Civiliza?ia ?i cultura dacilor a avut in spa?iul carpato-dun?rean o dezvoltare de cateva sute de ani ?i a atins nivelul cel mai inalt in perioada sec. I i.H. - sec. I d.H.

In arheologie, termenul de cultur? se refer? atat la aspectele vie?ii materiale, cat ?i la cele spirituale, in totalitatea lor, studiind: a?ez?rile, locuin?ele, uneltele, armele, ceramica, podoabele, riturile funerare, ritualurile religioase, manifest?rile artistice. ^[1] Scriitorul antic Dio Chrysostom spunea: ?ge?ii sunt mai in?elep?i decat aproape to?i barbarii ?i mai, asemenea romanilor”. ^[2]

Etimologie [ modificare | modificare surs? ]

Teoria cea mai plauzibil? asupra etimologiei numelui de ?daci” este aceea prin care ?daci” este pus in leg?tur? cu cuvantul daos din frigian? (limb? inrudit? cu limba tracilor), care se traduce cu ?lup” ^[3] . Dup? m?rturiile anticilor dacii in?i?i i?i spuneau daoi . ^[4] Acest lucru poate explica forma de lup a stindardului geto-dacic.

O alt? variant? a etimologiei numelui de ?daci” este acea prin care aceast? denumire provine din limba dac? prin cuvantul daca , care se traduce cu ?pumnal” sau ?cu?it”. ^[5] Aceste arme erau caracteristice geto-dacilor. ^{[ necesit? citare ]}

Influen?e ?i caracteristici [ modificare | modificare surs? ]

Cultura daco-getic? reprezint? o sintez? original? ce i?i are r?d?cinile bine ?i adanc infipte in mediul ?i in credin?a autohton?, putand fi urm?rit? in timp cu milenii in urm?. Hadrian Daicoviciu spunea c? aceast? originalitate nu exclude, ci, dimpotriv?, implic? acceptarea unor influen?e din afar?. Dar dacii nu s-au mul?umit cu preluarea unor elemente de cultur? material? de la alte popoare. Ei le-au adoptat, le-au transformat ?i adesea le-au imbog??it, contopindu-le in crea?iile lor tradi?ionale ?i f?urind o civiliza?ie profund original?.

O astfel de sintez? original? reprezint? ?i cultura celtic? care la randul ei se bazeaz? pe fondul autohton in care au fost integrate multiple ?i fecunde influen?e grece?ti, etrusce ori de alt? natur?, adaptate ?i prelucrate in manier? proprie. Au existat raporturi intre cultura daco-getic? ?i cea celtic?, intervenite in urma contactului direct in urma instal?rii cel?ilor pe teritoriul Daciei . P?trunderea cel?ilor in spa?iile daco-getice a avut loc inc? in La Tene -ul vechi, ceea ce inseamn? secolul IV i.Hr. Simbioza daco-celtic? se concretizeaz? in inmormantarea in cadrul aceluia?i cimitir ?i intr-o serie de imprumuturi de bunuri materiale ?i spirituale, avand ca rezultat final o puternic? influen?are reciproc?.

Este incontestabil c? in Europa secolul I i.Hr, in afara statului roman , cel?ii ?i geto-dacii constituiau cele dou? popoare importante in spa?iul european, care atinseser? in dezvoltarea lor material? ?i social-politic? un inalt nivel. Este de aceea firesc ca intre cele dou? culturi s? fie influen??ri reciproc. De aceea cand vorbim despre stadiul culturii geto-dacice , punctele de referire trebuie s? le c?ut?m in cultura celtic?. Aportul cercet?rilor f?cute, mai cu seam? in ultimele 2 decenii, la cunoa?terea culturii geto-dacice , au spulberat impresia imp?rt??it? de unii cercet?tori (str?ini sau romani ), dup? care cultura str?mo?ilor no?tri n-ar fi decat o cultur? celtic? . Rolul pe care l-au jucat influen?ele celtice atat la formarea civiliza?iei de tip La Tene geto-dacic? , cat ?i pe vremea lui Burebista , nu poate fi pus? la indoial?, dar aceasta nu inseamn? o celtizare a culturii geto-dacice . Aceasta se dovede?te a fi o cultur? original? care, a preluat, pe lang? influen?e celtice ?i multe bunuri din civiliza?ia greceasc? , fie direct, fie prin intermediul tracilor meridionali , la care se adaug? cele romane ?i celelalte. Cultura tracilor meridionali reprezint? intr-o mare m?sur? o copiere a civiliza?iei grece?ti, f?r? un aport propriu prea substan?ial, la care, cu greu se poate sesiza ?i contribu?ia elementului autohton.

In cazul unor bunuri create sub influen?e grece?ti, de multe ori este foarte greu de ?tiut cui apar?in, pentru c? influen?ele elene s-au exercitat deopotriv? ?i asupra cel?ilor cat ?i asupra daco-ge?ilor . Numai in pu?ine cazuri acelea?i influen?e elenistice au determinat produse deosebite ?i u?or de distins, cum este de exemplu ceramica pictat? celtic? ?i cea daco-getic?. Deoarece pentru c? o vreme Burebista a depus coloniile grece?ti de pe litoralul de vest al Pontului Euxin ?i le-a integrat in statul s?u, a f?cut ca influen?ele acestora s? fie cu mult mai puternice decat in cazul cel?ilor . Aceste influen?e s-au materializat in produse evident superioare de care cultura celtic? nu a beneficiat niciodat? inainte de ocupa?ia roman?. Este vorba de cet??ile cu ziduri de piatr? ecarisat? ori de arhitectura sacr?. Tehnica zidurilor dacice (de factur? greceasc?) era evident superioar? modalit??ii in care cel?ii i?i construiau, in aceea?i vreme, cet??ile. Toate aceste denot? un serios pas inainte, un avans al civiliza?iei daco-getice , favorizat de prezen?a efectiv? ?i activ? a me?terilor greci .

Origini [ modificare | modificare surs? ]

Tracii , al c?ror nivel de civiliza?ie ?i cultur? n-a fost egalat in antichitate pe intregul teritoriu european (in afara lumii grece?ti, etrusce ?i romane) decat de civiliza?ia cel?ilor, pe care in unele privin?e chiar au dep??it-o, erau un popor a c?rui for?? ?i cultur? s-a bucurat de mult? considera?ie in antichitate. Denumirea general? de ?traci” a fost dat? triburilor de limb? tracic? dintre Marea Egee ?i Dun?re ; triburile din nordul Dun?rii, vorbind aceea?i limb? tracic?, purtau nume de daci sau de ge?i, sau nume tribale specifice (carpi, costoboci, etc.).

