Regatul Italiei
(in
limba latin?
:
Regnum Italiæ
sau
Regnum Italicum
) a fost o entitate politic? aflat? sub controlul
dinastiei Carolingiene
din statul
francilor
, dup? pr?bu?irea
Regatului longobard
in
774
, dup?
asediul Paviei
. Forma?iunea statal? a fost in cele din urm? incorporat?
Sfantului Imperiu Roman
in
962
.
Regatul
constituit de c?tre
longobarzi
s-a dovedit a fi mai stabil decat cel al
ostrogo?ilor
, predecesorul s?u in
Italia
, ins? in
774
, sub pretextul ap?r?rii
papalit??ii
,
francii
condu?i de
Carol cel Mare
au cucerit regatul longobard. Francii au men?inut teritoriul italo-longobard separat de al lor propriu, ins? acesta a participat la toate separ?rile, diviz?rile, r?zboaiele civile ?i crizele de succesiune din
Imperiul Carolingian
, din care a f?cut parte, pan? cand, din
secolul al IX-lea
, Regatul Italiei a fost un stat independent, de?i extrem de descentralizat.
In anul
951
tronul Italiei a fost revendicat de regele
Otto I cel Mare
al
Imperiului Romano-German
. Uniunea personal? a celor dou? tronuri ?i incoronarea lui Otto ca imp?rat in
Bazilica Sfantul Petru din Roma
din
962
a format baza
Sfantului Imperiu Roman
. Guvern?mantul central din Italia a disp?rut rapid in secolele urm?toare, ins? ideea de regat al Italiei a continuat. Pan? in timpul
Rena?terii
, nu mai era decat o fic?iune, ins? a durat
in titulo
pan? la disolu?ia Imperiului in
1806
, atunci cand
Napoleon Bonaparte
a intemeiat propriul s?u regat al Italiei, f?r? vreo leg?tur? cu cel din evul mediu.
Coroana de fier a regilor longobarzi
, ast?zi p?strat? la catedrala din
Monza
Dup? infrangerea ?i uciderea in lupt? a regelui ostrogot
Totila
, generalul
bizantin
Narses
a cucerit
Roma
?i a inceput s? asedieze
Cumae
.
Teia
, noul rege al
ostrogo?ilor
, a adunat resturile armatei ostrogote ?i a pornit in mar? pentru a salva ora?ul, ins? in octombrie
552
Narses l-a atras intr-o ambuscad? la
Mons Lactarius
(in prezent
Monti Lattari
) in
Campania
, in apropiere de
Vezuviu
?i
Nuceria Alfaterna
. B?t?lia a durat dou? zile ?i Teia a c?zut in lupt?. Puterea ostrogot? in Italia era eliminat?, ins? Narses a permis pu?inilor supravie?uitori s? se intoarc? la casele lor, ca supu?i ai
Imperiului Bizantin
. Absen?a oric?rei autorit??ii reale in Italia a condus la o invazie a
francilor
, ins? ace?tia au fost la randul lor infran?i de c?tre bizantini, drept pentru care
Peninsula Italic?
a fost reintegrat? imperiului.
Regii
longobarzilor
conduceau pe atunci acest trib germanic. Dup?
568
ei au p?truns in Italia, inst?panindu-se acolo ?i eliminand o mare parte din punctele de?inute de bizantini. Regii longobarzi s-au autointitulat uneori regi ai Italiei (
rex totius Italiæ
). Dup? c?derea
Regatului longobard
in
774
(ca urmare a
asediului Paviei
), teritoriul a trecut sub domina?ia
francilor
condu?i de
Carol cel Mare
.
Coroana de fier a regilor longobarzi
(
Corona Ferrea
) a fost utilizat? pentru incoronarea regilor longobarzi, dar ?i de c?tre urma?ii acestora ca regi ai Italiei, vreme de secole.
Sursele primare pentru regii longobarzi anterior cuceririi france sunt anonima
Origo Gentis Langobardorum
din
secolul al VII-lea
?i
Historia Langobardorum
a cronicarului
Paul Diaconul
din
secolul al VIII-lea
. Primii regi (a?a-numi?ii pre-Lethingi) enumera?i in
Origo
sunt aproape sigur legendari.
