British Expeditionary Force
Activ?	1939-1940
?ar?	Regatul Unit
Ramur?	armat? terestr?
Comandan?i
Comandan?i notabili	John Vereker (1939-1940)
Modific? date / text

British Expeditionary Force ( BEF , Corpul Expedi?ionar Britanic ) a fost for?a armat? britanic? din timpul primei faze a celei de-a doua conflagra?ii mondiale din Europa . Corpul Expedi?ionar Britanic s-a aflat sub comanda generalului John Vereker (Lord Gort) ?i a reprezentat aproximativ 10% din totalul for?elor aliate .

Organizarea BEF a inceput in 1938, odat? cu cre?terea pericolului de r?zboi in Europa, dup? anexarea de c?tre Germania Nazist? a Austriei ( Anschluss ) in martie acela?i an ?i odat? cu afirmarea tot mai puternic? a preten?iilor Reichului asupra Sudetenland , (care avea s? duc? in cele din urm? la dezmembrarea ?i ocuparea Cehoslovaciei un an mai tarziu). Dup? ce Fran?a ?i Regatul Unit au promis ajutor militar Poloniei, invadarea acesteia din urm? de c?tre Germania a dus la declan?area celui de-al doilea r?zboi mondial .

BEF a fost trimis in Fran?a in septembrie 1939 ?i a fost desf??urat de-a lungul frontierei franco-belgiene in timpul a ceea ce avea s? devin? cunoscut ca R?zboiul ciudat (care avea s? inceteze in mai 1940). For?ele britanice nu au fost implicate in lupte pan? in momentul invad?rii Fran?ei (10 mai 1940). Dup? inceperea ac?iunilor militare, BEF a obligat? s? se retrag? treptat prin Begian ?i nord-vestul Fran?ei pan? pe litoralul Canalului Manecii , de unde a fost organizat? evacuarea for?elor aliate in timpul opera?iunilor ?Dynamo” , ?Ariel” ?i ?Cycle” . Cea mai ampl? opera?iune de evacuare a avut loc in regiunea Dunkerque ? Opera?iunea Dynamo.

Contextul general [ modificare | modificare surs? ]

Inceputurile organiz?rii mobiliz?rii unei for?e armate inc? din1936, cand au fost f?cute planuri pentru int?rirea Armatei Teritoriale, dup? prezentarea unui raport in Camera Comunelor pe 12 martie 1936 ^[1] . In raportul s?u, Secretarul de Stat pentru R?zboi Duff Cooper sublinia c?, odat? cu inventarea avioanelor, ap?rarea ??rii se muta de la limitele propriului ??rm la cel al continentului

In articolul de fond al ziarului Times din aceast? diminea?? s-a spus c?: ?Pentru mai multe secole decat pot fi num?rate, destinul Fran?ei de nord ?i a ??rilor de Jos a fost considerat vital pentru securitatea Britaniei”. Situa?ia nu a fost schimbat? de inven?iile moderne. Nepoleon a spun c? Antwerp aflat in posesia unei na?iuni ostile este precum un pistol indreptat c?tre capul Marii Britanii. Rezultatul noilor inven?ii este acela c? amenin?area este mai mare decat era inainte, deoarece azi este un pistol cu dou? inc?rc?toare. Nu este doar o baz? pentru naviga?ie ?i submarine, dar este de asemenea ?i o pist? de decolare pentru aeroplane. Inven?ia zborului, departe de a ne face mai imuni, ne-a r?pit o bun? parte a imunit??ii noastre. Marea, a?a cum spunea Shakespeare, ?Marea argintie, care func?ioneaz? in calitate de zid”, nu mai func?ionez? deloc in acea calitate. Noi suntem parte a continentului european mai mult ca niciodat?; ne putem baza pe orice avantaj special decurgand din pozi?ia noastr? insular? mai pu?in ca niciodat?. ^[1]

