U
18 nuvembri
he u 322esimu ghjornu (u 323esimu ghjornu s'e l'annata he bisesta) di u calendariu gregorianu.
Santu
Odone
. Santu
Fredianu
.
Odone
he natu l'annu 879 in Turone (l'attuale cita di Tours, in l'Indre-et-Loire). Si he fattu frate a un'epica chi u cleru era in manu a u diavule. Dopu a a nascita di Odone, ci fu, in un seculu, 32 papa. Subitu eletti, eranu in periculu. Tenianu un annu, dui, tre, e po, un bellu ghjornu, una disgrazia i mandava in l'altru mondu.
Odone era figliolu di un signoru di a Turena. Da chjucu, u babbu l'avia cunsacratu a San Martinu. A' l'eta di 20 anni, era unu di i 150 canonichi prebendati chi curavanu a tomba di u santu.
A' 30, si face frate. L'annu dopu si trova in Clubiaccu - oghje Cluny - a celebre abbazia benedittina chi venia di esse crata da u duca d'Acquitania e rifurmata da San Bernone.
Dicesette anni dopu, Odone succede a Bernone e da, a l'abbazia, una urganizazione tale chi, per dui seculi, avera una grande auturita, micca solu in l'affari di a Chjesa, ma dinu in a pulitica di i Stati eurupei.
Odone era un urganizatore di prima trinca, fermu, severu e, attempu, un omu alegru. Durante a recreazio, passava u so tempu a cunta stucciuli e a fa ride i frati. E' po, tutta a so vita, ha scrittu puesie e musica.
A' l'eta di 63 anni, si truvava in Roma pe a quarta volta, quand'ellu si rese contu chi avia piu pocu a campa. Si spiccio di parte e, ghjuntu nantu a a tomba di San Martinu, si morse. Era u 18 nuvembre di l'annu 942.
Fredianu
era un frate irlandese di u seculu sestu, forse figliolu di re, venutu in Roma, una prima volta in pelegrinaggiu, una seconda per studia. Tandu, un turno piu in u so paese. Si stabili accantu a Lucca, aldifora di l'accintu rumanu e, cu i so discepuli fece una chjesa dedicata a San Vincensiu, una chjesa chi, oghje, porta u so nome. L'annu 560 fu fattu vescu di Lucca. Dece anni dopu, a regione fu invasa da i Lombardi. Ellu, un ebbe altra premura che di cunverteli.
Un annu chi u fiume chjamatu Serchio sburdava e minacciava a cita, Fredianu li fece cambia di lettu cu un semplice colpu di vanga. Quessa he a legenda, ma a verita deve esse chi, grazia a i studii fatti in Roma, fece fa travagli facili per una deviazione chi dete l'acqua, e dunque a prusperita, a a campagna di Lucca.
Fredianu he mortu in Lucca u 18 marzu di l'annu 588. A festa he celebrata u 18 nuvermbre, anniversariu di a traslazione di e so reliquie a u seculu VIII.
[1]