Vasile Parvan , bazandu-se pe diverse descoperiri arheologice , emite teoria conform c?reia:

"... tot masivul Carpatic , pan? spre Morava , Vistula , Nistrul nordic ?i teritoriul la est de acest fluviu, era locuit de tracii nordici, cunoscu?i mai tarziu sub numele de daci ?i ge?i."

Geto-dacii, la fel ca tracii , f?ceau parte din categoria popoarelor indo-europene de limb? satem , al?turi de slavi , baltici, indo-iranieni (cum ar fi per?ii , sarma?ii ?i sci?ii ), armeni ?i frigieni .

Muzica, religia, medicina popular? empiric?, artele me?te?ug?re?ti dezvoltate de traci erau unanim apreciate de greci ?i de romani, iar aportul traco-frigian la cultura elenic? a fost considerabil: divinit??i ca Dionysos , Sabazios , Semele , Seirenes , Silenus , etc.; medicin? popular?: zeul-"medic" Aesculapios , plante medicinale geto-dace, cateva cuvinte importante in limba greac? ( ambon , basileus , etc.) ?i o serie de mari figuri ale civiliza?iei elenice: Tucidide , arti?tii Brygos , Doidalses , antroponime trace, gramatici ca Dionysius Thrax , ca?iva filologi, etc. ^[6] Teritoriul ocupat de traci se intindea de la Marea Egee pan? in regiunea Boemiei , ?i din zona Serbiei actuale pan? la gurile Bugului . Dar, in contrast cu tracii dintre Haemus ?i Marea Egee, care n-au reu?it s?-?i intemeieze o civiliza?ie proprie ?i o politic? a lor, ci serveau numai ca unelte oarbe, mercenari s?lbatici, ge?ii, st?panitorii marelui drum de civiliza?ie al Dun?rii, de la inceput i?i urm?reau o politic? a lor ?i alc?tuiau un stat bine inchegat, primeau puternice inrauriri grece?ti, dar in aceea?i vreme ofereau la randul lor ?i grecilor ?i romanilor o consisten?? spiritual? superioar? ?i foarte caracteristic?, pe care literatura antic? a insemnat-o cu mirare ?i admira?ie, f?cand din ge?i aproape un popor fabulos, prin vitejia, in?elepciunea ?i spiritul lui de dreptate. ^[7]

Dacii ?i ge?ii, ramur? a marelui popor indo-european al tracilor, erau unul ?i acela?i popor (fapt recunoscut de autorii antici) ?i vorbind aceea?i limb?. ^[8] Dintre cele peste 100 de forma?iuni tribale ?i gentilice ale tracilor, triburile dacilor ?i ge?ilor erau cele mai mari ?i cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins intre Mun?ii Balcani (Haemus) ?i Mun?ii Slovaciei , ?i de la litoralul apusean al M?rii Negre pan? dincolo de bazinul Tisei , adic? pan? la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii , - Bazinul Carpatic -, ?i al Banatului , iar ale "ge?ilor" in campia Dun?rii (inclusiv in sudul fluviului), in Moldova ?i Dobrogea de azi. Una ?i aceea?i popula?ie geto-dac? apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de "ge?i", iar la autorii romani cu denumirea de "daci", pentru prima dat? la Iulius Caesar . ^[9] Dacii ?i ge?ii sunt men?iona?i de 63 de autori antici; de 32 in limba greac? ?i de 31 in latin?. ^[10] Intre etimologiile propuse pentru numele de "daci" este ?i cea care il presupune ca derivand din daca ("cu?it, pumnal", arma caracteristic? popula?iilor geto-dace). Dar ipoteza cea mai plauzibil? pare a fi cea care leag? acest nume de daos , cuvant care in frigian? (limb? inrudit? cu limba tracilor) inseamn? "lup". Dup? m?rturia lui Strabon , dacii in?i?i i?i spuneau Daoi . ^[11] Pare destul de probabil c? numele lor etnic deriv?, in ultim? instan??, de la epitetul ritual al unei confrerii r?zboinice. ^[12] Triburi r?zboinice cu numele de "lupi" se intalnesc in multe alte p?r?i (in Spania , Irlanda , Anglia , etc.). Acest nume de animal, desigur totemic, explic? forma de lup a stindardului dac. Se pare c? in prima jum?tate a sec. II i.e.n. toate aceste forma?iuni gentilice ?i tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emi?and (inc? din secolul anterior) moned? proprie.

Nu se poate cunoa?te data la care aceste ramuri tracice au ocupat ?inuturile carpato-dun?rene, locuite inc? din epoca paleolitic?; cert este ins? c? cei dintai autori antici care ii men?ioneaz? ii consider? autohtoni, deci instala?i aici din timpul primelor migra?ii indo-europene, tracice. Geto-dacii s-au desprins din masa triburilor trace, incepand s?-?i contureze un profil de civiliza?ie distinct?, pe la inceputul mileniului I i.e.n. ^[13] Cateva secole mai tarziu, numele lor apare la autorii greci, al?turi de cel al sci?ilor. Sci?ii, popor de origine iranian?, au ocupat pe la inceputul sec. VII i.e.n. stepa din nordul M?rii Negre, precum ?i regiunea Dobrogei in sec. III-II i.e.n. (care va fi men?ionat? mai tarziu in istorie ca Sci?ia Mic? , Scythia Minor ). Contactele stabilite inc? din secolul VI i.e.n. cu sci?ii risipi?i pe teritoriul Daciei (?i c?rora ge?ii din Dacia le erau infinit superiori prin calitatea ?i vechimea culturii lor) au l?sat pu?ine urme in arta geto-dac?. ^[14]

Economia [ modificare | modificare surs? ]

Forma?iunea social-economic? geto-dac? era cea de tipul ob?tii s?te?ti, a propriet??ii colective a p?manturilor. Dar al?turi de proprietatea comun? funciar? exista ?i proprietatea privat? a comatilor , precum ?i proprietatea privat? a regelui, a nobililor ?i a preo?ilor. Teoretic, p?mantul apar?inea monarhului. Comatilor le r?manea tripla obliga?ie fa?? de stat (a pl??ii d?rilor, a particip?rii la lucr?rile publice ?i a satisfacerii obliga?iilor militare).

