Criza dinastic? din Romania
desemneaz? problema succesiunii la tronul
Romaniei
, creat? prin renun?area la drepturile dinastice de c?tre prin?ul mo?tenitor
Carol
. Criza dinastic? a debutat in anul
1925
, cand Carol a notificat renun?area sa la dreptul de a mo?teni tronul ?i s-a incheiat la
8 iunie
1930
prin revenirea acestuia pe tron.
Conform Statutului Casei Regale din Romania, tronul se transmitea pe baza
legii salice
, respectiv, putea avea calitatea de mo?tenitor numai fiul cel mai varstnic al regelui in exerci?iu sau, in lips? de descenden?i, ruda cea mai apropiat? de sex b?rb?tesc a acestuia. Regele
Carol I
nu a avut descenden?i masculini, ci numai o singur? fiic?, decedat? la varsta de 4 ani, astfel c? tronul a revenit nepotului s?u,
Ferdinand I
. Acesta, c?s?torit in anul
1892
cu
prin?esa Maria de Edinburgh
, nepoata reginei Victoria a
Regatului Unit
al Marii Britanii ?i Irlandei, a avut ?ase copii, dintre care trei de sex masculin, respectiv
Carol
, n?scut in
1893
,
Nicolae
, n?scut in
1907
?i Mircea, n?scut in
1913
.
Regele Ferdinand i-a succedat la tron lui Carol I in toamna anului 1914 ?i a fost incoronat ca rege al Romaniei intregite la
Alba-Iulia
, la 15 octombrie 1922.
In cursul
primului r?zboi mondial
, la 27 august/9 septembrie
1918
, Carol, deghizat in uniform? de ofi?er rus,
a p?r?sit unitatea militar?
pe care o comanda (aflat? la
Targu Neam?
) ?i, in ziua de 31 august/13 septembrie 1918 s-a c?s?torit la
Odessa
cu
Ioana Maria Valentina Lambrino
(Zizi Lambrino), ceea ce era o inc?lcare a Statutului Casei Regale, care permitea numai c?s?toria cu persoane din alte case regale. Ferdinand a ezitat ins? s? aplice o pedeaps? ferm?, ordonand arestarea lui Carol vreme de 75 de zile la
m?n?stirea Horai?a
(
jude?ul Neam?
), incepand cu data de 9/22 septembrie 1918.
Demersurile f?cute de familia regal? ?i de oamenii politici pentru desp?r?irea lui Carol de Zizi Lambrino nu au reu?it (de?i la inceputul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula c?s?toria celor doi, pentru nerespectarea unor cerin?e de ordin formal), astfel incat acesta, la 1 august 1919 a trimis regelui Ferdinand o declara?ie scris? de renun?are la calitatea de principe mo?tenitor al Coroanei Romaniei, dup? care lui Carol i s-a impus domiciliu for?at la
Bistri?a
. Eforturile familiei regale de a determina r?zgandirea lui Carol au fost in cele din urm? incununate de succes, acesta revenind, la 20 februarie
1920
asupra renun??rii la tron ?i promi?and c? nu se va c?s?tori decat cu invoirea regelui Ferdinand.
Intre timp, la 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino d?duse na?tere unui fiu, botezat
Mircea Grigore
. Aceasta a fost nevoit? s? p?r?seasc? ?ara impreun? cu copilul s?u, in schimbul unei pensii viagere substan?iale. Astfel, Zizi Lambrino primea o sum? egal? cu dobanda de 5% la un capital de 2.200.000 franci francezi, adic? 110.000 franci francezi, incepand cu 1 iunie 1920. Pentru "cheltuielile din trecut", ea primea "o dat? pentru totdeauna" suma de 500.000 lei. In schimb, Zizi Lambrino se obliga s? nu fac? niciun demers v?t?m?tor pentru vreun membru al familiei regale ?i s? predea toate scrisorile primite de la Carol (obliga?ie neindeplinit?).
La 10 martie
1921
, la
Atena
, Carol se c?s?torea cu principesa Elena, fiica regelui Constantin al
Greciei
, iar la 25 octombrie 1921 din aceast? c?s?torie se n??tea
Mihai
, viitorul rege al Romaniei, astfel incat succesiunea la tron p?rea asigurat?.
