Poeme

S? ne cunoa?tem scriitoarele
IULIA BALCANA?
(n. 13 februarie 1983)

cine sunt oamenii ??tia care se uit? lung la mine?

de unde încep lucrurile care se termin? în mâinile mele, cum se face c? nu mai pot s? scuip resturi de la prânz prin ?eava de plastic pe care am ?inut-o atâta timp, cine sunt oamenii ??tia care se uit? lung la mine din spatele u?ilor închise ale troleului, crezi c? a? putea s? le iau c?m??ile, s? le vopsesc gulerele, s? intre pe poarta fabricii f?r? ecuson? cu cine s?-mi petrec s?rb?torile, pe cine am uitat s? trec pe lista de cump?r?turi? cât datorez statului ?i în ce m?sur? mai este familia bucata de carne care plute?te deasupra sosului din toc?ni??? pe cine s? iau de urechi ?i s? a?ez pe un scaun mic, cu picioarele dep?rtate de mas?, cu un ?ervet deasupra capului, f?r? tacâmuri, f?r? pâine, cu toate degetele adunate în acela?i borcan bine legat? ?i tu crezi c? restul vine de la sine?

antropofobii

*** am început s? am glezne de femeie turbat?, cu oasele rotunjite, ?i totu?i ie?ite din carne, semn c? înc? mai cre?te în mine senza?ia c? am un copil, un copil care se hr?ne?te cu frica de via?? ?i calciul din venele cele mai l?turalnice. *** cu mâinile suflecate pân? la u?a de la intrare, adulmec aerul întunecat; drept în fa?a mea, osemintele bibliotecii universitare, dioptrii adormite cu coatele bine înfipte în mas? aici am aflat cum e s? ai toate sim?urile îndreptate cu forfecu?a, apoi vopsite cu oja fosforescent?, mai ales noaptea, când tot întunericul vine ?i se a?az? pe tine, haina moale, b?t?torit?, un patinoar ambulant, deasupra patului, în fiecare diminea??... *** adev?rul e crud, îl rumeg în sil? ?i fa?a ta, din spatele feliilor de pâine, îmi pare atât de uscat?... nici aer nu-mi vine s? respir, nici apa st?tut? din organe s-o cur??... e mai u?or s? sapi un mormânt decât s? î?i ucizi demonii cu din?i de lapte,
se-adun? cu to?ii în form? de bibelou, î?i aleg un loc pe raftul întâi
?i nu-?i r?mâne decât s? înr?mezi hoarde de cioburi în cântecul unor felicit?ri colorate, noduri închise ermetic la cap?tul zilelor de concediu...

LAVINIA BRANI?TE
(n. 23 februarie 1983)

În spatele lor

M? a?ez în metrou
Totdeauna în spatele lor:
B?rba?i cu ceafa frumoas?,
Tuns? scurt,
Pitit? uneori dup? un guler curat.
?i când î?i pleac? ochii
S?-?i citeasc? ziarul
Ceafa se ridic? încet
Ca o ma?in?rie scoas? la atac,
Iar eu m? mut
Mai încoace sau mai încolo
Fix în b?taia ei.
Sunt dependent? de b?rba?ii care stau cu spatele la mine.
Ceafa mea neatins? las? în urma ei
O dâr? de lini?te.

Viitorul meu

Nu ?tiam
C? rusoaica aceea
Poate s?-i ghiceasc? mamei în palm?
Viitorul meu.
?i nu ?tiam c? mama
Are palme atât de adânci
Încât în ele s? încap?
Viitorul fetei
Teribil de bogat.
Vor începe toate peste un an, i-a zis.
Peste un an palmele mamei c?u?
Vor v?rsa peste mine
Ca la botez
Tot viitorul adunat de ea
?i apoi, cuminte,
Se va sp?la pe mâini în fa?a mul?imii
Retr?gându-se încet
Cu spatele.

