Rita Chirian
s-a n?scut la Boto?ani, in 1982. In 2006 ii apare volumul de versuri Sevraj, pentru care prime?te Premiul Na?ional de Poezie ?Mihai Eminescu“ ? Opera Prima ?i Premiul pentru debut al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor din Romania. A tradus (din limba francez?) romanul Babylon Babies de Maurice G. Dantec (Polirom, 2009).
Rita Chirian, ai un volum de poezii recompensat cu Premiul ?Mihai Eminescu“ pentru Debut, un volum in lucru, o experien?? la catedr?. E mult, e pu?in?
Nu mi-am dorit o existen?? tumultuoas?, ?i totu?i am avut-o ?i ea continu? in acela?i ritm n?valnic; cu toate astea, punctele de referin?? sint cele uzuale: un liceu ?i citeva olimpiade de literatur? cu coroni??, la Boto?ani, o Facultate de Litere, un master in postmodernism ?i un mariaj consumate in Sibiu. Acum, povestea romanului Rita-Miura-Kirke ?i motanul Pitic se consum? la citeva case de Mircea Iv?nescu.
Peste toate astea, un volum de poezie, Sevraj, ie?it la Vinea, ?i un num?r de premii, printre care, da, trebuie amintit Premiul ?Mihai Eminescu“ pentru Debut, la Boto?ani, in 2007. Apoi, un al doilea volum de versuri, care st? ? a?a, pritocit, tescuit, cuminte ? s?-?i scoat? nasul in lume, un volum cu care tot amenin? de vreo doi ani, o carte care-?i vrea articula?iile int?rite, int?rite bine. Printre altele, traduc. In timpul liber ? s? spun a?a ?, sint profesor de limba roman?, undeva, la 30 ?i ceva de kilometri de Sibiu, intr-o comunitate s?rac?, a?a cum nu sint multe, cu copii tri?ti, ?i ulii, ?i cai. Asta ar fi ebo?a mea existen?ial?. Sint cumulard?. Scriu fiindc? pot s? tr?iesc. Via?a mea a fost un exil in care doar eu mi-am apar?inut, iar primul meu copil ?sevrotic“ e un bastard frumos ?i cu apuc?turi ignobile.
Cum se face c? ai ajuns la Cisn?die, ?i nu la opt kilometri mai incolo, la Sibiu? E un drum lung de la Boto?ani ?i, din auzite, destul de intortocheat. Exist?, f?r? indoial?, o explica?ie. Ne-o po?i da?
Pentru fiecare, drumurile sint atit de lungi ?i de intortocheate pe cit e el insu?i de contorsionat. Iar eu sint un nod gordian de provincie pentru care nimic n-a fost simplu. In 25 de ani, am strins paradoxuri cit pentru o via?? intreag?. O familie normal?, scurtcircuitat? intr-o zi, care s-a transformat in antipodul ei; o familie in care a fost cu putin?? s? inv?? s? citesc la patru ani, dar care, la doisprezece, m-a aruncat intr-o agonie chimic? din care am izbutit s? ies abia ani mai tirziu; o adolescen?? care sem?na cu o sinucidere mereu aminat?, care m-a adus aproape de poezie ?i departe de mine ins?mi. Am inv??at destul de repede ?i pe de rost singur?tatea, scenariul distopic, abandonul. Structural, sint impetuoas? ?i contradictorie (reminiscen?ele ruse?ti ale bunicilor), dar tr?iesc in r?ceala medieval?, stranie a Sibiului. Aici am descoperit echilibrul aparent, drumurile scurte ?i egale, dragostea, familia. Pierdute acum trei sau patru ani, cine mai ?tie? Am intrat la facultate ca olimpic, ins? nu m-am prezentat la examenul de licen??. Am avut slujbe accidentale ? am fost ?i sint un soi de factotum; acum sint profesor, o meserie rigid?, mai inecat? in hir?oage, in compromis ?i in umilin?? decit multe altele, in care am g?sit pove?ti: ale copiilor, ale periferiei, ale pegrei, ale mele. Cisn?dia m-a p?r?sit dup? doi ani frumo?i. Uneori mi-am imaginat c? a? putea tr?i acolo toat? via?a: am renun?at dup? doar trei s?pt?mini de lini?te grea, bituminoas?. Satul trist de pe Valea Hirtibaciului, in care predau acum, e un fel de Ieud f?r? ie?ire, cu ce?uri care greu se risipesc ?i cu spaime pe care le inghi?i laolalt? cu ni?te copii condamna?i s? existe. Un sat in care m? infurie propria neputin??. Acum a?tept ?voluta“.