C?s?toria cu principesa Elena era ins? intemeiat? pe motive dinastice, iar temperamentul "focos ?i brutal" al lui Carol era greu compatibil cu "natura sim?itoare ?i rafinat?" a so?iei sale
[1]
. La 14 februarie
1925
, Carol o intalne?te pentru prima dat? pe
Elena Lupescu
[2]
, ceea ce avea s? constituie debutul unei rela?ii ce va marca nu numai restul vie?ii prin?ului, dar ?i via?a politic? din Romania din anii de pan? la
al doilea r?zboi mondial
. Carol s-a dedicat cu pasiune noii sale aventuri sentimentale, nemai?inand cont de faptul c? era c?s?torit, avea un copil ?i, in plus, era mo?tenitorul coroanei.
Pentru a-l indep?rta de
Bucure?ti
, Ferdinand l-a desemnat pe Carol s? reprezinte familia regal? la funeraliile reginei-mam? Alexandra a Marii Britanii, decedat? la 20 noiembrie 1925. Imediat dup? funeralii, Carol s-a deplasat la
Paris
, unde a intalnit-o pe Elena Lupescu, cu care a plecat la
Vene?ia
. De acolo, la data de 12 decembrie 1925, Carol i-a adresat regelui Ferdinand o nou? scrisoare de renun?are la toate drepturile de principe mo?tenitor al Romaniei. In plus, Carol se angaja s? nu se intoarc? in ?ar? vreme de 10 ani.
Dup? primirea scrisorii, Ferdinand a hot?rat trimiterea in
Italia
a lui
Constantin Hiott
, ministrul Casei Regale. In urma discu?iilor dintre acesta ?i Carol, acesta emite o nou? declara?ie de renun?are, cu specifica?ie "Milano, 28 decembrie 1925".
Confruntat cu aceast? situa?ie, regele a decis convocarea, pentru 31 decembrie 1925, a unui
Consiliu de Coroan?
, la care au fost invitate 23 de persoane, printre care
Ion I. C. Br?tianu
, primul-ministru al Guvernului la acea vreme,
Iuliu Maniu
,
Alexandru Averescu
,
Nicolae Iorga
?i
Ion Mihalache
. Dup? circa dou? ore de discu?ii, to?i participan?ii au acceptat punctul de vedere al regelui, care a decis acceptarea renun??rii la succesiunea tronului.
Dup? hot?rarea Consiliului de Coroan?, s-a decis convocarea
Parlamentului
, pentru data de 4 ianuarie
1926
. Pe ordinea de zi s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renun??rii lui Carol ?i proclamarea lui Mihai ca mo?tenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale ?i pentru primirea Regen?ei. In calitate de regen?i au fost desemna?i Prin?ul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul
Miron Cristea
?i pre?edintele Cur?ii de Casa?ie,
Gheorghe Buzdugan
. Legile au fost adoptate in unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, impreun?, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentan?ii
Partidului Na?ional
?i cei ai
Partidului ??r?nesc
nu au participat ins? la vot, in semn de protest fa?? de graba cu care se depusese proiectul de lege pentru primirea Regen?ei.
In epoc?, actul de la 4 ianuarie a fost considerat ca o victorie politic? a lui Ion I. C. Br?tianu ?i a
Partidului Na?ional Liberal
, intrucat Buzdugan ?i Miron Cristea erau v?zu?i ca fiind devota?i lui Br?tianu, iar prin?ul Nicolae se afla sub influen?a reginei Maria ?i era intimidat de personalitatea lui Br?tianu
[3]
.
Carol a incetat astfel s? fie membru al familiei domnitoare, devenind o simpl? persoan? particular?; regele a hot?rat ca acesta s? poarte numele de Carol Caraiman, "in amintirea locului unde s-a n?scut"
[4]
.
Membrii Regen?ei - Patriarhul Miron Cristea, prin?ul Nicolae ?i Constantin S?r??eanu
De?i la data adopt?rii actului de la 4 ianuarie 1926,
regele Ferdinand
avea 60 de ani, astfel incat problema succesiunii p?rea inc? indep?rtat?, acesta, din cauza unui
cancer
, moare la 19 iulie
1927
, la castelul
Peli?or
de la
Sinaia
. Astfel,
Mihai I
a devenit pentru prima dat? rege al Romaniei, iar la 20 iulie 1927, cei trei membri ai Regen?ei au depus jur?mantul in fa?a
Parlamentului
.
