a doua jum?tate a secolului al XIX-lea


Am publicat recent in Romania literar? (nr. 21, 1 iunie 2005, ?i nr. 22, 8 iunie) studiul intitulat Duelul la romani, de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga, in care perioada post-pa?optist? era destul de sumar prezentat?. Voi incerca in cele ce urmeaz? s? arunc o privire mai atent? asupra epocii. O epoc? de modernizare accelerat? a Romaniei, de sincronizare cu mentalit??ile, moravurile ?i modele Europei Occidentale. O epoc? in care ,ai no?tri tineri" reveneau de la studii din Paris, Berlin sau Viena, aducand cu ei ,drept arm?" nu doar ,be?i?orul de promenad?", ci ?i pistolul sau spada de duel. Der zeitgeist era deci propice practic?rii duelului printre fiii de boieri ?i intelectualii romani.


Pa?opti?tii dueli?ti

Dup? e?ecul revolu?iei, intre pa?opti?tii romani afla?i in exil conflictele s-au ?inut lan?, fie intre ,ambele clici, a lui Rosetti ?i ?a lui? Eliad" (cum ii scria N. B?lcescu lui A.G. Golescu, la 24 martie 1849), fie intre diver?i protagoni?ti. Dar disputele nu aveau la baz? atat ra?iuni ideologice sau politice, cat financiare ?i conspira?ioniste. Inc?lcarea regulilor conspira?iei ?i dezv?luirea in?elegerilor din cadrul societ??ilor secrete pe care le frecventau au fost mereu intre pa?opti?ti motiv de ceart? ?i chiar de dueluri. La 16 decembrie 1850, de pild?, la Paris, Vasile M?linescu (fiul banului Iordache M?linescu) s-a luptat in duel cu Dimitrie Bolintineanu pe motiv c? acesta ar fi deconspirat ,un angajament secret". B?lcescu i-a trimis o scrisoare lui Ion Ghica, la Constantinopol, relatandu-i foarte expresiv motivele duelului ?i modul de desf??urare: ,Eri a fost aci ?la Paris? un duel intre M?linescu ?i Bolintineanu. Acest din urm? dedese de fa?? un angajament secret, loat intre vro ca?va de aici, de sunt acum mai multe luni. Era o fapt? necinstit?, ?i M?linescu a calificat-o astfel. D-aci duel. Bolintineanu n-a nemerit ?i M?linescu a slobozit in vant, zicandu-i Bol?intineanului? c? numai cu o purtare cinstit? va ?terge acea pat? ce ?i-a f?cut. Astfel nu s-a v?rsat sange".1

Tot o acuz? de deconspirare a generat premisele unui alt duel, cel dintre Nicolae B?lcescu ?i Christian Tell. Dup? exilare, acesta din urm? era obsedat s? nu fie recunoscut de autorit??i ?i arestat. Ca atare, cerea tuturor c?uza?ilor s?-i foloseasc? numele conspirativ, Dimitrie Petalla. In decembrie 1848, ,c?l?torindu-se prin Serbia austriac?" (cum scrie A.G. Golescu), B?lcescu a uitat de rug?mintea lui Tell ?i l-a numit de cateva ori in public pe numele s?u real. Atunci, Tell

,l-a injurat cu vorbele cele mai groase". B?lcescu ?i-a prezentat scuzele, cerandu-i s?-?i retrag? injuriile. Tell a refuzat ?i B?lcescu l-a provocat ,a-i da satisfac?ie prin arme". Christian Tell s-a eschivat, spunand c? ,nu este vremea, nici locul". Evident, a fost vorba de un incident banal, care a scos la lumin? antipatii mai vechi ?i mai profunde (inclusiv subordonarea total? a lui Tell fa?a de I. Heliade-R?dulescu). Duelul n-a avut loc ?i pentru c? cei doi adversari s-au desp?r?it curand. De la Panciova, Tell a plecat cu Heliade-R?dulescu la Paris, iar B?lcescu s-a stabilit la Belgrad, pentru a r?mane in preajma }?rilor Romane. S-au reintalnit abia la sfar?itul lunii octombrie 1849, la Paris, cand B?lcescu ?i-a reinnoit provocarea la duel. De data aceasta, refuzul lui Tell a fost de alt? natur?. El ?i cei din ,clica Eliade" l-au acuzat pe B?lcescu de proasta administrare a banilor ob?inu?i de revolu?ionari pentru cauza lor. B?lcescu era acuzat c? nu poate justifica (sau returna) o important? sum? de bani. In aceste condi?ii, Tell il considera ,un om malonest" ?i, ca atare, nu putea s?-i accepte provocarea la duel decat dac? i?i dovede?te onestitatea. Pentru B?lcescu motivul refuzului era altul, dup? cum ii scria lui Ghica la 6 noiembrie 1849: ,Am poftit pe Tell s? se bat? la duel ?i nu i-a dat me?ii ?= n-a cutezat - n.A.O.? . I-a fost fric? s? nu ii fac? vrun glon? bub?. Am de gand s?-i fac atata de ocar?, incat s?-i silesc s? fug? din Paris". In aceea?i scrisoare, B?lcescu se referea ?i la faptul c? revolu?ionarul maghiar Lajos Spleny inten?iona s?-l provoace la duel pentru calomnie pe Heliade-R?dulescu. Acesta din urm? declan?ase un scandal in randul emigra?iei romane?ti, sus?inand - pe baza unei pretinse declara?ii a baronului Spleny - c? I. Ghica ar fi militat pentru alipirea Principatelor Romane la Ungaria.2