Ce c?r?i de poezie ai g?sit in libr?ria din Cisn?die?
Trebuie s? recunosc c? n-am intrat in unica libr?rie cisn?dian?. Intreab?-m? dac? exist? vreo carte (oarecare) pe Valea Hirtibaciului. Intreab?-m? cine cump?r? poezie in Cisn?die ?i intreab?-m? ci?i dintre copiii ?i p?rin?ii de pe Vale ?tiu s? citeasc? mai ?aplicat“ decit silabisind. Am crezut ? pin? prin septembrie-octombrie ? c? analfabetismul e numai la televizor.
Cum te-ai acomodat in Valea Hirtibaciului?
Cind am venit pentru prima dat? aici, intr-un inceput de septembrie, p?rea c? ?i distan?ele dintre bornele kilometrice se dilat?, c? se lichefiaz? sub greutatea aburilor alba?tri, c? eu ins?mi devin o intrupare a acestei materii impregnate de o lent? putrefac?ie. N-a? exagera cu nimic spunind c? Valea e un ?inut crepuscular, de roman negru. Contururile sint aici evanescente, iar coeren?a se disip?. Nu am voca?ia gesturilor prometeice. Nu am energia intemeietorilor. Iar aici totul e de f?cut. Oamenii au asperit??i, o brutalitate congenital? ?i o anumit? contonden?? primitiv? pe care nu m? pot nicicum flexa. Dar n?sc?toare de savori pe care, o vreme, le po?i gusta. Numai c? satura?ia asta aduce cu sine dezol?ri periferice ?i pr?bu?iri: dimine?ile in care ?tii c? nu ai in fa?? altceva decit citeva ore de substantiv ? familie lexical? ? Sobieski ?i romanii, acelea in care i?i va fi pus? la incercare r?bdarea in fa?a unor copii care, in marea lor majoritate, cu greu recunosc literele, in ochii c?rora vezi tare, atavisme, pe sub unghiile c?rora cresc flori ale r?ului. Valea e o lume paradoxal?. Nu e un perimetru in care s? forezi adinc, ci unul in care s? p?trunzi dezvirginatoriu ?i cu o oarecare indolen??. Prin care s? treci arid ?i impermeabil. Am f?cut un exerci?iu. I-am intrebat pe copii care este cel mai indep?rtat punct de pe p?mint unde au fost. Mi-au indicat sate aflate la nu mai mult de zece-cincisprezece kilometri de acolo. In imaginarul lor, Sibiul ori Agnita sint teritorii hic sunt leones. Ei inva?? doar ceea ce p?rin?ii lor au inv??at. C? foamea e vorace, c? sexualitatea e vorace, c? cel?lalt e vorace. C? visul nu e decit o alt? n?luc? a Hirtibaciului.
Cum ?i cind ai ajuns in Vale?
Am venit aici in al treilea an de inv???mint (a?a, ca-n pove?ti). Cu preconcep?iile de rigoare: copii cu bun-sim?, p?rin?i care-?i scot sfio?i p?l?riile in fa?a intelectualilor satului: a primarului, a preotului, a profesorului. In primele dou? s?pt?mini, m-am ingrijit ? cu m?tura, mopul ?i cirpele ? de s?lile de clas?. Lustruiam geamurile ?i, prin fa?a ?colii, au trecut trei copii pe un cal frumos. Mi-au zimbit larg, ?i-am fost fericit?. Dup? alte citeva s?pt?mini, am inceput s? m? gindesc la validitatea noneducabilit??ii ?i la didactica lui Rousseau. Apoi, m-am gindit indelung la Darwin.