In acela?i raport a fost discutat? ?i problema mobiliz?rilor ?i s-a recunoscut c? nu exista suficient timp pentru cre?terea efectivelor la un nivel satisf?c?tor. ?Azi, cand exist? inc? un num?r de tineri activi ?omeri tr?itori din ajutorul de ?omaj, ce sfat mai bun s? li se dea decat s? se inscrie in armat?? Aici ei vor g?si ?ansa unei vie?i s?n?toase, in aer liber” ^[1] . Nu a fost luat? in considera?ie declan?area mobiliz?rii pan? in momentul izbucnirii r?zboiului, fiind preferat? recrutarea de voluntari, de?i armata regulat? ducea lips? in martie 1937 de aproximativ 60.000 de militari ^[2] . Recrut?rile au crescut in perioada 1936-1937 cu 33%, iar in februarie 1938 erau cu 44% mai mari decat in anul anterior ^[3] . Efectivele planificate nu au fost ins? atinse, fiind recruta?i doar 34.000, 30% dintre ace?tia fiind din randul ?omerilor ^[4] . For?ele terestre regulate erau sprijinite de rezervi?tii voluntari (Armata Teritorial?). Ambele componente ale armatei au fost int?rite ?i echipate pentru ac?iuni diferite de cele care fuseser? anticipate mai inainte.

In luna martie a anului 1937, erau sub arme 121.000 de solda?i pe insul? ?i 89.000 in baze din afara ??rii. De asemenea, armata dispunea de 716 tancuri, din care 200 de blindate vechi din timpul primei conglagra?ii mondiale ^[5] . Intr-un discurs din martie 1938, Secretarul de stat pentru ap?rare Leslie Hore-Belisha (succesorul lui Cooper) a afirmat c? for?ele armate britanice dispun de 500.000 de oameni (f?r? colonii) ?i c? in fiecare an sunt recruta?i 60.000 de noi oameni ^[6] . In ciuda acestor fapte, for?ele armate mai aveau 1.200 de posturi de ofi?eri ?i alte 22.000 de subofi?eri neocupate.

Discu?iile dintre responsabilii britanici ?i francezi pentru formarea BEF au fost incheiate dup? vizita mini?trilor britanici in Fran?a in noiembrie 1938. Delaga?ii francezi la negocieri au afirmat c? era necesar? trimiterea pe continent a unei for?e mai numeroase decat cea din 1914. Francezii considerau c? for?ele britanice erau insuficiente in cazul izbucnirii unui conflict in septembrie 1938. In schimb, premierul Neville Chamberlain a declarat in urma unei interpel?ri in Camera Comunelor de pe 28 noiembrie 1938 c? nu exist? nici un angajament al britanicilor pentru trimiterea unei for?e expedi?ionare in Fran?a ^{[7] [8]} .

Ministrerul de r?zboi estima in 1938 c? regatul are sub arme 230.000 de solda?i ai armatei regulate cu 183.000 de rezervi?ti, iar Armata teritorial? num?r? 270.000 de oameni ? un total de 683.000 de oameni ^[9] .

Desf??urarea for?elor [ modificare | modificare surs? ]

Vede?i ?i: R?zboiul ciudat

Ca urmare a invad?rii Poloniei de c?tre Germania Nazist? de pe 1 septembrie 1939, For?a Expedi?ionar? Britanic? a fost trimis? la jum?tea aceleia?i luni s? ocupe pozi?ii la frontiera franco-belgian?.