Controlul regilor longobarzi asupra celor dou? regiuni majore ale regatului ?
Langobardia Major
situat? in nordul Italiei (la randul s?u imp?r?it? in
Neustria
,
Austria longobard?
?i
Tuskia
) ?i
Langobardia Minor
din centrul ?i sudul Peninsulei Italice ? nu a fost constant? de-a lungul celor dou? secole de existen??. O faz? ini?ial? de puternic? autonomie acordat? mul?ilor duci care il constituiau s-a preschimbat in timp intr-o tot mai mare autoritate regal?, chiar dac? dorin?a ducilor de autonomie s-a men?inut.
Moartea imp?ratului
Lothar I
din
855
a f?cut ca st?panirea sa din
Francia de Mijloc
s? fie imp?r?it? intre cei trei fii ai s?i. Cel mai varstnic dintre ei,
Ludovic al II-lea
, a mo?tenit teritoriile carolingiene din Italia, care pentru prima dat? (cu excep?ia scurtei st?paniri a fiului lui Carol cel Mare,
Pepin
din primul deceniu al
secolului al IX-lea
), erau guvernate ca o unitate distinct?. Regatul includea toat? Italia, ajungand in sud pan? la
Roma
?i
Spoleto
, restul peninsulei de la sud de acestea aflandu-se sub autoritatea
Principatului de Benevento
sau a
Bizan?ului
.
Dup? moartea lui Ludovic al II-lea, in lipsa mo?tenitorilor direc?i ai acestuia au urmat cateva decenii de confuzie.
Coroana imperial?
a fost ini?ial disputat? intre conduc?torii carolingieni din
Francia Occidental?
(viitoarea
Fran??
) ?i
Francia R?s?ritean?
(care va deveni
Germania
), cu primul rege occidental (
Carol cel Ple?uv
) ?i apoi r?s?ritean (
Carol cel Gras
) devenind primii doi imp?ra?i. Ca urmare a depunerii celui din urm?, nobilii locali ? ducii
Guy al III-lea
de
Spoleto
?i
Berengar I
de
Friuli
? ?i-au disputat coroana imperial?, in vreme ce interven?ia extern? nu a incetat. Este vorba de
Arnulf de Carintia
din Francia de est
Ludovic al III-lea "cel Orb"
, regele din
Provence
, care au revendicat pe rand tronul Imperiului. De asemenea, Regatul Italiei era amenin?at de raidurile efectuate de
sarazinii
din
Sicilia
?i din
Africa de nord
, astfel incat autoritatea central? era redus? la minimum.
In
secolul al X-lea
situa?ia nu s-a imbun?t??it, dat fiind c? diferi?i nobili locali sau din
Burgundia
continuau disputele asupra coroanei Italiei. Ordinea avea s? fie impus? doar din exterior, atunci cand regele german
Otto I "cel Mare"
a invadat Italia in
962
?i a preluat pentru sine atat tronul imperial, cat ?i pe cel regal al Italiei.
Dup? 962, regii de Italia erau mereu ?i
regi ai Germaniei
, iar Italia a devenit astfel parte constitutiv? a
Sfantului Imperiu Roman
, al?turi de Germania ?i, dup?
1032
, cu
Burgundia
. Totodat?, se impune tradi?ia ca regii germani s? fie incorona?i de c?tre arhiepiscopul de
Milano
cu
Coroana de fier a regilor longobarzi
in
Pavia
, ca un preludiu al vizitei intreprinse la
Roma
pentru a fi incorona?i ca imp?ra?i de c?tre
pap?
.
In general, faptul c? monarhul era de obicei absent, petrecandu-?i cel mai mult timp in Germania a l?sat Regatul de Italia lipsit de o autoritate central?. De asemenea, se inregistreaz? o lips? a unor puternici magna?i locali, singura excep?ie notabil? fiind cea a
M?rcii Toscanei
, care se afla in posesia unor extinse teritorii in
Toscana
,
Lombardia
?i the
Emilia-Romagna
, dar care s-a stins din cauza lipsei de mo?tenitori direc?i a
Matildei de Canossa
in
1115
. Aceasta a condus la un vid de putere care a fost in mod progresiv acoperit de c?tre
papalitate
?i tot mai bogatele ora?e, care treptat vor ajunge s? domine teritoriile inconjur?toare.
