupat o zon? separat?, imprejmuit? de ziduri, in ora?ele in care erau sta?ionate. In ora?ele in care exista un spa?iu limitat, cum ar fi in Qingzhou , s-a construit un nou ora? fortificat pentru a g?zdui garnizoana Steagurilor ?i familiile lor. Beijing fiind scaunul imperial, regentul Dorgon a mutat cu for?a toat? popula?ia chinez? in suburbiile din sud, care au devenit cunoscute sub numele de ?Cetatea Exterioar?" (chinez? :外 城; pinyin: waicheng ). Cetatea de la nord, numit? ?Cetatea Interioar?" ( chinez? :? 城; pinyin : neicheng) a fost alocat? celor Opt Steaguri manciuriene r?mase, fiecare responsabile de p?zirea unei sec?iuni a Cet??ii Interioare din jurul Palatului Imperial.

Politica de a plasa trupele Steagurilor ca garnizoane teritoriale nu a fost de a proteja, ci pentru a inspira venera?ie, popula?iei subjugate, pe cu consecin?a pierderii indeletnicirii lor de solda?i de cavalerie. Ca urmare, dup? un secol de pace ?i lips? de formare militar? de teren, trupele Steagurilor manciuriene ?i-au deteriorat foarte mult vrednicia combatant? in lupt?. In al doilea rand, inainte de cucerire, Steagurile manciuriene au fost o armat? de "civili", iar membrii s?i erau agricultori manciurienei ?i p?storii, obliga?i s? furnizeze serviciul militar pentru stat, in timp de r?zboi. Decizia guvernului Qing de a transforma trupele Steagurilor intr-o for?? profesionist?, a c?rei bun?stare ?i necesit??i s? fie indeplinite de c?tre vistieria statului, a dus la bog??ie ?i odat? cu ea, la corup?ie, pentru p?strarea ?i inaintarea in grad ?i ?inerea eviden?ei trupelor Steagurilor ?i a gr?bit declinul s?u ca for?? de lupt?. Acest lucru a fost reflectat de o sc?dere similar? ?i in Armata Stindardul Verde. Pe timp de pace, un soldat a devenit pur ?i simplu o surs? suplimentar? de venit. Solda?ii ?i comandan?ii ?i-au neglijat formarea militar? in urm?rirea propriilor ca?tiguri economice. Corup?ia era agresiv? intrucat comandan?ii de unit??i regionale cereau pl??i salariale ?i aprovizionare in mod exagerat, f?r? acoperire, iar diferen?a ?i-o opreau pentru sine. In momentul in care Rebeliunea Taiping a izbucnit in 1850, curtea Qing a aflat tardiv c? trupele Steagurilor ?i Stindardul Verde nu mai puteau opri rebeliuni interne ?i nici s? ?in? invadatorii str?ini la distan??.

Tranzi?ie ?i modernizare [ modificare | modificare surs? ]

Timpuriu, in timpul Rebeliunii Taiping, for?ele Qing au suferit o serie de infrangeri dezastruoase, culminand cu pierderea ora?ului - capital? regional? - Nanjing in 1853. Rebelii au masacrat toat? garnizoana manciurian? ?i familiilor lor ?i au stabilit ora?ul drept capitala lor. La scurt timp dup? aceea, o for?? expedi?ionar? Taiping a p?truns spre nord, pan? in suburbiile Tianjinului, aproape de Beijing. In disperare de cauz?, curtea Qing comand? unui mandarin, Zeng Guofan, s? organizeze mili?iile regionale ?i s?te?ti intr-o armat? permanent? numit? ?tuanlian” pentru a contracara rebeliunea. Strategia lui Zeng Guofan a fost s? se bazeze pe mic? nobilime local? (gentry), pentru a forma un nou tip de organizare militar?, din aceste provincii pe care rebelii Taiping le amenin?ase in mod direct. Aceast? nou? for?? a devenit cunoscut? sub numele de Armata Xiang, numit? dup? regiunea Hunan, unde a fost format?. Armata Xiang a fost un hibrid de mili?ii locale ?i o armat? permanent?. Acesta a primit o de formare militar? profesionist?, dar a fost finan?at? din vistieria regional? ?i fondurile pe care comandan?ii s?i - majoritatea membri boga?i ai micii nobilimi chineze - puteau s? le strang?. Armata Xiang ?i succesoarea acesteia, armata Huai, creat? de c?tre colegul ?i discipolul lui Zeng Guofan, Li Hongzhang , au fost numite in mod colectiv "Yong Ying" (Tab?ra Viteaz?). ^[46]

