Republica Rus?
este numele statului ce a administrat teritoriul Imperiului Rus de-a lungul anului
1917
. Republica a fost proclamat? oficial prin hot?rarea
Guvernului Provizoriu
de la
,
[1]
care aborda problema sistemului politic al ??rii, motiv pentru care fusese aleas?
Adunarea Constituant?
. Cu toate acestea, intreaga perioad? incepand cu abdicarea ?arului Nicolae este considerat? a fi perioada Republicii Ruse.
Adunarea Constituant? pan-rus?
a confirmat numele de ?Republica Rus?” din legea p?mantului, dup? care proclama Rusia republic? federal? democratic?
[2]
(cu pu?in timp inainte Comitetul Executiv Bol?evic proclamase Rusia Sovietic? Federal?.
[3]
Sintagma ?Republica Rus?” se g?se?te in
Constitu?ia din 1918,
de dou? ori (articolul 10 ?i articolul 20), o singur? dat? ?Republica Sovietic? Rus?” (articolul 2), iar in celelalte cazuri Rusia era in acest document denumit? ?Republica Sovietic? Federal? Socialist? Rus?”.
Conducerea Republicii Ruse consta din organe provizorii ale puterii de stat.
Guvernul Provizoriu
era format dintr-o serie de comisii, in care erau elaborate proiectele pentru viitorul aparat de stat al Rusiei, inclusiv noua constitu?ie. Practic, se p?strau toate institu?iile Imperiului Rus, in special
Senatul Dirigent
, dizolvat mai tarziu de c?tre bol?evici prin
Decretul asupra instan?elor nr. 1
?(
d
)
.
Din ianuarie 1917, Petrogradul a cunoscut un val de greve ?i mi?c?ri politice, la 9 ianuarie (200 de mii de grevi?ti), 14/
27 februarie
, 17 februarie/
2 martie
. Acesta a fost inceputul tranzi?iei de la intrunirile muncitore?ti din fabrici la mitinguri masive de strad? ?i lupt? politic? deschis?.
La 23 februarie/8 martie, la
Petrograd
au inceput mitinguri ?i greve in care se scanda ?Jos r?zboiul!”, ?Jos dictatura!”, ?Paine!”, ?i in curand au degenerat in revolte de mas?. Greva a 90 de mii de muncitori ?i mitingurile politice au inceput s? se transforme intr-o demonstra?ie general? politic? impotriva autorit??ii monarhului rus.
In perioada 24-25 februarie, a inceput greva general? care a cuprins 240 de mii de muncitori. Petrogradul a fost declarat in stare de asediu, prin decretul ?arului Nicolae, iar lucr?rile
dumei
au fost oprite. Armata a p?truns in ora?, dar solda?ii au inceput s? refuze s? trag? in muncitori.
La 26 februarie/11 martie 1917, coloanele de demonstran?i au ajuns in centrul ora?ului. Au avut loc mai multe ciocniri cu poli?ia, ?i spre sear?, for?ele de ordine au inl?turat demonstran?ii din centrul ora?ului.
La 27 februarie/12 martie, greva general? s-a transformat intr-o revolt? armat?, numai din depozitele de artilerie din Petrograd muncitorii luand 40 de mii de pu?ti ?i 30 de mii de revolvere. In diminea?a zilei de 27 februarie, a inceput revolta batalionului
Volinski
?(
d
)
cu 600 de persoane. Comandantul a fost ucis. Revoltei acestui batalion s-au al?turat ?i cel
lituanian
?(
d
)
?i regimentul
Schimbarea la Fa??
?(
d
)
.
Greva general? s-a transformat intr-o revolt? armat?, solda?ii au trecut in mas? de partea rebelilor ?i s-a ajuns la 66.700 de solda?i rebeli, care au ocupat cele mai importante pozi?ii din ora?, inclusiv cl?dirile guvernamentale, arestand membrii guvernului. (In diminea?a de 27 februarie, de solda?ii rebeli erau 10 mii, in timpul zilei ? 26 de mii ?i seara ? 66 de mii, a doua zi ? 127 de mii, la 1 martie ? 170 de mii, adic?
toat? garnizoana
Petrograd.) Duma s-a v?zut obligat? s? aleag? dac? ader? la revolt? ?i incearc? s? o calmeze, sau dispare impreun? cu ?arismul. S-a infiin?at Comitetul Provizoriu al dumei de Stat , prezidat de
octombristul
?(
d
)
M. Rodzeanko
?(
d
)
in noaptea de 28 februarie, care a anun?at c? ia ini?iativa de constituire a unui nou guvern.
