Alchimistul
de
Pietro Longhi
Alchimia
este o form? de cunoa?tere
proto?tiin?ific?
, dar ?i o art?
ocult?
, specific? etapelor din vechime ale
istoriei
cunoa?terii umane (
Antichitate
?i
Evul Mediu
), care avea trei obiective principale:
- transmuta?ia
[1]
metalelor in
aur
?i
argint
- crearea unui homunculus, un om de metal
- ob?inerea unei substan?e magice (o licoare sau o pulbere numit?
piatra filozofal?
) care s? permit? ob?inerea
panaceului
(po?iune care s? vindece toate bolile).
Cand
metalurgia
egiptean?
a fuzionat cu
filozofia
greac?
?i cu misticismul
Orientului Mijlociu
, in
secolul I
, a luat na?tere alchimia, predecesoarea
chimiei
moderne.
De aici reiese c? alchimia nu era doar o form? de investigare a
naturii
, ci ?i o disciplin? filozofic? ?i
spiritual?
. No?iuni din chimie, metalurgie,
fizic?
,
medicin?
(?tiin?e aflate in faz? incipient?) se combin? cu cele din
astrologie
,
religie
,
spiritualism
,
misticism
,
semiotic?
?i
art?
.
In epoca actual?, alchimia prezint? interes doar pentru
istoria ?tiin?ei
, pentru dimensiunile ei mistice,
ezoterice
?i pentru
art?
, ca generatoare de motive ?i subiecte.
Termenul
alchimie
provine din arabul
al-kimiya
sau
al-khimiya
, care e compus din articolul
al
?i cuvantul grec
khymeia
(χυμεια) care inseamn? a topi , a lipi, a impreuna.
Al?i autori consider? ?i expresia
Al Kemi
, care inseamn? art? egiptean?, mai ales c? egiptenii i?i numeau p?mantul
Kemi
, considerandu-l inzestrat cu puteri magice. In sfar?it, este posibil ca
etimologia
s? se rezume la termenul
chinez
kim-iya
, care inseamn?
licoare pentru a face aur
.
[
necesit? citare
]
Alambic
Jan van der Straet -
Laboratorul alchimistului
(1551)
A?a-numitul
Opus alchemicum
pentru ob?inerea
pietrei filozofale
cuprindea ?apte proceduri imp?r?ite in:
- patru opera?iuni:
- trei faze:
Cele trei stadii fundamentale:
- nigredo
- ac?iune asupra
negrului
, materia se dizolv? intrand in putrefac?ie;
- albedo
- ac?iune asupra
albului
, materia se purific?, se sublimeaz?;
- rubedo
- ac?iune asupra
ro?ului
, stadiul final.
Alchimia a fost practicat? atat de str?vechile civiliza?ii orientale -
Mesopotamia
, Egiptul antic,
Persia
,
India
,
China
,
Islamul
- cat ?i de cele occidentale - Grecia antic?,
Imperiul Roman
. I?i atinge apogeul in cadrul
Europei
medievale, avand ecouri ?i in
epoca modern?
. Deci, alchimia are o vechime de peste dou?
milenii
.
Istoria alchimiei e un camp roditor de specula?ii. De multe ori limbajul ermetic al alchimi?tilor era greu de descifrat, iar activitatea lor se desf??ura in condi?ii conspirative. S-au f?cut leg?turi intre alchimie ?i
societ??i secrete
(cum ar fi
Rosacroce
),
magie
,
vr?jitorie
.
Alchimia chinez? era raportat? la
taoism
.
?i alchimi?tii chinezi au incercat ob?inerea
pietrei filozofale
, a
elixirului tinere?ii
.
In
142 i. Hr.
apare
Ts`an T`ung Ch`i
scris? de Wei Po-Yang, ca un comentariu la
Cartea transform?rilor
a lui Ching. In primul rand e prezentat sistemul taoist:
- existen?a a cinci elemente de baz?: ap?, foc, lemn, aer, p?mant
- existen?a a dou? contrarii:
- yang
- principiul activ, masculin, intruchipat de
Soare
- yin
- principiul pasiv, feminin, intruchipat de
Lun?