În Gara de Nord, la linia 7

În Gara de Nord,
La linia 7,
B?iatul de lâng? mine
Î?i plânge la telefon amorul pierdut.
Vocea lui blând?
Atrage ca un miros de mâncare bun?
C?l?tori ?i vagabonzi,
Câini ?i porumbei ?i vr?bii
?i trenuri care trag la linie cât mai aproape
Ca s? aud? totul.
Zgribuli?i ne strângem în jurul lui
?i-i l?s?m respira?ia cald?,
Izvorul lumii,
S? ne ating? pielea.
Prima ninsoare coboar? ?i ea, curioas?,
Peste vagoane.
n

OTILIA VANDA CIUBAN
(n. 24 septembrie 1974)

Azi 

sunt îngerul plâng?cios
umblu cu t?lpile dezgolite prin margarete

mi-e prieten doar
lupul
?i numai atunci când îi definesc necuprinsul

Cu respira?ia l?sat? arvun? b?l?ilor
confund visul cu vederea
Ultima oar? când plânsul ?i-a f?cut ad?post
permanent
în orbitele-mi sângerânde
lacrima s-a pref?cut numaidecât în fulg
Jur-împrejurul meu
z?pada-?i construie?te colib?

Sunt singur? cu îngerul plâng?cios
dedesubtul nostru
greierii joac?-n music-halluri
f?r? de oprire
copiii rostesc aceea?i fraz?
ne?tiind c? roata se desparte de spi?e
la vederea cercului

Înd?r?tul p?durilor
lupul înfulec? neîncetat
cuvintele pe care le scriu

în lipsa ierbii
Leb?da

Gâtul a început s? mi se lungeasc?.
Îmi crescuser? aripi pline cu pene albe.
Subit am început s? nasc sumedenii de lebede mici.
S-a împânzit lacul.
Plâng.
Nu m? mai recunoa?te mama.

Autoportret

 „Poezia folose?te cuvintele
din disperare.“
(NICHITA ST?NESCU)

Nu sunt decât o pat? minuscul?
de ro?u absent
pe o întindere de verde concret

o insect? în drumul ei spre absolut

o lacrim? stâncoas?
mântuind floarea de col?

o imbecilitate
în lumea mizeriei...

un ?ip?t scurt
pe întinsul durerii

o desf?tare
a aerului
în a?teptarea tangoului...

ANDRA ROTARU
(n. 5 ianuarie 1980)

Literatura tân?r? sau vârstele ei 

Despre noi ?i despre ceilal?i, despre lumea ca un bol de posibilit??i ?i despre datul imediat. Fa?? în fa?? cu necunoscu?ii ?i cu imaginea de sine care se construie?te inevitabil prin medieri ?i rela?ion?ri.

Vârsta I, când imaginea ta pe o cutie de lapte sau o can? de bebelu? nu înseamn? mai nimic, când cei din jur sunt la fel ?i tu e?ti la fel pentru întreaga lume. Când surâsul alb-negru nu se contureaz? în camera de filmat, când vocea ta impregnat? cu vocale ?i consoane stâlcite are melodicitate ca într-un ropot cu foarte multe alte voci.

Caut cu frenezie în ?arcul care dintr-un metru ?i jum?tate pe alt metru ?i jum?tate face posibil? fiecare clip? de via??. Sunt ?inut? departe de adul?i ?i de vânzoleala aceasta, printr-un simplu încadrament de lemn. Nu pot s? provoc lumea s? fac? nimic altceva decât îi este propriu: s?-mi arate afec?iunea pe care este capabil? s? o simt? ?i s?-mi ofere câte ceva din universul meu: juc?rii, dulciuri, s? se r?stoarne odat? cu mine, care sunt simbolul ei dintr-un trecut.
Înc? nu fac nimic – decât prin starea de a fi copil, e intrinsec ?i normal.

Vârsta II, sau întâietatea fra?ilor în fa?a mea – care sunt înc? o mic? povar?, un num?r a ceva ce deja exist?. Înmul?irea familiei, înmul?irea speciei, înmul?irea responsabilit??ilor p?rin?ilor ?i rudelor. Este vârsta submin?rii autorit??ii sau a câ?tig?rii ei. Instinctiv ?i îndoielnic, prin încerc?ri ?i observarea reac?iilor pe care le provoac? micile mele ?iretlicuri. Reac?iile lor sunt hilare, greoaie, gre?ite: pot primi pedepse sau pot deveni micul Cupidon, mica maimu?? pe care nu se sup?r? nimeni. Nu-mi asum lucrurile din jur, m? joc în fiecare zi cu fiecare nou? descoperire, nu m? traumatizeaz? nimic în afara privirii p?rin?ilor, nu ?tiu prea bine ce se întâmpl? dac? m? comport într-un fel sau altul. Via?a mea const? în pedepse ?i bucurii. Pedepsele le uit, bucuriile, fiindc? vin pe cale oral?, le m?nânc. A doua zi o iau de la cap?t.

