?oricelul nostru Fofarlic?,

Prinde la curaj din zi, in zi,

Mot?nelul Vasilic?

In zadar incearc? a-l struni.

Se impac? dup? ce se ceart?,

?tiu micu?ii telespectatori,

?i-s prieteni buni ca niciodat?,

Veseli, ?i zglobii, ?i scamatori.

Tra-la-la.

Cine nu recunoa?te versurile, s? nu citeasc? mai departe. Nu m? vor in?elege. Versurile aproximative - mi s-au cam ?ters din memorie, sunt dintr-un cantecel al unei emisiuni, care mi-a marcat copil?ria.

Anul 1995. Republica Moldova se desp?r?ise de 6 ani de celelalte 12 republici surori. Uniunea Sovietic? se destr?mase. Oamenii a?teptau un viitor luminos, in schimb primiser? o s?r?cie lucie. R?zboiul de pe Nistru inc? mai d?dea frisoane. ?ara tr?ia din imprumuturi externe. Electricitatea se d?dea numai 4-5 ore pe zi. Pensiile, salariile se pl?teau in inc?l??minte, imbr?c?minte, produse alimentare. Moldovenii incepeau s? plece cu miile la munc? in Spania, Portugalia, Italia, Rusia… Noi, micu?ii, eram doar ni?te copii foarte am?ra?i. Problemele ne loviser? mult prea repede. Trebuia s? muncim cot la cot cu p?rin?ii la pra??, in soarele arz?tor ?i periculos. P?mantul se imp?r?ise la ??rani, numai c? nimeni nu cump?ra produc?ia. A?a c?, aproape to?i erau la limita s?r?ciei lucie. De mancat, mancam numai ceea ce produceam pe lang? case. Pentru altceva nu mai aveam bani. O sut? de lei reprezenta o sum? astronomic?. Nu erau bani apoape deloc. La ce ne-ar fi folosit? Rafturile din magazine erau oricum pustii. Copil?ria noastr? plin? de lipsuri, plin? de munc? era aproape compromis?. Nu aveam nimic. Nu vedeam nimic in fa??. Nici tunelul, nici lumini?a din cap?t. Visam s? tr?im ca in Occident. Visam la hainele lor multicolore, la juc?riile lor, la posibilit??ile lor. Visam s? tr?im, nu doar s? ne muncim. Pentru mul?i, singura distrac?ie era cutia cu ecran: televizorul. Nimeni nu-?i permitea altceva. ?in minte c? recep?ionam trei posturi: ORT - canalul de stat rusesc, TVR - canalul de stat romanesc, TVM - canalul moldovenesc de stat.

Exista un cuvant magic in timpul copil?riei mele: VIDEO! Prin sat erau unul sau dou? playere video. Le imprumutam pentru o zi, adunam toate casetele VHS, pe care le puteam lua de pe la vecini ?i ne uitam la filme. O zi intreag?. A?a se face c?, prin intermediului unui video casetofon “descopeream America”. Pentru noi, desenele animate, filmele de ac?iune sau comediile produse in Occident, Hollywood aveau un nume generic: VIDEO! Nu ne complicam. Un film cu Van Damme? Spuneam c? ne-am uitat la un video cu Van Damme. Tom ?i Jerry? Ne-am uitat la video cu Tom ?i Jerry. A?a se explic? de ce noua emisiune pentru copii, care apare la un moment dat la TVM, se nume?te Mini Video Salon. Protagoni?ti, doi actori: Victor ?tefaniuc, alias ?oricelul Fofarlic? ?i Patru Hadarc?, alias mot?nelul Vasilic?. Emisiunea de aproape jum?tate de or? face ravagii de audien??. Bine, glumesc. Pe atunci nu exista no?iunea de audien??. Vroiam s? zic c? to?i, aproape to?i micu?ii erau ahtia?i dup? giumbu?lucurile celor dou? personaje, dup? desenele animate difuzate in timpul emisiunii. Pot spune c? mi-au luminat copil?ria. Cand mi s-a stricat televizorul mergeam la rude, dar nu ratam nicio emisiune. Dup? zece ani, show-ul a fost scos din gril?. Cic? din cauza lipsei de finan?are. Finan?are a ce? Emisiunea nu se mai filma in studio, totul era afar?. Problema este c? Vasilic? ?i Fofarlic? deveniser? prea populari. TVM este o cloac? de invidio?i, de rude! O emisiune ca asta nu putea tr?i mult.

Recent, ?oricelul Fofarlic? a murit. Actorul ?tefaniuc nu mai este printre noi… ?i l-am uitat atat de repede… Nici nu au reu?it s? se usuce florile de pe mormant. Mai mult, ?tirile care au ap?rut la televizor, in ziare, pe site-uri au tratat superficial moartea acestui actor. Am neglijat ce a f?cut pentru copil?ria noastr?, pentru acele vremuri cenu?ii ?i triste! Omul acesta merit? mult mai mult!