Concomitent, in
Palatul Taurida
, s-a infiin?at Sovietul de la Petrograd condus de.
N.S. Ciheidze
?(
d
)
?i A. F. Kerenski.
La 2/15 martie,
Nicolae al II-lea
a abdicat pentru sine ?i pentru fiul s?u, in favoarea lui
Mihail Alexandrovici
, dar Mihail nu a indr?znit s? ia puterea, deoarece nu dispunea de nicio for?? real? ?i a transmis toat? puterea
Guvernului Provizoriu,
pan? la convocarea
Adun?rii Constituante
, care trebuia s? decid? cu privire la forma de guvernare. Amanarea a dus la punerea in discu?ie a formei de guvernare, Adunarea Constituant? avand ?i op?iunea revenirii la monarhie.
[4]
Comitetul Provizoriu al Dumei de Stat a format
guvernul provizoriu
condus de prin?ul
Lvov
, care a fost inlocuit de
socialistul
Kerenski. Guvernul provizoriu a anun?at alegeri pentru
Adunarea Constituant?
.
Anterior, fusese ales ?i
Sovietul deputa?ilor ?i solda?ilor din Petrograd
. La 1/14 martie ? sovietul de la Petrograd a emis
Ordinul nr. 1
?(
d
)
: ?pentru democratizarea armatei”. Prin acest ordin, Sovietul i?i trecea garnizoana de la Petrograd in subordinea sa ?i priva Comitetul Dumei de posibilitatea de a folosi armata in avantajul s?u. ?ara avea
dou? guverne
.
In primele s?pt?mani ale revolu?iei din februarie, au fost lichidate comitetele de cenzur? a presei ?i de control al poli?iei ?i jandarmilor. S-au abolit func?iile de conducere ?i institu?iile au fost inlocuite de comisarii Guvernului Provizoriu.
Provinciile vestice ale Republicii Ruse
La 3/16 martie, noul ministru al justi?iei Kerenski a avut o intrevedere cu membrii Sovietului de la Petrograd, c?rora le-a prezentat programul de activitate al ministerului pentru viitorul apropiat: revizuirea legisla?iei penale, civile, judec?tore?ti ?i administrative. A fost declarat? ?deplin? egalitate in drepturi a popula?iei
evreie?ti
”, iar femeile au primit drepturi politice. In continuare a fost stabilit? comisia special? de anchet? pentru a investiga ?i a judecat fo?ti ofi?eri ?i civili. In urma activit??ii comisiei, in special, a fost condamnat de Senat la munc? silnic? pe via?? generalul
V. Suhomlinov
?(
d
)
, fostul ministru de r?zboi, g?sit vinovat de nepreg?tirea armatei ruse pentru r?zboi. Cei mai mul?i dintre inculpa?ii din cadrul anchetei au fost elibera?i din lips? de probe.
C?r?ile po?tale ale artistului
V. Taburin
?Copiii politici”. Anul 1917.
La 2/
15 martie
1917
Kerenski a emis decretul prescriptive procurorilor ?ar? eliberarea tuturor de?inu?ilor politici (?i a le transmite felicit?ri in numele noului guvern).
La 6/19 martie, in Rusia a fost declarat? amnistia de?inu?ilor politici. Cu toate acestea, au cerut eliberarea ?i condamna?i pentru infrac?iuni de drept comun (o parte au fost elibera?i f?r? ordin de la Petrograd), ?i in ?ar? a izbucnit un nou val de revolte. In cele din urm?,
la 17/30 martie,
guvernul provizoriu a emis un decret ?privind ameliorarea situa?iei persoanelor care au comis infrac?iuni de drept comun”. Conform lui, au fost eliberate imediat persoanele condamnate la termeni de incarcerare mici, condamn?rile la
munc? silnic?