Vârsta III, când desprinderea din casa în care copil?ria nu în?elegea restric?ia, las? urme: dorul, distan?a, schimbarea oamenilor din jur, încercarea altor bariere decât ale celor deja cunoscute. Pierderea ?i interzicerea reversibilit??ii. Captarea sentimentelor într-un bol de indiferen?e prin care nimic nu este de fapt altfel decât înainte. Asta este singura solu?ie prin care voi zâmbi în continuare ?i nimic nu m? va speria, nimic nu îmi va provoca fric? sau jen?.
Cercul nou de copii care te arat? cu degetul, de?i tu ?tii c? e?ti o maimu?? nou? care trebuie s? apar?in? grupului pentru c? nimeni nu este altfel decât tine. Dar e?ti altfel, ?i-o repet?. Oare prima temere? Nu, surâsul meu pe buze nu va disp?rea niciodat?, simt mirosul copil?riei ?i carpetele cu ur?i polari ?i c?prioare, ?eherezadele ?i gustul gumelor de mestecat care se topesc pe orice alt cer al gurii, la fel.

Vârsta 0, vid?, nul?, de respingere ?i anihilare a celor din jur, de provocare ?i cerere a universului de dinainte, de reîntoarcere între zidurile ?arcului unde normalitatea nu vrea nimic pentru a exista, unde pornirile sunt fire?ti ?i f?r? finalit??i gre?ite. Privirea chipului unei m??ti mortuare ?i plânsul, peste tot acum e plânsul. Regretul oric?rui lucru care era posibil. Prima poezie în care reconstruiesc toate pierderile. Unde începe s? prind? contur fiecare senza?ie. Scriu ?i asta este bucuria secret? în fa?a celorlal?i. Nimic nu mai este ireversibil, m? reîntorc unde vreau – doar sim?ind ?i l?sându-m? s? gust din triste?e.

Vârsta I, când ceea ce scriu nu are voie s? fie privit de nimeni, este cel mai bun ascunzi? de mine ?i de ceilal?i. Unde cresc f?r? opreli?ti, unde fac doar ceea ce îmi vine s? fac, unde nu ?tiu ce fac, dar cre?te de la sine. Unde nimic nu are defini?ia exact? pentru scrisul acesta f?r? oprire. Îi spun jurnal ?i îi pun lac?t. Rândurile sunt doar ale mele, e o intimitate bine p?zit?, pentru c? nu ?tiu s?-i fac p?rta?i ?i pe ceilal?i la ea. Cred c? e normal a?a, nu con?tientizez prea bine de ce sunt pudic?, e ceva ce al?ii nu au. Fac compara?ii între mine ?i lumea din jur, iar cei din jur doar citesc, nu v?d pe nimeni în preajm? care s? aib? st?rile mele schimb?toare când singurul lucru care m? lini?te?te este s? scriu.
Închid u?ile de la camere, încep s? am ticuri ?i fiecare gol trebuie umplut, fie c? este vorba de o hârtie sau de un oval pe o tabl? ?colar?, forma trebuie definit? bine; de lips? ?i de vid nu vreau s? aud, ele nu sunt exterioare, le ?tiu prea bine ?i îmi apar?in. Le întorc privirea c?tre organele din?untru, cu forme geometrice c?rora le intuiesc propria umplere.

Vârsta bis, la care îmi definitivez st?rile ?i le justific curgerea prin venele astea care încep s? se dilate ?i s? îmi inunde întregul corp, când fluturii ag??a?i în ferestre dau din aripi, când jocul corpului capteaz? fiecare nou? expunere a sa în fa?a celorlal?i. M? joc aici ?i nu-mi mai este fric?, încep s? în?eleg de ce sunt a?a ?i ce nisipos este drumul pe care îl parcurg. Stau cu Florile r?ului în bra?e ?i ele sunt liane pentru mine, de la ele începe via?a mea. Scriu prima poezie. Am 13 ani. De aici înainte nimic nu mai este la fel, las st?vilarele s? se umple de ap?, s? m? inunde ?i nu mi-e fric?, nu m? voi îneca.
Am construit mult velele acestea, înc? de la prima r?suflare sub cerul plin de lumini fericite în leag?nul de copil în care am surâs pentru prima dat? lumii. Îmi surâde ?i ea mie, dându-mi înapoi ce i-am luat pe ner?suflate.