B?lcescu ?i Tell ?i-au numit cate doi martori: A.G. Golescu ?i D. Bolintineanu, din partea primului ?i N. Ple?oianu ?i Gr. Marghiloman (inlocuit apoi cu Gr. Gr?di?teanu), din partea celui de-al doilea. Nereu?ind s? aplaneze conflictul, cei patru martori au decis s? recurg? la un arbitru colectiv (,to?i emigra?ii din Paris"), care s? se pronun?e asupra corectitudinii financiare a lui B?lcescu. La 24 noiembrie 1849, dup? ce au fost audiate ambele p?r?i, adunarea emigra?iei revolu?ionare s-a declarat convins? c? ,B?lcescu este ?cu? adev?rat onest", dar c? ,nu este competent?" s? rezolve problema duelului dintre cei doi oponen?i.

Intre timp, Heliade-R?dulescu a cerut ?i p?rerea emigra?iei romane?ti din Turcia (Constantinopol ?i Brusa), prezentand p?rtinitor atat problema financiar? cat ?i pe cea a duelului. ,Aici ?la Paris? - scria el - veni B?lcescu cu Bolintineanu cari, uni?i cu al?i vreo doi trei, se cearc? a servi interven?iilor ?i calomniilor lui Ghica ?i in cele de pe urm? a implica pe Tell intr-un duel ?i pe mine in altul ?probabil cel cu Lajos Spleny - n.A.O.?. ?Ei incearc?? s? ne compromit? ca ni?te spadasini galcevitori, ?i s? v? fac? a avea de ales ?intre? ni?te oameni sau laches ce fug de a se bate, sau gata a muri ori a omora". In mod previzibil, emigran?ii ,eliadi?ti" de la Brusa (decembrie 1849), la care s-au ad?ugat Heliade-R?dulescu, C. Aristia ?i B. Iscovescu de la Paris (ianuarie 1850), au semnat un memoriu in care se stabilea c? gestiunea financiar? a lui B?lcescu a fost ,neonest? ?i antipatriotic?", iar B?lcescu era ,malonest ?i chilipirgiu". ,Prin urmare - conchideau semnatarii -, d. B?lcescu nu merit? a se m?sura ?in duel? cu d. Tell, pan? mai intai nu se va pune in stare de a fi stimat".3 Inc? un duel ratat, despre care nu vom ?tii niciodat? dac? adversarii urmau s? foloseasc? revolvere (cum credea B?lcescu) sau spade (cum credea Heliade-R?dulescu). In octombrie 1851, bolnav ?i deprimat, B?lcescu p?r?se?te Parisul, iar la 29 noiembrie 1852 moare uitat de lume la Palermo.


Pin? la 1865

In 1861, c?pitanul Constantin Varnav (fiul vornicului Alecu Varnav ?i al Smarandei Ghica) este ucis in duel de Grigore M. Sturdza (fiul fostului domnitor al Moldovei). Fiind la studii la Berlin, Iacob Negruzzi afl? de eveniment dintr-o scrisoare primit? de acas?. In 1862, Negruzzi afl?, de data aceasta pe cale oniric?, de producerea unui alt duel. El i?i noteaz? in jurnal un vis cu fratele s?u, Leon, care se lupt? in duel ?i este r?nit cu spada la ochi. Ulterior, Iacob prime?te o scrisoare de la fratele s?u (aflat la studii la Viena), care confirm? ca reale faptele visate. Peste trei luni, la Berlin, in timpul unui antrenament de scrim? f?r? masc?, Iacob insu?i este r?nit grav, fiind pe cale s?-?i piard? un ochi. ,Arta spadasinilor e in declin", i?i noteaz? el in jurnal. La 7 ianuarie 1864, la un bal la Didi?a ?i Nicolae Mavrocordat, la care se afla toat? protipendada ie?ean?, Lascar Catargi ?i Nicolae Su?u se provoac? la duel. Pin? la urm?, adversarii renun?? la infruntare din cauza motiva?iei inconsistente. ,Motivul ?provoc?rii la duel? - consemneaz? Negruzzi - a fost o inv?lm??eal? in timpul dansului".4