au fost reduse la jum?tate, iar pedeapsa cu moartea comutat? la 15 ani de munc? silnic?. Din 104,7 mii de de?inu?i de la 1 martie 1917, a fost elibera?i de peste 88 de mii de oameni, din care de?inu?i politici erau doar 5,7 mii. Rezultatul a fost un val de criminalitate, c?reia
mili?ia
, infiin?at? in grab? in locul poli?iei profesioniste, nu a putut s?-i fac? fa??. Astfel, la
Moscova,
in prim?vara anului 1917, au fost inregistrate peste 20 de mii de infrac?iuni. In anul 1916, in aceea?i perioad?, nu fuseser? mai mult de 3,7 mii.
[5]
La 25 martie, guvernul provizoriu a emis legea monopolului painii. Potrivit lui, ?toat? cantitatea de paine, alimente ?i furaje din recolta din anul anterior, 1916 ?i recolta anului 1917, minus stocul necesar de hran? pentru proprietar, este la dispozi?ia statului pentru a fi vandut la pre?uri mici ?i se poate vinde doar prin intermediul statului”.
La
, guvernul provizoriu a inaintat alia?ilor Rusiei o not? semnat? de ministrul afacerilor externe
P. Miliukov
, in care se infirmau zvonurile c? Rusia ar fi inten?ionat s? incheie pace separat?. In not? se vorbea despre ?incercarea de a aduce r?zboiul mondial la un sfar?it decisiv”. La 20 aprilie, cand a fost publicat? aceast? not?, la
Palatul Mariinski
?(
d
)
, unde i?i avea sediul guvernul interimar, au venit mai multe unit??i militare cu pancarte ?Jos Miliukov!”, ?Miliukov demisia”.
In 20 ?i 21 aprilie au avut loc demonstra?ii ale sus?in?torilor guvernului provizoriu, cu lozinci ?Incredere in Miliukov”, ?tr?iasc? guvernul provizoriu”. La 21 aprilie a fost organizat? o demonstra?ie a solda?ilor cu lozinci ?Jos r?zboiul!”, ?Jos guvernul provizoriu”, ?Toat? puterea la Soviete!”. Manifestan?ii i-au atacat pe sus?in?torii guvernului, atacuri soldate cu morti ?i r?ni?i.
La
, a demisionat ministrul de r?zboi
A. Gucikov
?(
d
)
, iar la 2 mai, sub presiunea altor membri ai guvernului provizoriu, a demisionat ?i Miliukov. Prima criza guvernamental? a guvernului grovizoriu s-a incheiat cu formarea la 5 mai
1917
a unui guvern de coali?ie, cu participarea
Partidelor Socialist Revolu?ionar
?i
Men?evic
, in fruntea c?ruia era tot
Lvov
.
In luna mai 1917,
Rada Central?
ucrainean? a cerut guvernului provizoriu s? ofere Ucrainei o larg? autonomie ?i s? infiin?eze unit??i militare ucrainene. Guvernul a pierdut controlul asupra situa?iei in regiune. Comitetele executive ale consiliilor locale impuneau impozite arbitrare, ?i interziceau exportul anumitor produse din localit??ile lor. La 17 mai, Consiliul Muncitorilor ?i solda?ilor din
Kronstadt
au hot?rat s? inlocuiasc? to?i reprezentan?ii guvernului provizoriu din Kronstadt cu reprezentan?ii lor, iar cu restul de Rusia s? comunice prin Sovietul de la Petrograd.
In luna mai 1917, guvernul provizoriu a organizat Ministerul Alimenta?iei, care a fost condus de publicistul
A. V. Pe?ehonov
?(
d
)
din
pan? la
. El a c?utat s? pun? in aplicare monopolul painii. Dar incerc?rile de creare a unei eviden?e a surplusului nu a avut rezultate vizibile din cauza rezisten?ei (uneori ?i cu for?a) opus? de popula?ie.
In armat?, disciplina militar? s-a evaporat. Intregi unit??i renun?au la executarea ordinelor. Comandan?ii nedori?i erau schimba?i de subordona?i ?i da?i afar?. A inceput fraternizarea cu inamicul. Noul ministru de r?zboi A. F. Kerenski a vizitat unit??ile militare ?i le-a cerut solda?ilor s?-?i fac? datoria.