Vârsta II, formele ?i culorile care m? înconjoar? ca un carusel prin care m? leg de oameni, de mâinile ?i trupurile lor. Le fac crochiuri ?i îi las s? treac? prin via?a mea. O urm? este tot ce vreau de la fiecare senza?ie ?i de la fiecare emo?ie. Dau cu alb ?i negru, culoarea p?mântie nu-mi face bine, nu pot s? stau în grund, am nevoie de fream?tul apei din mine, am nevoie de st?rile pasagere, de nou, am nevoie de întreaga lume. Ha?urez rapid tot ce este în jur pentru c? formele dispar repede, triste?ea strâns? trebuie s? î?i urmeze pa?ii fire?ti. Nu o pot ?ine ascuns? în mine, este a tuturor, nu este nimic inovator aici, este doar vârsta în care eu am sens, în care ceilal?i au un sens, în care albul se umple, în care colile mari de hârtie se deseneaz? cu ceea ce este în mine. Când ceilal?i nu m? privesc.
Expunerea are îns? timpi mor?i, lucrul acesta este cel dup? care fug. Alearg?, Andra, alearg?! Niciodat? umplând toate lucrurile, niciodat? mul?umit? pe deplin, pentru c? lipsa nu exist? doar în mine, o privesc ?i ea exist? pân? la judecata de apoi.

Vârsta III, când renun? la picturile în alb ?i negru pentru c? sufletul nu este doar ha?urat, el se umple, devine viu, are via??, simt deja pulsul crescând al ro?e?ii în obraji, trecerea de la paloare la inevitabil ?i moarte. Dar mai ales simt afec?iunea din orice coaj? de copac sau natura moart? care trebuie s? fie vie înainte de a o prinde de retina mea, care este ?i ea prea neagr? pentru a închide ochii lucrurilor din jur.
O a?ez din nou în forma ei vital?, o las s? existe, s? nu se piard?. Prima expunere solar?, chipul încadrat în raze. Nu v?d dac? luminez ceva. Îmi ating propria mân? dup? un parcurs derizoriu. Este.
La vârsta de 17 ani am primit cel mai frumos cadou cu putin??, un album de art? cu picturile Fridei Kahlo. O gust precum un orb, o ating în treac?t cu privirea ?i e insuficient, ea este pentru mine acea masc? mortuar? pe care am v?zut-o prins? în foile Florilor r?ului, îmi hr?ne?te fiecare amintire, fiecare crochiu ?i portret al lui Moise pictat în anii de liceu. Nu este doar alb ?i negru, nu este doar vârsta fugitiv?, nu este doar triste?ea de moment. Este întregul ochi al meu care î?i ramific? visceralul pân? în?untrul locului unde ne na?tem cu to?ii.

„Într-un pat sub cear?aful alb“, ?i ceilal?i.

Ezit când aleg titlul, el vine din instinctele primare:
„de ce stau într-o camer? cu mor?i, nu ies pe strad??
în viitor oamenii vor opri lâng? mine
un popas lung
cu flori ?i Pietà
într-un pat
sub cear?aful alb
oamenii se vor îmbiba de culoarea mea brun?

m? dezlipesc autocolant de ziua de azi
?i las stropi
pe ?oseaua f?r? trec?tori“

Vârsta IV, când nu-mi mai dau seama ce am f?cut ?i toate sentimentele sunt desacralizate, când mi-am l?sat mâinile s? se prind? de barele ?arcului de copil ?i s? ies din acei metri ai lui. Când am vrut s? privesc lumea din jur ?i s? strig c? m-am întors acolo. Unde e bucuria ?i inocen?a, unde pulsiunile se nasc odat? cu fiecare om ag??at în traseul meu mnezic, în fiecare curs aleatoriu al vie?ii, când menirea este singura care definitiveaz? tot ce este mai bun. Care î?i ofer? totul, de la fiecare om disp?rut din via?a ta, fiecare emo?ie sim?it?, fiecare clip? de durere, când nimic nu trece. Când tu nu ai cum s? devii altcineva decât acea juc?rie în mâinile protective ale vie?ii. ?i scriu despre ea ?i nu v?d în lume decât împlinirea, când nu gust din bolul naturii moarte decât înf??i?area ei fireasc?, când literatura din jur este malul la care st?m anina?i.
Grupuri întregi de tineri care s-au n?scut la fel, care vor trece poate împreun? prin por?ile care ne vor duce c?tre ??rmuri, urca?i în b?rci cu vele.
Vom e?ua pe limbi de p?mânt unde lumea se construie?te din doi oameni, vom g?si pavaje în ap?, gropi circulare f?r? nimic pe fundul m?rii, vom porni în vertij sau vom descoperi p?mânt nou.