La prea pu?inele date transmise de autorii antici cu privire la economia geto-dacilor se adaug? m?rturia istoricului got Iordanes (sec. VI e.n.), care in Istoria ?i originea ge?ilor , folosind ?i lucrarea (pierdut?) a contemporanului s?u Cassiodor , scrie c? ge?ii au fost totdeauna superiori aproape tuturor barbarilor ?i aproape egali cu grecii, ?i dup? cum relateaz? Dio Chrysostomos , care a compus istoria ?i analele lor in limba greac?. Dio a fost un filosof ?i rector grec (cca 40 - 112 ), care, proscris de imp?ratul Domi?ian , a tr?it printre ge?i, l?sand ?i cateva informa?ii asupra lor. Oricum, atat textele sporadice ale autorilor antici, cat ?i descoperirile arheologice conduc la concluzia c?, sub raportul dezvolt?rii economice ?i sociale, civiliza?ia geto-dacilor era mult mai inaintat? decat cea, de pild?, a germanilor. ^[15]

Agricultura [ modificare | modificare surs? ]

Asemenea celorlalte ramuri tracice, ?i geto-dacii erau mari produc?tori de cereale: orz, secar?, linte, bob ?i mai multe variet??i de grau. Baza economiei o formau agricultura ?i cre?terea vitelor. Foloseau plugul cu br?zdar ?i cu?it de fier inc? din sec. III i.e.n. Inventarul uneltelor agricole de fier insuma la acea dat?: coase lungi (de tip celtic), seceri, sape, s?p?ligi, cosoare pentru t?iatul vi?ei de vie, tarn?coape, securi, greble cu ?ase col?i, etc.

Geto-dacii cultivau intensiv ?i vi?a de vie. Ca?iva termeni dacici lega?i de aceast? ocupa?ie au r?mas pan? azi in limba roman? ( butuc , strugure , curpen ). Practicau tot atat de intens albin?ritul ?i, binein?eles, pescuitul. Cre?teau vite cornute, mici ?i mari; iar rasa de cai foarte iu?i ai ge?ilor era renumit?. Dacia era vestit? ?i prin bog??iile ei naturale. Lemnul p?durilor transilvane era foarte c?utat de greci pentru construc?ia cor?biilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau desigur p?cura, dar numai cea g?sit? la suprafa?? (c?ci dovezi privind extrac?ia p?curii nu exist? decat din epoca roman?). Cu sarea gem? (mult folosit? atat pentru conservarea pe?telui ?i a c?rnii, cat ?i la arg?situl pieilor) geto-dacii f?ceau un comer? intens, mai ales cu grecii.

Prelucrarea metalelor [ modificare | modificare surs? ]

P?mantul Daciei era foarte bogat in minereuri. Me?terii geto-daci lucrau fierul ?i arama, argintul ?i aurul. Reducand minereul de cupru la o temperatur? de 1085°C ?i amestecandu-l cu cositor ob?ineau bronzul din care f?ceau felurite unelte ?i podoabe. Exploatau aurul nu numai din aflorismente (locurile unde, prin eroziune, roca aurifer? apare la suprafa??), ci ?i din nisipul aurifer al raurilor de munte. O mare dezvoltare luase prelucrarea fierului; metalurgia fierului a inceput pe teritoriul Romaniei c?tre anul 800 i.e.n. ^[16] In timpul lui Decebal , se pare c? la Sarmizegetusa ?i in imprejurimi existau cele mai mari ateliere de metalurgie din intregul teritoriu al Europei , r?mas in afara Imperiului roman .

In aceste ateliere se confec?ionau, mai intai, ustensilele: nicovale masive, ciocane de diferite forme ?i dimensiuni, baroase ?i ciocane de forj?, pile, cle?ti, d?l?i. Apoi, unelte ?i obiecte de fier servind la prelucrarea lemnului sau in construc?ii: fer?straie cu panz? lat? sau ingust?, cuie ?i piroane, topoare, scoabe, cu?itoaie, burghii, tesle, ?inte, z?voare ?i balamale pentru u?i. In atelierele geto-dacilor se fabricau ?i marile cantit??i de arme necesare unei armate atat de numeroase: l?nci ?i suli?e, s?bii drepte ?i curbate, pumnale, scuturi, varfuri de suli?e, etc. Apoi, diferite alte articole: lan?uri, compase, sule, carlige de undi?e, foarfeci, lame de brici, frig?ri mari (cu suporturile respective) cu doi sau mai mul?i din?i, cu?ite, etc. Din fier se confec?ionau ?i podoabe sau accesorii pentru imbr?c?minte (catarame, paftale, nasturi, fibule, br???ri, etc.).

Dar podoabele erau mai ales din argint. In atelierele argintarilor daci (in care s-au descoperit ?i uneltele me?terilor: nicovale mici, d?l?i, pile, cioc?na?e) se lucrau coliere, br???ri, inele, fibule, bro?e, catarame; de asemenea, piese de harna?ament. Existau adev?rate centre me?te?ug?re?ti, grupand mai multe genuri de ateliere, printre care era ?i cate un atelier de orfevr?rie; dar existau ?i me?teri argintari ambulan?i, care se stabileau temporar in diferite localit??i mai mici. M?iestria lor se ar?ta in piese lucrate cu o fantezie ?i deosebit? fine?e: se cunosc inc? din secolele IV ?i III i.e.n. podoabe reproducand prin tehnica cioc?nitului imagini de fiin?e umane ?i animale, motive scito-iraniene vegetale sau fantastice, br???ri spiralice, lan?uri ornamentale ob?inute prin impletire de fibre sau imbin?ri de inele, palmete ?i capete de animale stilizate, br???ri cu capete de ?arpe de tip elenistic, din tezaurele de la Pecica , Coste?ti , C?palna , St?ncu?a in jude?ul Gala?i , etc. Pe intreg teritoriul geto-dacic exista o art? dacic? a argintului, generalizat?, incepand din sec. III i.e.n. ^[17]

Me?terii argintari daci practicau ?i tehnica sufl?rii cu aur. Obiectele de aur descoperite pan? acum sunt ins? intr-un num?r foarte mic. Explica?ia (o explica?ie cel pu?in par?ial?) ar putea fi dat? de faptul c? numai regele avea dreptul s? posede obiecte de aur. Primul rege al marelui stat geto-dac (?i, probabil c?, inaintea lui, ?i ?efii triburilor) instituise monopolul regal asupra aurului.

Ceramica [ modificare | modificare surs? ]

De-a dreptul impresionant? este cantitatea ?i calitatea ceramicii geto-dacilor, fapt atestat de descoperirile arheologice.

Me?terii daci au inceput s? foloseasc? roata olarului din prima jum?tate a sec. V i.e.n. Al?i cercet?tori sus?in ins? c? roata olarului ar fi fost folosit? pe teritoriul geto-dacilor incepand din sec. III i.e.n. La ge?ii din Dobrogea ?i din campia de sud a Olteniei ?i Munteniei, tehnica lucr?rii ceramicii la roat? se constat? din secolele VI-V i.e.n. De?i ceramica lucrat? cu mana de geto-daci dateaz? dintr-o perioad? mai veche (vasele descoperite la Tariverde dateaz? din sec. VI i.e.n.), o produc?ie local? caracteristic?, de ceramic? tipic geto-dac? apare mai intai in perioada secolelor V-IV i.e.n. Dup? o perioad? considerat? ?medie” (sec. III-II i.e.n.), epoca de aur a acestei ceramici este atins? intre aproximativ 100 i.e.n. ?i 106 e.n.; dat? la care, odat? cu cucerirea roman?, ceramica geto-dac? va fi mult influen?at? (?i treptat inlocuit?) de produsele lucrate cu tehnica de depurare a pastei folosit? de romani.