Binein?eles, nu lipsesc elementele
magice
,
cosmologice
, facand greu interpretabil? aceast? lucrare.
In secolul IV, alchimia chinez? l-a avut ca reprezentant pe Ko Hung (zis ?i
Pao-p`u-tzu
). Nici acesta nu se abate de la
taoism
dar, in afar? de ob?inerea nemuririi, se ocup? ?i de medicin?.
Vechii indieni aveau o ?tiin?? asem?n?toare alchimiei numit?
rasayana
. ?i ei incercau s? g?seasc? acele licori ce ar invinge nemurirea. Totu?i, afla?i in etapa pre-
yogin?
, pre-
tantric?
, apelau mai mult la vegetarianism decat la metalurgia anorganicului.
Nagarjuna
(figur? legendar?) poate fi considerat p?rintele alchimiei indiene. Este autorul unor texte ca:
- Kaksaputa Tantra
- tratat de magie
- Rasendramangalam
- despre mercur
- Susruta Samhita
Kanada
(a tr?it in jurul lui
Goa
) scrie;
Vaishashik Darshana
. Aici apar ?i unele elemente ?tiin?ifice:
teoria atomic?
apare cu un secol inaintea lui
Democrit
.
Alchimi?tii Europei occidentale de mai tarziu sus?in c? arta lor provine din Egipt.
Centrul cuno?tin?elor alchimiste era cetatea
Alexandria
, mai ales prin celebra
Bibliotec?
. In urma incendierii acesteia (
391
), nu a mai r?mas niciun document original. Din acest motiv, alchimia egiptean? ne este cunoscut? numai prin intermediul marilor filozofi greci, ca apoi s? supravie?uiasc? prin scrierile islamice.
Conform legendei, fondatorul alchimiei egiptene a fost
Thot
(numit ?i
Hermes
-Thot); la greci devine
Hermes Trismegistul
. Se pare c? zeul ar fi scris 42 de c?r?i ce acopereau toate domeniile cunoa?terii, printre care ?i alchimia.
Simbolul
lui Hermes era
caduceul
[3]
, care devine unul din principalele
simboluri
alchimiste.
Tabla de smarald
(?Tabula Smaragdina”) a lui Hermes-Trismegistul, cunoscut? numai prin traduceri grece?ti ?i arabe, este considerat? baza pentru filozofia ?i practica alchimist?. Aici se afl? celebra formul? care sugereaz? leg?tura dintre
ermetism
?i alchimie:
- ?Toate cele de sus sunt asemeni cu toate cele de jos, pentru ca s? se s?var?easc? miracolul Unit??ii”
In istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive:
- Alchimia ca tehnic? (continuarea artei prechimice a artizanilor egipteni)
- Alchimia ca filozofie: grecii au amestecat doctrinele ermetice ale egiptenilor cu filozofia lui
Pitagora
?i ale ?colii ionice ?i apoi cu cea a
gnosticismului
. Aceast? filozofie, ce a avut ca exponen?i pe
Thales din Milet
,
Anaximandru
, a fost dezvoltat? de
Platon
,
Aristotel
. Principala tem? era g?sirea principiului unic, originar, care st? la baza alc?tuirii Universului. Acest pricipiu era:
- Alchimia religioas?: Aceast? faz? se diferen?iaz? mult de cele precedente.
Specula?iile filozofice se incheag? intr-o religie
esoteric?
cu ritual misterios, limbaj specific. In etapa
elenistic?
se dezvolt? o literatur? filozofico-
soteriologico
-religioas? (literatur?
ermetic?
), avand ca suport doctrinal
neoplatonismul
,
neopitagorismul
.
Alchimia roman? a preluat in linii mari pe cea greac? ?i egiptean? cu al lor ermetism.
