Afi?ul original al filmului
Filmul prezentat pe marile ecrane din Romania ca
Blow-Up
[3]
[4]
[5]
, (titlul original: in
englez?
Blow Up
) este un film
italo
-
britanic
thriller dramatic regizat de
Michelangelo Antonioni
in
1966
, primul film in
limba englez?
al celebrului regizor
italian
.
Aten?ie
:
urmeaz? detalii despre nara?iune ?i/sau deznod?mant.
Prin anii 1960, fotograful de mode Thomas face poze cu un cuplu de indr?gosti?i intr-un parc pustiu al
Londrei
. Developand ?i expunand filmul pe hartia fotografic? in detalii tot mai mari,
[6]
se convinge treptat c? a fotografiat din intamplare o crim?. Se duce in parc noaptea ?i g?se?te corpul dar, a doua zi, toate negativele filmului au fost furate iar corpul a disp?rut. Filmul este o medita?ie asupra naturii realit??ii.
Filmele lui
Michelangelo Antonioni
presupun o complexitate estetic? ?i o ambiguitate a semnifica?iei ce le impune automat aten?iei critice. Reac?ia privitorului (pe care mizeaz? stilul s?u cinematografic) prin tocmai caracterul s?u ezitant se vede obligat? s? apeleze la un imaginar personal care s? r?spund? in mod independent stimulilor crea?i. Filmele sale se revendic? de la o viziune neorealist? asupra lumii ?i incearc? s? surprind? tocmai pulsul specific al lucrurilor surprinse intr-un anumit moment.
Fascina?ia unei lumi fenomenologice se desprinde din propriile sale cuvinte in care explic? modul in care pentru el (nu iau na?tere, ci) fiin?eaz? filmul:
?Realitatea se schimb? atat de repede incat, dac? un subiect nu este valorificat, un altul apare. A-i permite propriei aten?ii s? fie atras? de fiecare lucru m?runt a devenit un viciu al imagina?iei. Tot ce ai de f?cut este s? ?ii ochii deschi?i: totul se umple de semnifica?ie; totul ?ip? s? fie interpretat, reprodus. Prin urmare nu exist? un film anumit pe care a? mi-dori in mod particular s? il fac; exist? unul pentru fiecare subiect in parte pe care il percep. ?i sunt entuziasmat de aceste subiecte, zi ?i noapte. Oricum, contextul ?i alte considera?ii practice limiteaz? ?i orienteaz? alegerea...”
[1]
Blow Up
a fost terminat in
1966
?i este unul din filmele ce l-au consacrat pe plan interna?ional, deschidere dat? ?i de avantajul de a fi optat in aceast? perioad? pentru limba englez? in filmele sale. Un film despre imagine ?i ceea ce se ascunde sau nu se mai ascunde in spatele ei. Regizorul Michelangelo Antonioni realizeaz? in acest film un mod de a percepe realitatea filtrat prin conven?ionalitatea imaginii, prin accentul pus pe plasticitatea sa exacerbat?. Toat? ac?iunea filmului, demersurile personajelor ?i inse?i personajele in ceea ce presupune exercitarea dimensiunii lor sociale ?i vitale totodat? sunt impinse undeva intr-un fundal mai mult b?nuit decat v?zut efectiv cu adev?rat. Tensiunea imaginii face ca ritmul filmului s? fie el insu?i filtrat prin pojghi?a zgomotoas? de celofan ce invele?te lucrurile. Coeziunea la nivel de ansamblu, contactul dintre lucruri sunt mediate prin aceste elemente ale conven?iei, ale artficialului. Totul este in permanen?? organizat in planuri separate, plasat in spatele unor panouri, delimitat de pere?i surogat realiza?i din buc??i imense de hartie cerat? sau sticl? fumurie.
Protagonistul, singurul protagonist de fapt (ceea ce e relevant pentru tematica filmului, ca discurs in marginea incomunicabilit??ii ?i alien?rii ? printr-o singur?tate funciar? ? a fiin?ei umane) in sensul de personaj central, este un fotograf profesionist prins ca intr-o panz? de paianjen intr-o lume a modelling-ului. In loc s? posede aceast? lume pe care intr-un fel o coordoneaz?, asupra c?reia are astfel de puteri de p?pu?ar, o lume care i se ofer?, pe care o poate poseda la discre?ie pentru a o organiza dup? orice capriciu, o lume in care el face regulile pentru a le putea oricand sfida, el este de fapt devorat de ea, consumat de acest blocaj al tr?irii la nivelul superficial al inveli?ului, al imaginii. Contactul s?u cu lumea este intotdeauna mediat de pelicula aparatului de fotografiat. De aceea, descoperirea intampl?toare a unei crime in cadrul unui peisaj luxuriant al unui parc nu se produce decat in momentul develop?rii fotografiilor f?cute in incercarea sa de a surprinde o realitate autentic?, nepervertit?, vie.