Olarii geto-daci au preluat uneori de la me?terii str?ini unele procedee tehnice, sau anumite forme ?i motive ornamentale, imitand (de pild?) cupele grece?ti de tipul celor din Delos; dar formele vaselor geto-dace sunt in marea lor majoritate originale. ?i dac? la aceasta se mai adaug? ?i faptul c? ceramica fin?, cerut? de clien?ii boga?i, mai era uneori ?i pictat? cu motive animale sau vegetale (mai rar umane), se constat? c? me?terii olari din Dacia nu erau intru nimic inferiori me?terilor celorlalte popoare antice care la acea dat? se aflau pe aceea?i treapt? de civiliza?ie.

Chiar din perioada secolelor V-IV i.e.n., cand repertoriul de forme era inc? s?rac, apar, lucrate cu mana, cele dou? forme caracteristice pentru ceramica geto-dac?: cea?ca cu toart? (a?a numita cea?c? dacic?) ?i farfuria cu picior inalt, ?fructiera”, cum i se spune de obicei, fiindc? seam?n? intr-adev?r cu o fructier? clasic?. Cea mai veche cea?c? dacic? cunoscut? (g?sit? la Schela Cladovei, lang? Turnu Severin) dateaz? din sec. II i.e.n. Ornamenta?ia este inc? simpl?, reducandu-se la linii incizate, alveole f?cute cu degetul, precum ?i proeminen?e in relief de braie, butoane, uneori chiar reprezent?ri schematice de flori sau animale. In secolele III-II i.e.n. vasele sunt lucrate mult mai ingrijit. Formele de baz? r?man acelea?i, dar cu un num?r mare de variante ?i (f?r? a fi inc? pictate) cu un mult mai bogat repertoriu ornamental: brau in relief cu alveole, toarte (in cazul c?nilor de lux) lucrate in torsad?, ornamente lustruite. Nu este, fire?te, cazul chiupurilor, a vaselor mari servind la p?strarea proviziilor, ingropate in p?mant ?i atingand chiar o dimensiune de 2,20 m.

In perioada ei de apogeu (sec. I i.e.n.-sec I e.n.), ceramica geto-dac? era in general lucrat? cu roata (aceast? tehnic? predominand cantitativ in sec. I e.n.). Apar acum, sub influen?a ceramicii elenistice, vasele pictate: peste angoba (vopseaua) alb-g?lbuie, motive geometrice, mai simple sau mai complicate, elemente vegetale redate fie naturalist fie stilizat, reprezent?ri (niciodat? umane) de p?s?ri ?i animale reale sau fantastice. Culorile folosite sunt de obicei ro?ul ?i brunul (in diferite nuan?e); mai rar, galbenul ?i negrul. P?s?rile ?i animalele sunt redate in mi?care sau in repaos, uneori avand probabil semnifica?ii simbolice ?i fiind, poate, angajate intr-o compozi?ie, intr-o scen?; dar pan? in prezent nu s-a descoperit niciun vas intreg care s? confirme aceast? presupunere.

A?ez?rile [ modificare | modificare surs? ]

Geto-dacii locuiau in a?ez?ri obi?nuite ?i in cet??i. Cet??ile se numeau ?dave”.

Organizarea politic? [ modificare | modificare surs? ]

Geto-dacii tr?iau organiza?i in triburi ?i uniuni de triburi conduse de ?efi militari care aveau drept centru de re?edint? o a?ezare fortificat? numit? dava .

Statul [ modificare | modificare surs? ]

Istoricii ?i sociologii vorbesc despre forme de " monarhie federal?" la Daci, in perioadele cand mai multe triburi se uneau sub conducerea unui singur ?ef militar. Dar nu de " stat " in sensul grec, roman sau actual al cuvantului, deoarece nu exist? date care s? atesteze institu?ii permanente de coordonare sau de arbitrare a ob?tilor, de guvernare a societ??ii sau de administrare a teritoriului. In mod curent, func?iile de coordonare, de arbitrare, de guvernare ?i de administrare erau exclusiv ?i direct implinite de ?efii fiec?rui trib in parte. Dacii ca popor puteau intruni armate puternice, construi cet??i sau poduri, dar numai ocazional, pentru a preg?ti o ac?iune militar?. S?rb?torile ?i cultul erau alte ocazii de a intruni mul?imi ?i triburi diferite, dar ?i aici formele de organizare colectiv? disp?reau odat? incheiate festivit??ile.

Societatea [ modificare | modificare surs? ]

Dup? Herodot , societatea dacilor era imp?r?it? in trei categorii care se reg?sesc sub diferite forme ?i denumiri la alte popoare de limbi ?i origini indo-europene : Poli?tii , regi-preo?i, intermediari intre lumea divin? ?i lumea p?mantean? ; Tarabo?tii , nobili care luptau c?lare, aducand la lupt? propriile arme ?i proprii cai ; ?i Coma?ii, ??rani care luptau pe jos, cu arme aduse de Poli?ti ?i Tarabo?ti. Poli?tii ?i Tarabo?tii purtau tradi?ional barb? ?i p?rul scurt (astfel ?i sunt reprezenta?i pe columna traian? ?i pe arcul lui Constantin) ; Coma?ii i?i puteau rade barba ?i l?sa p?rul lung, de unde ?i denumirea lor (cuvantul coma avand aceia?i etimologie cu "coam?" ?i " comet? ").

Organizarea militar? [ modificare | modificare surs? ]

Autorii antici, in general, subliniaz? virtu?ile r?zboinice ale daco-ge?ilor; ?i intr-adev?r, crearea, men?inerea ?i prestigiul statului s-au fondat in mare m?sur? pe o bun? organizare militar?, atat ofensiv?, cat ?i defensiv?.

Armata [ modificare | modificare surs? ]

V. Parvan sus?ine c? "unele procedee tactice, ca ordinea de b?taie in unghi ascu?it pentru a str?punge frontul du?man, au fost inv??ate de ge?i de la sci?i". M?rturiile contemporanilor indrept??esc presupunerea (formulat? de D. Berciu ) c? "in epoca lui Decebal exista intr-adev?r o armat? permanent? care se instruia mereu" ?i c? "se practica sistemul de recrutare teritorial-unional? ?i pe ob?ti". Dio Chrysostomos , care cuno?tea situa?ia din Dacia de dup? anul 89 e.n. relateaz? c? "acolo la ei [la daco-ge?i] puteai s? vezi peste tot s?bii, plato?e, l?nci, peste tot cai, peste tot arme, peste tot oameni inarma?i". In imprejur?ri speciale, getul dobrogean "C-o man? e pe arm?, cu cealalt? pe plug", confirm? un alt martor ocular, Ovidiu . ^[18]

Armata daco-ge?ilor era compus? din pedestrime ?i din corpuri de cavalerie. Termenii tratatului de pace incheiat de Decebal cu Domi?ian , precum ?i cei ai condi?iilor capitul?rii impuse de Traian arat? clar c? armata dacilor fusese instruit? ?i dotat? urmand modelul armatei romane; c? avusese, un timp, in serviciul ei instructori ?i ingineri militari romani; ?i c? in dotarea ei intraser? ?i arme ?i ma?ini de r?zboi romane (fapte care au asigurat un inalt poten?ial de r?zboi ?i o foarte bun? preg?tire de lupt?).