,Duelul era la ordinea zilei", scrie Vasile Alecsandri in 1862, observand c? tinerii boieri romani reveni?i din occident ,se b?teau ?in duel? pentru motivuri de nimic". La inceputul anului 1865, junimi?tii P.P. Carp ?i I. Negruzzi, ambii reveni?i la Ia?i de la studii in Germania, amenin?? cu provocarea la duel pe oricine contest? achitarea lui Maiorescu in procesul de imoralitate care ii fusese intentat.5 ?i via?a erotic? agitat? a Elizei Bal? (fiica marelui logof?t Lupu Bal?) provoac? un duel in epoc?. In 1857, dup? ce divor?eaz? de Alexandru Moruzi (fiul fostului domnitor), Eliza se c?s?tore?te cu Dumitru Beldiman, cu care pleac? in Italia. Dup? ci?iva ani ins? il p?r?se?te ?i pe acesta in favoarea unui conte italian. In 1863, la Floren?a, Beldiman il provoac? la duel. Sub numele de ,la comtesse Balche des Baux", Eliza ii p?r?se?te pe amindoi, plecand la Viena pentru o nou? cucerire - un baron german.6

Am v?zut in articolul anterior dedicat duelului c?, prin anii 1854-1855, boierul moldovean R?ducanu Rosetti se b?tea adesea in duel cu pistolul, ba cu Leon Cantacuzino, ba cu Alexandru Mavrocordat. Nu atat postura sa de ginere al Domnitorului Ghica f?cea lucrurile surprinz?toare, cat pozi?ia sa de ,ministru al Drept??ii" (de la 1 noiembrie 1854). In loc ca, in virtutea func?iei sale, s? descurajeze duelul, boierul R?ducanu il practica ?i participa ca martor la duelurile altora. In 1855, de pild?, el a fost martor la duelul in care vornicul Constantin Bal? (?eful Poli?iei din Moldova) a fost impu?cat mortal de contele austriac Stolberg. Duelul s-a declan?at din cauza rela?iei amoroase dintre acesta din urm? ?i so?ia lui Bal?, domni?a Natalia Ghica. La Ia?i a avut loc o inmormantare grandioas?. Din Moldova, ocupat? de armatele austriece din cauza r?zboiului Crimeii, un agent a raportat guvernului de la Viena situa?ia bizar? din jurul acestui eveniment: ,Duelul este interzis in Moldova, dar ?eful poli?iei se bate in duel, avand doi mini?tri ca martori, pe proprii s?i cumna?i (beizadea Costache Ghika, ministru de Externe ?i logof?tul R?ducanu Rosetti, ministru al Drept??ii, so?ul altei fiice a Domnitorului, domni?a Aglaia). Martorii lui Stolberg erau al?i doi con?i, ofi?eri de ulani austriaci ???. Constantin Bal?, care pan? acum cateva zile era ?inta tuturor glumelor, ?i-a atras prin tragicul s?u sfar?it simpatia general? ???, toat? lumea vorbe?te de crim? ???, popula?ia i-a huiduit pe ofi?erii austriaci".7

Dup? 1865.

Dueli?tii in conflict cu legea

Evident, in privin?a practic?rii duelului in Principatele Romane, legea trebuia in?sprit?. Faptul s-a produs in cadrul reformei generale a justi?iei, realizat? de Al.I. Cuza in ultimii s?i ani de domnie. La 1 mai 1865 intr? in vigoare noul Cod Penal, care - printre altele - prevede ,delictul de duel". Intr-un mod mai drastic ca pan? atunci, dueli?tii romani intr? in conflict cu legea ?i cu autorit??ile. Pe la 1870, spre sfar?itul vie?ii, I. Heliade-R?dulescu particip? la un duel cu Iancu Isvoranu, ofi?er de Cavalerie, descendent al unei vechi familii boiere?ti din Oltenia. Atat dueli?tii, cat ?i martorii lor, sunt da?i in judecat? pentru ,delictul de duel", dar Tribunalul de Ilfov ii achit? in 1872. In 1874, in Fran?a, la Fontainebleau, un Ghica ?i un Su?u se bat in duel cu pistoale. Ghica este impu?cat. Celorlal?i participan?i li se intenteaz? proces de c?tre justi?ia francez?. Su?u este osandit la patru ani inchisoare, martorii s?i la trei ani, iar martorii lui Ghica la doi ani. Asta in condi?iile in care in Fran?a nu exista o prevedere special? pentru ,delictul de duel", acesta intrand in dreptul comun. Tot cam atunci, Gheorghe Costaforu il provoac? la duel pe Gheorghe Em. Lahovari pentru o insult? u?oar?. Martorii decid c? duelul nu se impune. Atunci Costaforu for?eaz? nota ?i il p?lmuie?te pe Lahovari, obligandu-l pe acesta s? accepte provocarea. ,Onoarea trebuia sc?ldat? in sange", comenteaz? un contemporan. Duelul cu spade se desf??oar? in camp deschis ?i e oprit de martori cand Costaforu este r?nit u?or. Probabil c? acest duel a avut loc inainte de 1873, cand Gh. Costaforu - ca ministru de Justi?ie - s-a manifestat deschis impotriva ,delictului de duel". Nu este intimpl?tor faptul c? tocmai in aceast? perioad? (prin 1873) decide Matei Millo s? pun? in scen? comedia-vodevil Duelurile, ,prelucrat? de d-nu C. Negruzzi", in care duelgiii se ascund de ,patraul?" s? nu fie prin?i asupra faptului interzis de lege: ,Fugi - e sf?tuit duelistul -, de n-ai poft? s? intri in criminal! Fugi peste grani??!".8