?i este asta de folos când în jurul t?u nu este nimeni, când descoperi c? ai ajuns undeva unde nu a mai ajuns nimeni, c? sufletele din jur sunt amintiri, c? nu exist? reversibil, c? nu va veni nimeni la propria înmormântare, c? nu va citi nimeni gândurile tale, c? singura c?l?uz? zi ?i noapte când deschizi ochii este dorin?a de a privi lumea de dincolo în ochi, sigur c? ai atins-o?

RITA CHIRIAN
(n. 20 mai 1982)

kirke

XXII
?i mai târziu pleoape translucide ?i-?i spun:
e?ti o curv? numai curvele fac asta ?i
jum?tatea ei de banchet? goal? solemn?
?i pietrele mici galbene care m?-mpiedic?
s?-mi ?in spatele drept
?i maria cu umerii imobili ?i cu ochii înfunda?i în orbite
?i mâna ta c?utând pachetul de ?ig?ri
în acela?i timp cu mâna mea
?i mâinii mele fiindu-i ru?ine ?i
uite zic anii no?tri într-un gest
?i pleoape translucide ?i nu plâng
nici când el vine pe insul? ?i-ntreab?: e bine e bine
?i carnea se desprinde de oase lasciv
?i pere?ii se pulverizeaz? alba?tri
?i n-am plâns
pe parchetul curat pe gresia curat? pe cerul curat
?i dragostea lor ca hârtia murdar? ag??at? de-un toc
dragostea lor ?i
mama: fii calm? ?i: mam? sunt calm?
e cald ?i el spune: mi-e dor
?i singur?tatea-?i lip?ie apa în
venele mele ?i
troleibuzul în care urc gândindu-m?
ce bine    s? mor
?i nu
?i ziua se rote?te
?i telefonul: mi-e dor ?i:
spal?-?i geaca e murdar? îi spun

XXIII
undeva mecanismele intr? în colaps o infim? gre?eal?
o coaj? care-?i atinge dintele bolnav

o s? coborâ?i televizorul
mariei i s-au m?rit dioptriile
n-am ?ters praful de deasupra mi-amintesc
din nou teama de improviza?ii
?i nu trag podul de la mal

oare pute?i scoate un fotoliu afar?
maria o s?-?i aduc? masa ?i nu prea e spa?iu
a? putea veni seara acolo s? fumez o ?igar? m? gândesc

maria e obosit?
toat? ziua ?i-a c?rat bagajele ca un hamal taciturn
?apte etaje c? liftu-i stricat ne-am fi putut atinge
bra?ele pe sc?ri ne-am fi cerut scuze zâmbindu-ne afabil
o-a?teapt? un somn adânc pe ce parte a patului

n-am l?sat lenjerie curat? îmi spun

t?blia mesei între noi ca marea ro?ie deschizându-se
îmi plimb privirea ca peste mu?chii unui autopsiat
voi încheindu-v? frazele în nu-?i aminte?ti familiar indignat
întrebându-m? de ce maria ?i-a vopsit p?rul blond
?i dac? la plecare o s? v? lua?i de mân?

XXIV
fiindc? deodat? ?i-aminte?ti
p?rul sp?lat hainele periate ca ?i cum ne-am întinde
pe spate ?i to?i ar veni s?-?i ia r?mas-bun
m?run?i?uri femeie?ti pe por?elanul cariat al veceului

XXV
am învins î?i urlu pove?ti vând cel mai bine

?tii
în prima noapte când m-am mutat
o ma?in? a lovit un câine ?i scâncetul lui era
alarma unui sistem complicat
vecinii ie?iser?-n geam cu ?ig?rile aprinse
to?i câinii din cartier î?i fluturau cozile într-o-ndelungat?
obi?nuin??
am c?utat o piatr? s?-i sf?râm ?easta s? tac? s? tac?