[4]
Pentru perioada de sfar?it a Imperiului, s? men?ion?m numele
Sfantului Augustin
. Prin gandirea sa dogmatic?, acesta se opune cercet?rii ?i experimentului, astfel c? alchimia pierde valen?a empiric? ?i o accentueaz? pe cea mistic?. In cartea a X-a , cap. 35 (Despre curiozitate) din ale sale
Confesiuni
, citim:
- ?[Curiozitatea] pretinde c? poate s? p?trund? cele mai ascunse secrete ale naturii, a c?ror cunoa?tere nu are nici un rost ?i care fac necesare str?daniile perverse ale magiei.”
[5]
Geber
, p?rintele chimiei
Dup? distrugerea
Bibliotecii din Alexandria
, centrul culturii grece?ti, aten?ia e focalizat? c?tre evolu?ia alchimiei in
Orientul Mijlociu
.
Spre deosebire de alchimia greac?, cea islamic? este mai bine cunoscut?. Mai mult, de la islamici au ajuns la noi, sub form? de traduceri, ?i textele antice grece?ti.
Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi
(in latin?
Rasis
sau
Rhazes
), precum ?i al?i alchimi?ti, aduc o contribu?ie fundamental? in ceea ce prive?te: tehnica
distil?rii
, descoperirea
acidului clorhidric
,
acidului sulfuric
,
acidului azotic
,
sodiului
,
potasiului
.
Din
arab?
au r?mas mul?i termeni, care s-au p?strat ?i ast?zi (chiar ?i in limbile de mare circula?ie):
S? semnal?m ?i descoperirea
apei regale
, amestec de
acid azotic
?i
acid clorhidric
care poate dizolva ?i metalul nobil
aur
, descoperire care a infl?c?rat imagina?ia alchimi?tilor de mai tarziu.
Jabir ibn Hayyan
(
Geber
(us) in latin?)(
721
?
815
)
[6]
? alchimist ermetic n?scut la inceputul secolului al VIII-lea c?ruia i se atribuie descoperirea acidului clorhidric ?i acidului azotic ? analizeaz? elementele dup? patru calit??i de baz?:
- interne: cald, frig
- externe: uscat, umed
Lucr?ri (in traducere latin?)
- De investigatione perfectionis metallorum
- De inventione veritatis seu perfectionis metallorum
- De fornacibus construendis
Hermes Trismegistul
Occidentul ia contact cu tradi?ia alchimist? greac? prin intermediul arabilor. Acest lucru se intampl? pentru prima dat? in
Spania
. Avem operele lui
Gerberto de Aurillac
, ce mai tarziu va deveni
Papa Silvestru al II-lea
.
In secolul al XII-lea,
Gerardo da Cremona
, important traduc?tor de opere arabe care l-a interpretat pe
Averroes
, a tradus
Almagesta
?i probabil ?i pe
Rhazes
?i
Geber
.
Tot in perioda secolului al XII-lea, Artephius a scris
Arta de a prelungi via?a omeneasc?
In
1144
asist?m la apari?ia clar? a alchimiei in Europa:
Roberto de Chester
traduce din arab?
Liber de compositione alchimiae
, o lucrare cu largi conota?ii mistice, ini?iatice,
ezoterice
.
Toma de Aquino
(
1225
?
1274
) scrie lucr?ri cu caracter alchimist privind producerea
aurului
?i
argintului
.
Roger Bacon
(
1214
?
1294
) (c?lug?r franciscan) este considerat primul adev?rat alchimist al Europei medievale
[7]
. Opere:
- Breve Breviarium
- Tractatus trium verborum
- Speculum alchimiae
precum ?i alte scrieri care i s-au atribuit. Toate aceste lucr?ri au fost intens folosite de alchimi?tii secolelor XV-XIX.
La sfar?itul secolului al XIII-lea, alchimia se dezvolt? intr-un sistem structurat, gra?ie operei
Rosarium Philosophorum
[8]
a lui
Arnaldus de Villanova
(cca.
1240
?
1312
) ?i mai ales cu
Raimondo Lullo
(
1235
?
1315
), devenit legendar prin indemanarea sa alchimic?.