Un document juridic din epoc? se refer? la un duel dintre doi boieri in 1892, in jude?ul Boto?ani. Unul dintre ei era amantul unei frumoase doamne. Cel?lalt, so?ul ei legitim. Motivul fiind temeinic, toat? lumea, inclusiv instan?a juridic?, a admis c? cei doi erau indritui?i s? se suprime reciproc. Ca atare, din punct de vedere penal nu au avut de suferit nici duelgiii (pentru c? ,duelul era inevitabil"), nici martorii (pentru c? ,au f?cut toate silin?ele ca s?-i impace"). Intrunit? in 1894, Curtea de Casa?ie a conchis urm?toarele: ,De oarece Curtea de fond constat? c? in fapt martorii nu s-au f?cut vinova?i prin nimic ?i c? in spe?? duelul era inevitabil, participarea lor nu constitue o complicitate".9

Pe la 1890, Nicolae Blaremberg s-a c?s?torit cu Paulina Anghelescu, ,o frumoas? doamn?" (pictat? ?i de Grigorescu), dar f?r? bani, f?r? rang ?i cu o reputa?ie indoielnic?. Avea un copil din flori, Olga, dintr-o leg?tur? amoroas? cu boierul ?tefan Bellu. Blaremberg i-a cerut acestuia s? recunoasc? copilul ?i ??-?i asume r?spunderea pentru intre?inerea lui. ,Bellu refuzand - noteaz? Mihai Dim. Sturdza -, avusese loc un duel incheiat f?r? rezultat ?i f?r? imp?care pe teren, deci ?i f?r? legalizarea statutului fetei". Duelul a avut loc in condi?iile in care ambii protagoni?ti au fost mari demnitari in sfera justi?iei: procuror la Curtea de Apel (1851), in cazul lui ?tefan Bellu, ?i ministru al Justi?iei (1891), in cazul lui Nicolae Blaremberg.10

In 1888, Mihail Bal?, descendent al cunoscutei familii boiere?ti, l-a provocat la duel pe fostul prefect Ernest Varnav. Bal? era vicepre?edinte al Camerei Deputa?ilor ?i redactor la ziarul Partidului Conservator ,Epoca". La o soiree in casa doamnei Zoe Sturdza, Varnav ?i-a permis s?-l contrazic? ,cu insolen??" pe Bal?. Duelul s-a desf??urat intr-un loc mai tainic, la Cimitirul Bellu. Bal? a fost u?or r?nit cu floreta, iar protagoni?tii s-au imp?cat ,pe teren" (,Voin?a Na?ional?", 28 aug. 1888).

Dueluri cu motiva?ii ridicole au continuat ?i in primii ani ai secolului urm?tor. In 1907, de pild?, in plin? desf??urare a r?scoalelor ??r?ne?ti, deputatul de Prahova Anton A. Arion l-a provocat la duel pe vice-pre?edintele Camerei Deputa?ilor, Neni?escu, pentru c? acesta din urm? trimisese un u?ier pentru a-i cere s? nu mai fumeze in incinta institu?iei. De altfel, ?i v?rul acestuia, Constantin C. Arion, ministru in diverse guverne conservatoare (1900-1913), avea o sl?biciune pentru dueluri. El a servit drept martor - noteaz? istoricul Mihai Dim. Sturdza - ,amicilor s?i politici Alexandru Marghiloman ?i Take Ionescu, in duelurile acestora, foarte la mod? in acele vremuri ?i iscate in urma unor provoc?ri ce azi apar de o uimitoare puerilitate".11

