한국   대만   중국   일본 
Dialect - Wikipedia Sari la con?inut

Dialect

De la Wikipedia, enciclopedia liber?

In lingvistic? , termenul dialect (< fr dialecte , la dialectus < el δι?λεκτο? dialektos ?grai”) se intalne?te cu mai multe sensuri. In sensul cel mai larg denume?te o varietate a unei limbi folosit? de o comunitate lingvistic? limitat? teritorial (regional), social sau profesional (ocupa?ional). In acest sens se vorbe?te despre dialecte teritoriale (regionale), dialecte sociale ?i dialecte profesionale (ocupa?ionale) [1] [2] . Acest in?eles dat termenului este propriu mai ales lingvisticii americane [3] . In alte lingvistici, cum sunt cea romaneasc? , cea francez? , cea german? sau cea maghiar? , in mod curent, prin dialect se in?elege o varietate regional? a limbii [3] [4] [5] [6] [7] . Pentru celelalte tipuri de variet??i, autorii care limiteaz? termenul la sensul regional folosesc termenul ? sociolect ”, relativ recent introdus de sociolingvistic? [3] [2] .

Se mai intalne?te ?i sintagma ?dialect istoric” sau ?dialect temporal”, folosit? pentru o limb? intr-o anumit? perioad? a istoriei sale, ex. ? engleza elisabetan? ”, engleza britanic? a secolului al XVII-lea ” etc. [2] .

In acest articol dialectul se trateaz? ca varietate regional?.

Caracteristicile dialectului [ modificare | modificare surs? ]

Un dialect se caracterizeaz? prin tr?s?turi fonetice , lexicale , frazeologice , morfologice ?i sintactice care il deosebesc de celelalte dialecte ?i de varietatea standard a limbii, dac? limba respectiv? are o asemenea varietate, dar aceste tipuri de tr?s?turi nu se deosebesc in aceea?i m?sur?. Diferen?ele cele mai mari sunt in domeniile fonetic, lexical ?i frazeologic, iar cele mai mici in domeniul sintaxei [4] [1] [8] [2] .

Din punct de vedere spa?ial exist? dialecte care formeaz? un lan?, fac parte dintr-un continuum dialectal geografic , precum cel lombard al limbii italiene , cel gascon al limbii occitane , cel valon al limbii franceze, cel aragonez al limbii spaniole etc. Unele din tr?s?turile lor le leag?, iar altele le separ? de dialectele invecinate. Din acest punct de vedere, o alt? categorie de dialecte este a celor vorbite pe teritorii discontinue. Asfel sunt idiomurile dacoroman, aroman , meglenoroman ?i istroroman , considerate dialecte ale limbii romane de majoritatea lingvi?tilor, idiomul corsican in raport cu limba italian?, cel al ceang?ilor din Moldova in raport cu limba maghiar? [4] [3] . Astfel sunt ?i dialectele unui idiom din Africa numit in englez? fula sau fulani , iar in francez? peul , r?spandit in 17 state din Africa de Vest , pe fa?ia de savan? de la sud de Sahara , din Mauritania ?i Senegal pan? in Ciad , compus din zece pan? la 15 arii dialectale principale, intre care se interpun arii in care se vorbesc sute de alte idiomuri [9] .

Intre dialectele invecinate nu exist? grani?e nete. Ligvi?tii care se ocup? de geografie lingvistic? traseaz? pe h?r?i linii ce delimiteaz? aria de r?spandire a unor tr?s?turi lingvistice inregistrate in cursul anchetelor dialectale. Aceste linii se numesc cu un termen general izoglose care, in func?ie de aspectul limbii, sunt izofone, izolexe, izomorfe sau izoseme [10] . Unele izoglose coincid, altele nu, diferind prin punctele la care ajung, dar toate impreun? formeaz? fascicule ce reprezint? zone de trecere de la un dialect la altul [11] [12] .

In principiu, dialectele uneia ?i aceleia?i limbi se caracterizeaz? cel pu?in par?ial prin inteligibilitate mutual? [5] , dar gradul inteligibilit??ii intre dou? dialecte scade, in cazul celor care formeaz? un continuum geografic, pe m?sur? ce cre?te num?rul de dialecte care se g?sesc intre ele [9] .