Acum m? adresez noii conduceri ai TVM. Parc? v? pas? de dorin?ele ?i op?iunile publicului. Ce ar fi s? redifuza?i o parte din emisiunile Mini Video Salon?! Ce ar fi s?-i aduce?i un omagiu acestui actor, care ne-a adus zambetul in copil?ria noastr??! ?i inc? ceva. Ar fi cazul ca teatrul pe care l-a fondat s? se numeasc? in cinstea sa! Chiar nimeni nu s-a gandit la asta?

Adio Fofarlic?! Prin emisiunile tale, prin caracterul t?u plin de energie ai dat alt? dimensiune ?i culoare primilor ani din via?a mea. Sute de mii de moldoveni ce au crescut cu aventurile tale i?i sunt recunosc?tori.

PS: Poate ar fi cazul ca F?isbuchi?tii s? lanseze o campanie pentru sus?inerea memoriei lui Fofarlic?. Dou? puncte: redifuzarea emisiunilor ?i ca teatrul Gugu?? s?-i poarte numele. Sunt ?i eu f?isbuchist. Poate incerc s? o lansez eu. Sus?ine?i-m?!

Am v?zut multe la via?a mea de jurnalist. Am fost in foarte multe locuri. Am vorbit cu mul?i oameni. Extrem de diferi?i ?i, unii dintre ei, tare ciuda?i. Una ca asta, ins?, am intalnit pentru prima dat?. Un tip de vreo 50 de ani, care are o manie vecin? cu nebunia: colecteaz? haine. Haine, haine, haine. Are o cas? plin? de haine. Mai exact avea, pentru c?, dup? ce nu a mai putut intra in garsoniera sa din cauza c? mormanul de vechituri a ajuns pan? la tavan - a chemat in ajutor autorit??ile locale.

10 oameni ?i un tractor l-au ajutat pe om, care numai s?n?tos nu o fi, s?-?i “schimbe garderoba”. Fetelor, cred c? l-a?i invidia - este impresionant cate haine are, pardon, a avut. L?sand gluma la o parte, cred c? acest tip a atins pragul de jos al existen?ei umane. Faptul c? vorbe?te, gande?te aproape ca omul, oare il face om? Cum s? degradezi in halul acesta? Povesteau vecinii despre gandacii, care fo?neau printre hainele urat mirositoare, ?obolanii, care s-au sim?it acas? in casa omului. Ca s? doarm?, i?i f?cea un culcu? in haine, ca ?obolanii. Deci, presupun, a ajuns undeva la nivelul acestor anim?lu?e mici ?i dr?gu?e. Vede?i mai jos materialul pe care l-am f?cut despre mania acestui om ciudat.

Articolul lui Octavian Racu, preluat ?i de Unimedia, este exprimarea unei frustr?ri generalizate ?i valabile nu doar pentru junele frontist. Nu a? fi b?gat in seam? articolul,?dac? nu m? loveam de mitul complotului?presei ?i la mul?i al?i moldoveni. Nu doar moldoveni…

Mai intai s? stabilim argumentele ?i punctele de sprijin ale concluziei: presa - un dictator al societ??ii contemporane,?in care totul se reduce la manipularea oamenilor de c?tre ?i prin intermediul presei. Octavian Racu preia ni?te cli?ee ?i ni le ofer? ca pe ni?te descoperiri demne de premiul Nobel. Deci, s? vedem: “ Institu?iile media sunt pline de ?gunoaie informa?ionale”, nimicuri cu ajutorul c?rora se incearc? distragerea publicului de la evenimente care ar trebui s? fie centrale. “; “ast?zi tot ce inseamn? institu?ie media se afl? sub controlul absolut al unor grupuri de interese care au preluat prin minciun? ?i teroare puterea in stat.”; “dictatura care se instaureaz? in Republica Moldova este cu mult mai groaznic? decat dictatura comunist?, pentru c? dictatura media incearc? s? infiltreze in min?ile noastre, transformandu-ne in ?mas? electoral?”.”

Octaviancik, nu ai descoperit apa cald?! Inc? din 1960, toamna, cand televiziunea lua avant in Statele Unite. Inc? de prin anii 1920, vara, cand radioul i?i intra in drepturi. Inc? de prin 1790, iarna, cand num?rul ziarelor exploda in Fran?a. Din acele vremuri lumea se intreba stresat?, bu????h?h?i, ne manipuleaz? ??tia cu minciunile lor? Se intreba, se b?tea?cu pumnii in piept ?i… d?dea un franc pentru a cump?ra ziarul in?care se vorbea despre?escapadele amoroase ale Contesei de Verrue. Se intreba, injura ?i rotea butonul rotund, pornind radioul ca s? asculte povestea lui Orson Welles despre extratere?trii ce cuceresc America. Se intreba, declara sus ?i tare c? institu?iile media sunt pline de ?gunoaie informa?ionale”, in timp ce butona telecomanda, dar?nu se oprea la TVR Cultural, Mezzo, il cauta pe Pavel Turcu sau Irinel Columbeanu, dup? caz. Ce ipocri?i!