Zeng Guofan nu a avut nicio experien?? militar? inainte de formarea ?i comandarea Armatei Xiang. Fiind un Mandarin cu o educa?ie clasic?, modelul s?u pentru Armata Xiang a fost luat dintr-o surs? istoric? - generalul Ming , Qi Jiguang, care, din cauza debilit??ii trupelor Ming, a decis s? i?i formeze propria armat? ?privat?’’, pentru a respinge raidurile pira?ilor japonezi, la mijlocul secolului XVI. Doctrina Qi Jiguang a fost bazat? pe ideile neo-confucianiste de ata?are a loialit??ii trupelor fa?? de superiorii lor imedia?i ?i fa?? de regiunile in care au fost formate. Acest lucru a dat ini?ial trupelor o bun? moral? de grup. Armata lui Qi Jiguang a fost o solu?ie ad-hoc la problema specific? de combatere a pira?ilor, a?a cum a fost inten?ia ini?ial? a lui Zeng Guofan pentru Armata Xiang, care a fost ridicat? pentru eradicarea rebelilor Taiping. Cu toate acestea, circumstan?ele au condus la Sistemul Yongying, ce a deveni o institu?ie permanent? in armata Qing, care pe termen lung a creat probleme pentru guvernul central asediat.

In primul rand, sistemul de Yongying a semnalat sfar?itul pozi?iei dominante a manciurienilor in sistemul militar Qing. In timp ce armatele Steagurilor ?i Stingardul Verde erau o ruina, epuizand resursele, Armata Yongying a devenit for?a de prim? linie a guvernului Qing. In al doilea rand, trupele Yongying au fost finan?ate din resursele provinciale ?i au fost conduse de comandan?i regionali. Aceast? descentralizare a puterii a sl?bit controlul guvernului central asupra intregului teritoriul al ??rii, o sl?biciune agravat? ?i mai mult de puterile care se luptau pentru a stabili teritorii autonome coloniale in diferite p?r?i ale Imperiului Qing, in a doua jum?tate a secolului al XIX-lea. In ciuda acestor efecte negative, m?sura a fost considerat? necesar?, deoarece venituri fiscale din provinciile ocupate ?i amenin?ate de c?tre rebeli, nu mai ajungeau la guvernul central tot mai falimentar. In cele din urm?, natura structurii de comand? Yongying a favorizat nepotismul ?i favoritismul in randul comandan?ilor s?i, care, a?a cum au urcat randurile birocratice, au dus la colapsul Qingului ?i izbucnirea militarismului regional in China, in prima jum?tate a secolului XIX. ^[47]

De la sfar?itul secolului al XIX-lea, China a dec?zut rapid intr-o stare de semi-colonie. Chiar ?i elementele cele mai conservatoare din cadrul cur?ii Qing nu au mai putut ignora sl?biciunea militar? a Chinei, in contrast cu " barbarii" str?ini de la frontierele dinastiei. In 1860, in timpul celui de-al doilea r?zboi al Opiuului , capitala Beijing a fost capturat? ?i Palatul de Vara distrus, de o for?? de coali?ie anglo-francez?, relativ mic?, de 25.000 de trupe. De?i chinezii au inventat praful de pu?c?, ?i armele de foc au fost in uz continuu in r?zboiul chinez, inc? de pe vremea dinastiei Song, apari?ia de arme moderne, ca rezultat al Revolu?iei Industriale Europene, a f?cut din China o for?? invechit?, cu echipamente, metode de instruite tradi?ionale, o armat? ?i marin? dep??it?. Guvernul a incercat o modernizare in timpul Mi?c?rii de auto-Consolidarea au dar f?r? s? produc? rezultate durabile. Au fost diferite motive pentru e?ecul aparent de modernizare, din perioada tarzie Qing, precum: lipsa de fonduri, lipsa de voin?? politic? ?i reticen?a la indep?rtarea de tradi?ie. Ins? motivele r?man disputate. ^[48]