Amplasarea primului val al BEF s-a inchiat pe 11 octombrie 1939, cand in Fran?a fuseser? desf??ura?i 158.000 de militari. Secretarul de stat pentru ap?rare Leslie Hore-Belisha avea s? dec;are c? ?158.000 au fost transporta?i peste Canal in timp de cinci s?pt?mani de la inceputul acestui r?zboi. Au fost in medie trei convoaie in fiecare noapte ?i BEF a fost transportat? intact?, f?r? nici m?car victim? din randul personalului s?u” ^[10] . El avea s? declare in Parlament c? BEF era ?echipat? la fel de bine, dac? nu mai bine, ca orice alt? armat? similar?”, ceea ce era un neadev?r. ?i aceste afirma?ii erau f?cute dup? ce in vara aceluia?i an, ata?atul militar german urm?rise o serie de manevere ale britanicilor in timpul c?rora solda?ii purtau buc??i de ?eav? de gaze sau pari din lemn pe post de arme antitanc, iar ?oferii purtau steaguri albastre care s? reprezinte ma?inile in care trebuiau s? fie transporta?i militarii. Este amintit cazul un locotenent i?i umpluse tocul pistolului cu ziare, pentru c? nu avea arm? personal?, sau a unui artilerist care nu i?i primise uniforma dup? patru luni de la incorporare ^[11] . Cererea presant? de echipamente militare a dus la o cre?tere rapid? a produc?iei. Produc?ia de mantale ?i bocanci, de exemplu, a crescut de 50 de ori fa?? de cifrele din timp de pace. In doar ?ase luni au fost produse tot atatea mantale cat fuseser? produse in dou?zeci ?i cinci de ani ?i intr-o s?pt?man? tot ata?ia bocanci cat fuseser? produ?i intr-un an ?i jum?tate ^[10] , dar fabricile nu au reu?it s? asigure intreg necesarul armatei. Dup? ce germanii au inceput atacul in mai 1940, doar trei solda?i din batalionul Green Howards aveau in dotare pistoale, iar unitatea nu era dotat? cu busole ?i binocluri ^[11] .

BEF a fost dotat? pan? pe 19 octombrie cu 25.000 de vehicule pentru finalizarea amplas?rii in teren. Majoritatea trupelor britanice erau sta?ionate de-a lungul frontierei franco-belgiene. O divizie cunoscut? ?i ca Saar Force era amplasat? pe Linia Maginot in sprijinul Armatei a 3-a franceze. In aceast? faz?, Belgia ?i Olanda erau ??ri neutre ?i ele nu au acceptat trupe str?ine pe teritoriul lor.

Pentru trupele de-a lungul Liniei Maginot, inactivitatea ?i increderea exagerat? in securitatea oferit? de fortifica?ii, considerate de necucerit, a condus la comportamente de-a dreputul proste?ti, descrise in cantecul lui George Formby, Jr. ?Imagine me on the Maginot Line”. Moralul trupelor britanice era foarte ridicat la inceputul conflictului, ac?iunile de mic? amploare ale germanilor de pan? pe 9 mai i-a f?cut s? cread? c? nu exist? ?anse pentru un atac de amploare a nazi?tilor in zon? ^[12] .

In lunile care au urmat primelor debarc?ri, britanicii au continuat s? transporte in Fran?a ?i Belgia materiale ?i vehicule. Pe 13 martie 1940, BEF i?i dublase efectivele ini?iale, ajungand la 316.000 de oameni ^[13] . In inceputul lunii mai, BEF era constituit? din 10 divizii de infanterie , organizate in trei corpuri de armat?, o brigad? de tancuri ?i un deta?ament de avioane militare ale RAF compus din 10 escadrile de bombardament ?i dou? de van?toare (Advanced Air Striking Force (AASF)). For?ele britanice se aflau sub comanda unui Cartier general, compus din repezentan?i ai marilor unit??i de infanterie, artilerie ?i blindate.

Aceast? perioad? de pan? la data de 10 mai 1940 a primit numele de ? R?zboiul ciudat ”, fiind caracterizat? prin ac?iuni de lupt? sporadice ?i ciocniri de mic? importan?? ale patrulelor de recunoa?tere. Generalii alia?ii considerau c? timpul este de partea lor ?i sperau s? vl?guiasc? Germania prin impunerea unei blocade , ca numai dup? aceea s? declan?eze ofensiva.

Planul generalui Maurice Gamelin , comandantul for?elor aliate pentru respingerea unui atac german dat prin Belgia era s? i?i mute for?ele mobile (inclusiv BEF) de-a lungul frontierei pan? pe malurile raului Dyle . Aceast? manevr?, cunoscut? ca Planul Dyle , era condi?ionat? de rezisten?a trupelor belgine pe linia fortificat? a frontierei, a canalului Albert ?i a River Meuse]] pentru cel pu?in o s?pt?man? ^[14] .