Manevrarea sunetului ?i a culorii este esen?ial? pentru ob?inerea acestui efect de via?? tr?it? in trans? (?i in acela?i timp via?? surprins? in trans?, perceput? asemenea imaginii construite intr-un vis), impresia de gesturi f?cute f?r? a participa la ele. Se produce astfel o ruptur? la acest nivel al tr?irii, o golire de sens ?i de semnifica?ii la nivelul gesticii. Totul devine automatism, orice gest se dovede?te a fi lipsit de o implica?ie semantic?, fiind nimic altceva decat un mecanism declan?at automat, mecanic, steril ?i aseptic de factorii contextuali ?i nu de dimensiunea cognitiv? a individului. Este un fel de tr?ire f?r? a participa la actul tr?irii, o func?ionare in virtutea unei iner?ii aproape apatice.
Contrastul cadrelor alb-negru (aduse oarecum intr-o tonalitate conciliant?, filtrate astfel intr-un fel de gri) ce caracterizeaz? peisajele ?i striden?a culorilor aplicate universului vestimentar al lumii modei sunt valorificate pe un fond sonor care el insu?i oscileaz? intre o striden?? de aceast? dat? a cadrului naturii (este vorba de dublarea imaginii desf??urate aici printr-un fo?net extrem de sonor al copacilor, acesta fiind singurul element auditiv care inso?e?te aceste imagini) ?i o ritmicitate, o organizare a sunetului in melodie care, devenind fondul sonor pe care se manifest? lumea aceasta, singura tangibil?, a suprafe?elor, a aparen?elor exhibate, se pierde uneori in surdin? sau se implete?te cu vocea, cu verbalizarea care nu se produce decat in acest spa?iu al contactului dintre suprafe?e.
Incercand s? p?trund? in cadrul natural, ca fiind conceput drept cel mai apropiat de o existen?? genuin?, nemachiat?, urm?rind ?i fotografiind dou? persoane descoperite intampl?tor, iar apoi una singur?, o femeie, personajul acesta devine tot mai clar punctul central al unei alte lentile care se focalizeaz? asupra sa de aceast? dat? ?i anume ins??i privirea spectatorului care urm?re?te la randul s?u intruziunea (sugerat? foarte clar la nivel de imagine) fotografului ce str?bate acest spa?iu intr-o costuma?ie la randul ei alb-negru, dar clar delimitat? ?i conturat? strident pe fundalul acesta natural cu inflexiuni onirice prin lentoarea care il define?te, fundal a?a cum am men?ionat deja, omogenizat intr-un fel de gri ce?os care ins? tot mai p?streaz? ?i red? distinc?ia alb-negru, dar intr-o variant? mult mai aplanat?, asemenea fotografiilor in
sepia
care prin tocmai acest numitor comun redus la o singur? culoare nuan?at? a tuturor culorilor surprinse, creeaz? senza?ia de distan??, de intangibilitate. Lipsa de interac?iune, de contact propriu-zis ?i de coeziune dintre elementul uman, protagonistul nostru ?i mediul natural care il con?ine este de o eviden?? incontestabil?. Prezen?a sa in peisaj se realizeaz? nu prin p?trundere, prin integrare, ci prin suprapunere, iar pe de alt? parte, sonoritatea haotic?, de vacarm neinteligibil al lumii al c?rei unic mod de existen?? este unul programat, a?ezat sub semnul artificiozit??ii, al imaginii, al tr?irii bravate sau al brav?rii tr?irii, al simul?rii, cu alte cuvinte, al pozei. Este singurul cadru in care se vorbe?te ?i folosesc acest cuvant pentru c? de fapt personajele nu dialogheaz?, ele fiind blocate la un nivel al rostirii lipsite de o instan?? a receptorului necesar? comunic?rii (iar succintul dialog desf??urat intre fotograf ?i femeia urm?rit? in chiar cadrul naturii, de data acesta ins? natura nemaifiind sugerat? in vastitatea sa, ci restrans? la o dimensiune care red? tocmai aceast? neputin?? de a comunica nemediat, este doar o excep?ie care confirm? regula). Vorbirea desf??urat? de fiecare personaj in parte se combin? cu toate celelalte prezen?e sonore, cu toate acele melodii realizate prin prelucrarea sunetului, imprimate pe band? magnetic?, ce sugereaz? prin ele insele o leg?tur? anemic? (perpetuat? printr-o astfel de raportare mediat?, ce-i drept) orientat? inspre ceea ce la origine a constituit o realitate palpabil?.