Cet??i ?i puncte fortificate [ modificare | modificare surs? ]

Cet??ile ?i a?ez?rile fortificate (unele datand din perioada anterioar? form?rii statului lui Burebista ) constituie dovezi elocvente privind nu numai aspectele militare defensive, ci ?i tehnica cu totul remarcabil? de inginerie militar? a acestor construc?ii. Num?rul lor este considerabil. Numai in regiunea Moldovei au fost descoperite pan? acum peste 20, datand din epoca cuprins? intre secolele VI-III i.e.n.

Dintre cet??ile din aceast? zon? a Moldovei, de-a dreptul impresionante erau indeosebi cea din Stance?ti (jud. Boto?ani ) ?i Batca Doamnei , de lang? ora?ul Piatra Neam? . Stance?ti ?i Batca Doamnei au fost construite la date diferite, nu aveau exact aceea?i destina?ie (Batca Doamnei era probabil ?i un centru politic, nu numai economic ?i religios) ?i nu corespund exact acelora?i structuri. Prima intinzandu-se pe o suprafa?? de 45 ha, era ap?rat? pe o lungime de un kilometru de un val de p?mant lat (la baz?) de 20-22 m ?i avand o in?l?ime care, inc? ?i azi, atinge 5,5 m; in timp ce ?an?ul (din care s-a s?pat p?mantul pentru val) era lat de 20 m ?i adanc de 7 m, in medie. A doua, cetatea de la Batca Doamnei, construit? pe un pisc inalt de 140 m de la nivelul V?ii Bistri?ei , era inchis? din dou? p?r?i, la inceput de un val de p?mant ?i de piatr? lat de 6 m; iar ulterior, de un zid din lespezi de piatr? (spa?iul dintre paramen?i - dublul zid de lespezi fiind umplut cu p?mant ?i piatr? de rau).

Dar centrul defensiv al statului dac, situat in jurul centrului politic ?i administrativ, era constituit din sistemul de cet??i ?i puncte fortificate (cet??i puternice, fort?re?e, turnuri izolate de ap?rare sau de supraveghere) din Mun?ii Or??tiei : "un sistem de fortifica?ii ce nu-?i are egal, nu numai la noi, dar nici in alt? parte a Europei " ( I. H. Cri?an ).

La construc?ia lor au lucrat desigur ?i arhitec?i ?i me?teri greci, dup? cum o dovede?te tehnica elenistic? folosit?. Num?rul de aproximativ 40 de cet??i (cate au fost explorate arheologic pan? acum) din acest sistem ?i din alte zone cuprinse in interiorul arcului carpatic, dar mai ales exemplele celor din Blidaru , Coste?ti ?i Gr?di?tea Muncelului , sunt suficiente pentru a reda o idee clar?, atat despre monumentalitatea lor, cat ?i despre concep?ia ?i tehnica constructorilor lor.

Puternica cetate de pe piscul Blidaru, cu dou? incinte ocupand o suprafa?? de aproape 6000 m² avea ?ase masive turnuri exterioare de ap?rare, poart? de intrare "in ?ican?", "cu piedic?", platforme de ap?rare, un fel de cazemate, ?i o dubl? incint?, din blocuri de piatr? fasonat?. In general grosimea zidurilor complexului defensiv din Mun?ii Or??tiei varia intre 2 ?i 4 m. Cetatea de la Coste?ti era ap?rat? mai intai de un val de p?mant larg de 6-8 m la baz?. Creasta valului era int?rit? cu o palisad?, din trunchiuri groase de lemn; in dosul valului, urma zidul de piatr?, gros de 3 m ?i mai multe bastioane. Intre cele dou? paramente de zid din blocuri t?iate regulat (legate intre ele de barne groase, prinse la capete in jgheaburile s?pate intr-un bloc exterior ?i altul interior) era umplutura de pietre ?i p?mant. In centrul sistemului defensiv din Mun?ii Or??tiei, cetatea de la Gr?di?tea Muncelului (situat? la o altitudine de 1200 m) inchidea intre zidurile ei o suprafa?? de 3 ha. Aici este de localizat Sarmizegetusa , probabil localitatea de re?edin?? a regilor daci. Zidul de piatr? perfect ecarisat? al incintei militare (cu mai multe turnuri de ap?rare) atingea ini?ial o in?l?ime mai mare decat cea p?strat? pan? azi. Iar unul din turnurile de ap?rare din incinta cet??ii trebuie s? fi avut in?l?imea de 15 m. In Transilvania , a?ez?rile fortificate apar inc? din mileniul al II-lea i.e.n.; iar la inceputul mileniului I i.e.n., acestor int?rituri (cu val de p?mant, ?an? ?i palisad?) li se adaug? ?i ziduri de piatr? brut?. Din perioada cuprins? intre secolele VIII-IV i.e.n. se cunosc peste 33 de asemenea a?ez?ri fortificate (proto-dacice s-ar putea spune) unele din ele acoperind intinderi apreciabile: 67 ha a?ezarea de la Corne?ti , 78 ha cea de la Santana (conform lui I. H Cri?an).

Cuno?tin?e ?tiin?ifice [ modificare | modificare surs? ]

Medicina dacilor [ modificare | modificare surs? ]

Platon, in dialogul s?u Harmides , 156 e - 157 b, ii atribuie lui Socrate unele afirma?ii despre medicii traci ai lui Zamolxis , care credeau c? tot a?a cum nu se cuvine s? incerc?m a vindeca ochii f?r? a fi vindecat capul, tot a?a nu trebuie s? t?m?duim capul f?r? a ?ine seama de trup, cu atat mai mult nu trebuie s? incerc?m a vindeca trupul f?r? a incerca sa t?m?duim sufletul . Arian, in Fragmente , III, 37, scrie despre descantecele ?i vr?jile menite s? indep?rteze influen?ele malefice sau, dimpotriv?, s? le atrag? contra unor oameni. Acestea erau st?panite mai ales de c?tre femei. Geto-dacii aveau ?i cuno?tin?e farmaceutice . Medicul grec Discoride ( De materia medica , II-IV) reproduce 35 de denumiri de plante medicinale din limba dac? la care Pseudo-Apuleius mai adaug? inc? 14. La Sarmizegetusa a fost descoperit? o trus? medical? , care con?inea printre altele ?i o tablet? medicamentoas? din cenu?? de la vulcanii mediteraneeni, cenu?? folosit? ca absorbant pentru r?ni. La Poiana s-a g?sit un craniu dac cu urme de trepana?ii.