Evident, Caragiale nu putea s? rateze un astfel de subiect. In schi?a Telegrame (1899), de exemplu, directorul prefecturii dintr-un ora? moldovenesc, Raul Gregoraschco, ,promite cavalire?te duel" concitadinului Cost?chel Gudur?u, fost deputat, care st?tea la ,cafin? central", ,criticand guvernul gura mare". Pin? la urm?, duelul promis se reduce la injurii de tip ,dumnezeu mami", ,tras palme", ,bastoane lovit cap" ?i ,picioare spate gios". Fra?ii Gudur?u se simt ,sili?i face justi?ie singuri", iar numitul Cost?chel chiar trage cu revolverul (in aer), producand panic? in urbe, arest?ri abuzive ?i torturi ,ca inchizi??" in ,beciurile poli?iei locale". In urma interven?iei mini?trilor Justi?iei ?i de Interne, t?r??enia se termin? apoteotic cu ,pupat to?i pia?a endependen?i".

*

In epoca de care m? ocup acum, a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, au avut loc mai multe dueluri mai deosebite, in care au fost implica?i descenden?i ai unor importante familii boiere?ti din Romania: Racovi??, Filipescu, Lahovari, V?c?rescu, Isvoreanu, Bibescu etc. Unele dueluri s-au incheiat tragic, cu moartea unuia dintre protagoni?ti. Luindu-le in considera?ie ?i pe acestea, concluziile mele privind practica duelului la romani (a?a cum le-am consemnat in studiul anterior) se modific? intr-o anumit? m?sur?.


Iancu Racovi?? vs
Ferdinand Lassalle (1864)

Nu prea se ?tie faptul c? in 1864 liderul socialist german Ferdinand Lassalle a fost ucis la varsta de 39 de ani de un glon? tras in timpul unui duel de studentul roman Iancu Racovi??. Lassalle s-a n?scut in 1825, in ora?ul prusac Breslau (azi Wroclaw, Polonia), ca unic fiu al unui prosper negustor evreu, Haim Lassal. In 1856, dup? R?zboiul Crimeii, Ferdinand Lassale a vizitat Europa de Sud-Est, publicand interesante note de c?l?torie (Reiseberichte aus dem Orient, 1856). In spa?iul romanesc fiind, Lassale s-a exprimat sever la adresa condi?iilor de trai ?i de igien? ale ??ranilor valahi.12

In 1864, Lassalle s-a indr?gostit in Elve?ia de tin?ra Helene von Donniges, fiica unui diplomat bavarez. Dar familia fetei s-a opus c?s?toriei din cauza originilor evreie?ti ale socialistului german. Disperat, Lassale a fost dispus s? se cre?tineze. Helene a preferat ins? un alt pretendent, pe tan?rul boier roman Iancu Racovi??. Era epoca in care Ferdinand Lassale suferea - ca ?i, in grade diferite, prietenii s?i Heinrich Heine ?i Karl Marx - de sindromul ,urii de sine evreie?ti" (der judische selbsthass). In 1860, de pild?, Lassale scria urm?toarele: ,Nu-mi plac evreii, ba chiar ii detest in general. Ii percep ca fiind nimic altceva decit fiii degenera?i ai unui trecut m?re?, dar disp?rut. In ultimele secole de sclavie, ace?ti oameni au dobandit tr?s?turi de sclavi, ?i de aceea am o pornire atat de negativ? fa?? de ei". Sau, intr-o formulare autoironic?: ,Exist? dou? categorii de oameni pe care nu-i pot suferi: ziari?tii ?i evreii. Din nefericire fac parte din ambele categorii".

Pe fondul acestei sensibilit??i psihice, refuzul formulat de familia von Donniges a c?zut ca un tr?snet. Printr-o scrisoare injurioas?, Ferdinand Lassale l-a provocat la duel pe tat?l Helenei. Acesta a refuzat provocarea, dar m?nu?a a fost ridicat? de tan?rul Iancu Racovi??. Duelul a avut loc ling? Geneva. Romanul l-a impu?cat pe Lassale, r?nindu-l grav la abdomen. Peste dou? zile acesta a murit, fiind inmormintat in cimitirul evreiesc din Breslau. ,Ce extraordinar mod de a muri!", ii scria Engels lui Karl Marx, la 4 septembrie 1864, imediat dup? aflarea mor?ii lui Lassalle. ,Acest a?a-zis Don Juan se indr?goste?te de fiica unui ambasador bavarez ?i vrea s-o ia de so?ie. Apoi are de a face cu un pretendent respins al doamnei in chestiune - care, intampl?tor, este un escroc din Romania - ?i face in a?a fel incat s? fie impu?cat mortal de rivalul s?u. Asta nu putea s? i se intample decat lui Lassalle, datorit? caracterului s?u unic, par?ial evreu, par?ial cavaler, par?ial clovn, par?ial sentimental. Cum a putut un politician de calibrul lui s? se lase impu?cat de un aventurier roman?".