Ministrul de r?zboi Kerenski cu adjunc?ii s?i. De la stanga la dreapta: colonelul V. L. Baranovski, general-maiorul G. A.
Iakubovici
?(
d
)
,
B.V. Savinkov
?(
d
)
, A. F. Kerenski ?i colonelul
G.N. Tumanov
?(
d
)
.
La
s-a deschis primul congres al tuturor sovietelor deputa?ilor muncitorilor ?i solda?ilor. In pofida propunerilor
bol?evicilor
de a transfera puterea Sovietelor, Congresul a adoptat o rezolu?ie care sprijin? guvernul provizoriu ?i r?zboiul pan? la victorie.
La
, guvernul interimar a decis s? evacueze anarhi?tii care ocupau f?r? autoriza?ie re?edin?a de var? a fostului ministru ?arist de la Durnovo, la marginea Petrogradului. In aceast? vil? a fost stabilit sediul a mai multor cluburi muncitore?ti ?i institu?ii sindicatelor din zona Viborg. In replic?, la
au intrat in grev? 29 de fabrici din Petrograd. Comitetele Central ?i din Petrograd ale bol?evicilor au chemat la un miting la
muncitori ?i solda?i pentru ?inerea de discursuri. Congresul Sovietelor a interzis ins? aceast? demonstra?ie cu o zi inainte de a fi ?inut?.
La
, Congresul Sovietelor a adoptat decizia privind desf??urarea la
a unei demonstra?ii in sprijinul Guvernului Provizoriu. Cu toate acestea, la demonstra?ie, la care au participat aproximativ 500 de mii de persoane, sus?in?torii bol?evicilor au purtat lozinci ?Toat? puterea la Soviete!”, ?Jos 10 mini?tri-capitali?ti!”, ?Paine, pace, libertate!”. Aceste lozinci au dominat demonstra?iile de la Moscova,
Minsk
,
Ivanovo
,
Tver
,
Nijni Novgorod
,
Harkov
?i alte ora?e.
La 18 iunie, anarhi?tii din Durnovo au demonstrat la inchisoarea in care se aflau mai multe persoane arestate pentru activit??i antiguvernamentale. La cererea acestora, ?apte aresta?i au fost elibera?i ?i au mers la vila Durnovo. Ca r?spuns la aceasta, in diminea?a zilei de
, vila a fost capturat? de trupele guvernamentale ?i 60 de persoane au fost arestate. Printre cei aresta?i se num?rau marinarul kronstadtean
Jelezneakov
?(
d
)
?i din aceast? cauz?, ?republica” Kronstadt a cerut ministrului justi?iei eliberarea persoanelor arestate, amenin?and s? se mute de la Petrograd, cu arma in man?.
De la sfar?itul lunii aprilie 1917 era programat? o mare ofensiv? a armatei ruse. Procesul de descompunere al armatei a f?cut imposibil? inceperea opera?iunilor la data stabilit?. Aceasta a fost amanat? pentru sfar?itul lunii iunie. Dup? intalnirea cu comandan?ii de pe fronturi , comandantul suprem, generalul
M. V. Alekseev
?(
d
)
a semnat la
directiva nr. 2647 cu privire la preg?tirea ofensivei. La
, la insisten?a ministrului armatei ?i marinei, Kerenski, guvernul interimar l-a indep?rtat din func?ia de comandant suprem al armatei pe generalul Alekseev, inlocuindu-l cu generalul
Brusilov
.
Ofensiva
in direc?ia
Lemberg
din zonele
Złoczew
?i
Brze?any
a inceput
. Primele dou? zile au adus un succes tactic par?ial, dar apoi s-a oprit ofensiva. Trupele au inceput s? pun? ordinele in discu?ie ?i au refuzat s? continue ofensiva. In cele din urm?, in ciuda superiorit??ii semnificative din punct de vedere tehnologic ?i uman, ofensiva nu a reu?it ?i a fost intrerupt? la 20 iunie.