Astronomia dacilor [ modificare | modificare surs? ]

Hadrian Daicoviciu pe baza teoriilor lui Constantin Daicoviciu presupune c? la Sarmizegetusa, pe lang? construc?ii religioase exist? ?i un templu-calendar . Demonstra?ia lui se bazeaz? pe faptul c? marele sanctuar circular din incinta sacr? de la Sarmizegetusa cuprinde trei cercuri concentrice (un cerc din blocuri de andezit, unul din stalpi de andezit ?i un cerc de stalpi gro?i din lemn).

Limba [ modificare | modificare surs? ]

Cunoscutul geograf grec din epoca roman? , Strabon , afirm? despre daci c? " au aceea?i limb? ca ?i ge?ii " care " sunt mai bine cunoscu?i de eleni, deoarece se mut? des de pe o parte pe alta a Istrului ?i totodat? mul?umit? faptului c? s-au amestecat cu tracii ?i cu misii. " ^[19] Din afirma?ia lui Strabon se deduce o rela?ie lingvistic? intre daci ?i ge?i, dar totodat? o rela?ie intre limba vorbit? de daci ?i cea vorbit? de traci. Geograful grec ins? nu i?i argumenteaz? afirma?ia, opinia sa nefiind confirmat? direct de al?i autori. Indirect, prin faptul c? romanii i-au numit daci pe ge?i ^[20] , a?a cum sus?ine printre al?ii ?i Pliniu cel B?tran , se poate considera ?i o anumit? rela?ie lingvistic?.

O alt? surs? privind limba dacilor se reg?se?te in Tristele ?i in Scrisorile din Pont ale poetului roman exilat la Tomis , Publius Ovidius Naso , care ini?ial m?rturise?te c? nu in?elege limba vorbit? de ge?i ?i c? ge?ii, la randul lor, rad proste?te la auzul poemelor recitate de Ovidiu. Poetul, ins?, afirm? ulterior c? a inv??at limba ge?ilor ?i c? a ?i scris un volum in limba acestora, in al ?aselea an de exil, acesta fiind azi pierdut..

Scrierea dacilor [ modificare | modificare surs? ]

Textul lui Iordanes, Getica , arat? c? unele din legile naturii ale lui Deceneu au fost chiar transcrise.

Citand o lucrare a lui Androtion , Claudius Aelianus ( Felurite istorioare , VIII, 6) scrie c? se spune c? dintre vechii traci nimeni nu cuno?tea scrierea . Dar tot el adaug? Aceste informa?ii le spune Androtion, dac? el poate fi pentru cineva un martor vrednic de incredere cu privire la cunoa?terea scrisului ?i lipsa de inv???tur? a tracilor .

Aristotel, contemporan cu Androtion, se intreab? in Probleme , XIX, 28 - De ce se numesc legi unele cantece? Oare pentru c? inainte de cunoa?terea literelor se cantau, ca s? nu se uite, precum era obiceiul la agatar?i ? . Aceast? popula?ie este localizat? de Herodot la izvoarele Mure?ului.

Dio Cassius ( Istoria roman? , LVIII, 7, 1.) ne spune c? Domi?ian trimisese la Roma intre altele ?i o pretins? scrisoare a acestuia, despre care se spune c? a pl?smuit-o el . In aceea?i lucrare, Dio Cassius mai arat? c? in momentul in care Traian a pornit impotriva geto-dacilor ?i se apropia de Tapae ... i s-a adus o ciuperc? mare, pe care era scris cu litere latine c? atat ceilal?i alia?i, cat ?i burii sf?tuiesc s? se intoarc? ?i s? fac? pace .

Arheologul ?i istoricul roman Constantin Daicoviciu consider? c? pe vremea lui Burebista , scrisul era folosit pentru insemne religioase, politice, cu litere grece?ti , iar in vremea lui Decebal s-a trecut la caracterele latine. Constantin Daicoviciu consider? insemn?rile de pe unele balustrade ale unui zid de la Gr?di?tea Muncelului reprezint? un album de nume de regi, mari preo?i ?i al?i demnitari ( Istoria Romaniei , I, 1969, p. 327-328).

Pe un vas descoperit la Ocni?a-Cosota (jud. Valcea) apare inscrip?ia in greac? Regele Thiamarcos . Pe un alt vas g?sit la Gr?di?tea Muncelului scrie cu litere latine DECEBALUS PER SCORILO , interpretat ca Decebal, fiul lui Scorilo sau o simpl? marc? de olar.

Continuitatea cuno?tin?elor [ modificare | modificare surs? ]

Religia [ modificare | modificare surs? ]

Caracteristicile ?i originalitate [ modificare | modificare surs? ]

Zalmoxis [ modificare | modificare surs? ]

Zalmoxis este considerat de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la cre?tinism, idee ce se afl? in opozi?ie cu opinia conform c?reia religia ge?ilor ar fi fost una politeist?, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Al?i istorici il consider? doar patronul lumii subp?mintene, al imp?r??iei mor?ilor, avand, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat ?i cu Gebeleizis , zeu geto-dac al furtunii, tr?snetelor ?i al fulgerelor.

Mitul lui Zamolxis [ modificare | modificare surs? ]

Mitul lui Zamolxis este redat diferit in numeroasele relat?ri antice, dar posibil ca varianta lui Herodot s? fie cea mai apropiat? de varianta real?, datorit? faptului c? este varianta cea mai detaliat? ?i pentru c? p?rintele istoriei s-a inspirat din medii culturale apropiate de societatea getic?, ?i anume a cules date din coloniile grece?ti pontice pe care le-a vizitat.

Pe scurt, pasajele lui din Cartea IV , 93-96, redau inten?ia de a explica credin?a in nemurire a ge?ilor, ?i anume dup? moarte ei merg la Zalmoxis. Sunt descrise ?i ritualurile de trimitere a solilor la Zalmoxis (aruncarea in suli?i) ca ?i alte rituri (tragerea de s?ge?i c?tre cer).

Urmeaz? un pasaj destul de controversat referitor la Zalmoxis: dup? ce ?i-a petrecut o parte din via?? in Samos, ca sclav, dar ?i discipol al filozofului Pitagora, Zalmoxis se reintoarce printre ai s?i. Majoritatea cercet?torilor consider? acest pasaj ca pe o inten?ie de a-l a?eza pe Zalmoxis, ?i prin el intreaga cultur? geto-dac? in tradi?ia spiritualit??ii grece?ti.