?i ei mi-au strigat nu-l pune-ntre flori

m-am plimbat cu câinele agonizând în bra?e
cum mi-a? fi purtat trupul frumos într-un mall

DIANA GEAC?R
(n. 9 ianuarie 1984)

poem de dragoste
(pentru vivi)

ea se ridic? pe vârful picioarelor
în fa?a fiec?rui gard cu liliacul în floare
a plecat de la job
mai devreme decât ar fi trebuit

ea se ridic? pe vârful picioarelor
?i se gânde?te
pentru cine este crengu?a de liliac

?i dac? nu ar avea timp s? ias?

este o zi foarte frumoas?

dup? o scurt? c?l?torie cu metroul
totu?i
se întâlne?te cu o fost? coleg? de liceu
într-o pizzerie din regie

ceva de b?ut ceva de mâncare
?i pe lâng? toate
senza?ia c?
n-a mai mâncat de nu ?tiu când
cum s?-i spun
ceva mult mai g?unos

c? nu aici ar trebui s? fie

ea a?az? crengu?a de liliac lâng? meniu
?i zâmbe?te chelneri?ei
peste dou? buc??i de pizza r?mase
(s? vi le pun la pachet?)
ca ?i cum nimic nu s-ar fi întâmplat

ca ?i cum nimic nu se întâmpl? nici acum

când se ridic? pentru c?
este cam târziu ?i
apoi fosta coleg? de liceu
îi spune:
nu-?i iei crengu?a de liliac?

atunci ea face un semn
cu mâna în fa?a u?ii
punându-?i geanta pe um?r
s-a sculat foarte devreme
aranjându-?i hainele
?i berea asta a f?cut-o bun? de nimic

cu m?tu?a mariana

(nu ?tiu ce s? fac cu mâinile
în situa?ii ca astea

ca asta)

cum te mai sim?i?
nici s? nu mai fumezi
treci pe scaunul cel?lalt c? eu
mai bag câte o ?igar?
ce m-am luat de m?-ta atunci
?i i-am zis
las? f? fata în pace
cât st? cu ?la st?
?i dac?-i place
po?i s? faci tu ce-oi face
cum f? s? te duci cu george
dup? ei la u???
dac? nu-i place
îl las? ea

eu nu m? certam a?a cu simona?
apoi
una într-un dormitor
cealalt? în altu
eu nu mai mâncam pân? diminea?a
ea da
c?-i era foame

parc? m?-ta
când vorbea cu unu din moreni
cum f?cea?
da s? nu m? spui
?i-o bomb?nea mama
dumnezeu s-o ierte
la mas? st?team to?i
?i ea cu lingura a?aaa prin farfurie
apoi se ridica
cic? avea de înv??at
eu munceam toat? ziua
sor-mea st?tea cu cartea de pove?ti

(îmi pun o mân? sub genunchi
cealalt? sub cea?ca de cafea)

?tie m?-ta c? a murit nicu?
i-a plesnit un vas de sânge la cap
p?cat c? era tân?r
tanti rodica n-o mai duce mult
a stat la noi 2 luni prin bucure?ti
face citostatice
mai du-te ?i tu la ?l b?trân
c? ?tii cum e
o juma de or? s? te vad?
i-am luat eu doi saci de haine s? i le sp?l
duminic? eram înapoi
i-a mai sp?lat ?i simona
n-ai venit la poman? la mama

vezi c? plânge fata
simona
pune ceva la ailalt? c?-?i curge
ca la robinet
câ?i b?nu?i avem câ?i?
cum zice adi cu geo
f? ai ?i tu ?â?e acuma
c? erai stearp?
a? mai face ?i eu unu
îmi pare r?u de ?la
pe care l-am dat afar? în israel
ar fi avut 17 ani cred
era cu r?zboiul din golf

cu ?la mic al lu geo
alergam dup? el toat? ziua la ?ar?
aci arunc? toaate alea prin cas?
ia s? mai vii c? uite ce cuminte e
nu-i mai înro?esc curu
cosmin d? un pup la fat?
m? plictisesc aici diana

C?T?LINA GEORGE
(n. 8 ianuarie 1977)

love flash

mîncam peinirli adic? b?rcu?a
aceea de aluat cu strat de bacon ?i brînz?
i-a? fi împ?r?it gr?simea ?i savoarea cu tine
cînd am sim?it cum mi se umfl? creierul
f?r? s? ?tie
îmi vîjîiau urechile
în subteran
acolo unde î?i trec prin haine curen?ii ora?ului
cu fiecare metrou care trage aerul dup? el
ca o comet? obosit? de
atîta miros de tunel ?i urin?

gazele din pia?a unirii
direct pe conturul transparent al n?rilor
de la teatrul na?ional radia?iile întind pielea
firele de saliv? produse cu efort ?i durere
le p?strez
pentru s?ruturile
transmi??toare de asfalt în stare lichid?