Mai tirziu, m-am gindit c?, intr-o bun? zi, o s? ne facem oameni de hirtie, dac? nu cumva vom fi devenit deja. C? o s? ne dezintegr?m incet sub ce?urile V?ii. Pentru profesor, cuvintul scris nu are mai mult? semnifica?ie decit are piinea pentru brutar. Este un apendice ori, cel mult, un ?obiect“ pe care-l manipuleaz? intimpl?tor ?i f?r? prea mare tragere de inim?. Intre planific?ri, rapoarte, procese-verbale, in?tiin??ri, d?ri de seam?, alte planific?ri, proiecte, referate, scheme, situa?ii, inventare, ?edin?e cu p?rin?ii, alte rapoarte, alte proiecte, alte cursuri de formare, profesorul nu mai este decit o marionet? incerc?nat?, abrutizat?, f?r? nimic din serenitatea aceea cumva hollywoodian?, tradi?ional?, a profesorului-mintuitor. Ziua mea incepe la 5 ?i se incheie mult dup? miezul nop?ii. Dac? e s? fii scrupulos, nu izbute?ti s? te odihne?ti niciodat?. Nu izbute?ti s? ajungi la carte, la cartea aceea pe care in timpul facult??ii nu o prea l?sai din min?. Iar atunci cind, dup? o zi intreag? de medita?ii pe mai nimic, te intrebi dac? a?a e cind te faci om mare ?i te vezi mir?oag? de?elat? (cum sint destule pe Vale) de-atitea hir?oage futile, prins?-ntr-o lume, undeva, la limita grotesc? dintre Kafka ?i Orwell.
Ce te sperie cel mai mult? Mi-ai spus ceva despre un fel de regulament pe care l-ai impus elevilor…
Pureci. P?duchi. Scabie. Un fel de parazitofobie, mi-am spus, care m? bintuie la fiecare inceput de an ?colar. Inc? de cind eram copil, luat la purecat ?i la ridicat bluzi?a ?i la ar?tat fundul gurii. Numai c? acum parazitofobia mea a luat alte forme, ceva mai complexe ori, dimpotriv?, rudimentare de-a dreptul.
Regulile sint:
1. Inainte s? intri in cas?, ba?i din picioare, ca ?i cum ai m?r??lui, pur ?i simplu; purecii, cei pe care nu i-ai pierdut pe drum, or s? se opreasc? la u??. Dar acum e frig, la -20 de grade, purecii mor. Trebuie s? moar?.
2. Te ?tergi pe miini cu ?erve?ele dezinfectante. Bacteriile trebuie ucise intr-un fel sau altul, c? doar? sint peste tot: pe clan?e, pe b?nci, pe caiete, pe burete, pe cre?tetul copiilor. (Cine spunea c? Fecioarele sint ipohondre?).
3. I?i treci piept?nul cu aten?ie prin p?r, ?i-l speli in fiecare zi, te vopse?ti gindindu-te: dac? e ?i un singur p?duche, moare, trebuie s? moar?, substan?ele astea chimice oricum sfir?esc prin a-?i fierbe creierul, acolo, in l?ca?ul lui.
4. I?i cercetezi degetele: culoare, textur?, unghii rozalii, asprime ? zilnic. I?i aminte?ti c?, demult, aveai un profesor care f?cea opera?iunea cam cu aceea?i meticulozitate ca ?i tine ast?zi. Aproape c? nu te mai intrebi ce spaime il bintuiau ?i pe el.
5. Oricum, regula esen?ial? este cea legat? de a?teptarea iernii: in amor?eala hibernal?, parc? ?i fobiile se domolesc. ?i parazi?ii inghea??. De parc? niciodat? nu s-a intimplat s? vezi str?lucind diamantin ou? de p?duche printre firele de p?r ale copiilor, de parc? niciodat? nu ?i-a dat prin cap s? fugi cit te ?in picioarele, de parc? nu s-a trecut niciodat? ? sub focuri infernale de artificii ? in mileniul al III-lea.