Karl Marx a admis c? Lassale a murit ,in triumf, ca Ahile", dar n-a fost in stare s?-l numeasc? prieten pe fostul s?u rival. In scrisoarea de r?spuns c?tre Engels, Marx il nume?te pe Lassale ,du?manul du?manilor no?tri".13

Dar cine a fost acest ,escroc ?i aventurier roman" (cum il descrie Engels) care a curmat via?a ?i cariera politic? a p?rintelui socialismului german? Nu se cunosc prea multe lucruri despre el. Era un vl?star al familiei boiere?ti Racovi??-Cehan, ai c?rei membri au fost domnitori ?i inal?i dreg?tori in }?rile Romane in secolele XVIII-XIX. Iancu era probabil unul dintre mul?ii fii ai beizadelei Mihalache Racovi?? (insurat cu o Su?uleas?), mare dragoman al Por?ii Otomane ?i, in 1815, mare logof?t in divanul Valahiei.14 In perioada 1862-1864, Iancu Racovi?? studia la Universitatea din Berlin, fiind coleg cu Iacob Negruzzi la Facultatea de Drept.15

Povestea romantic? a inspirat mai mul?i romancieri, printre care George Meredith. Prozatorul englez a scris in 1880 un roman ,cu cheie", The Tragic Comedians, in care Ferdinand Lassalle este intruchipat de personajul Alvan (politician evreu, cu nas ?i buze stereotipice), Helene von Donniges de Clotilde von Rudiger (fiica unui general ambasador, antisemit), iar nepotul de domn Janko Racovi?? de prin?ul Marko Romaris. Acesta din urm? este prezentat ca un fel de ,voievod al ?iganilor" (un nobil oache?, cu tr?s?turi orientale, care cant? la vioar? ?i din gur? cintece ?ig?ne?ti), semn c? - pentru vest-europeni - asocierea dintre romani ?i romi era uzual? ?i la sfar?itul secolului al XIX-lea. Bazindu-se pe ,o poveste bine-cunoscut?" (a well-known story, fiind chiar subtitlul romanului), este de presupus c? Meredith a topit destule date reale in romanul s?u. Putem deci afla mai multe informa?ii despre modul in care s-a desf??urat duelul. Alvan (alias Lassalle) este un excelent tr?g?tor la ?int? cu pistolul, spre deosebire de Prin?ul Marko (alias Racovi??), care ,n-a tras in via?a lui cu pistolul". Clotilde (alias Helene) il roag? pe Alvan s? nu-l ucid? pe Marko. ,Trage cu pistolul in aer", il implor? ea. Alvan ii ascult? rug?mintea ?i se las? el ucis de Marko.16

,Prin moartea lui Lassalle - conchide politologul Gaetano Mosca -, mi?carea muncitoreasc? german? a r?mas in miinile lui Marx." Dac? Lassalle n-ar fi fost ucis de Racovi?? la varsta de 39 de ani, ,socialismul german ar fi p?strat un caracter mai na?ional ?i mai pu?in cosmopolit".17 Cu alte cuvinte, s-ar putea zice c?, in spa?iul romanesc, nu numai Constantin Dobrogeanu-Gherea a jucat un rol important in istoria mi?c?rii socialiste, ci ?i - in cu totul alt fel - Iancu Racovi??.


Nicolae Filipescu vs
G. Em. Lahovari (1897)



In toamna anului 1897, deputatul conservator Gheorghe Em. Lahovari (fratele mai celebrului Alexandru Lahovari) public? in ziarul L'Independance Roumaine articolul ,Deux politiques", in care il acuz? de inconsecven?? politic? pe colegul s?u de partid, frunta?ul conservator Nicolae Filipescu (deputat 1887-1895 ?i primar al Bucure?tilor 1893-1895). Acesta din urm? se consider? ofensat ?i trimite doi martori (V. Ionescu ?i Al. S?ulescu) s?-i cear? satisfac?ie lui Lahovari. La rindul s?u, acesta ins?rcineaz? doi martori (Th. V?c?rescu ?i I. Isvoranu) s?-i raspund? la provocare. Militar de carier? fiind, V?c?rescu simte ,miros de sange" ?i solicit? imp?carea p?r?ilor. Lahovari ii scrie in acest sens lui Filipescu, explicindu-i c? e vorba de o simpl? polemic? de pres? ?i c? nu a avut inten?ia s?-l insulte. O scrisoare similar? compun ?i martorii lui Lahovari, argumentand c? nu sunt intrunite condi?iile unui ,duel inevitabil". Cu toate acestea, Nicolae Filipescu - bun scrimeur, cu tinere?ea petrecut? la Geneva ?i Paris - nu renun?? la provocare ?i insist? ,s? se ias? pe teren". V?c?rescu i?i d? demisia, fiind inlocuit de un oarecare Drossu. Cei patru martori incheie un proces verbal in urm?torii termeni: ,In urma discu?iilor ce au avut loc, neputandu-se stabili o in?elegere asupra condi?iunilor de imp?c?ciune, am decis e?irea pe teren. ??? Noi, Isvoranu ?i Drossu, cu toate c? nu imp?rt??im vederile d-lor Ionescu ?i S?ulescu, ?i consider?m c? incerc?rile noastre au r?mas f?r? rezultat, in numele clientului nostru, accept?m lupta ?i condi?iile impuse". Aceasta cu toate c? art. 258 din Codul Penal prevedea ,delictul de duel" ?i pedeapsa cu inchisoare pentru f?pta?i.