Se descriu in continuare faptele lui Zalmoxis-omul dup? intoarcere: introducerea dogmei imortalit??ii omului ?i alte rituri (tot de esen?? pitagoreic?: ospe?ele comune) ?i actului retragerii intr-o locuin?? subteran?, urmat de apari?ii periodice ale sale. La incheiera pasajului chiar Herodot i?i exprim? neincrederea in unele detalii exprimate de el, mai ales asupra leg?turii directe dintre Zalmoxis ?i Pitagora. Totu?i pasajul a fost reluat de numero?i autori, ale c?ror scrieri despre Zalmoxis pot fi incadrate tradi?iei lui Homer: Hellanicos (Obiceiuri barbare, 73), Clement din Alexandria (Covoarele, I, IV), Origene (Impotriva lui Celsus, II, 15), Iamblich (Via?a lui Pythagoras, XXX, 73), Porphyrius din Tyros (Via?a lui Pythagoras, 14), Suidas (Lexicon, 500).

Principalele forme folosite ale numelui in izvoarele str?vechi sunt Zalmoxis, Zamolxis sau Salmoxis. Originea numelui este incert?, dar mul?i cercet?tori fac apropierea cu cuvantul zemel (p?mant), termen de origine indo-european?. Pe aceast? baz?, Ioan I. Russu consider? c? Zalmoxis era o zeitate a p?mantului. ^[23]

Panteonul geto-dac [ modificare | modificare surs? ]

Ritualuri ?i ceremonii [ modificare | modificare surs? ]

Ritualuri la na?tere [ modificare | modificare surs? ]

Herodot (Istorii, V, 4), Valerius Maximus ( Facta et dicta memorabila , II, 6, 12) ?i Pomponius Mela ( Descrierea p?mantului , II, 16) relateaz? c? tracii erau intrista?i la na?terea unui copil, triste?e manifestat? prin plansul rudelor apropiate, pentru c? nu vedeau in via?a p?manteasc? decat suferin?e ?i greut??i.

Ritualuri funerare [ modificare | modificare surs? ]

Herodot in Istorii , V. 8, spune despre traci, in general, c? expun mortul timp de trei zile dup? ce mai intai l-au jelit; apoi jertfesc tot felul de victime ?i-i celebreaz? un osp??. Apoi, dup? ce l-au ars, il ingroap? sau il ingroap? nears . Tot Herodot spune c? cea mai iubit? dintre neveste era sacrificat? pe mormantul so?ului s?u. Aceast? descriere apare ?i la Pomponius Mela ( Descrierea p?mantului , II, 2, 16), care in plus arat? c? celelalte femei jelesc cu glas tare ?i i?i arat? dezn?dejdea prin plansete foarte puternice . Hellanicos scrie in Obiceiuri barbare , 73, c? ge?ii aduc jertfe ?i benchetuiesc ca ?i cum mortul se va intoarce . Mai tarziu, Eustathius afirm? c? este in obiceiul ge?ilor ca femeia s? fie ucis? pentru b?rbatul ei, atunci cand acesta decedeaz? .

Ritualuri de sacrificiu [ modificare | modificare surs? ]

Riturile de sacrificiu aveau ca scop atragerea binefacerilor unei divinit??i pentru comunitate prin jertfirea unor animale, oameni sau chiar ofrande vegetale.

Sacerdo?ii [ modificare | modificare surs? ]

Sacerdo?ii erau marii preo?i dar ?i oamenii politici. Iordanes , in Getica , 71 , scrie, despre c? in vremea lui Burebista sacerdo?ii erau recruta?i dintre b?rba?ii cei mai de seam? ?i mai in?elep?i, pe care ( Deceneu ) i-a inv??at teologia, i-a sf?tuit s? cinsteasc? anumite divinit??i ?i sanctuare, f?candu-i preo?i ?i le-a dat numele de pilea?i.

Sanctuarele [ modificare | modificare surs? ]

Arta ?i cultura [ modificare | modificare surs? ]

Folclorul dacilor [ modificare | modificare surs? ]

Practicile ceremoniale se impleteau cu muzic? ?i dansuri, ducand la un sincretism al formelor de expresie care a r?mas specific folclorului ?i obiceiurilor populare. Xenophon in Anabis ,VI,1,5, scrie despre dansurile r?zboinice ale tracilor, intre care unul cu caracter colectiv, in care mai mul?i dansatori inarma?i simulau infrangerea unor du?mani. Posibil ca aceste dansuri s? fi existat ?i la tracii nord-dun?reni ?i s? fi stat la baza C?lu?ului romanesc. In Tristele lui Ovidius apare versul P?storul canta din fluierele lui lipite cu smoal? (V,25.). Herodot mai aminte?te toba folosit? de ge?i, iar Athenaios men?ioneaz? fluierele ?i o lir? specific getic?, numit? magadis . O informa?ie dat? de Teopomp ?i p?strat? de Athenaios in Banchetul in?elep?ilor , XIV, 24, ne spune c? ge?ii cant? din citerele pe care le aduc cu ei, cand se g?sesc intr-o solie . B.P.Ha?deu consider? c? doina are o origine geto-dac? ?i nu roman?, deoarece romanii preferau genul epic spre deosebire de str?mo?ii romanilor care preferau genul liric. In baza acestei idei B.P.Ha?deu aduce un argument privind continuitatea culturii geto-dacice dup? cucerirea ?i retragerea roman? din Dacia.

Leg?turile dintre cultur? ?i art? la daci [ modificare | modificare surs? ]

Tradi?iile culturii dacilor [ modificare | modificare surs? ]

Mo?teniri daco-getice in cultura roman? [ modificare | modificare surs? ]

Rolul pe care l-au avut daco-ge?ii in cultura romaneasc? este unul foarte insemnat. Pe langa faptul c? folclorul romanesc, arta plastic?, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica romane?ti con?in urme ale civiliza?iei acestui popor al tracilor, lexicul romanesc con?ine 100-200 cuvinte de origine dacic?, ce denumesc p?r?i ale corpului omenesc, func?ii fiziologice, boli, st?ri afective, rela?ii familiale, inc?l??minte, imbr?c?minte, locuin??, gospod?rie, flor? ?i faun? (cele mai multe) etc. Pe lang? celelalte mo?teniri daco-getice, cuvintele de origine dacic?, intrate definitiv in fondul principal lexical al limbii romane, arat? inc? o dat? c? poporul roman este continuatorul civiliza?iei ?i culturii daco-ge?ilor.