Albertus Magnus
(
1195
?
1280
) renun?? la via?a lumeasc? ?i se retrage in m?n?stire unde studiaz? alchimia ?i se dedic? specula?iilor filozofice ale acesteia. Printre lucr?rile sale s? enumer?m:
- De miriabilibus mundi
- Liber de alchemia
(o adev?rat? reelaborare a alchimiei arabe)
Discipolul s?u, Aquinas, men?ioneaz?, in lucrarea
Thesaurus Alchimiae
, "succesele" maestrului s?u in arta transmuta?iei.
In
secolul al XIV-lea
, alchimia inregistreaz? un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimi?tii ce apar?ineau de biseric?. De asemenea
Inchizi?ia
urm?rea ?i persecuta alchimi?tii, considerandu-i
vr?jitori
?i
eretici
.
Nicholas Flamel
(
1330
-
1419
) men?ine aprins? flac?ra alchimiei:
- studii asupra
pietrei filozofale
- traducerea lucr?rii mitice
Cartea lui Adam evreul
(secretul producerii pietrei filozofale)
Agrippa
In perioada
Cinquecento
, disciplinele ?tiin?ifice erau greu de delimitat. Interferen?? exista ?i intre ?tiin?e ?i reflexia speculativ?, dar ?i magica astrologic? de altfel.
Magia
,
medicina
, alchimia, ?tiin?ele naturale,
astronomia
,
astrologia
formau un fel de simbioz?.
Heinrich Cornelius Agrippa
von Nettesheim (
1486
?
1535
) -
medic
, astrolog, filozof ?i alchimist - se credea un magician capabil s? evoce spiritele. Nu a avut o influen?? puternic?, dar, ca ?i
Nicholas Flamel
, a realizat lucr?ri (printre care
De occulta philosophia
) la care fac referire to?i alchimi?tii urm?tori.
Cel mai important exponent al perioadei renascentiste este
Paracelsus
(Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (
1493
-
1541
), p?rintele
iatrochimiei
. Acesta d? o nou? direc?ie alchimiei eliberand-o de
ocultism
?i se indreapt? spre
experiment
?i observa?ie ?tiin?ific?, mai ales pentru a in?elege corpul uman. Respinge tradi?iile magice ?i
gnostice
, indreptandu-se spre filozofia
ermetic?
,
neoplatonic?
?i
pitagoreic?
. Sus?ine c? alchimia ar trebui s? produc? elemente compuse utile pentru omenire. Conform teoriei sale iatrochimice, corpul uman ar fi un sistem chimic in care elementele de baz? -
sulf
,
mercur
,
sare
- joac? un rol primordial. Consider? ca boala este cauzat? de dezechilibrul dintre aceste principii chimice ?i nu al umorilor, cum considerau
galenicii
. Deci remediul ar trebui s? fie de natura mineral? ?i nu organic?.
John Dee
Savantul englez
John Dee
(
1527
?
1609
), care a fost ?i consilierul ?tiin?ific al
Elisabetei I
, ?i-a dedicat o mare parte a vie?ii alchimiei ?i filozofiei ermetice.
Sfar?itul carierei de alchimist era de obicei cel de
falsificator de bani
.
[9]
Acesta este unul din motivele pentru care alchimia trebuia practicat? in secret (alchimia oferea cunoa?terea tehnic? necesar? falsificatorilor de bani).
[9]
Alte motive pentru asta: ea era vector de idei
eretice
?i aducea suspiciunea de
vr?jitorie
(grani?a dintre vr?jitorie ?i ceea ce azi numim chimie nu era bine definit?).
[9]
Toate aceste activit??i erau ilegale ?i atr?geau dac? nu
pedeapsa capital?
, cel pu?in
lin?ajul
.
[9]
In epoca modern?, alchima devine marginalizat?. ?tiin?a reclam? tot mai mult necesitatea experimentului, ca singurul mod de a verifica adev?rul.
Robert Boyle
(
1627
?