Din p?cate, ,condi?iile impuse" au dus la decesul lui Lahovari. In primul rand, martorii n-au convenit ca lupta s? continue doar ,jusqu'au premier sang", ci pan? cand unul dintre dueli?ti ,va fi in imposibilitate de a continua lupta". Cu alte cuvinte, pan? la moartea sau r?nirea grav? a unuia dintre protagoni?ti. In al doilea rand, locul de desf??urare a duelului nu a fost unul neutru. A fost aleas? sala de scrim? in care se antrena Filipescu, cu care acesta era deci foarte familiar. In fine, lungimea acestei s?li era de doar 12 metri, in loc de minim 30. Neavand spa?iu suficient de retragere, Lahovari a fost ,pus la zid". Spada lui Filipescu a intrat 20 de centimetri (!) in corpul adversarului s?u. Lahovari a murit in bra?ele valetului s?u francez, ?optind cuvintele: ,Ils m'ont asassine." Acest eveniment a declan?at o ampl? dezbatere in spa?iul public romanesc ?i francez privind oportunitatea ?i condi?iile de desf??urare a duelurilor.

In urma acestui duel, frunta?ul Partidului Conservator Nicolae Filipescu a fost condamnat la ?ase luni inchisoare. In Jurnalul s?u, la 28 noiembrie 1897, Titu Maiorescu scria despre ,duelul lui Nicu Filipescu ?i n?bu?irea acestuia pentru catva timp".18 Intr-adev?r, Filipescu a lipsit aproape un an de pe scena politic? romaneasc?, revenind abia in toamna anului urm?tor. In ?edin?a din 12-13 iunie 1898, procurorul general a sus?inut in fa?a Cur?ii de Apel c? nu a fost vorba de un duel, ci de ,un asasinat". ,La un duel, nu sunt nici gloan?ele, nici spada care te omoar?, ci martorii", a citat procurorul un aforism cunoscut in lumea dueli?tilor. El a sus?inut c? cei patru martori sunt ,complici la crim?" ?i c? trebuie pedepsi?i ca atare.19



Prin?ul duelist George Bibescu

Un mare duelist roman a fost George Bibescu, un om cu o vast? carier? militar? in Fran?a, fiul domnitorului }?rii Romane?ti. In 1869, la Paris, Bibescu are o aventur? erotic? cu so?ia principelui Paul de Bauffremont, Marie-Valentine, contes? de Caraman-Chimay, inrudit? cu mai toat? inalta nobilime francez?. Contesa fuge la Bibescu, iar Bauffremont ii intenteaz? proces de divor?. ,L'affaire Bauffremont-Bibesco" este pe larg comentat? in presa parizian? din epoc?, la rubrica monden?. Ultragiat, Paul de Bauffremont public? in 1872 comentarii ofensatoare la adresa lui Bibescu. Acesta il provoac? la duel ?i, fiind un bun spadasin, il r?ne?te. Pan? la urm?, in 1875, Marie-Valentine divor?eaz? de principele francez, rec?s?torindu-se cu prin?ul roman.

George Bibescu a avut la activ foarte multe dueluri, cu spada sau cu pistolul, pe care le provoca in urma polemicilor sale publice, fie in ap?rarea tat?lui s?u, diabolizat de propaganda liberal?, fie in ap?rarea romanilor, diaboliza?i de unii francezi. De pild?, in timpul unei dispute in contradictoriu purtate cu pre?edintele Asocia?iei Jurnali?tilor Francezi, Paul Granier de Cassagnac, acesta a exclamat in public: ,Grattez le Roumain, vous trouverez le barbare!" (,R?zui?i-l pe roman, ve?i g?si barbarul!"). De fapt, Paul Granier parafrazase astfel un aforism celebru atribuit lui Napoleon: ,C?utand in interiorul rusului, vei g?si un t?tar!". Sau ,un urs", spuneau al?ii; la care Contesa de Segur ad?ugase: ,Deschizandu-i vesta, vei g?si blana!". R?nit in orgoliul s?u na?ional, Bibescu l-a provocat pe publicistul francez la duel, dar acesta a p?r?sit in grab? Parisul. La?itatea lui l-a discreditat, dar el a fugit de frica mor?ii. In primul rind, pentru c? ?tia c? Bibescu este un spadasin redutabil ?i, in al doilea rand, pentru c? ?i-a dat seama c? prin?ul roman dore?te s? fac? din acest duel un act exemplar.