La 2 iulie, guvernul interimar, dup? negocieri cu Rada Central? ucrainean?, a luat hot?rarea de a numi ca organ suprem pentru controlul chestiunilor de frontier? in Ucraina, un organism special ? secretariatul, a c?rui componen?? urma s? fie definit? de guvern prin acordul cu Rada Central?. S-a promis ?i formarea unor unit??i militare exclusiv
ucrainene
. La aceast? solu?ie s-au opus categoric membrii guvernului Provizoriu din Partidul
Cade?ilor
? A. I.
?ingariov
?(
d
)
, D. I.
?ahovskoi
?(
d
)
, A. A.
Мануйлов
?(
d
)
?i V. A.
Stepanov
?(
d
)
. Ei au demisionat.
La 3 iulie, pe str?zile din Petrograd au ap?rut persoane inarmate cu mitraliere. Muncitorii de la mai multe fabrici au intrat in grev?. In seara acestei zile, la
Palatul Taurida
, unde se intrunea Sovietul de la Petrograd, a ajuns Regimentul 1 Mitraliere cu pancarte ?Jos mini?trii-capitali?ti!” ?i
deta?amente armate muncitore?ti din Garda Ro?ie
. Cinci mii de solda?i ?i muncitori au ajuns la
vila K?esinska
?(
d
)
, unde i?i aveau sediul Comitetul Central ?i cel din Petrograd al
partidului bol?evic
?(
d
)
.
Demonstra?ie in iulie 1917 la Petrograd
La 4 iulie, la Palatul Taurida continuau s? fie prezen?i solda?i ?i muncitori. Lor li s-au al?turat grupuri mari (de pan? la 10 mii de persoane), inarmate cu un deta?ament de bol?evici ?i marinari anarhi?ti sosi?i din Kronstadt. Aceasta nu a oprit mitingurile din fa?a vilei K?esinska, de la al c?rei balcon i?i ?ineau discursurile bol?evicii. In aceast? zi, in fa?a demonstran?ilor a vorbit ?i
V. I. Lenin
, urgent sosit in diminea?a zilei de 4 iulie, la Petrograd, din Finlanda, unde se refugiase.
[6]
A inceput ciocnirile armate cu trupele fidele Guvernului Provizoriu. Una dintre circumstan?ele care au perturbat starea de spirit a solda?ilor a fost publicarea, la 5 iulie, in ziarul
Jivoe Slovo
a informa?ie despre finan?area bol?evicilor de c?tre autorit??ile germane.
Pan? la
, vila K?esinska, vila Durnovo ?i
cetatea Petru ?i Pavel
au fost cur??ate de bol?evici, solda?i ?i marinari kronstadteni. A fost infiin?at? o comisie special? de anchet?. Au fost g?si?i r?spunz?tori pentru protestele anti-guvernamentale V. I. Lenin,
G.
E.
Zinoviev
,
L.D. Tro?ki
,
A.V. Lunacearski
,
A.
M.
Kollontai
,
M.
?(
d
)
Kozłowski,
F.
F. Raskolnikov
,
S. Ro?al
?(
d
)
,
I. Hane?ki
?(
d
)
?i al?i bol?evici. Lenin a reu?it, totu?i, s? scape de arestare.
La 8 iulie, a demisionat ?eful Guvernului Provizoriu
,
E.
Lvov
, care se opunea unor propuneri ale mini?trilor sociali?ti (sociali?ti-revolu?ionari ?i men?evici) privind proclamarea imediat? a republicii ?i socializarea propriet??ii funciare. ?ef al guvernului a devenit A. F. Kerenski.
In mijlocul crizei din iulie, dieta finlandez? a proclamat independen?a
Finlandei
fa?? de Rusia in afacerile interne ?i a limitat competen?a guvernului provizoriu la probleme militare ?i de politic? extern?. La
, Dieta a expediat Guvernului Provizoriu o adres? prin care cerea recunoa?terea ?drepturilor inalienabile ale Finlandei”. In replic?, la
, guvernul provizoriu a desfiin?at Dieta ?i a convocat noi alegeri.