1691
) d? un nou avant metodei ?tiin?ifice experimentale. In cercet?rile sale din domeniul chimiei afirm? clar inutilitatea c?ut?rii
pietrei filozofale
.
?i
Isaac Newton
a studiat multe pagini de literatur? alchimic? ?i a experimentat in laboratorul s?u opera?ii descrise aici.
[9]
Newton spera c? astel va l?muri structura microuniversului, pe care s? o coreleze cu cea a sistemului
cosmologic
.
[9]
Newton, care lucra pentru Monet?ria Regal?, devenind la un moment dat ?eful ei, s-a folosit de cunoa?terea alchimic? pentru detectarea falsificatorilor de bani, pe care-i trimitea la
spanzur?toare
.
[9]
Chimia organica
d? ?i ea o puternic? lovitur? iatrochimiei lui Paracelsus ?i speran?ei de a g?si elixirul tinere?ii, ar?tand toxicitatea substan?elor cu care lucrau alchimi?tii.
Cu timpul
Ars Magna
(ca ?i alte discipline ezoterice ca:
astrologia
,
cabala
) a fost ostracizat?, exclus? chiar, din studiile universitare, atribuindu-i-se epitetul de
supersti?ie
. A mai r?mas doar la nivel popular, unde credulitatea ii mai d?dea o oarecare influen??.
Datorit? complexit??ii ?i obscurit??ii literaturii alchimice ?i a dispari?iei din secolul al XVIII-lea a practicienilor alchimici r?ma?i in domeniul chimiei, in?elegerea general? a alchimiei a fost puternic influen?at? de mai multe interpret?ri distincte ?i radical diferite.
Cei care se concentreaz? pe exoteric, cum ar fi istoricii ?tiin?ei
Lawrence M. Principe
?i
William R. Newman
, au interpretat ?deckname-ul” (sau cuvintele de cod) ale alchimiei ca substan?e fizice. Ace?ti savan?i au reconstruit experimente fizico-chimice despre care spun c? sunt descrise in texte medievale ?i moderne timpurii.
[11]
La cap?tul opus al spectrului, concentrandu-se pe ezoteric, sunt savan?i precum
Florin George C?lian
[12]
?i
Anna Marie Roos
,
[13]
care pun la indoial? lectura lui Principe ?i Newman, interpreteaz? acelea?i nume ca fiind concepte spirituale, religioase sau psihologice.
Dezvoltarea
fizicii
,
chimiei
?i
biologiei
contemporane a dus la marginalizarea alchimiei.
Totu?i pe la sfar?itul secolului al XIX-lea, ca o reac?ie impotriva ?tiin?ei care reducea totul la procese pur fizice, se simte o revigorare a interesului pentru domeniul ocult. Tot mai multe cercuri ?i societ??i mistice sau teozofice au reluat experimentele alchimice.
- William Alexander Ayton
(membru al societ??ii secrete
Order of the Golden Dawn
- "Ordinul Zorilor de Aur") a fost unul dintre primii moderni care a reconsiderat textele alchimiste
- Descoperirea, in secolul XX, a fenomenului
radioactivit??ii
?i experimentul lui
Ernest Rutherford
privind transmuta?ia atomic?, toate acestea au dus la reconsiderarea acelei "transmuta?ii" alchimice
- Cu pu?in inainte de izbucnirea celui de-al Doilea R?zboi Mondial, psihoterapeutul
Archibald Cockren
deschide la
Londra
un laborator de alchimie. Acesta nu incerca s? gaseasc? piatra filozofal?, ci noi medicamente. Din p?cate, ?i el ?i laboratorul au fost nimicite de un bombardament.
- Tot remedii incerca s? ob?in? ?i francezul Armand Barbault in 1948, reconsiderand lucrarea
Mutus Liber
scris? in 1677 ?i publicat? de
La Rochelle
.
- In 1960,
Albert Riedel
(cel mai de seam? "neo-alchimist" al secolului XX) editeaz? un fel de "Manual de alchimie". In
Salt Lake City
fondeaz? un centru de cercetare numit "
Paracelsus
" ?i sus?ine cursuri de alchimie practic?.