Chiar ?i in pragul mor?ii, in 1901, George Bibescu l-a provocat la duel pe un ziarist cvasi-obscur, C.Al. Ionescu, care se hr?nea din scandaluri de pres? ?i care s-a exprimat ireveren?ios fa?? de prin? intr-o bro?ur? intitulat? O chestiune de onoare. Dar George Bibescu ?i-a f?cut un nume nu numai in practica duelului, ci ?i in teoria acestui ,sport al onoarei". Istoricul Mihai Dim. Sturdza a detaliat acest aspect: ,Una din conferin?ele sale de la Academia de ?tiin?e Morale ?i Politice din Paris ?al c?rei membru a devenit ulterior - n.A.O.? avusese ca tem? duelul, examinat din punctul de vedere social ?i al mentalit??ii ?punctului de onoare?. Tot a?a, o lucrare colectiv? ap?rut? la Paris in 1883, Les tireurs au pistolet, avea ca autori pe baronul de Vaux, prin?ul Bibescu ?i scriitorul Guy de Maupassant. La Bucure?ti, tineri intelectuali proveni?i din randurile burgheziei ?ineau

s?-?i completeze biografia printr-un duel, a?ezat sub patronajul prin?ului Bibescu. Astfel, viitorul profesor universitar de filozofie, Constantin R?dulescu-Motru, ceru arbitrajul prin?ului, socotindu-se ofensat de o recenzie critic? semnat? de tan?rul diplomat ?i dramaturg Al.D. Florescu" (v. ,Adev?rul", 2 II 1902).20



NOTE

* Fragment dintr-o cercetare mai ampl?, realizat? in cadrul Muzeului Na?ional al Literaturii Romane, intitulat? Mentalit??i, Mode ?i Moravuri. Societatea romaneasc? in tranzi?ie (1774-1866).

1 N. B?lcescu, Opere, vol.IV, Coresponden??, Edi?ie G. Zane, Ed. Academiei, 1964, p.350.
2 Idem, pp. 232, 536.
3 Cornelia Bodea, Duelul Chr. Tell - N. B?lcescu, in ,Studia et Acta Musei Nicolae B?lcescu", vol. V-VI, B?lce?ti pe Topolog, 1979.
4 I. Negruzzi, Jurnal, trad. Horst Fassel, Ed. Dacia, 1980, pp. 38, 55, 82, 93, 134, 268.
5 I. Negruzzi, Amintiri din ,Junimea", Edi?ie C. Simonescu, Ed. Minerva, 1970, p. 32.
6 Mihai Dim. Sturdza, Familiile boiere?ti din Moldova ?i }ara Romaneasc?, Ed. Simetria, 2004, vol. I, p. 290.
7 Idem, pp. 316-7 ?i 295-6.
8 C. Negruzzi, Opere, vol. 3, Edi?ie L. Leonte, Ed. Minerva, 1986, pp. 319, 528.
9 Duelul Filipescu-Lahovary, inaintea Cur?ei de Apel, rechisitoriul procurorului general, Tip. L'Independence Roumaine, Bucuresci, 1898, pp. 23-39. Mul?umesc lui Adrian Majuru pentru semnalarea acestei lucr?ri.
10 M.D. Sturdza, op. cit., pp. 416-418, 539, 571-573.
11 Idem, pp. 130, 311, 326.
12 Klaus Heitmann, Imaginea romanilor in spa?iul lingvistic german (1775-1918), Ed. Univers, 1995, p. 128.
13 R.S. Wistrich, Revolutionary Jews from Marx to Trotsky, 1976, pp. 56-57; G. Wigoder, Evrei in lume. Dic?ionar biografic, Ed. Hasefer, 2001, p. 327.
14 O.-G. Lecca, Familiile boere?ti romane, Ed. Minerva, 1899, pp. 411-412.
15 I. Negruzzi, Jurnal, ed. cit., p. 49 ?.u.
16 G. Meredith, The Tragic Comedians. A Study in a Well-Known Story, Leipzig, 1881.
17 G. Mosca, Storia delle dottrine politiche, Editori Laterza, Bari, 1968, p. 256.
18 Z. Ornea, Junimea ?i junimismul, Ed. Eminescu, 1978, p. 336.
19 Duelul Filipescu-Lahovary, ed. cit.
20 M.D. Sturdza, op. cit., pp. 479-485.