S? v? surprind.?Dac? nu era atat de extremist in exprimare, poate eram de acord cu Octavian Racu. Este adev?rat c? produsul media tinde s? coboare ?tacheta, este adev?rat c? subiectele devin din ce in ce mai simpliste ?i da, produsul media abordeaz? din ce in ce mai pu?ine teme culturale, de pild?. ?i ?ti?i de ce? Pentru c? s-au inmul?it pro?tii. Avem atat de mul?i pro?ti incat num?rul de?tep?ilor s-a diluat mult. Majoritatea este interesat?, nu de ce c?r?i a scris Herta Muller, ci ce chilo?i poart? Monica Columbeanu. Nu ?tiu cat de de?tept este Octavian Racu, ?tiu ins? c? este ipocrit. Doar este la curent cu toate subiectele fierbin?i ale momentului. Deci le-a urm?rit. Deci l-au interesat. Nu conteaz? faptul c? l-au oripilat. Conteaz? c? mintea lui a vibrat la ?tirile cu Pavel Turcu. Pe de alt? parte,?ce audien?? are TVR Cultural? Nici nu vreau s? ?tiu r?spunsul, il intuiesc. Totu?i, spre deosebire de Octavian Racu, nu arunc toat? vina in carca unora. Nu doar pro?tii mul?i sunt vinova?i, admit c? ?i presa gre?e?te. Presa trebuie s? instruiasc? omul, s?-l creasc? din punct de vedere cultural, s?-l educe. Acest lucru se face cu investi?ii masive ?i intr-un mediu propice. Investi?ii ?i mediu propice in Moldova? Doar in visele frumoase.

Problema este mult mai complex? ?i nu o rezolvi prin ar?tarea cu degetul. La datul din gur? suntem buuuuuni. S? revenim la enormit??ile lui Octavian: distragerea publicului de la evenimentele centrale . Poate distrarea popula?iei, nu distragerea. Le recomand cu mult? c?ldur? tuturor celor nu vor s?-?i distrag? aten?ia de la problemele pe care le consider? centrale, s? ocoleasc? media ce scrie despre Pavel Turcu. Au la dispozi?ie ziare, site-uri, bloguri, televiziuni de ni??, care le-ar putea oferi alte informa?ii. Democra?ia presupune posibilitatea de a alege. Preluarea presei de grupuri de interese ce vor s? instaureze teroare in stat este mai mult decat un mit al complotului suprem. Este o prostie, o abera?ie. Paranoia a ajuns o boal? extrem de r?spandit?. ?i, cirea?a de pe tort: dictatura presei este mai groaznic? decat cea comunist? . Numai o minte de copil sau de alienat poate na?te o astfel de judecat?. Vreau s? intreb, ca?i oameni au omorat tiranii de jurnali?ti. Cate Gulag-uri a creat presa?

Cand am scris?teza mea de licen?? “Rolul presei in promovarea valorilor democratice”, am tot c?utat r?spunsul la intrebarea: manipuleaz? sau nu presa? Concluzia, dup? ce am intors pe toate p?r?ile dilema, este c? presa NU MANIPULEAZ? a?a cum se crede c? inseamn? acest proces. Pur ?i simplu, nu le po?i spune oamenilor cum s? gandeasc?. Nu ai cum s? te bagi in creierul omului! In acela?i timp, exist? un aspect prin care influen?a presei este covar?itoare. Teoria mi-am formulat-o astfel: presa nu le poate spune oamenilor cum s? gandeasc?, dar le poate spune LA CE s? se gandeasc?. Ast?zi, sunt pe cale s?-mi revizuiesc ?i aceast? tez?. S? reformulez: presa nu le poate spune oamenilor cum s? gandeasc?, presa nu le poate spune oamenilor la ce s? se gandeasc?, presa le poate spune oamenilor la ce s? se gandeasc?, numai dac? oamenilor LE PLACE S? SE GANDEASC? LA ASTA.

Oamenii sunt barfitori. Urm?ri?i-v? propria personalitate, propriul comportament. Ve?i observa c? sunte?i mult mai interesa?i de?so?ia unui cunoscut care ?i-a tras amant, decat de crea?ia artistic? a anului 2009. E bine sau e r?u? Nu ?tiu. Cert este c? presa nu este decat oglinda perfect? a societ??ii. Cine porne?te barf?? Cine influen?eaz? pe cine: presa societatea sau societatea presa? Dar ce a fost mai intai, oul sau g?ina?

Dai o ma?in? mai veche de 10 ani. Dai dou?, dai trei. Prime?ti trei vouchere a cate 3800 de lei, cam 2700 de euro in total. Predai voucherele?dealerilor de ma?ini ?i i?i iei o ma?in? nou?, cu o reducere de… 2700 euro, logic. Sistemul permite s? vinzi taloanele, doar nu to?i au trei vechituri in curte. A?a c?, in Romania a inceput?o adev?rat? Rabliad?. Vede?i mai jos doua reportaje pe care le-am f?cut recent despre acest subiect.