Mi?carea filmului se modific? neincetat, de la succesiunea sacadat? ?i fracturat? a unei desf??ur?ri ontologice crispate ?i secven?ionate, la alunecarea lent?, extrem de lent? a cadrului natural (mai ales raportat la viteza n?ucitoare cu care se deruleaz? ?i se succed cadrele in primul caz). Imposibilitatea de a accesa aceast? realitate st? intr-un mod oarecum paradoxal in tocmai aceast? lentoare aproape inert? a acesteia. Pelicula aparatului de fotografiat este proiectat? pentru a surprinde mi?carea prin inghe?area succesiv? ?i programat? la nivel de frac?iune de secund?. Realitatea in dimensiunea sa natural?, neartificializat? adic?, se afl? aproape intr-o suspendare a mi?c?rii. De aceea p?trunderea efectiv? ?i real? in cadrul ei ii este refuzat? personajului nostru, pentru c? ochiul s?u, adecvat vitezei de deplasare a artificialului, nu-?i poate el insu?i incetini mi?carea la randul s?u pentru a percepe cu adev?rat lucrurile, f?r? bre?e temporale, nefiltrat? ?i apoi reconvertit? prin sincronizarea mi?c?rii. Martor al desf??ur?rii unei crime, personajul, a?a cum deja am notat, nu observ? absolut nimic decat in momentul develop?rii pozelor. Prin aceast? opera?iune ob?ine el de fapt accesul la realitate (de unde imposibilitatea acelui contact direct, nemediat spre care aspir?). De aceea, incercarea sa de a se smulge inautenticit??ii lumii care il con?ine este sortit? e?ecului de la bun inceput. Finalul filmului, care nu aduce nici o rezolvare (nici in ceea ce prive?te crima, nici in ceea ce prive?te condi?ia existen?ial? a personajului), este excelent construit pe redarea jocului de tenis al unor mimi, joc urm?rit cu extrem? concentrare de un public-mim binein?eles. Atras la inceput in acest joc doar ca un spectator pasager, personajul va fi antrenat ?i inclus in joc in momentul in care mingea imaginara sare in afara terenului de joc.
- ^
a
b
c
d
e
?Blow Up”
,
Internet Movie Database
- ^
a
b
Corliss, Richard
(5 august 2007).
"When Antonioni Blew Up the Movies"
Arhivat
in
, la
Archive.is
.
Time
. Retrieved 21 February 2011.
- ^
Caranfil, Tudor,
Dic?ionar universal de lungmetraje cinematografice (filme de fic?iune), Ed. a 3-a revizuit?
, Bucure?ti, 2008: Litera interna?ional, pp. 116, 1002;
- ^
Cristian, Cornel; Ripeanu, Bujor T.,
DIC?IONAR CINEMATOGRAFIC
, Bucure?ti, 1974: Editura Meridiane, p. 14
;
- ^
Corciovescu, Cristina; Ripeanu, Bujor T.,
Lumea filmului Dic?ionar de cinea?ti
, Bucure?ti, 2005, p. 22
;
- ^
en
Defini?ia in limba englez? a m?ririi unei poze (punctul 6.)
- Caranfil, Tudor,
Dic?ionar universal de lungmetraje cinematografice (filme de fic?iune), Ed. a 3-a revizuit?
, Bucure?ti, 2008: Litera interna?ional, p. 1106,
ISBN
978-973-675-416-6
;
- Cristian, Cornel; Ripeanu, Bujor T.,
DIC?IONAR CINEMATOGRAFIC
, Bucure?ti, 1974: Editura Meridiane, 510 pag.
;
- Corciovescu, Cristina; Ripeanu, Bujor T.,
Lumea filmului Dic?ionar de cinea?ti
, Bucure?ti, 2005: Editura Curtea Veche, p. 597,
ISBN
973-669-148-9
;
- Huss, Roy, ed. (
).
Focus on Blow-Up
. Film Focus. New Jersey: Prentice-Hall. p. 171.
ISBN
978-0-13-077776-8
.
Includes a translation of Cortazar's original short story.
- Brunette, Peter (2005). DVD Audio Commentary (Iconic Films).
- Hemmings, David (2004).
Blow-Up… and Other Exaggerations ? The Autobiography of David Hemmings
.
Robson Books
(London).
ISBN 978-1-86105-789-1
.
Commons
| Filme regizate de
Michelangelo Antonioni
|
|
|
| Filme de lungmetraj
|
Anii 1950
|
|
|
|
Anii 1960
|
|
|
|
Anii 1970
|
|
|
|
Anii 1980 - 90
|
|
|
|
|
| Scurtmetraje
|
|
|
|
|---|
| 1939?1959
| |
|---|
| 1960?1979
| |
|---|
| 1980?1999
| |
|---|
| 2000?2019
| |
|---|
| 2020?prezent
| |
|---|