Pierderea Primului R?zboi chino-japonez dintre 1894-1895 a fost un moment de cotitur? pentru guvernul Qing. Japonia, o ?ar? considerat? mult timp, de c?tre chinezi, ca pu?in mai mult decat o na?iune parvenit? de pira?, ?i-a invins in mod conving?tor vecinul s?u mai mare ?i in acest proces a anihilat mandria ?i bucuria guvernului Qing - Flota modernizat? Beiyang, considerat? atunci ca fiind cea mai puternic? for?? naval? din Asia. In acest fel, Japonia a devenit prima ?ar? din Asia care se al?tura clubului exclusivist occidental, al puterilor coloniale. Infrangerea a fost o trezire la realitate pentru curtea Qing, mai ales c? aceast? victorie a avut loc la doar trei decenii de la Restaura?ia Meiji , ce a pus o Japonie feudal?, pe cale concur?rii cu na?iunile occidentale in realiz?rile lor economice ?i tehnologice. In cele din urm?, in decembrie 1894, guvernul Qing a luat m?suri concrete pentru reformarea institu?iilor militare ?i re-instruirea trupelor armate cu instructaje, tactici ?i arme occidentale. Aceste unit??i au fost numite colectiv Noua Armat?. Cea mai de succes dintre acestea a fost Armata Beiyang, sub supravegherea general? ?i controlul unui fost comandant al Armatei Huai, generalul Yuan Shikai, care s-a folosit de pozi?ia sa pentru a deveni pre?edinte al Republicii China ?i in cele din urm? s-a auto-intitulat imp?rat al Chinei (pentru trei luni), ins? nefiind recunoscut de c?tre societate ?i considerat nelegitim.

Societatea [ modificare | modificare surs? ]

Faptul cel mai semnificativ al istoriei sociale timpurie ?i la mijlocul perioadei Qing, a fost cre?tere popula?iei. Popula?ia s-a dublat in timpul secolului al XVIII-lea. Oamenii din aceast? perioad? au fost, de asemenea, intr-o remarcabil? mi?care. Exist? indicii care sugereaz? c? popula?ia imperiului, fiind intr-o rapid? extindere, era intr-o migrare geografica la o scar?, care, sub aspectul volumului ?i naturii prelungite, a fost f?r? precedent in istoria Chinei. Intr-adev?r, guvernul Qing a f?cut mult mai mult pentru a incuraja mobilitatea decat s-o descurajeze. Migra?ia a luat mai multe forme diferite, de?i ar putea fi imp?r?it? in dou? variet??i: migra?ia permanent? pentru relocare ?i relocarea conceput? de c?tre grupuri de oameni (teoretic, cel pu?in), ca un sejur temporar. Grupurile din urm? ar include for?a de munc? a imperiului, din in ce mai mare ?i mai mobil?, precum ?i diaspora intern?. Aceasta ar include, de asemenea, emigrarea cet??enilor Qing in afara granitelor, in mare parte in Asia de Sud-Est, in c?utarea activit??ilor de comer? ?i a altor oportunit??i economice. ^[49] Conform statutului, societatea Qing a fost imp?r?it? clase sociale rigide. Acestea pot fi imp?r?ite in cinci categorii. In afar? de la clasa social? a func?ionarilor, mica nobilime, ?i Erudi?ii-Func?ionari. A existat ?i o imp?r?ire intre chinezii de rand: oamenii obi?nui?i ?i persoanele cu statut inferior. ^[50] Ace?tia au fost imp?r?i?i in dou? categorii: oamenii "de rand" buni ?i oameni josnici. Cea mai mare parte a popula?iei a apar?inut primei categorii ?i a fost descris? ca ?Liangmin”, un termen legal care inseamn? ?oameni buni”, spre deosebire de ceea ce inseamn? ?Jianmin”, adic? infam (au josnic). Legea Qing a afirmat in mod explicit c? cele patru grupuri profesionale tradi?ionale, inv??a?ii, agricultorii, me?te?ugarii ?i negustorii erau "buni", sau avand un statut de oameni obi?nui?i. Pe de alt? parte, sclavii sau slujitorii, animatorii (inclusiv prostituatele ?i actorii) ?i acei angaja?i guvernamentali, func?ionarii de rang neimportant, au fost "oameni josnici". Oamenii infami erau considera?i inferiori din punct de vedere legal ?i au suferit tratamente inegale, fiindu-le interzis s? ia parte la Examinarea Imperial?. ^[51]