Puterea crescand? a ora?elor a fost demonstrat? prima dat? in timpul domniei imp?ratului
Frederic I "Barbarossa"
din dinastia
Hohenstaufen
(
1152
?
1190
), a c?rui incercare de restaurare a autorit??ii imperiale in Peninsula Italic? a condus la o serie de confrunt?ri cu
Liga Lombard?
, o coali?ie a ora?elor nord-italiene, care au ob?inut in cele din urm? a ob?inut o victorie decisiv? in
b?t?lia de la Legnano
din
1176
asupra imperialilor, silindu-l pe Frederic s? recunoasc? autonomia ora?elor italiene.
Fiul lui "Barbarossa",
Henric al VI-lea
a reu?it s? extind? autoritatea
Hohenstaufenilor
in Italia prin cucerirea
Regatului normand al Siciliei
, care includea insula Sicilia ?i intreg
sudul Italiei
. Fiul lui Henric,
Frederic al II-lea de Hohenstaufen
? primul imp?rat de dup?
secolul al X-lea
care ?i-a avut ca baz? Italia ? a incercat s? reia ac?iunea tat?lui s?u de restaurare a autorit??ii imperiale in Regatul Italiei de nord, ceea ce a condus la puternic? opozi?ie nu numai din partea restauratei Ligi Lombarde, dar ?i din cea a
papalit??ii
,
suveranii pontifi
fiind tot mai hot?ra?i in a-?i ap?ra ?i extinde teritoriile din
Italia central?
(teoretic, parte a Imperiului), opunandu-se ambi?iilor universale ale imp?ra?ilor Hohenstaufeni.
Eforturile lui Frederic al II-lea de a aduce intreaga Italie sub controlul s?u s-au dovedit la fel de inutile ca ?i ale bunicului s?u, iar moartea sa in
1250
a marcat sfar?itul efectiv al Regatului Italiei ca unitate politic?. Au continuat conflictele dintre sus?in?torii Imperiului (
ghibelini
) ?i cei ai Papalit??ii (
guelfi
) in toate ora?ele din Italia, ins? aceste dispute aveau tot mai pu?in? leg?tur? cu originile celor dou? tabere.
Cu toate acestea, ideea de Regat al Italiei nu era cu totul lipsit? de sens. Imp?ra?ii care s-au succedat in
secolele al XIV-lea
?i
al XV-lea
reveneau la
Roma
pentru a fi incorona?i ?i niciunul dintre ei nu a uitat revendic?rile teoretice de dominare din pozi?ia de regi ai Italiei. Nu erau uitate nici preten?iile imp?ra?ilor de st?panire universal? in Italia ins??i, unde scriitori ca
Dante Alighieri
sau
Marsilius de Padova
i?i exprimau ata?amentul atat fa?? de monarhia universal?, cat ?i fa?? de preten?iile imp?ra?ilor din vremurile lor, precum
Henric al VII-lea
, respectiv
Ludovic al IV-lea
.
Cu toate acestea, preten?iile imperiale de st?panire asupra Italiei s-au manifestat in acordarea de titluri c?tre diver?i potenta?i locali care incepeau s? i?i stabileasc? controlul asupra fostelor ora?e republicane. Cel mai notabil caz este cel al imp?ra?ilor care acordau drepturi ?i titluri
seniorilor de Milano
din familia
Visconti
, precum regele
Wenceslaus
care l-a numit duce de Milano pe
Gian Galeazzo Visconti
in
1395
. Alte familii care au primit favoruri de la imp?ra?i erau
Gonzaga
din
Mantova
sau
Este
din
Ferrara
?i
Modena
.
La inceputul perioadei moderne, Regatul de Italia inc? exista, dar fiind mai degrab? o umbr? a trecutului. Teritoriul s?u fusese deja semnificativ limitat ca urmare a cuceririlor operate incepand din
secolul al XV-lea
de
Republica Vene?ia
, care se considera independent? fa?? de Imperiu, in "
Terraferma
" smulseser? de sub jurisdic?ia imperial? cea mai mare parte din nord-estul Italiei, ca ?i a preten?iilor
papalit??ii
de suveranitate deplin? in
Italia central?