Odat? cu momentul mor?ii regelui, s-au conturat dou? grup?ri cu vederi opuse asupra institu?iei Regen?ei: o grupare, in frunte cu Partidul Na?ional Liberal ac?iona pentru men?inerea actului de la 4 ianuarie 1926, in timp ce o alta, reprezentat? in primul rand de
Partidul Na?ional ??r?nesc
critica virulent Regen?a ?i amenin?a cu anularea actului de la 4 ianuarie ?i cu aducerea lui Carol in ?ar?.
La 24 noiembrie 1927 se stingea din via?? Ion I.C. Br?tianu, cel care era unanim recunoscut ca principalul factor din via?a politic? romaneasc? din ultimul deceniu ?i jum?tate. Adversarul s?u politic, Nicolae Iorga, aprecia c? in acea zi se sfar?ea "o domina?ie f?r? pereche ca autoritate in lunga serie a cabinetelor ministeriale din epoca intitulat? constitu?ional?"
[5]
. In aceea?i zi, Regen?a a numit ca pre?edinte al consiliului de mini?tri pe
Vintil? Br?tianu
, devenit ?i pre?edinte al Partidului Na?ional Liberal.
Dispari?ia lui Ion. I.C. Br?tianu a sl?bit Partidul Na?ional Liberal; Partidul Na?ional ??r?nesc ?i-a intensificat campania politic?, evocand posibilitatea revenirii prin?ului Carol. In cadrul acestei campanii, na?ional - ??r?ni?tii au decis organizarea la Alba-Iulia a unei mari adun?ri populare, programate pentru data de 6 mai
1928
, la care aveau s? participe circa 100.000 de oameni. Carol ar fi urmat s? se intoarc? in ?ar? in cadrul adun?rii, dar nu i s-a permis plecarea cu avionul de c?tre autorit??ile engleze.
La 21 iulie 1928, la cererea principesei Elena, Curtea de Apel Bucure?ti a pronun?at divor?ul dintre aceasta ?i Carol, motivat de p?r?sirea domiciliului conjugal de c?tre Carol.
La 3 noiembrie 1928, guvernul condus de Vintil? Br?tianu a demisionat; iar Regen?a a numit ca prim-ministru pe Iuliu Maniu. In timpul mandatului acestuia, la 7 octombrie 1929, a incetat din via?? Gheorghe Buzdugan, unul dintre membrii Regen?ei. La sugestia lui Iuliu Maniu, f?cut? prin intermediul lui
Alexandru Vaida-Voevod
, Parlamentul l-a ales ca inlocuitor pe
Constantin S?r??eanu
, consilier la Curtea de Casa?ie. Acesta f?cea "impresia c? ?i-a pierdut de mult dac? nu memoria, controlul asupra ei". Iuliu Maniu era "ins? mul?umit. De acum inainte are un picior serios in Regen??. Manechinul va juca a?a cum il va trage de sfori in culise"
[6]
.
Alegerea lui S?r??eanu a contrariat clasa politic? ?i a sl?bit Regen?a ca institu?ie.
Grigore Iunian
, ministru ??r?nist spunea c? din acel moment "a hot?rat s? imbr??i?eze cauza restaura?iei ... ?ara nu mai avea nicio carm?, nici o ax?, deoarece regen?a era un caraghioslac! - ne trebuia o monarhie solid?"
[7]
.
Instabilitatea politic? a f?cut ca majoritatea partidelor s? imbr??i?eze cauza revenirii lui Carol sau cel pu?in s? accepte in mod pasiv aceast? posibilitate. Singurul partid care s-a opus in mod constant restaura?iei a fost Partidul Na?ional Liberal.
In prim?var? anului
1930
, Carol a avut o serie de intalniri cu diver?i oameni politici, in care s-a pus problema revenirii acestuia pe tron. In intrevederea din 25 aprilie
1930
, cu
Alexandru Averescu
, desf??urat? in localitatea
Bellizona
,
Elve?ia
, acesta a pledat pentru revenirea lui Carol, cu condi?ia desp?r?irii de
Elena Lupescu
?i relu?rii c?s?toriei cu principesa Elena.
