Un
mottociclu
, chjamatu dinu da u so sminutivu ≪ motto ≫, he un ciclu a duie rote mossu da un mutore. U pilota cavalca a sella, e mani tenenu u guidone e i pedi so nant’a l’appoghja pedi. Un passageru si po mette a
cavallu
daretu a u pilota. Una persona chi cunduce stu tippu di
veiculu
he chjamatu mottociclista.
Si po ancu aghjusta a cantu un genneru di cascione e tandu u veiculu diventa un ≪
side-car
≫. He aiutatu da una
rota
in piu, per permette u
trasportu
d’un altru passageru (dui passageri a u massimu).
Storicu di a parolla ≪ mottociclu ≫
[
mudifica
|
edita a fonte
]
A parolla vene da u
francese
≪ motocyclette ≫ ; Chi he un nome propiu, accertatu in lu
1897
da i fratelli Eugene e Michel Werner, fabricanti stallati a Levallois-Perret. Diventara dopu un nome genericu.
Quandu chi ≪ motocyclette ≫ era solu u nome d’un mudellu creatu e fabricatu da i fratelli Werner, pare ch’ellu sia u prefettu di
Parigi
chi, - truvendu stu nome propiu adattu - ebbi decisu ch’ellu rapresenteria, oramai, l’inseme di i veiculi a duie
rote
motorizati.
Di modu ufficiale, a motto he stata inventata da Louis-Guillaume Perreaux cu u primu brivettu depusitatu in lu 1868 po mudificatu in lu 1885. Sta prima motto funziona tandu cu u vapore. Infatti, era solu un prottotippu e un ha mai viaghjatu da per ella ; Quella era fissata a un assu verticale e girava in tondu, u so sciuffore, ellu, era troppu affaccendatu a fa funziuna u mutore.
A i so principii, a motto he pocu sicura. A spessu oblicheghja unepoche d’intervenzione mecaniche. Di piu, e strade so in gattivu statu e e parascosse un esistenu ancu (cacciatu e molle di a sella). Ma, a pocu a pocu, l’usu di a motto si sparghje, cummencia a esse un atrazzu di travagliu per a prufessione liberale. A prima guerra mundiale ha favurizatu u so usu a finalita militare. E bissiclette so rimpiazzate da i ciclomutori e da i mottocicli chi so piu comudi e menu cari che e vitture.
I piu cumuni
:
Spurtiva :
Mudellu esciutu da quelli utilizati in e cumpetizione di vitezza ; he piu chjuca e piu
legera ch’una motto di strada, he dunque capace d’accelera e d’ aghjunghje vitezze alte.
Stradale :
Cuncipita per i tragetti longhi per e strade, stu generu di motto favurizeghja un
certu benista per cunduce.
Roadster :
Un roadster si traduce da l’assenza di un rivistimentu aerodinamicu. Puru s’ella he fatta per un usu citatidinu, sta motto po dinu esse pratica nant’a e strade. Ma l’assenza di stu rivistimentu sottumette u cunduttore a a pressione di u ventu.
Custom :
sta motto he caratterizata da l’assenza tutale di u rivistimentu aerodinamicu ammentatu sopra, ma soprattuttu da una pusizione di cundutta specifica : cu i pedi in davanti. Ripruduce u stile americanu chi va di l’annate 30 sin’a u principiu di l’anni 60, cum’e quelle prudutte da Harley-Davidson, Indian, Excelsior e Henderson.
Trail :
so motto capace di viaghja sia per e strada sia per e piste. A moda he venuta a a fine di l’annate 70 ; cu a Yamaha XT 500 e e prime grande cumpetizione nant’a u terrenu africanu.
Scooter :
A sfarenza tra un scooter e una motto si face a tre livelli : u diametru di e rote (a spessu piu chjuche), a pusizione di cundutta(u pilota piazza e so anche davanti a ellu senzu ave bisognu di mettesi a cavallu) e una scatula di e vitezze automatica. U fattu ch’elli sianu piu manighjitoghji e faciule a cunduce li porghjenu una certa pupularita in e cita maio.