De?i de multe ori nu au fost incununate cu succes, eforturile alchimi?tilor au condus la numeroase descoperiri ?tiin?ifice de care beneficiem ?i ast?zi.
Simboluri alchimiste pe o carte din sec. al XVII-lea
Fiind un demers multidisciplinar, ce implica o adanc?
abstractizare
, dar ?i plin de mistere, alchimia face apel la o sumedenie de simboluri. Simbolurile erau utilizate ?i pentru a permite o comunicare intre alchimi?ti.
Grupuri de simboluri:
- Tria prima
:
- Cele patru elemente de baz?:
Alchimia nu este doar o form? primitiv? a chimiei moderne.
Marea Oper?
are ?i o puternic? valen?? mistic?.
Astfel, extragerea aurului, cel mai nobil metal, se efectua impotriva for?elor intunecate ?i haotice ale naturii ?i necesita st?panirea tendin?elor obscure ?i ira?ionale ale sufletului.
Opera alchimic? nu const? numai in opera?ii de laborator. Alchimistul trebuie s? aib? anumite virtu?i ?i calit??i: s? fie s?n?tos, r?bd?tor, modest, pur. El trebuie s? aib? mintea in consonan?? cu opera.
In
Dictionnaire hermetique
(1645), William Salmon define?te cuvantul "Filozofie" astfel: "Nume care se d? ?tiin?ei sau artei care ne inva?? s? facem piatra filozofal?". Alchimi?tii se considerau filozofi avand ca scop
Marea Oper?
- ob?inerea
pietrei filozofale
.
Faust creand
Homunculus
Gravur? de epoc?
Opere literare cu teme alchimiste:
?i
psihanali?tii
secolului al XX-lea au studiat simbolurile ?i temele alchimiste.
Carl Gustav Jung
a examinat simbolistica alchimist? ?i a considerat lucr?rile alchimi?tilor ca fiind o continu? c?utare spiritual? pentru in?elegerea Universului, dar ?i a propriei individualit??i, personalit??i interioare.
Lucr?ri:
- 1944
:
Psihologia ?i alchimia
- 1948
:
Beitrage zur Symbolic des Selbst
- 1956
:
Mysterium Conjunctionis
- C?lian, Florin George
(
).
Alkimia Operativa and Alkimia Speculativa. Some Modern Controversies on the Historiography of Alchemy
. Annual of Medieval Studies at CEU.
- Eliade, Mircea
(
).
The Forge and the Crucible
. Chicago: University of Chicago Press.
ISBN
9780226203904
.
- Eliade, Mircea
(
).
Forgerons et Alchimistes
. Ernest Flammarion.
- Eliade, Mircea
(
).
F?urari ?i alchimi?ti
. Humanitas.
ISBN
978-973-50-2004-0
.
- Gettgins, Fred -
Encyclopedia of the Occult
, London, Rider, 1986
- Greenberg, Arthur (
).
Chemical History Tour, Picturing Chemistry from Alchemy to Modern Molecular Science
. Wiley-Interscience.
ISBN
9780471354086
.
- Jung, Carl Gustav,
Psychologie und Alchemie
- Jung, Carl Gustav,
Beitrage zur Symbolik des Selbst
- Jung, Carl Gustav,
Studien uber alchemistische Vorstellungen
- Principe, Lawrence M.; Newman, William R. (
).
?Some Problems with the Historiography of Alchemy”
. In Newman, William R.;
Grafton, Anthony
.
Secrets of Nature, Astrology and Alchemy in Modern Europe
.
MIT Press
. pp. 385?432.
ISBN
978-0-262-14075-1
.
- Rabega, M. ; Rabega, C. -
Chimia in slujba omului
, Editura Ion Creang?, Bucure?ti
- Titus Burckhardt,
Alchimia
, Editura Humanitas, 1998 (versiunea francez? ap?rut? la Arche, Milan, 1974)
Commons