înc? vorbeam
rezistase semnalul
mi-ai zis c? au intrat deja vibra?iile prin conturul palid
am încheiat transferul cu o remarc? neclar?
despre banalul situa?iei
strîngîndu-mi buzele ?ifonate de care se aga?? mereu
cî?iva pui de noxe

am putea aluneca
dac? ne-ar asculta cineva respira?iile

în pern? (fata din videoclip)

pe fata asta o ?tiam chiar dac? n-o v?zusem
tr?ie?te într-un videoclip
prin care degetele ei ies uneori în relief ca
printr-o perdea lipicioas?
vie f?r? s? fac? nimic

acolo ea î?i mi?c? buzele în 10.000 de feluri
?i o singur? respira?ie
cînd mu?c? din hamburger sau îi vorbe?te
iubitului direct în piele
pe el îl ?ine ascuns dup? genele
supradezvoltate

nu-?i las? prea mult de privit

a?a o ?tiam vocea ie?ea
ca o panglic? argintie de metal
apoi mi?ca valuri prin pere?i
cînd o ascul?i trebuie neap?rat s? strîngi
bine
degetele
pe frunte
ca s? afli totul
a?a am ajuns ?i eu la albul
rece str?lucitor al ochilor

cu orice rotire vocea îmi înconjoar?
creierul
ca o gelatin? cu buc??i de c?p?uni
p?strez abdomenul moale
ambi?iile se macin? între picioare
pîn? se fac praf
în videoclipul din buric fata înfige
un t?i? alb
cu blînde?ea salivei adunate
în perna mea
nop?i dup? nop?i

t?ietura

doi ani pentru asta
pentru t?ietura neprev?zut? în perlele de gr?sime
uimitor de albe ?i vii

m-am speriat cînd m-am v?zut pe din?untru
mi-am strîns cu degetele carnea brusc despicat?
?i am început s? plîng ca un copil
a?a rug?tor
s? vin? cineva s? acopere ce nu trebuia ar?tat
apoi doar apoi
dup? ce sîngele începuse s? se întind? peste tot
mi-am f?cut griji cu adev?rat

m? gîndeam c? trebuie s? fiu cusut?
s? stau treaz? într-o camer? de urgen??
pentru o am?rît? de r?bufnire cu cu?itul în mîn?

atîta timp doar pentru a-?i revendica
sîngele

dac? nu m? pot vedea pe din?untru f?r? s? înghe? de fric?
vampirul trebuie s? fiu eu
pentru c? t?ieturile înainteaz? toate în mine
la derut?
s? absorb ce e deasupra ce-i dedesubt
cu metrou ?i respira?ii spate la spate
?i cîinii cu labe t?iate care se ?in dup? mine
dup? ce le spun o singur? dat? „cu?ule“
mila pentru propriile mele organe
zdrobite
poate înghi?i
vîn?taie cu vîn?taie
întregul ora?

inele de gr?sime

î?i în?iri pe burt? inele de gr?sime
de care nu mai po?i sc?pa nici în somn
lipicioase
se întind peste întregul ora?
locuitorii lui se revolt? preg?tesc lansatoarele de rachete
iar aici te treze?ti

ce mai ?tii
ai renun?at sau nu la ultima achizi?ie care s?-?i ridice moralul
asta pentru toate x-urile ag??ate de tine
pentru orele dintre paranteze nici m?car asta nu ajut?
te arunci doar cu spatele în oglind? plonjînd direct
din scaunul cu ro?i ?i sp?tar înalt

ai început s? cau?i pe strad?
dar prin geamurile ma?inilor
nu se vede nimic

aici se p?streaz? cel mai bine distan?a în grup
am încercat s? spun ceva
fe?ele din jur arat? ca decupate
direct din alt? carne
adic? pielea nu r?spunde pentru nimic
cînd se desprinde ca o pung? de noile
lipicioasele
inele de gr?sime