Luptele [ modificare | modificare surs? ]

Germanii au declan?at Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat in for?? in Belgia. Punctul central al defensivei belgiene, Fortul Eben-Emael , a fost cucerit in urma unei ac?iuni a for?elor aeropurtate in diminea?a zilei de 10 mai. Pan? pe 12 mai, 35 de divizii aliate, dintre care 10 ale BEF, ajunseser? pe aliniamentul raului Dyle conform planului. Unit??ile avansate ale germanilor au atins acela?i aliniament pe 15 mai. De?i primele atacuri ale germanilor au fost respinse, amenin?area principal? avea s? vin? mai la sud, unde Grupul de Armate A comandat de Gerd von Rundstedt a atacat pe nea?teptate dup? traversarea p?durile din Ardeni ?i a raului Meuse . Aici, in timpul B?t?liei de la Sedan , germanii au infrant ?i pus pe fug? armatele a 2-a ?i a 9-a franceze. In condi?iile in care Grupul de Armate B se afla in imediata lor apropiere, trupele aliate au inceput retragerea spre raul Escaut , pe frontiera francez? ^[15] .

Inaintarea Grupului de Armate A spre vest combinat? cu atacul Grupului de Armate B din Olanda au dus la incercuirea pe trei laturi a BEF ?i a t?iat leg?tura cu depozitele de aprovizionare a acestuia. For?ele britanice au incercat s? opreasc? ofensiva german? lansand mai multe contraatacuri precum cel del de la Arras de pe 21 mai. BEF a fost incapabil? s? opreasc? atacurile inamicului ?i pentru comandan?ii britanci a devenit evident c? porturile franceze de la Canalul Manecii erau amenin?ate inainterea germanilor. Trupe de rezerv? au fost transportate in grab? din Anglia pentru ap?rarea ora?elor Bolougne ?i Calais , dar porturile au fost cucerite dup? lupte grele de c?tre germani pan? pe 26 mai ^[16] . Gort a ordonat BEF inceperea unei retrageri spre Dunkerque , ultimul port func?ional, care mai putea fi folosit pentru evacuarea trupelor.

• Retragerea BEF sub presiunea german? prin Fran?a, Belgia ?i Olanda
• 
  10 ? 16 mai 1940
• 
  16 ? 21 mai 1940
• 
  21 mai ? 6 iunie 1940
• 
  Capitularea ultimelor for?e

Evacuarea din regiunea Dunkerque [ modificare | modificare surs? ]

BEF a suferit pierderi foarte mari in timpul inaint?rii germanilor ?i luptelor pentru asigurarea decurit??ii evacua?ii ?i a evacu?rii efective. Aproximativ 198.229 britanici, 139.997 francezi plus un mic num?r de begieni au fost evacua?i de la Dunkerque / Dunkirk in perioada 26 mai ? 4 iunie 1940. For?ele evacuate ?i-au abandonat cea mai mare parte a echipamentelor militare. o bun? parte a vehiculelor ?i armamentului p?r?sit pe continent a fost distrus? mai inainte de plecare.

Navele Royal Navy folosite la evacuare se confruntau cu mari probleme dup? ce docurile, bazinele portuare ?i digurile au fost bombardate de germani. Datorit? apelor pu?in adanci de-a lungul coastei, distrug?toarele britanice nu puteau s? se apropie suficient de mult de plajele de evacuare, iar solda?ii trebuiau s? se indrepte spre ambarca?iuni prin ap?, unii fiind obliga?i s? a?tepte cu orele in ap? pan? la umeri. Pe 27 mai, departamentul pentru ambarca?iuni mici ale Ministerului Marinei a luat leg?tura telefonic? cu constructorii de vase de pe intreaga coast? de sud cerandu-le s? colecteze toate ambarca?iunile cu pescaj redus. Unele dintre aceste ambarca?iuni au fost rechizi?ionate cu acordul proprietarilor, care in multe cazuri au insistat s? le conduc? in persoan?, altele au fost rechizi?ionate de guvern sub presiunea timpului, f?r? ca proprietarii s? fie incuno?tiin?a?i ^[17] . Aceast? flotil? de ambarca?iuni mici a participat activ la evacuarea personalului militar pan? in ultima zi, 3 iunie 1940.