. Cu toate acestea, imp?ratul
Carol al V-lea
(
1520
-
1556
), mai degrab? din perspectiva mo?tenirilor sale din
Spania
?i
Regatul Neapolelui
decit din cea de imp?rat romano-german, a putut s? i?i stabileasc? domina?ia asupra Italiei intr-o m?sur? mai mare decat oricare alt imp?rat de dup?
Frederic al II-lea de Hohenstaufen
. El i-a alungat pe
francezi
din
Milano
, a preintampinat o incercare a principilor italieni ca, avand sprijinul Fran?ei, s? i?i reafirme independen?a in cadrul
Ligii de la Cognac
, s?
prade Roma
in
1527
?i s? il supun? pe
papa Clement al VII-lea
, s? cucereasc?
Floren?a
reinstaland la putere
familia Medici
ca
duci ai Floren?ei
(iar ulterior, ca
mari duci ai Toscanei
) ?i, dup? stingerea familiei ducale
Sforza
din
Milano
, s? ridice preten?ii asupra Milanului, considerat ca fief imperial, ?i s? il instaureze ca duce pe fiul s?u,
Filip
.
Totu?i, aceast? nou? domina?ie imperial? nu s-a men?inut in numele Imperiului, unde Carol Quintul a fost succedat de c?tre fratele s?u,
Ferdinand I
, ci mai degrab? in cel al fiului lui Carol, devenit
rege al Spaniei
.
Preten?iile imperiale au continuat ins?, chiar dac? la o scar? mult redus?, ele manifestandu-se la inceputul
secolului al XVII-lea
, cand
Ducatul de Mantova
a r?mas vacant (
1627
). Atunci, imp?ratul
Ferdinand al II-lea
a f?cut uz de drepturile sale de st?pan feudal pentru a respinge candidatura mo?tenitorului proclamat,
ducele de Nevers
. Rezultatul l-a constituit
R?zboiul de succesiune a Mantovei
, parte a mult mai extinsului
R?zboi de 30 de ani
. De asemenea, la inceputul
secolului al XVIII-lea
, in timpul
R?zboiului de succesiune la tronul Spaniei
, preten?iile imperiale de suzeranitate au fost folosite din nou pentru a fi asediat?
Mantova
in
1708
, care a fost ad?ugat? de c?tre
Habsburgii
austrieci
la nou cuceritul
Ducat de Milano
.
In fapt, acesta a fost ultimul fapt notabil de uzitare a puterii imperiale asupra unui teritoriu din Italia. Austriecii ?i-au p?strat in continuare controlul in
Milano
?i
Mantova
, iar cu intermiten?e asupra altor teritorii (
Toscana
, dup?
1737
), ins? recurgerea la st?panirea feudal? a devenit practic lipsit? de con?inut. Preten?iile imperiale asupra Italiei au r?mas doar in titlul secundar al arhiepiscopului-elector de
Koln
, care continua s? se intituleze "arhicancelar de Italia". In timpul
R?zboaielor impotriva Fran?ei Republicane
?i al celor
napoleoniene
, austriecii au fost alunga?i din Italia de c?tre
Napoleon I
, care a instituit mai intai republici pe cuprinsul intregii Italii de nord, ?i recunoa?terile imperialilor din perioada
1799
?
1803
eliminau preten?iile acestora asupra Italiei, chiar ?i arhiepiscopul de Koln pierzandu-?i revendic?rile, principii ecleziastici fiind seculariza?i. In
1805
, pe cand Imperiul inc? mai exista, Napoleon I, devenit imp?rat al Fran?ei, a pretins coroana Italiei pentru sine, punandu-?i deasupra capului
Coroana de fier a Italiei
, la
Milano
in data de
26 mai
1805
.
Sfantul Imperiu Roman
insu?i a fost abolit un an mai tarziu, punand cap?t ?i existen?ei teoretice a Regatului Italiei.