Ce reprezint? butoanele din partea dreapta sus a blogului? Acelea verzi? Este dovada faptului c? m-am inscris la festivalul blogurilor din Moldova. Mai exact la concursul Blogov?? 2010. Am o rug?minte! Dac? nu i?i este greu, dac? tu, cititorule, consideri c? merit s? fiu votat, d? un click pe butonul unde scrie VOTEAZ?! Mul?umesc.

Ca ?i anul trecut, m-am inregistrat la media. Sunt un jurnalist cu blog, a?a c? - media. Dar, ce s-a schimbat de anul trecut in blogosfera din Moldova? Nu mare lucru. Poate, doar faptul c? bloggerii s-au maturizat un pic. Asta inseamn? c? unii au disp?rut (sic!), al?ii au devenit mai interesan?i.

Imi place Blogov??ul. Imi place pentru c? impulsioneaz? blogosfera, o sudeaz? un pic. Nu-mi place atitudinea bloggerilor fa?? de festivalul Blog?v??. Au inceput s? apar? tot felul de neic? nimeni, care n-au scris un rand de luni intregi, iar acum vor s? ingra?e porcul. A avea un blog calitativ, presupune o activitate sus?inut?. S-au trezit b?ie?ii in ajunul Blogov??ului… Dar imi r?cesc gura de poman?. Ceea ce ar trebui s? ?tie, este c? ei nu conteaz? nici cat o furtun? intr-un pahar cu ap?. Nu dau nume. Cine e cu musca pe c?ciul? se va sim?i!

Acum, ins?, vin cu ni?te nume. Numele bloggerilor care, cred eu, merit? s? ca?tige. A?adar:

categoria blog societatea civil?: http://observatoare.ziarulstrazii.com/ ?- fata asta face multe lucruri importante pentru societate dintr-un or??el mic, Suceava.

categoria blog personal: http://posmotrel.eu/ ?- pur ?i simplu este diferit de to?i ceilal?i. Chiar dac? nu-mi place stilul autosuficient ?i extrem de ironic: m? atrage. Il citesc cu haz.

categoria lansarea anului: http://posmotrel.eu/ ?- s-a lansat anul acesta? Ha, atunci, lansarea este bun?.

Dup? cum v? da?i seama. Evit s? discut despre categoriile la care m-am inscris. Prefer s?-?i dea al?ii cu p?rerea. Oricum, succes tuturor participan?ilor!

Unde joac? moldovenii, acolo p?mantul geme. In cazul a dou? gagicu?e din Republica Moldova, p?mantul geme, s?racul, de ru?ine. Nu sar s? le condamn pe fetele, care trebuie s? ro?easc? acum, doar au devenit vedete pe internet. O fac foarte mul?i mai bine decat mine pe toate forumurile.

De altfel, am rude care locuiesc lang? cimitir. Veri?oarele mele s-au jucat in cimitir toat? copil?ria. Au alergat, s-au zbenguit printre morminte. Nu bag man? in foc, probabil o fi c?lcat ?i pe locurile de veci ale cons?tenilor mei. Asta e, copiii, tot copii. S? nu crede?i, ins?, c? incerc s? le scot basmale cur??ele pe tinerele dansatoare la bar?, pardon, la cruce. Nu. R?mane o fapt? abominabil?. Mai ales c? aceste fete nu sunt copili?e f?r? minte. Se presupune c? sunt m?ricele ?i in?eleg ce e bine ?i ce e r?u.

Altfel, un gust amar m? incearc?. De ce? S? vede?i voi coinciden??. In timp ce dou? dezlanate danseaz? h?ite printre morminte, ni?te americani danseaz? pe ghea??, la Vancouver, o sarb? moldoveneasc?. Se poate una ca asta? Noi, moldovenii ?tim s? h?l?duim, printre morminte, in timp ce americanii ne joac? horele pe ghea??, sub ochii plini de admira?ie a intregii lumi. De rasul curcilor suntem! Imaginile cu moldovencele noastre, mai jos. Tot mai jos, intr-un clipule?, ?i cuplul american de patinatori. Este adev?rat, danseaz? sarba moldoveneasc? la un concurs in China, dar au repetat performan?a ?i la Olimpiada ce se desf??oar? zilele acestea in Canada.

Despre Valentains D?i am vorbit aici . Nu mai spun c? aceast? s?rb?toare americanizat?, comercializat? a pierdut din spiritul pur al ceea ce trebuie s? insemne dragostea. Nu mai spun, c?ci m-am s?turat. A?a c?, de Dragobete, fiecare s? procedeze cum il taie capul. Totu?i, asta nu inseamn? c? nu vreau s? discut despre… dragoste. Cineva poate m? crede f?r? suflet, cinic ?i care nu vede decat r?ul in jur. Nu-i a?a.

Exist? o pies? de teatru care se nume?te “Dragostea dureaz? trei ani”. Un titlu menit s? atrag? aten?ia. Nu ?tiu dac? este adev?rat. Eu sunt indr?gostit de 5 ani ?i inc? nu i-am dat de cap?t. Imi place s? fiu indr?gostit. Imi place senza?ia pe care o simt. Sangele fierbe, inima duduie, ochii o caut?. Dac? nu o g?sesc pe ea, o caut? in toate femeile din jur. Nu te mai ui?i la femei cum le priveai inainte. Acum peste tot ii vezi ochii, mainile, p?rul, silueta.