In general, dialectul este considerat a face parte dintr-o serie ierarhic?, avand ca supraordonat? limba, iar ca subordonate entit??i din ce in ce mai mici. In aceast? privin??, viziunile lingvisticilor diferitelor limbi ?i ale diferi?ilor lingvi?ti pot fi diferite. De exemplu, in ideea c? limba roman? are patru dialecte, unul dintre ele fiind cel dacoroman, se consider? in mod tradi?ional c? acesta are cinci subdialecte: muntean , moldovean , b?n??ean , cri?ean ?i maramure?ean [4] . La randul lui, un subdialect poate subordona variet??i numite graiuri, vorbite pe teritorii ?i mai restranse decat cel al unui subdialect. De pild? subdialectul cri?ean cuprinde graiurile bihorean , al mo?ilor , some?ean ?i o?ean [13] . Un grai poate fi limitat chiar ?i la o vale (ex. valea Cri?ului Negru ) sau la o comun? (ex. graiul din comuna Sc?ri?oara ) [14] .

Dubois 2002, referitor la limba francez?, aminte?te de dialecte [6] ?i de entit??i numite parlers , care corespund graiurilor [15] in accep?iunea de mai sus.

In lingvistica maghiar?, Kiraly 2007 distinge ca unitate imediat subordonat? limbii regiunea dialectal?, care cuprinde mai multe grupuri de dialecte, iar acestea se impart in dialecte locale corespunz?toare graiurilor din dialectologia roman?. In opinia lui, numai acestea sunt cu adev?rat dialecte, fiind sisteme din punct de vedere structural, iar entit??ile superioare acestora ar fi doar ni?te abstrac?iuni ?tiin?ifice, neconstituind sisteme [16] .

Dialect ?i limb? [ modificare | modificare surs? ]

In perspectiv? istoric? , raportul dintre dialect ?i limb? este legat de diversificarea limbilor. In general se consider? c? la originea unei familii de limbi este o proto-limb?. In decursul timpului, aceasta se divizeaz? in dialecte, in primul rand din cauza distan?elor geografice, acestea se diferen?iaz? din ce in mai mult, din ele rezult? limbi diferite, iar acest ciclu se repet? de mai multe ori [17] .

Rela?ia dintre no?iunea de dialect ?i cea de limb? este una complex?. S-a constatat c? un continuum dialectal cuprinde nu numai dialecte ale unei entit??i considerate a fi o limb?, ci ?i dialecte ale altor entit??i considerate de asemenea limbi [2] . Intr-un asemenea continuum, pe de o parte, dialecte ale unei entit??i considerate limb? pot s? nu fie mutual inteligibile. Astfel sunt ?ase diviziuni ale limbii chineze , considerate de unii lingvi?ti tot atatea limbi inrudite, dar diferite [18] , intre care numai scrierea asigur? in?elegerea [6] . Pe de alt? parte, entit??i considerate limbi aparte pot fi mutual inteligibile, de exemplu limbile turcice turkmen? , uzbec? , kazah? , kirghiz? ?i uigur? . Sociolingvistica distinge dou? categorii principale de limbi. O limb? Abstand (?prin distan??”) este una ale c?rei dialecte nu pot fi nicidecum considerate ale altei limbi. Astfel este, de exemplu, coreeana , f?r? inteligibilitate mutual? cu nicio alt? limb?, cu inteligibilitate foarte bun? intre dialectele ei, cu o varietate standard ?i o scriere unitare, de?i este limba a dou? ??ri foarte diferite din unele puncte de vedere extralingvistice. In schimb limbile turcice mai sus amintite sunt limbi Ausbau (?prin elaborare”). Statutul lor de limbi este determinat de faptul c? fiecare a fost standardizat? separat, din motive istorice ?i politice . Prin urmare, numai o limb? Abstand poate fi considerat? limb? atat din punct de vedere strict lingvistic, cat ?i din punct de vedere sociolingvistic. O limb? Ausbau este limb? numai din punct de vedere sociolingvistic, fiind de fapt un dialect sau un grup de dialecte ale unei limbi Abstand . Statutul s?u de limb? este stabilit pe criterii extralingvistice, in principal pentru a contribui ca limb? na?ional? la formarea unei na?iuni aparte ?i pentru a fi limba oficial? a unui stat aparte [9] .

Dificultatea de a distinge dialectele de limbi este dovedit? ?i de divergen?ele intre lingvi?ti referitoare la aceasta. De pild?, in timp ce pentru majoritatea lingvi?tilor romani dacoromana, aromana, meglenoromana ?i istroromana sunt dialecte ale limbii romane, George Giuglea , Alexandru Graur ?i Ion Coteanu le considerau limbi aparte, din cauza evolu?iei lor separate ?i diferite, cu istoria lor specific?. Prin urmare vedeau dialecte in variet??ile amintite mai sus ca subdialecte [4] .