Economia [ modificare | modificare surs? ]

Pan? la sfar?itul secolului al XVII-lea, economia chinez? ?i-a revenit de la devastarea provocat? de r?zboaiele ce au dus la dispari?ia dinastiei Ming, ?i ruperea ordinii sociale ce a rezultat. ^[52] In secolul urm?tor, pie?ele au continuat s? se extind? la fel ca in perioada Ming tarzie, dar cu mai multe schimburi comerciale intre regiuni, o dependen?? mai mare de pie?ele externe ?i o popula?ie tot mai numeroas?. ^[53] Dup? redeschiderea coastei de sud-est, care fost inchis? in secolul al XVI-lea, comer?ul exterior a fost repede restabilit, ?i s-a extins cu 4% pe an de-a lungul a celei de-a doua jum?t??i a secolului al XVIII-lea. ^[54] China a continuat s? exporte ceai, m?tase ?i produse fabricate, creand o balan?? comercial? favorabil?, mare, cu Occidentul. ^[55] Afluxul de argint rezultat a extins oferta de bani, facilitand dezvoltarea pie?elor competitive ?i stabile. ^[56]

Guvernul a extins proprietatea asupra terenului, de reimpropriet?rire ? cu terenurile care au fost vandute la marii proprietari de terenuri, in perioada Ming tarzie ? a familiilor aflate in imposibilitatea de a pl?ti impozitul pe teren. ^[57] Pentru a oferi oamenilor mai multe stimulente pentru a intreprinde activit??i comerciale, guvernul a redus povara fiscal?, in compara?ie cu perioada Ming tarzie, ?i a inlocuit sistemul de corvoad? cu un impozit pe angajat, pentru a angaja muncitori. ^[58] Administrarea Marelui Canal a fost f?cut? mai eficient?, ?i s-a permis utilizarea sa de c?tre comercian?ii priva?i. ^[59] Un sistem de monitorizare a pre?urilor la cereale a eliminat lipsurile grave ?i a permis ca pre?ul orezului s? creasc? incet ?i u?or, in decursul secolului al XVIII-lea. ^[60] Pruden?i la puterea negustorilor boga?i, conduc?torii Qing au limitat licen?ele lor de tranzac?ionare ?i, de obicei, le-au refuzat permisiunea de a deschide noi mine, excep?ie f?cand zonele s?race . ^[61] Aceste restric?ii, privind explorarea resurselor interne, precum ?i asupra comer?ului exterior, sunt argumentate de unii cercet?tori, ca o cauz? a Marii Divergen?e, prin care lumea occidental? a dep??it China din punct de vedere economic.

Pan? la sfar?itul secolului al XVIII-lea popula?ia a crescut la 300 de milioane, de la aproximativ 150 de milioane in perioada tarzie a dinastiei Ming. Cre?terea dramatic? a popula?iei s-a datorat mai multor factori, inclusiv perioada de pace ?i stabilitate din secolul al XVIII-lea ?i importul de noi culturi agrare, provenite din Lumea Nou?, inclusiv arahide , cartofi dulci ?i porumb. Noile specii de orez din Asia de Sud-Est au condus la o cre?tere uria?? de produc?ie. Breslele comerciale s-au inmul?it in toate ora?ele din China dobandind de multe ori o mare influen?? social? ?i chiar politic?. Comercian?ii boga?i cu conexiuni guvernamentale au construit averi uria?e ?i au patronat literatura, teatrul ?i artele. Produc?ia de textile ?i obiecte de artizanat a luat avant. ^[55]