Dac? creierul uman reprezint? un calculator super performant, dragostea este un virus. Odat? instalat i?i d? peste cap toate softurile. Cand lucrezi la capacitate maxim?, cand abia te mi?ti. Totul este s? ai parte de dragoste fericit? ca s? te motiveze virusul acesta. Of. Numai in c?r?i o fi a?a. Pentru dragoste trebuie s? lup?i. ?i nu doar la inceput, ci permanent, toat? via?a. Inc? ceva, ideea este s? nu incurci dansul hormonilor de prim?var?, cu adev?rata iubire. Adevarata iubire? Am scris eu asta acum? Vroiam s? zic simplu, cu iubirea. Adev?rata iubire sun? pompos ?i infrico??tor. Ri?ti s? te intrebi in permanen??, b?rbatul, femeia de lang? mine, este adev?rata iubire? Chinurile dragostei sunt suficiente pentru a ne mai inc?rca cu vreo alt? problem? existen?ial?…

De felul s?u, omul este o fiin?? singuratic?. Ne na?tem, iar dup? un an, doi, trei, cand ie?im de sub protec?ia strict? ?i extrem de afectuoas? a mamei, realiz?m asta. A?a c? incepem s? c?ut?m prietenii. Apoi, ne d?m seama c? oricat de buni prieteni nu am avea, totu?i, nu suntem in?ele?i pan? la cap?t. Singur?tatea pune st?panire pe sufletele noastre. Intr-un final descoperim iubirea. Ne ?inem in bra?e, mainile se inl?n?uiesc, privirea se inc?lze?te, buzele se ating, ne indr?gostim ?i reu?im s? alung?m singur?tatea. Iubi?i-v? ?i alunga?i singur?tatea! Asta v? urez eu ast?zi, de Dragobete.

O c?ma?? alb albastr?. O geac? neagr?. Un sacou bleumarin. Dar, ceea ce atrage aten?ia este zambetul. Larg, s?n?tos, autosuficient. Este zambetul unui om, care n-a ?tiut de greut??i in via??, care nu ?tie ce-i stresul ?i salamul ieftin. Cand zambe?te ochii i se fac mici. Mici, juc?u?i ?i tineri. Mult prea tineri pentru varsta pe care ne-o arat? p?rul grizonant. S? tot aib? vreo 40 de ani. Dac? ar avea p?rul negru, am crede c? este de 30 de ani. Este genul de b?rbat pl?cut. S-a ?i p?strat bine. A ocolit problemele. Este tipul care ?i la 50, 60 de ani place femeilor tinere.

Nu este gras, de?i pare rotunjel la fa??. Este inalt potrivit, atat cat s? nu te sim?i umilitor de scund lang? el. Un pic adus din spate, ceea ce-i d? o alur? de om ce vrea s? se aplece spre tine, s? te asculte. Vorba ii pare a?ezat?. De?i neinchipuit de bogat, pare modest. I?i cere scuze, nu este agresiv. Chiar dac? este intrebat despre ceea ce nu ar vrea s? vorbeasc?, r?spunde. Este adev?rat, r?spunsul este pe ocolite ?i fals. Numai c? minciuna lui este dr?g?la??. Ca a unui copila?, care are?magiun pe buze, dar cu ochi mici ?i cu zambet larg arat? cu degetul spre pisica ce toarce pe pervaz, la soare. In plus, aproape tot timpul cand vorbe?te, zambe?te. Iar asta ascunde toate sentimentele evidente: frica, ura, angoasa. Nu vezi nimic dup? ochii ?ia mici ?i zambetul binevoitor. ?tie mai bine limba rus? decat romana. Se exprim? mai clar ?i mai concludent. Asta nu inseamn? c? nu vorbe?te in roman?. Dac? il intrebi, se sfor?eaz? ?i i?i r?spunde pocit, dar romane?te. Nu ai zice ca este tipul de rus ?ovin, ce moare, dar nu vorbe?te limba asta… maldav’neasci .