Dubois 2002, referitor la limba francez?, citeaz? printre dialectele de pe teritoriul european al Fran?ei pe cel din Burgundia , cel din Champagne , cel din Franche-Comte , dialectul gallo, cel din Lorena , cel picard , cel din Poitou , cel din Saintonge ?i cel valon , in timp ce Cerquiglini 1999 le nume?te limbi [19] . Acestea, impreun? cu altele, au ?i primit statut oficial de limbi regionale [20] .

Dialect ?i varietate standard [ modificare | modificare surs? ]

Intre dialecte ?i varietatea standard a limbii exist? un raport strans, precum ?i asem?n?ri ?i diferen?e [21] .

Asem?n?rile constau in aceea c? ambele sunt sisteme complete, coerente, descriptibile cu acelea?i metode, ?i au in esen?? acelea?i posibilit??i in ceea ce prive?te for?a expresiv?, regularitatea, logica, capacit??ile de nuan?are, complexitatea etc., asigurand comunicarea eficace in raza lor de ac?iune.

Deosebirile constau in urm?toarele:

  • Cronologic, dialectele preced varietatea standard, unul dintre (sub)dialecte sau mai multe fiind sursa acesteia, in cazul multor limbi. Astfel, pentru roman?, baza variet??ii standard este (sub)dialectul muntean; pentru italian?, dialectul florentin ; pentru spaniol?, cel castilian [4] , pentru maghiar?, cel de nord-est [7] ; pentru rus? , cel din regiunea Moscovei ; pentru francez?, cel din regiunea Parisului , pentru englez?, cel din Londra , pentru ceh? , cel din Praga , pentru japonez? , cel din Tokio [1] etc. Varietatea standard re?ine cele mai multe particularit??i ale (sub)dialectului de baz?, la care adaug? unele particularit??i ale altor (sub)dialecte [4] .
  • Dialectele sunt crea?ii spontane ?i cu evolu?ie spontan?, pe cand varietatea standard se formeaz? intr-un proces istoric mai mult sau mai pu?in indelungat, sub influen?a unor factori extralingvistici: culturali , economici , sociali, politici etc. [4] , prin activitatea unor c?rturari ?i lingvi?ti [22] .
  • Dialectul este mai limitat ca r?spandire teritorial? decat varietatea standard, care este r?spandit? pe tot teritoriul pe care tr?ie?te na?iunea care folose?te limba.
  • Tot o limitare a dialectului ?ine de domeniul s?u de folosire, familia , cercul de prieteni, eventual locul de munc?, dar ?i varietatea standard este limitat? la limba vorbit? ?i scris? in sistemul de inv???mant , in domeniile administrativ ?i ?tiin?ific .
  • Categoriile sociale care folosesc dialectele sunt in primul rand cele modeste, mai ales care tr?iesc in mediul rural, iar cei care folosesc varietatea standard fac parte in primul rand din clasa de mijloc ?i categorii superioare acesteia.
  • Dialectul este mai pu?in in?eles in afara lui decat varietatea standard, care este in?eles de marea majoritate a utilizatorilor limbii.
  • Dialectul are ?i o func?ie de manifestare ?i p?strare a identit??ii locale, este un factor de coeziune a colectivit??ii locale, fa?? de varietatea standard, care este un factor de coeziune a na?iunii .

Toate variet??ile unei limbi constituie un continuum, astfel dialectele ?i varianta standard se influen?eaz? reciproc, impactul variet??ii standard asupra dialectelor fiind mult mai insemnat decat invers. Astfel, dialectele care constituie un continuum geografic ?i apar?in unei limbi care are varietate standard sunt convergente, prezint? o tendin?? de unificare, apropiindu-se toate de varietatea standard, cum sunt subdialectele romane?ti, spre deosebire de cele vorbite pe teritorii discontinue, ca de exemplu dialectul ceang?ilor [4] , care sunt divergente, mai ales dac? nu le corespunde o varietate standard.

