U
14 di novembre
(oppuru
nuvembre
o
nuvembri
) he u 318esimu
ghjornu
(u 319esimu s'e l'annata he
bisestile
) di u calendariu gregorianu.
1946
:
Premiu Nobel
pe a
Litteratura
per
Hermann Hesse
-
1967
:
Jean-Luc Battini
, attore, profumiere, fotografu francesu.
-
1716
:
Gottfried Wilhelm von Leibniz
, sapiente tedescu
Santa
Amanza
. Santu
Stefanu
di Fiumorbu.
Amanza
he una Corsa marturiata a l'epica di Santa Divota e Santa Laurina. Altru un si sa.
U golfu di "Santa Manza", in fondu di a costa orientale di a Corsica, porta u nome di una cappella Sant'Amanza chi ghjera a un chilometru da u mare. In Petrusella, a 25 km d'Aiacciu, ci he un paisolu chi si chjama "Santa Manza" per via dinu di una chjesa dedicata a a santa. In Corsica ci era altre chjese cu listessu titulu, in Santu Petru di Tenda, in Ocana, in Appricciani, e una tramezu a Montemaio e Lunghignanu.
Etimolugia: forse da u lat. "amandus" ( a tene caru).
Nomi: Amance, Amand, Amandine, Amanza, Manda, Mandy, Manza.
Stefanu
era un Corsu di i Prunelli di Fiumorbu. Frate di San Francescu, he statu marturiatu in Terra Santa, in u 1391, cu tre cumpagni: Niculaiu di Slavonia, Deudatu di Rodez e Petru di Narbona. Una lettera mandata a i Catalani di Damascu, conta chi i quattru omi so stati ottu anni in paese musulmanu nanzu di more pe a so fede. Certi frati, piu struiti o piu sperimentati che elli, l'avianu fattu un scrittu chi vantava a religione catolica e attaccava quella di Magumettu. Elli, issu scrittu, so andati a leghjelu davanti a u ghjudice di u lucale. Minacciati di esse tombi, anu ricusatu di rinnega cio ch'elli avianu lettu. Dissenu: "Cio che no avimu lettu he ghjustu, santu e catolicu. Simu pronti a subi tutti i strazi e pronti a more".
Marturiati durante tre ghjorni, un cediinu. Anzi, si ridianu di quelli chi i facianu soffre. Allora, l'anu dati a a folla chi l'ha messi in pezzi, chi ha lampatu i so membri in una brustasgia e spernucciatu e so osse.
In u 1889, Roma ha accettatu u cultu di u Slavoniu Niculaiu e, in u 1898, l'ha stesu a l'Ordine franciscanu. Di l'altri un si ne parlo. Un decretu di canunizazione ha riparatu issa mancanza e assuciatu i quattru cumpagni.
Etimolugia: da u gr. "stephanos" (curona).
Casate: Stefani, Stefanacci, Stefanaggi, Stefanini, Stephani, Stephanopoli.
Nomi: Esteban, Esteffe, Estevan, Esteve, Estienne, Etienne, Etiennette, Staffan, Staines, Steaphan, Steeje, Stefa, Stefaans, Stefan Stefana, Stefani, Stefano, Stefanu, Steffel, Steffert, Steffie, Stepan, Stepanida, Stepha, Stephan, Stephana, Stephane, Stephania, Stephanie, Stephanson, Stephanus, Stephen, Stevana, Steve, Steven, Stevena, Stevenje, Stevenson, Stevie, Stiobban.
Prutezzione: Stefanu he u santu patrone di i funditori, cavapetre e scarpellini.
[1]