Intr-un cuvant, din ceea ce am v?zut in imagini, c?ci nu-l cunosc personal, omul este ?ARMANT. Poate v? da?i seama, vorbesc despre Oleg Voronin. O persoan? foarte discret? in perioada “dictaturii”, dar, in acela?i timp,?extrem de cunoscut?. Fructul oprit este ?i mai dorit - a?a se explic? interesul enoooorm pe care l-au ar?tat jurnali?tii pentru Fiul Dictatorului. Am urm?rit fiecare cuvant, fiecare gest al Fiului. M-am intrebat cum arat?, cum este, ce gande?te unul dintre cei mai boga?i moldoveni ori cum se spune in pove?ti, putred de bogat. L-am analizat ?i m-am prins asupra gandului c?… a?a trebuie s? fie diavolul. Ierta?i-mi compara?ia plastic?. ?armant, dr?gu?, zambitor, capabil s?-?i ascund? frica, ura, emo?iile. Oare nu-?i dorea s?-i spulbere pe jurnali?tii, care, ca ni?te “caini turba?i”, s-au aruncat cu intreb?ri asupra lui? Nu ?tiu. Nici nu m? intereseaz?. Cert este c? acest om, politicos, pl?cut, cu ochii mici, este cercetate pentru furt. A?a se descifreaz? faptul c? este cercetat pentru neplata impozitelor! Pare un delict minor. Pare nesemnificativ. Mai ales c? oamenii, moldovenii in particular, nu iubesc impozitele. Cum zice tata, las? s? o duc? el bine, eu bine, iar tu ?i mai bine, Vitalie. Fals. Lucrurile sunt direct propor?ionale in via?a asta, iar dac? Fiul o duce bine cu zeci de milioane de euro in cont, oamenii simpli o duc r?u f?r? niciun cont ?i f?r? bani. Pentru c?, indirect, dar acest om fur? de la restul oamenilor. A?adar, concluzia ce se impune este extrem de simpl?: Fiul Dictatorului, Oleg Voronin, o duce bine, iar din cauza asta o duc moldovenii r?u!

Ucraina ?i Crimeea, Belarus ?i Moldova, este ?ara mea. Este ?ara lor, al ru?ilor, adic? -?Uniunea Sovietic?. Prima propozi?ie este tradus? din rus? ?i reprezint? inceputul unei piese cantate de megapopularul Oleg Gazmanov. Cantecul il vede?i la finalul postului. Este dedicat nostalgicilor ?i celor care s?rb?toresc ast?zi.

Cum ce? Ast?zi este ZIUA B?RBATULUI! O reminiscen?? nostalgic? a zilei armatei sovietice. Cum s-a ajuns de la ziua armatei, la ziua b?rbatului? Logica era de fier. Pentru c? femeile aveau ziua lor ?i b?rba?ii trebuie s? aib?, ?i-au spus “mujacii” din URSS. Iar, cum b?rba?ii erau solda?i, poporul masculin a ales f?r? echivoc: vrem ziua noastr? de ziua armatei! Ani la rand sovieticii, fie ei ru?i, ucraineni, uzbeci, romani (ce ciudat sun?, romani sovietici!), au celebrat ziua b?rbatului pe 23 februarie. ?i ast?zi, la 20 de ani de la dezmembrarea colosului ro?u, tradi?ia este tradi?ie! Exist? filoromani, proromani?la Chi?in?u, care se felicit? cu aceast? ocazie. Obiceiul este mai tare decat orice schimbare istoric?. Nu-i condamn.

De altfel, toat? copil?ria mea a fost in?esat? de pove?ti despre armat?. Cat am fost mic, tata mi-a dep?nat istorii despre cum a mers aproape o s?pt?man? cu trenul pan? in Siberia. Invariabil, povestea incepea cu faptul c? el credea c? va ajunge la c?mile, undeva in Asia. Mare i-a fost surprinderea cand l-au debarcat intr-o p?dure rupt? de lume ?i civiliza?ie. A stat aproape un an in taigaua siberian?. Aveau interdic?ie de a ie?i in p?dure. Era o zon? periculoas? pentru cineva neavizat. In orice moment se puteau intalni cu Mo? Martin. In plus, zona era top secret, p?zeau rachete. Abia in al doilea an a fost mutat. A ajuns in ora?ul Omsk, undeva in inima Siberiei, unde iarna era teribil? ?i lung?. Vara, in schimb, era?extrem de frumoas? ?i verde.

Moldovenii erau binev?zu?i in armata sovietic?. Buni, muncitori, prindeau repede limba rus? - ajungeau rapid s? plac? superiorilor. Pentru tinerii moldoveni, veni?i din sate, de la pra??, ce nu v?zuser? mare lucru la via?a lor, armata reprezenta o experien?? de neuitat, un mare pas inainte. Inv??au s? ?ofeze. Inv??au bine limba rus?. Vedeau lumea. Se deschideau la minte. Se int?reau fizic. Adev?rul este c? majoritatea plecau copii in armat? ?i se intorceau adev?ra?i b?rba?i. Zic majoritatea, pentru c? in armat? se b?tea r?u. Mi-a povestit ?i tata despre b?t?ile pe care le luau bobocii. Motivul: o tradi?ie prosteasc?. Oricum, acest lucru extrem de grav, care mutila vie?i, n-a umbrit prea mult niciodat? ziua armatei sovietice. B?rba?ii preferau s?-?i ia cu ei acas?, doar amintirile frumoase.

Nu am nicio problem? cu ziua b?rbatului… sovietic. S-o s?rb?toreasc?! Ins? nu to?i muco?ii, care nu vor sim?i niciodat? gerul aprig al Siberiei, ci adev?ra?ii b?rba?i, care au trecut prin greut??i, b?t?i, exerci?ii istovitoare. La mul?i ani, tat?!