In limbile cu varietate standard, dialectele pierd cu atat mai mult teren in favoarea acesteia, cu cat nivelul de dezvoltare a ??rilor respective este mai inalt. Unul din factorii importan?i care contribuie la aceasta este ?colarizarea . Cu cat aceasta cuprinde mai mul?i indivizi ?i cu cat nivelul de ?colarizare al acestora este mai inalt, cu atat varietatea standard este insu?it? de mai mul?i ?i mai bine, ca?tigand mai mult teren. Al?i factori cu acela?i efect sunt industrializarea ?i urbanizarea , care duc la mi?c?ri de popula?ie ?i la amestecuri de popula?ie din regiuni diferite, precum ?i impactul mass-mediei asupra intregii societ??i . Vorbitorii de dialect fie practic? diglosia , adaptand variet??ile de limb? pe care le posed? la situa?iile de comunicare in care se afl?, fie i?i abandoneaz? dialectul. Pierderea de teren a dialectelor este favorizat? ?i de lipsa de prestigiu de care au parte fa?? de prestigiul de care se bucur? varietatea standard, devalorizare care trece ?i in con?tiin?a cel pu?in a unei p?r?i din vorbitorii de dialecte.

Totu?i, la randul lor, dialectele influen?eaz? variet??i de limb? de alte tipuri. Unele fapte de limb? trec din dialecte in varietatea standard. Cazul cel mai frecvent este cel al imprumuturilor intre limbi invecinate, care trec mai intai intr-un dialect sau in dialecte ale limbii primitoare, apoi in varietatea standard a acesteia. Astfel sunt cuvintele ?i sufixele lexicale romane?ti de origine maghiar?, precum bel?ug , a cheltui , a f?g?dui , gazd? , -?ag (ex. in furti ?ag ), -e? (ex. in trup e? ) [23] , de origine s?seasc? ( a c?ptu?i , roab? ) sau ?v?beasc? ( chifl? , ?nur ). Este ?i cazul cuvintelor maghiare imprumutate din roman?: afonya < ?afin?”, ficsur (cu sensul de ?tan?r spilcuit”) < ?fecior”, furulya < ?fluier” ( instrumentul muzical ), male ?(pr?jitur? de) m?lai; n?t?fle?” < ?m?lai”, mokany (cu sensul ?infipt, inc?p??anat”) < ?mocan”, pakura < ?p?cur?”, palacsinta (cu sensul de ?cl?tit?”) < ?pl?cint?”, tokany < ?tocan?” [24] . Construc?ia de tipul el kell menjek ?trebuie s? plec”, tot din roman?, mai intai transilvanism in maghiar?, a fost un timp considerat? incorect? de cei ce se ocupau de cultivarea limbii, dar in prezent este acceptat? [25] .

Mai pregnant? este p?trunderea de regionalisme cu func?ie stilistic? in limba literaturii artistice, atunci cand scriitorii doresc s? dea culoare local? operelor a c?ror ac?iune se petrece in mediul rural dintr-o anumit? regiune [26] , sau s? ob?in? un efect de stil arhaizant. Sunt notorii moldovenismele din opera lui Ion Creang? [27] sau transilvanismele scriitorilor maghiari din Romania , precum Sut? Andras [28] . In literatura francez? sunt caracteristice regionalismele unor scriitori mai ales din afara Fran?ei europene , precum Antonine Maillet din Canada [29] sau Simone Schwartz-Bart din Guadelupa [30] .

O form? intermediar? oral? intre dialecte ?i varietatea standard este cea numit? ?interdialect” in lingvistica romaneasc? sau ?limb? comun? regional?” in lingvistica maghiar?. Intr-o prim? etap? a nivel?rii diferen?elor, dialectul cap?t? o coloratur? standard, caracterizat? prin preponderen?a tr?s?turilor dialectale, apoi varietatea standard vorbit? in regiunea respectiv? cap?t? o coloratur? dialectal?, caracterizat? prin preponderen?a tr?s?turilor standard [31] . Astfel, chiar ?i intelectualul din ora?ele de provincie vorbe?te in mod con?tient varietatea standard cu unele tr?s?turi fonetice din dialectul regiunii respective, interdialectul avand pentru el acela?i prestigiu ca varietatea standard general?. Acela?i fenomen se intalne?te ?i in sudul Fran?ei, unde este general? pronun?area vocalei [?] , scris? e , inclusiv in pozi?iile in care nu este recomandat? de standard [32] .