Geto-dacii in izvoarele istorice [ modificare | modificare surs? ]

In scrierile lor cu caracter literar ?i istoric, Sofocle , Herodot ?i Tucidide ofer? primele informa?ii despre geto-daci, popula?iile ce tr?iau in regiunile Dun?rii de Jos. Tucidide nota c?:

"... tracii locuiesc intre Mun?ii Haemus ?i Rodopi, ..., dup? aceea, dac? treci mun?ii Haemus, dai peste ge?i stabili?i dincoace de Istru , mai ales in vecin?tatea Pontului Euxin . Ge?ii ?i popula?ia din acest ?inut se invecineaz? cu sci?ii "

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Magazin Istoric , Nr. 9, septembrie 1970, Micro-glos? , Mircea Petrescu-Dambovi?a
• Istoria romanilor , Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu
• Istoria Romaniei in texte , coordonator Bogdan Murgescu, Editura Corint, Bucure?ti, 2001
• Cri?an, Ion Hora?iu ? " Burebista ?i epoca sa ", Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1977
• Cri?an, Ion Hora?iu ? " Origini ", Editura Albatros, Bucure?ti, 1977
• Mu?at, Mircea ? " Izvoare ?i m?rturii str?ine despre str?mo?ii poporului roman ", Editura Academiei R.S.R., Bucure?ti, 1980
• Ovidiu Drimba - ?Istoria culturii ?i a civiliza?iei”/ ?Cultura ?i civiliza?ia daco-ge?ilor” - Editura ??tiin?ific? ?i enciclopedic?”, vol.1, 1985, pp.781-812

Bibliografie suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

• Dacii in con?tiin?a romanticilor no?tri: schi?a la o istorie a dacismului , Ovidia Babu-Buznea, Editura Minerva, 1979
• Str?mo?ii poporului roman: geto-dacii ?i epoca lor : Culegere de articole ap?rute intre 1967-1980, Cristian Popi?teanu, Editura Politic?, 1980
• Tehnica la Daci , Eugen Iaroslavschi, Editura Muzeul Na?ional de Istorie al Transilvaniei, 1997
• Civiliza?ia geto-dacilor: spiritualitatea , Adrian Bejan , Liviu M?ruia , Editura Excelsior Art, 2008
• Spiritualitatea geto-dacilor: repere istorice , Ion Hora?iu Cri?an, Editura Albatros, 1986
• Via?a moral? a daco-ge?ilor , Stelian Stoica, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1984
• Civiliza?ia geto-dacilor , Ion Hora?iu Cri?an, Editura Meridiane, 1993
• Societatea geto-dacic? de la Burebista la Decebal , Nicolae Gostar, Vasile Lica, Editura Junimea, 1984
• Din istoria culturii ?i religiei geto-dacice , Silviu Sanie, Editura Universit??ii "Al.I. Cuza", 1999
• Arhitectura dacilor: civil? ?i militar? (sec. II i.e.n.-I e.n.) , Ioan Glodariu, Editura Dacia, 1983
• Cultul cabirilor in Dacia: studiu arheologic ?i mitologic asupra unor monumente antice, in mare parte inedite ?i descoperite in regiunile Istrului , Teohari Antonescu, Editura Saeculum I.O., 2005
• Riturile funerare la daci ?i daco-romani , D. Protase, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1971
• Funeraria dacoromana: arheologia funerar? a Daciei romane , Mihai B?rbulescu, Editura Presa Universitar? Clujean?, 2003
• Arheologia scrisului in Dacia: repere ?i m?rturii , Alexandru Strachin?, Editura Axa, 2001

• Eugen Iaroslavschi (I): Fierul dacilor , 28 septembrie 2007, Eugen Iaroslavschi, Ziarul financiar
• Eugen Iaroslavschi (II): Bratarile dacice au amprenta Muntilor Apuseni , 5 octombrie 2007, Eugen Iaroslavschi, Ziarul financiar
• Ioan Glodariu (I): De ce au durat expeditiile romanilor patru ani , 18 mai 2007, Ioan Glodariu, Ziarul financiar
• Ioan Glodariu (II): Zalmoxe nu a avut statui , 25 mai 2007, Ioan Glodariu, Ziarul financiar
• Ioan Glodariu (III): Cum se ascute un topor dacic , 1 iunie 2007, Ioan Glodariu, Ziarul financiar
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (I) , 20 aprilie 2007, Radu Ardevan, Ziarul financiar
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (II) , 27 aprilie 2007, Radu Ardevan, Ziarul financiar
• Adevarata istorie a kosonilor dacici (III) , 4 mai 2007, Radu Ardevan, Ziarul financiar

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Daci

Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Cultura ?i civiliza?ia dacic?

Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Dacia ?i daci

• Sintagma ≪str?mo?ii no?tri daci≫ ar trebui discutat? Arhivat in 26 februarie 2012 , la Wayback Machine ., 17 ianuarie 2012, Ciprian Pl?ia?u, Historia
• Care este leg?tura dintre daci ?i romani? Pot fi considera?i str?mo?ii no?tri direc?i? , 23 septembrie 2013, Adev?rul - articol Historia Arhivat in 21 mai 2012 , la Wayback Machine .
• Dacii, ni?te barbari? V? in?ela?i! , 8 iulie 2008, Prof. Dr. Radu Iftimovici, Descoper?
• A?ezarea dacilor liberi de la Simione?ti -- lucrare de Vasile Ursachi
• Comuna V?leni, Neam? Arhivat in 18 septembrie 2016 , la Wayback Machine . -- Dovezi arheologice ale a?ez?rilor dacilor liberi (descoperiri din perioada anilor 1958-1967)
• FOTO VIDEO Cum ar?tau dacii. Dezbatere Historia pornind de la statuile care ii inf??i?eaz? , 1 noiembrie 2013, Adev?rul
• Tezaur Geto-Dacic gasit la Cacica , 5 august 2014, Judet.Info

Video

• Reconstituire 3d ideala a unei asezari dacice; Unip; judetul Timis

v   ?   d   ?   m Provinciile romane in timpul maximei extinderi a imperiului (120 d.Hr.) Achaia   · Africa   · Alpes Cottiae   · Alpes Maritimae   · Alpes Poenninae   · Arabia Petraea   · Armenia Inferior   · Asia   · Asiria   · Bitinia   · Britannia   · Cappadocia   · Cilicia   · Commagene   · Corduene   · Corsica et Sardinia   · Creta et Cirenaica   · Cipru   · Dacia   · Dalmatia   · Egipt   · Epirus   · Galatia   · Gallia Aquitania   · Gallia Belgica   · Gallia Lugdunensis   · Gallia Narbonensis   · Germania Inferior   · Germania Superior   · Hispania Baetica   · Hispania Lusitania   · Hispania Tarraconensis   · Italia   · Iudaea   · Licaonia   · Licia   · Macedonia   · Mauretania Caesariensis   · Mauretania Tingitana   · Moesia   · Noricum   · Numidia   · Osroene   · Pannonia   · Pamfilia   · Pisidia   · Pontus   · Raetia   · Sicilia   · Sophene   · Siria   · Tracia