Mai intai vreau s? v? spun c? ceea ce ve?i citi mai jos este real sut? la sut?. F?r? inven?ii ?i fabula?ii. Din ciclul, doar mie mi se poate intampla: ast?zi am fost atacat de o hait? de caini. Toat? povestea, mai jos.

Eram intr-un loc in care nu m? puteam ascunde. S-a intamplat s? fiu singur, undeva la cap?tul Bucure?tiului. Cainii au venit de pe un camp viran. Au ap?rut ca de sub p?mant. L-am v?zut pe primul, cand mai avea 10 metri pan? la mine. In secunda doi l?tra deja lang? picioarele mele. Era un animal mi?os. Destul de mare. S-ar putea s?-l fi v?zut cu ochii fricii, totu?i nu era un c??elu? pe care s?-l lini?te?ti cu un picior bine plasat. Am incercat s? gandesc rece. Nu era cazul s? fug. A?a c? l-am ?inut oarecum la distan??. Am stat cu fa?a spre el. La inceput am crezut c? o s?-l lini?tesc cu vorba bun?. Cu?u, cu?u, ins? nu a in?eles nimic. L?tra fioros tot incercand s? m? mu?te. Ni?te momente teribile. C??eloiul tot cl?n??nea cu din?ii pe lang? picioarele mele. Am strigat la el, am urlat, l-am alungat cu mainile, cu picioarele. Nu vroiam s?-l lovesc. Exista riscul s? se supere mai r?u sau s? reu?easc? s?-?i infig? col?ii. Intre timp, m? retr?geam cu spatele, atent s? nu cad. Cainele i?i continua ofensiva.

Cand lucrurile nu puteau s? fie mai rele, i-au sosit tovar??ii. 3 sau 4. N-am stat s?-i num?r. Altul imi era scopul in acel moment. Noii c??ei au t?b?rat la randul lor.?Erau doar un pic mai mici. Nu v? ascund, m-a cuprins panica. Eram r?u de tot. 5 c??ei latr? fioros in fa?a mea. ?i nu doar latr?. Unul, primul care m-a atacat, ?i-a infipt col?ii in pantalonii mei. Dup? cum v? ziceam era destul de mare. A?a c? m-a capsat chiar de genunchi. Nu-mi d?deam seama cat de r?u m-a mu?cat. Vedeam doar c? mi-a sfa?iat pantalonul. Nu era nimeni prin preajm? s?-mi sar? in ajutor. Nu aveam cu ce s? m? ap?r. Nu g?seam nicio piatr?, nici o bat?. Tr?iam?o senza?ie extrem de urat?. Gandurile m? str?fulgerau cu vitez? cosmic?. Mi-am spus, dac? fug exist? riscul s?-mi sar? in spate. Intr-o frac?iune de secund? am luat o decizie - s? m? lupt cu ei. C??eii deja incepeau s? m? inconjoare. Nu mai erau in fa?a mea. Pe unii nu-i vedeam. Incercam s?-l ?in la distan?? pe cel mai mare. Atunci, s-a ivit un moment potrivit ?i i-am dat un picior din toate puterile. Apoi m-am aplecat in fa??,?fluturand din maini spre caini. Am prins alt moment bun ?i i-am dat un pumn altui caine. Dintr-o dat?, cainele mare a fugit. Ulterior, pe cei mai mici a fost lejer s?-i alung.

M-am uitat la mine. Pantalonul de pe piciorul stang era rupt. Cainele nu ?i-a infipt ins? col?ii, doar m-a zgaraiat. Oricum, putea fi periculos, maidanezul putea fi turbat. A?a c? m-am dus glon? la Institutul de Boli Infec?ioase Matei Bal?. Am intrat la consulta?ie dup? mai bine de o jum?tate de or? de a?teptare: parte din cauza neglijen?ei medicilor, care discutau dup? u?? de chilo?i tanga, homosexuali ?i tampoane, parte pentru c? se formase o coad? de vreo 5 bucure?teni capsa?i de maidanezi. Mi s-a f?cut un vaccin in um?r,?nu in burt? - aceste vaccinuri dureroase au fost abolite demult. De altfel, voi mai merge pe acolo pentru inc? alte 5 vaccinuri. A?adar, o experien?? teribil?. A fost groaznic. Am fost pus intr-o situa?ie extrem? ast?zi. De ce??

ps: Am scris mai jos un articol. Am prezentat dou? puncte de vedere in problema eutanasierii cainilor vagabonzi din Chi?in?u: un punct de vedere al c??elului, al bietului animal. Un punct de vedere al unui biet copila? mu?cat de caine. Nu mi-am exprimat propria viziune. Am lasat-o pentru alt? dat?. Este un moment al dracului de bun pentru a spune ce cred. Eu cred c? ANIMALELE PERICULOASE NU AU CE S? CAUTE pe str?zi. Cainii sunt periculo?i. Sunt animale c?rora nu ai cum s? le controlezi reac?iile.?In acela?i timp: nu cred c? este bine s? fie omorate doar pentru c? exist?. Nu este bine. Da, m-au atacat, da am luptat s? nu fiu mu?cat mai r?u. Totu?i. Oamenii sunt fiin?e inteligente, ra?ionale. Ce ne spune ra?iunea? C? trebuie s?-i omoram? Nu prea cred. Atunci, de ce nu incerc?m s? ne punem min?ile la contribu?ie ?i s? rezolv?m aceast? ecua?ie? Cand spun “noi”, ii am in vedere pe edilii din Chi?in?u ?i Bucure?ti.