Arta ?i cultura [ modificare | modificare surs? ]

Sub Qing, formele tradi?ionale de art? au inflorit ?i inova?ii au fost f?cute la mai multe niveluri ?i in mai multe feluri. Nivelurile ridicate de alfabetizare, a industriei de succes de editare, ora?e prospere, ?i accentul confucianist cu privire la educare, au alimentat un set vioi ?i creativ de domenii culturale. Imp?ra?ii manciurieni au fost, in general, sus?in?tori ai poezie ?i de multe ori iscusi?i in pictur? ?i au oferit patronajul lor culturii confucianiste. Imp?ratul Kangxi ?i Imp?ratul Qianlong , de exemplu, au imbr??i?at tradi?iile chineze, pentru a le dirija ?i de ale proclama propria lor legitimitate. Imp?ratul Kangxi sponsorizat ?Peiwen Yunfu, un dic?ionar de rime, publicat in 1711, iar Dic?ionarul Kangxi, publicat in 1716, r?mane pan? zi o referin?? de prestigiu. Imp?ratul Qianlong a sponsorizat cea mai mare colec?ie de scrieri din istoria Chinei ?Siku Quanshu”, finalizat? in 1782. Pictorii de la curte au f?cut noi reproduceri ale capodoperelor lui Zhang Zeduan, din timpul dinastiei Song, ? Priveli?tea de pe cele dou? maluri din ziua Qingming ” a c?rui descriere a unui t?ram prosper ?i fericit a demonstrat bun?voin?a imp?ratului. Imp?ra?ii au intreprins turnee in sud ?i au comandat suluri monumentale pentru a descrie grandoarea momentului. ^[62] Patronajul Imperial a incurajat, de asemenea, produc?ia industrial? de ceramic? ?i por?elan pentru de export.

Cu toate acestea, lucr?rile estetice cele mai impresionante s-au f?cut intre erudi?i ?i elita urban?. Caligrafia ?i pictura ^[63] au r?mas un interes central, comun, pentru pictorii de la curte ?i Erudi?ii-Func?ionari care considerau cele ?Patru Arte” ca parte a identit??ii lor culturale ?i a statutului social. ^[64] Pictura din primii ani ai dinastiei a inclus pictori precum conservatorii ?Cei patru Wang” ( Wang Shimin (1592-1680), Wang Jian (1598-1677), Wang Hui (1632-1717), Wang Yuanqi (1642-1715)), ?i individuali?tii Bada Shanren (1626-1705) ?i Shitao ( 1641-1707 ). Secolul al XIX-lea a v?zut inova?ii, cum ar fi ?coala Shanghai ?i ?coala Lingnan ^[65] care a folosit abilit??ile tehnice tradi?ionale pentru a pava calea c?tre pictura modern?.

Literatura de specialitate a crescut pe noi culmi in perioada Qing. Poezia a continuat s? fie un semn al unui gentleman cult, dar ?i femeile au continuat s? compun? in num?r tot mai mare ?i poe?ii au provenit din toate p?turile sociale. Pu Songling a dus nuvela la un nou nivel in ?Ciudatele intampl?ri din iatacul desf?t?rii”, publicate la mijlocul secolului al XVIII-lea, ?i Shen Fu a demonstrat farmecul memoriului informal in ??ase capitole ale unei vie?i flotante”, scrise la inceputul secolului al XIX-lea, dar a publicate abia in 1877. Arta romanului a atins punctul maxim in ? Visul din pavilionul ro?u ” de Cao Xueqin , dar combina?ia de comentarii sociale ?i de in?elegere psihologic? s-a repetat in romane de inalt? calificare, cum ar fi ?Erudi?ii” (1750) de Wu Jingzi ?i ?Flori in Oglind?” ( 1827 ) de Li Ruzhen . ^[66]

In teatru, opera Kunqu a lui Kong Shangren , ?Evantaiul floare de piersic”, finalizat? in 1699, portretiza c?derea tragic? a dinastiei Ming, in termeni romantici. Forma cea mai prestigioas? a devenit a?a-numita Oper? Beijing , de?i operele locale ?i folk au fost, de asemenea, foarte populare.

