U
29 di nuvembri
he u 333esimu ghjornu (u 334esimu ghjornu s'e l'annata he
bisesta
) di u calendariu gregorianu.
Santu
Saturninu
.
Saturninu
serebbi un Grecu mandatu in Spagna e in Gallia da u papa Fabianu (240-253). Ha evangelizatu u Linguadocca e ghje diventatu vescu di Tolosa, in l'attuale dipartimentu di a Haute-Garonne, duv'ellu he mortu versu l'annu 250.
A legenda conta chi, duv'ellu ghjunghjia, u demoniu un avia piu che disfatte. A' u Capitoliu di Tolosa, i dii pagani si eranu ammutuliti. Allora, i so preti si so aduniti per circa a ragione di issu fattu novu. A cunclusione fu chi a ghjunta di Saturninu ne era a causa.
Ghjustapuntu, Saturninu passava davanti a u Capitoliu. A folla u t'inguanta per ubligallu a participa a i sacrifizii. Saturninu ricusa e, in issu mentre, l'iduli cascani in terra a pezzi. Tandu, l'appendenu a a coda di un toru chi ghjera custi per esse sacrificatu. Danu a voce a u toru chi parte e di Saturninu ne face u striscinu.
Quessa he a legenda, ma u fattu si sta chi, da almenu l'annu 1000, Saturninu he un santu assai pupulare in u meziornu di a Francia duve piu di vinti dipartimenti anu paesi chi portanu u so nome.
Etimolugia: da "Saturnu", u diu paganu di e seminere, di a divizia, di a ghjustizia e di a liberta.
Paesi e cita: Tolosa, Pamplona, Navarra.
[1]