Doamn? prim-ministru. Prin prezenta scrisoare, v? rog s?-mi aloca?i fonduri pentru a angaja un sc?rpin?tor. De dou? zile m? m?nanc? nu ?tiu de ce in … popou. Probabil m? vorbe?te cineva de r?u. Poate Filat? Aceast? hot?rare de Guvern este top secret.

Doamn? Greceanai. Prin aceast? depe?? vreau s? v? cer s?-mi aloca?i un teren de 3 metri p?tra?i lang? pre?edin?ie. Pe acest lot, cu bani din fondul de rezerv? a Guvernului, va fi ridicat? o toalet? ruseasc?. Adic? tapetat? cu ziare. Aceast? depe?? este secret?.

Doamna Zinaida. Propun s? adopta?i o decizie prin care s? pl?ti?i 4 abonamente la ziarul Comunistul. Institu?ia pe care o conduc, pre?edin?ia,?are nevoie stringent? de aceste ziare - toaleta nu a fost tapetat? inc?. Decizia este secret? ?i TREBUIE   adoptat? urgent.

Doamn? premier. A? dori ca la urm?toare ?edin?? a Guvernului s? adopta?i o decizie prin care s? aloca?i fonduri pentru procurarea de hartie igienic?. Hartia nu va fi folosit? la toaleta de lang? pre?edin?ie, acolo avem ziarul Comunistul. Hartia va fi utilizat? pentru ?tergerea popoului meu. In ultimul timp am angajat prea mul?i sc?rpin?tori, care nu-?i fac bine meseria: in loc s? m? scarpine, m? pup?. A?a c? m-am trezit cu prea multe secre?ii in zona inferioar?. Decizia r?mane ca de obicei secret?.

Cheochea Zina. Urgen?? de gradul zero. Prin acest sms pe care ?i-l trimit, i?i ordon s? aduni toate depe?ele urgente ?i secrete pe care ?i le-am trimis pan? acum. Merge?i impreun? cu to?i sc?rpin?torii la toaleta de lang? pre?edin?ie. F?ce?i-v? treburile ?i ?terge?i-v? popourile. De ce? Gheorghe Papuc organizeaz? maine o revolu?ie twitter. M-am consultat cu prezic?toarea oficial?: o s? pierdem puterea.

PS: Cine este Zina ?i cine expeditorul? Hm, secret.

Na, c-am f?cut-o ?i pe asta. Am aflat ce a fost mai intai, oul sau g?ina? Se pare c?… g?ina. S-o lu?m logic. Cic?, g?inile din fermele avicole, care stau in cu?ti de 8 metri p?tra?i, in num?r de 36 intr-o cu?c?, sunt foarte stresate. Cum de ce? Voi cum v-a?i sim?i dac? a?i tr?i toat? via?a intr-o cu?c? mic? ?i a-?i fi obliga?i s? v? oua?i zilnic cate un ou? Stresat, nu? Iat?, ?i g?inele sunt stresate. Iar dac? pas?rile au o via?? stresat? - ou?le sunt la fel de?stresate. Potrivit oamenilor de ?tiin?? con?in un hormon al stresului. Numai c?, vede?i voi, dac? oul se streseaz?, g?ina nu are nici dracu. Este demonstrat ?tiin?ific (Sic!). Concluzia, g?ina condi?ioneaz? starea ?i existen?a oului, nu invers. De aici rezult? c? aceasta a fost mai intai, nu oul. Iat?, a?a.

De altfel, am f?cut ?i un reportaj despre stresul g?inilor din cu?ti. De dragul g?inilor m-am costumat?- sa am acces in “casa” lor. M? vede?i la 00.46 in imaginile de mai jos. Acum, serios.?In Romania a inceput o dezbatere adev?rat?: cat de stresate sunt g?inile? Cat de r?u ne afecteaz? hormonul stresului. Habar nu am. Poate le trimitem la psiholog, s? se ou? mai lejer. Nu ?tiu.

Eu, de pild?, sunt un consumator activ de ou? crude. ?i le beau cel pu?in unul pe zi. C? au “E”, c? au hormonii stresului - nu-mi calc pe inim?, le consum in continuare. Nu mi-e fric?. Am o teorie a mea: teoria oamenilor ciuda?i r?u. Contemporanii no?tri consider? c? produsele alimentare din zilele noastre sunt otr?vite cu “E”-uri, consider? c? str?mo?ii o duceau mai bine, mancau numai hran? natural?. Paradoxal, dar str?mo?ii no?tri abia atingeau 60 de ani. Pe cand noi o huzurim pan? pe la 90. Acum, reportajul.