Buc?t?ria a starnit o mandrie cultural? prin bog??ia acumulat? intr-un trecut lung ?i variat. Gurmanzii, cum ar fi Yuan Mei, au aplicat standardele estetice in arta de a g?ti, manca ?i aprecierea ceaiului, intr-un moment in care culturile agricole din Lumea Nou? ?i a produselor, au intrat in via?a de zi cu zi a oamenilor. ?S?rb?toarea imperial? manciurian? han” provenea de la curtea imperial?. De?i acest banchet, nu a fost, probabil, niciodat? obi?nuit, dar a reflectat o apreciere de c?tre chinezii han a obiceiurilor culinare ale manciurienilor. ^[67]

Pan? la sfar?itul secolului al XIX-lea, toate elementele vie?ii artistice ?i culturale na?ionale au avut parte de recunoa?tere ?i o acceptare din partea culturii mondiale, a?a cum se reg?se?te in Occident ?i Japonia. Dac? s? r?man? in vechile forme sau sa adopte tiparele occidentale a fost acum o alegere con?tient?, mai degrab? decat o acceptare necontestat? a tradi?iei. Oamenii de ?tiin?? instrui?i in mod clasic confucianist, cum ar fi Liang Qichao ?i Wang Guowei au preg?tit terenul pentru Noua Mi?carea Cultural?, o incercare de crearea a unei noi culturii chineze, bazate pe standardele interna?ionale ?i occidentale, in special democra?ie ?i ?tiin??.

Note [ modificare | modificare surs? ]

v   ?   d   ?   m Republica Popular? Chinez? ? Chinezi ? Limba chinez? mandarin? Geografie ?i clim? Clim?   · Geografie   · List? de mun?i din China   · Yangtze   · Fluviul Galben   · Amur   · Mekong   · Himalaya Istorie Istoria Chinei   · China antic?   · Trei Augu?ti ?i Cinci Suverani   · Dinastia Shang   · Dinastia Zhou   · Dinastia Qin   · Dinastia Han   · Wu   · Dinastia Jin   · Dinastia Sui   · Dinastia Tang   · Dinastia Song   · Dinastia Yuan   · Dinastia Ming   · Dinastia Qing   · Shi Huangdi   · Al doilea r?zboi chino-japonez   · Revolu?ia Cultural? Politic? Conduc?tori   · Politic?   · Republica Chinez?   · Kuomintang   · Chiang Kai-Shek   · Mao Zedong   · Ciu Enlai   · Partidul Comunist Chinez   · Hu Jintao   · Deng Xiaoping Cultur? Literatur? chinez?   · Caractere chineze   · Li Po   · Tu Fu   · Cao Pi   · Bai Juyi   · Cao Xueqin   · Lu Xun   · Mao Dun   · Lao She   · Zhang Ailing Religie, filosofie, estetic? Filozofie chinez?   · Religia tradi?ional? chinez?   · Budism chinez   · Taoism   · Confucianism   · Yoga   · Animism   · Feng Shui   · Maoism Economie Turism   · Drumul m?t?sii Imp?r?ire administrativ? A?ez?ri   · Capitala   · Demografie   · Guangzhou   · Ora?e   · Mongolia Interioar?   · Macao   · Hong Kong For?e armate Ap?rare Arhitectur? Marele Zid Chinezesc   · Palatul Potala   · Marele Buddha din Leshan   · Templul cerului Provincii Anhui   · Fujian   · Gansu   · Guangdong   · Guizhou   · Hainan   · Hebei   · Heilongjiang   · Henan   · Hubei   · Hunan   · Jiangsu   · Jiangxi   · Jilin   · Liaoning   · Qinghai   · Shaanxi   · Shandong   · Shanxi   · Sichuan   · Taiwan (incercare de anexare)  · Yunnan   · Zhejiang Ora?e Beijing   · Shanghai   · Guangzhou Evenimente CAEXPO Portal