Note [ modificare | modificare surs? ]

  1. ^ a b c Iar?eva 1990, articolul Диале?кт ?dialect”.
  2. ^ a b c d e Crystal 2008, pp. 142?143.
  3. ^ a b c d Bidu-Vr?nceanu 1997, p. 162.
  4. ^ a b c d e f g h i Constantinescu-Dobridor 1998, articolul dialect .
  5. ^ a b Bussmann 1998, p. 307.
  6. ^ a b c Dubois 2002, pp. 143?144.
  7. ^ a b Kalman ?i Tron 2007, p. 34?35.
  8. ^ Kiss 2006, pp. 359?360.
  9. ^ a b c Eifring ?i Theil 2005, cap. 7, pp. 4?7.
  10. ^ Izoglose referitoare la sensuri diferite, dup? dialecte, ale unora ?i acelora?i cuvinte.
  11. ^ Bidu-Vr?nceanu 1997, p. 262.
  12. ^ Crystal 2008, p. 255.
  13. ^ Bidu-Vr?nceanu 1997, p. 482.
  14. ^ Bidu-Vr?nceanu 1997, p. 224.
  15. ^ Dubois 2002, p. 345.
  16. ^ Kiraly 2007, pp. 650?651.
  17. ^ Eifring ?i Theil 2005, cap. 1, p. 5.
  18. ^ Bussmann 1998, pp. 178?179.
  19. ^ Cerquilini 1999 .
  20. ^ Pagina Langues regionales (Limbi regionale), de pe site-ul Langue francaise et langues de France (Limba francez? ?i limbile din Fran?a) al Ministerului Culturii.
  21. ^ Sec?iune dup? Kiss 2006, pp. 359?376, in afara informa?iilor din surse indicate separat.
  22. ^ Kalman ?i Tron 2007, p. 35.
  23. ^ Brancu? 2005, pp. 78?79.
  24. ^ Gerstner 2006, p. 316.
  25. ^ Kalmanne Bors ?i A. Jaszo 2007, p. 366.
  26. ^ Constantinescu-Dobridor 1998, articolul regionalism .
  27. ^ C?linescu 2001, p. 173.
  28. ^ Bokor 2007, p. 194.
  29. ^ Thibault 2014, s?pt. 6 , p. 3.
  30. ^ Thibault 2014, s?pt. 7 , p. 13.
  31. ^ Boris Cazacu , apud Bidu-Vr?nceanu 1997, p. 255.
  32. ^ Kalmbach 2013, §§ 6.8.?6.10.

Surse bibliografice [ modificare | modificare surs? ]

  • hu Bokor, Jozsef, Szokeszlettan (Lexicologie), A. Jaszo, Anna (coord.), A magyar nyelv konyve (Cartea limbii maghiare), edi?ia a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 , pp. 164?196 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • en Cerquiglini, Bernard, Les langues de la France . Rapport au Ministre de l’Education Nationale, de la Recherche et de la Technologie, et a la Ministre de la Culture et de la Communication (Limbile Fran?ei. Raport…), aprilie 1999 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dic?ionar de termeni lingvistici , Bucure?ti, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 4 octombrie 2019)
  • fr Dubois, Jean et al. , Dictionnaire de linguistique (Dic?ionar de lingvistic?), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
  • hu Gerstner, Karoly, 16. fejezet ? A magyar nyelv szokeszlete (Capitolul 16 ? Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiar?), Budapesta, Akademiai Kiado, 2006, ISBN 963-05-8324-0 ; online: A magyar nyelv . Digitalis Tankonyvtar , PDF de desc?rcat, pp. 306?334 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • hu Kalmanne Bors, Iren ?i A. Jaszo, Anna, Az egyszer? mondat (Propozi?ia simpl?), A. Jaszo, Anna (coord.), A magyar nyelv konyve (Cartea limbii maghiare), edi?ia a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 , pp. 345?436 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • hu Kiraly, Lajos, A mai magyar nyelvjarasok (Variet??ile regionale maghiare de azi), A. Jaszo, Anna (coord.), A magyar nyelv konyve (Cartea limbii maghiare), edi?ia a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 , pp. 641?686 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • hu Kiss, Jen?, 18. fejezet ? Nyelvjarasok, regionalis nyelvvaltozatok (Dialecte, variet??i regionale), Kiefer, Ferenc (dir.), Magyar nyelv , [≪ La langue hongroise ≫], Budapest, Akademiai Kiado, 2006 ISBN: 963-05-8324-0 ; online: A magyar nyelv , Digitalis Tankonyvtar (Bibliotec? didactic? digital?), PDF de desc?rcat, pp.358?379 (accesat la 4 octombrie 2019)
  • fr Thibault, Andre, Francophonie et variete des francais (Francofonia ?i varietatea limbii franceze), cursuri universitare, Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV), 2014 (accesat la 4 octombrie 2019)

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Dialect&oldid=16032896