La
, trupele austro-germane au contraatacat din zona Złoczew c?tre
Тarnopol
?i au str?puns frontul
Armatei a XI-a
?(
d
)
, ceea ce a dus la plecarea armatelor
a VII-a
?(
d
)
?i
a VIII-a
?(
d
)
. Trupele austro-germane, intalnindu rezisten?? redus?, au inaintat ?i la
trupele ruse?ti s-au oprit pe linia de
Brodi
,
Zbaraj
,
raul Zbruci
. Pierderile pe frontul sud-vestic, mor?i, r?ni?i ?i prizonieri, s-au ridicat la 1968 ofi?eri ?i 56361 de solda?i.
La
, a fost restabilit? pedeapsa cu moartea pe front. La
, Kerenski a numit un nou comandant al armatei ? generalul
L.G. Kornilov
.
La
s-a format o nou? coali?ie ?i un nou guvern provizoriu.
In 13-
, la Moscova a avut loc a?a-numita Conferin?? de Stat. La eveniment au participat reprezentan?ii
Comitetului Ccentral Executiv al Sovietelor Muncitorilor ?i Solda?ilor
?(
d
)
, reprezentan?i ai Consiliilor ??r?ne?ti ?i membri ai
Dumei de Stat,
toate cele patru legislative, reprezentan?ii ora?elor ?i administra?iilor zemstvelor, ai organiza?iilor industriale ?i de comer?, societ??ilor ?i organiza?iilor agricole ?i ale proprietarilor de terenuri, ai universit??ilor ?i altor institu?iile de inv???mint superior, organiza?iilor,
sindicatelor
,
cooperativelor
?i organiza?iilor na?ionale.
In pu?ine rapoarte de la reuniune nu se discutau despre diferitele manifest?ri ale crizei, in care se vorbea despre evenimentele din iunie-iulie, mai ales dup? e?ecul de pe front. Impactul vizibil provocat de discursul
atamanului
cazacilor de la Don
generalul
A. M. Kaledin
?(
d
)
. In numele tuturor trupelor de cazaci, el a cerut inl?turarea complet? a politicii din armat?, unitatea pe front ?i in spatele frontului, pe baza ordinelor militare, restabilirea autorit??ii comandan?ilor, lichidarea comitetelor ?i sovietelor. Raportul comandantului suprem Kornilov era plin de relat?ri despre uciderea ofi?erilor, jafuri ?i dezert?ri ?i despre demoralizarea de pe front. El a declarat c? guvernul ar trebui s?-?i asume ?desf??urareaa ac?iunilor preconizate cu hot?rare ?i intransigen??” pentru ?redresarea situa?iei pe front ?i in spatele lui”, ?in numele victoriei”.
[7]
La
generalul Kornilov a intreprins o incercare de a prelua intreaga putere pentru a lupta cu ?organiza?iile iresponsabile”. Rolul lui Kerenski in
discursul lui Kornilov
este pan? ast?zi neclar: sus?in?torii generalului Kornilov considerau c? ac?iunile s-au desf??urat cu deplina autorizare a ?efului guvernului, Kerenski, care ins? ?i-a retras apoi sprijinul. Dreapta, in frunte cu generalul Kornilov, a pus la cale destructurarea nu numai a bol?evicilor, dar ?i a tuturor sovietelor. Este pu?in probabil ca Kerenski s? fi reu?it s?-?i p?streze puterea in cazul presupusei victorii generalului Kornilov. Conform legendei populare, generalul Kornilov a promis ?s?-l spanzur de primul stalp pe Lenin, ?i de doilea ? pe Kerenski”.
[8]
Generalii ale?i pentru a participa la opera?iunea lui Kornilov
?Nu sunt un contrarevolu?ionar. Am urat vechiul regim, care mi-a afectat grav familia. Nu este ?i nu poate fi o revenire la ce era. Dar avem nevoie de o putere care s? salveze intr-adev?r Rusia, care s? poat? pune cap?t r?zboiului cu onoare ?i s? pun? o Rusie in fa?a Adun?rii Constituante.”
La
, Kerenski a calificat ac?iunile generalului Kornilov drept rebeliune, a anun?at retragerea lui din post ?i s-a numit pe sine comandant suprem.
In cadrul proclama?iei sale, generalul Kornilov a denun?at discursul prim-ministrului drept minciuni, ?i a declarat c?