Iuliu Maniu
solicita acceptarea acelora?i condi?ii, la care se ad?uga recunoa?terea regimului parlamentar - constitu?ional.
La 8 iunie 1930, prin?ul Carol devine regele Carol al II-lea al Romaniei
In diminea?a zilei de 6 iunie 1930, Carol expedia urm?toarea telegram? amicilor s?i din ?ar?: "Sosesc cu intreaga familie. Gic?". Plecat din Munchen, cu un avion inchiriat, Carol a ajuns la Bucure?ti in seara zilei de 6 iunie, pe aeroportul B?neasa. In noaptea aceleia?i zile, Carol s-a intalnit la palatul Cotroceni cu Iuliu Maniu, care i-a propus numirea in cadrul Regen?ei, urmat? de abrogarea legilor din 4 ianuarie 1926, dar a ridicat din nou problema renun??rii la rela?ia cu Elena Lupescu. Cei doi nu au ajuns la niciun acord, dar Maniu nu s-a hot?rat nici s? fac? aplicarea legilor in vigoare, care cereau expulzarea pretendentului la tron.
In orele urm?toare, la palat s-au perindat o sumedenie de oameni politici, unii invita?i, al?ii ap?ru?i din proprie ini?iativ?. Astfel, din Partidul Na?ional ??r?nesc au venit Ion Mihalache, Grigore Iunian ?i Aurel Leucu?ia, care, spre deosebire de Maniu, nu au ridicat problema leg?turii dintre Carol ?i Elena Lupescu. Ulterior, Maniu se va plange c? atitudinea celor trei i-a subminat planul cu privire la reluarea leg?turii cu principesa Elena ?i renun?area la Elena Lupescu
[8]
.
Pentru a ob?ine ?i sprijinul unei p?r?i a liberalilor, Carol l-a invitat la palat pe
Gheorghe Br?tianu
, nepotul lui Vintil? Br?tianu. De?i acesta s-a opus categoric unei asemenea vizite, Gheorghe Br?tianu s-a intalnit totu?i cu Carol, fiind ulterior exclus din Partidul Na?ional Liberal pentru atitudinea sa de frond?.
Constatand inevitabilitatea proclam?rii lui Carol ca rege ?i invocand c?, formal, aceasta ar insemna inc?lcarea jur?mantului de credin?? depus fa?? de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu ?i-a dat demisia din func?ia de prim-ministru, Regen?a incredin?and aceast? func?ie lui
Gheorghe Gh. Mironescu
, dar al c?rui unic rol a fost facilitarea insc?un?rii lui Carol.
La 8 iunie, regen?ii Miron Cristea ?i Constantin S?r??eanu au demisionat. In aceea?i zi a fost convocat Parlamentul, care a abrogat legile din 4 ianuarie 1926, a atribuit lui Mihai, la ini?iativa lui
Mihail Manoilescu
, titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia", iar Carol a fost proclamat rege punandu-se astfel punct problemei succesiunii regelui Ferdinand.
- ^
Raoul Bossy, Amintiri din via?a diplomatic?, vol. I, Editura Humanitas, 1993, pag. 110;
- ^
Regele Carol II, Insemn?ri zilnice (nota din 14 februarie 1943);
- ^
Amedeu B?descu, Scurt istoric al Partidului Na?ional Liberal, vol. I, in BIblioteca Academiei, Arhiva Istoric?, fond 3, dos.1053, f.25;
- ^
Ion Scurtu, Criza dinastic? din Romania, Editura Enciclopedic?, 1996, pag.63;
- ^
Grigore Gafencu, Insemn?ri politice, Bucure?ti, Editura Humanitas, 1991;
- ^
Pompiliu Pop Mure?an, Adev?rul despre Iuliu Maniu, Bucure?ti, 1946, pag.97;
- ^
Nicolae Iorga, istoria romanilor, vol. X, pag.455;
- ^
A.N.I.C., fond. Casa Regal?, dos.30/1934, f.17
Ioan Scurtu, Criza dinastic? din Romania, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1996