For?ele germane nu au fost capabile s? captureze for?ele aliate de la Dunkerque. Pe 31 mai, generalul Georg von Kuchler ?i-a asumat comanda suprem? a tuturor for?elor germane care ac?ionau in zon?. El a conceput un plan care prevedea un atac general pe toat? lungimea frontului pe 1 iunie, ora 11. For?ele franceze au reu?it s? reziste ins? asaltului german pan? cand toate trupele au fost evacuate. La scurt? vreme dup? miezul nop?ii, pe 2 iunie, amiralul Bertram Ramsay , comandantul opera?iunii de evacuare a primit semnalul ?BEF a fost evacuat?” ^[18] , iar francezii au inceput s? se retrag? treptat. Pe 3 iunie, germanii ajunseser? la doar 3,5 km de Dunkerque ^[19] , l?sand ultimilor solda?i alia?i doar r?gazul nop?ii pentru a se evacua. Pe 4 iunie, la ora 10:20, stegul cu svastic? a fost arborat de germani pe docurile portului ^[20]

O serie de ofi?eri de rang inalt, printre care Erich von Manstein , Heinz Guderian sau Karl Donitz , au considerat c? neordonarea in timp util de c?tre Inaltul comandament german a unei ofensive puternice la Dunkerque, care ar fi dus la eliminarea For?ei Expedi?ionare Britanice, a fost una dintre cele mai mari gre?eli ale germanilor de pe frontul de vest .

A doua for?? expedi?ionar? ?i Opera?iunea Ariel [ modificare | modificare surs? ]

Dup? inceperea evacu?rii de la Dunkerque, aten?ia lui Churchill ?i a Marelui Stat Major a fost inderptat? spre unit??ile care fuseser? izolate in sud de inaintarea rapid? a Grupului de Armate A. Era vorba despre de ?Saar Force” compus? din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate ?i Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie ?i Divizia I de infanterie canadian? fuseser? trimise la Cherbourg dup? decland?area atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste dou? divizii trebuiau ca, in cazul in care ap?rare francez? ceda presiunii atacului, s? creeze o ?redut?” in peninsula Bretania . Generalul Alan Brooke a fost rechemat la Londra pe 29 mai, fiind numit la comanda trupelor din sud, care au fost cunoscute ca a doua For?? Expedi?ionar? Britanic? ^[21] . In plus fa?? de aceste for?e care se aflau deja in Fran?a sau care erau in deplasare c?tre prozi?iile din sud, Brooke a cerut ca Divizia a 3-a mecanizat? a lui Montgomery, care se reintorsese de la Dunkerque, s? fie trecut? sub comanda sa ^[22] .

Divizia a 51-a lupta al?turi de Armata a 3-a francez? pentru ap?rarea pozi?iile de pe raul Bresle , la est de Rouen . Decizia de retragere a diviziei britanice spre Le Havre pe 10 iunie a fost luat? prea tarziu ?i doar dou? dintre brig?zile diviziei, a?a-numita ?Arkforce”, au reu?it s? ajung? in port pentru ca s? fie evacuat? prin Opera?iunea Cycle . Restul diviziei a ajuns pe coasta atlantic? la Saint-Valery-en-Caux , dar condi?iile meteo nefavorabile ?i atacul german au impiedicat evacuarea ei. Ace?ti militari au capitulat pe 12 iunie ^[23] .

Brooke a ajuns in Fran?a pe 13 iunie ?i a constatat c? ?ansele pentru efectuarea unor opera?iuni militare incununate de succes sunt inexistente, in randul militarilor de sub comanda lui aflandu-se cam 100.000 de solda?i din trupele de logistic?, neantrenate pentru lupt?. Pe 14 iunie, Brooke l-a convins pe Churchill s? evacueze f?r? intarziere toate trupele britanice din Fran?a ^[24] . De pe 15 pan? pe 25 iunie, 191.870 de solda?i alia?i, (144.171 dintre ei fiind britanici) ?i o mare parte a echipamentelor lor militare au fost evacu?i prin opt porturi maritime din sud-vestul Fran?ei in cadrul Opera?iunii Ariel ^[25] . Singura pierdere notabil? a fost bombardarea vasului Lancastria in largul portului St Nazaire , care a dus la moartea a aproximativ 4.000 de oameni. Num?rul exact al celor care au pierit in acest atac nu a fost niciodat? stabilit cu exactitate ^[26] .