Ca profesor, cit timp mai ai s? cite?ti intr-o s?pt?min?? Exist? speran?a ca literatura contemporan? s? fie cunoscut? la clas?? Le cite?ti elevilor sau le recomanzi c?r?i ale autorilor contemporani, din dorin?a lor explicit? de a ?ti ?i altceva decit le trebuie pentru bac?
E o profesie cronofag?, un drifting printre cursuri de perfec?ionare, medita?ii, ore suplimentare, cercuri de tot felul, maculatur? birocratic?, navet?, consulta?ii, consilii, convoc?ri, comunic?ri, colocvii. A?a c? nu ?tiu cit timp de ad?stat cu o carte in min? i?i mai r?mine. Numai c? se g?se?te, c? doar? am r?mas o boem? (in ultimul timp) insomniac?. Cit despre gradul de apeten?? a copiilor pentru lectur?, ?i ei sint la fel de superficiali ca noi to?i. Rezultat al faptului c? tr?ie?ti 16 ani intr-o cas? in care nu exist? nici o carte (95% dintre cazuri), c? in?i?i profesorii t?i de literatur? sint fie obtuzi, fie scolastici, fie ?orienta?i c?tre ci?tig“ (99%). Le-am recomandat copiilor literatur? contemporan? ?i am fost acuzat? ? mai mult sau mai pu?in explicit ? c?-i poluez cu pornografie. La o clas? terminal?, am creat un op?ional de poezie romaneasc?, in care ultimele dou? unit??i se indeletniceau cu ce se intimpl? in zona temporal? de dup? ’80 pin? acum. ?i, da, fetele mele de la filologie erau innebunite de junii-primi de pe coperta a IV-a, dar ce spunea?i c? scrie b?iatul ?la care tulbur? peste m?sur??
Colegele tale de catedr? ?i-au v?zut volumul? ?tiu c? scrii?
Literatura e aristocra?ia mea interioar?. Dintr-un soi oarecare de egoism, p?trund pu?ini acolo. Am inv??at devreme s? disociez imaginea mea exterioar? (profesional?, cotidian?) de cea artistic?, de?i poe?ilor le sint iertate mai multe nonconformisme decit celorlal?i. Poate inc? nu e o excentricitate asumat?, vie, exhibat?, cumva factice, ci numai un liman pe care incerc s?-l p?strez pentru mine ins?mi. Plus c?, f?r? indoial?, nu mi-ar fi iertate unele ?nesensibilit??i“ incongruente cu statura-etic?-?i-profesional?-a-unui-cadru-didactic-preuniversitar.
Ai avut probleme profesionale din pricina faptului c? scrii?
Da, dintr-o sfer? c?reia nu-i acordasem prea mare aten?ie. La un moment dat, am fost nevoit? s? dau o not? explicativ? ? scris? ? direc?iunii, in care s? justific o serie de afirma?ii pe care le-am f?cut pe blog, referitoare la… ?i la…, punctual. Am f?cut-o, hir?oaga s-a indosariat ?i via?a a mers mai departe. Volumul mi-l ?in departe de ?coal?. Pe cei care s-ar ar?ta foarte curio?i o s?-i trimit ? ce ironie! ? in libr?rii.
Ce-?i propui, ca autor?
Nu am ?program“, nu m? b?l?cesc in apele c?lii ale coeren?ei, nu ?tiu ce voi scrie, cum nu ?tiu care dintre ovulele mele va fi, la un moment dat, fecundat. Sint o sum? de virtualit??i. In literatur?, in actul artistic, primeaz? insolitul, crash-ul. Ce-ar putea c?uta aici schema, planul, rigoarea ?i celelalte inchisori? Scriu, e important c? scriu ?i c? vreau s? scriu.