?Vorbind deschis, eu, generalul Kornilov, declar c? guvernul provizoriu ac?ioneaz?, sub presiunea majorit??ii Sovietului bol?evic, in deplin? concordan?? cu planurile Statului Major german ?i, dup? viitoarea debarcare a for?elor inamice pe coasta Rig?i, ucide armata ?i fr?mant? ?ara in interior.”
Generalul
A. M. Krimov
a primit de la Kornilov ordin s? inainteze cu Corpul III Cavalerie in Petrograd.
Kerenski a permis eliberarea de arme
G?rzii Ro?ii
bol?evice pentru a lupta cu kornilovi?tii. Comitetul Executiv a format un comitet de lupt? popular? cu contrarevolu?ionarii, care a mobilizat de pan? la 60 de mii de persoane in lupta cu kornilovi?tii; in intampinarea solda?ilor au fost trimi?i agitatori bol?evici. Impotriva lui Kornilov s-au mobilizat ?i muncitorii feroviari. La
, guvernul interimar i-a amnistiat pe bol?evici. La
Tro?ki a fost eliberat de la ?
Kresti
?(
d
)
”.
Kornilovi?tii au fost invin?i pentru c? trupele Corpului III Cavalerie, supuse propagandei bol?evice, au refuzat s? continue mi?carea la Petrograd. Kornilov ?i asocia?ii s?i au fost aresta?i, iar Krimov s-a sinucis.
In semn de solidaritate cu generalul Kornilov, Cade?ii au demisionat, declan?and crize guvernamentale regulate. Rezultatul a fost instituirea la
, a
Directoratului
?(
d
)
(
?Afacerilor Cabinetului”
) din cinci persoane, in frunte cu Kerenski ?i proclamarea Republicii Ruse. In septembrie 1917 au ap?rut ?i alte noi autorit??i: adun?rile democratice ?i Sfatul Provizoriu. La
s-a format al treilea guvern de coali?ie.
Pan? in noiembrie 1917, devenise evident? incapacitatea Guvernului Provizoriu de a pune ordine in ?ar?, care era cuprins? de anarhie. Armata de pe front se dezintegra; in februarie-noiembrie 1917 au dezertat pan? la 1,5 milioane de solda?i. Politica de rechizi?ii a e?uat, normele de paine la Petrograd ?i la Moscova au fost reduse la o jum?tate de
livr?
de persoan? pe zi. S-au amplificat brusc grevele din ora?e ?i protestele proprietarilor de p?manturi din sate.
In acest context, au proliferat ?Sovietele Bol?evice” intre august-octombrie 1917. La inceputul lui noiembrie 1917, bol?evicii ocupau pan? la 90% din locurile Sovietului de la Petrograd, pan? la 60 % la Moscova, erau majoritari in 80 de Consiliile Locale din marile ora?e industriale. La
pre?edinte al Mossovietului a devenit bol?evicul
Viktor Noghin
?(
d
)
, iar la
pre?edinte al Petrosovietului a devenit Tro?ki, care fusese pre?edinte al Petrosovietului in
1905
. Comitetele militare au trecut de partea bol?evicilor, in primul rand, pe fronturile de nord ?i de vest, garnizoana Petrograd ?i
flota de la Marea Baltic?
?(
d
)
. Al II-lea congres al deputa?ilor flotei Baltice a adoptat o rezolu?ie c? flota ?nu se subordoneaz? guvernului”, ?i a fost ales un comitet central bol?evic de stanga.
La inceputul lui octombrie, din cei 974 de deputa?i ai sovietelor muncitorilor ?i solda?ilor din ?ar?, 600 s-au pronun?at pentru inl?turarea Guvernului Provizoriu, ?i desfiin?area sistemului de ?putere dual?”. In acela?i timp ins?, bol?evizarea Sovietelor ??r?ne?ti nu a reu?it, din 455 de astfel de soviete, 264 neavand fac?iuni bol?evice.
In luna octombrie, Lenin a revenit in secret la Petrograd. Deja de pe 15 septembrie incepea activitatea de agitare a sus?in?torilor s?i in vederea declan??rii revoltei impotriva Guvernului Provizoriu. In urma revoltei din 25 octombrie, guvernul interimar s-a
r?sturnat
.