Urm?ri [ modificare | modificare surs? ]

Winston Churchill s-a referit la rezultatul opera?iunii de evacuare ca la un ?miracol”, iar presa britanic? a prezentat evacuarea ca pe un ?dezastu transformat in triumf”. Salvarea trupelor britanice de la Dunkerque a dus la cre?terea moralului britanic ?i dus la apari?ia termenului ?spiritul Dunkirkului”, care descrie tendin?a popula?iei regatului de a-?i uni eforturile in momentele de restri?te.

In timpul ac?iunilor de evacuare au fost adu?i pe insul? 384.000 ^[27] de militari britanici. In acela?i timp, BEF a pierdut 12.431 mor?i (aproximativ o treime dintre ace?tia s-au aflat la bordul vasului Lancastria ) ^[28] . Au fost evacua?i 14.070 de r?ni?i, iar 41.030 de britanici au fost lua?i prizonieri ^[29] . De?i for?ele armate britanice au pierdut o bun? parte a echipamentelor ?i vehiculelor militare in Fran?a, au reu?it s? i?i salveze majoritatea solda?ilor, care au trecut la organizarea ap?r?rii impotriva invaziei germane. Dup? ce amenin?area invaziei germane a disp?rut, trupele au fost transferate in Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi ?i au constituit de asemenea nucleul armatei care avea s? debarce in Fran?a in cadrul debarc?rii aliate din iunie 1944 .

Pentru fiecare ?apte solda?i evacua?i la Dunkerque unul a c?zut prizonier de r?zboi . Majoritatea acestor prizonieri au fost trimi?i in mar?uri for?ate spre Germania lungi de pan?la 20 de zile. Al?i solda?i au m?r??luit pan? in porturile raului Scheldt , de unde au fost imbarca?i in barje cu direc?ia Ruhr ?i de aici mai departe pe calea ferat? pan? in lag?rele de prizonieri din Germani ^[30] . Marea majoritate a prizonierilor (in general cei cu gradul militar mai mic decat cel de caporal) au lucrat pentru urm?torii cinci ani in agricultura sau in industria german? ^[31] .

Militarilor care au participat la B?t?lia Fran?ei nu li s-a conferit nicio medalie de campanie. Totu?i, to?i cei care au petrecut 180 de zile in Fran?a in perioada 3 septembrie 1939 ? 9 mai 1940 sau doar o singur? zi in Fran?a sau Belgia in perioada 10 mai ? 19 iunie 1940 au fost indept??i?i s? primeasc? medalia ?Steaua 1939-1945” ^[32] .

Un raport al serviciilor de informa?ii al Corpului al IV-lea german din vara anului 1940 cu privire la preparativele pentru Opera?iunea Leul de Mare amintea in leg?tur? cu solda?ii BEF:

?Soldatul britanc se afla intr-o condi?ie fizic? excelent?. El i?i suporta r?nile cu un calm stoic. Pierderile suferite de camarazii s?i le-a comentat cu o st?panire de sine des?var?it?. El nu s-a plans de greut??i. In lupt? el a fost tenace ?i perseverent. Convingerea sa c? Anglia va ie?i inving?toare pan? la urm? era nezdruncinat… Soldatul britanic s-a ar?tat mereu a fi un soldat de mare valoare. Desigur, diviziile teritoriale sunt inferioare trupelor regulate in ceea ce prive?te preg?tirea, dar in ceea ce prive?te moralul le sunt egale…” ^[33]

Note [ modificare | modificare surs? ]

Wikimedia Commons con?ine materiale multimedia legate de Corpul Expedi?ionar Britanic