CRISTINA ISPAS
(n. 29 august 1979)

mese înc?rcate cu flori

1.
feti?a e ca un sold??el de plumb
uitat iarna pe balcon
chircit sub o crust? de frig

st? pe scaun în fa?a ta cu genunchii lipi?i
î?i pip?ie scalpul
p?rul moale i se lipe?te de buricele degetelor
atâta tot

ieri a a?teptat a?a mai mult de dou? ore oamenii s-au luminat rece s-au stinsfrica a crescut s-a strâns la picioare un c??elu? de aer cald care se dezumfl?
pe m?sur? ce îl prive?ti ?i intri în elacas? feti?a ar fi fost alta s-ar fi l?sat turce?te pe covorul de iut? ar fi adunat creioanele colorate ?i caietul cu foi veline ar fi desenat mese înc?rcate cu flori

2.
dezvele?te cu grij? ?trudelul cu mere de hârtia foarte fin? îl duce la gur? ?i nu m?nânc? omul negru se mi?c? din?ii lucio?i deseneaz? o parantez? goal? în privirea ei lacrimi calde îi spal? îi cur??? de frig (dac? n-ar fi fost aici ar fi îngrijit cu dragoste copii tuberculo?i într-un spital de provincie ar fi alunecat lini?tit? pe culoarele f?r? lumin? ar fi salutat politicos pe toat? lumea ar fi c?rat t?vile cu cartofi cop?i ?i c?nile de ceai fierbinte)
î?i ridic? mâna învelit? în ghips
o sprijin? mai bine de mas?
s-au semnat to?i
unii au l?sat amprente g?lbui de saliv?
al?ii au zdrobit frunze uscate sau biscui?i cineva chiar a desenat un soare cu razele ca ni?te arcuri scurte boante la vârf

3.
mi-a? dori s?-i strâng pe to?i la un loc
s? fie un un ecran imens
extraplat
feti?a s? troneze în fa??
în haine ro?ii de catifea
cu guler de blan?
s? fie mai frig ca niciodat?
s? le crape pielea de ger

s? stea cu t?lpile goale
pe un strat de z?pad?
s? scânteieze z?pad? ca nisipul umed la mare
sub t?lpile feti?ei
?i ea s? zâmbeasc?
s? nu-i fie deloc frig

s? aprind? televizorul
s? le lumineze ?i lor mintea
a?a cum se-ntinde lumina
când te mu?i cu tot cu pijama
la bunicii din vale
întâi pe frunzele fine 
dup-aia pe scoar?a m?rului
dup-aia pe iarb?
?i la urm? de tot
pe p?mânt

s? în?eleag?
s? intre lumina în ei

?i feti?a s? nu fie nici proast? nici rea
nicio clip?
s? zâmbeasc?
cu t?lpile în z?pada aia
nemaipomenit de frumoas?
?i str?lucitoare

4.
feti?a se ceart? cu tine
in the city
î?i desface gr?bit? fularul
gâtul ei r?mâne liber
sim?i cum se lipe?te frigul de el
ca o foi?? de staniol
r?mâi înfipt
în mijlocul aleii
te sim?i cald ?i î?i sim?i bra?ele goale
feti?a se ca??r? pe banc?
umbra ei dincolo pe iarb?
pare s? nu se 
mai termine

GABRIELA JUG?NARU
(n. 14 noiembrie 1988) 

Dus

e dou? ?i nu mai am
tupeu nici cât
s?-l trezesc pe
Dumnezeu din
somn

s?-l duc târâ? pân? în
baie unde
canalul de scurgere e înfundat
cu plânsul meu ?i
cu mine

ai mei n-ar auzi
?i totu?i am
r?mas
atât de pu?in?
& pân? la urm? dac?
nu m-a? opri undeva ar fi sfâr?itul

ar fi ceva

a? pierde examenul bicicleta pe luc
ziua mea
?i câte a? mai pierde

de-aia mi-e fric? s? m? culc
stau cu
lumina aprins?
de trei ore
ochii pe pere?i în cercuri
care ustur?

miroase a lucruri cunoscute
a drumuri pe munte
a frig a
mucii mei întin?i pe
mânec?
a vise pe care le a?tept cu
ochii rotunzi
& ele vin da

ele vin în sil? ca un viol
din care ochii
mei dilata?i tot mai mult
r?mân
s? strâng? mizeria

cine altcineva

Holul
 
de la u?? pân? la geam
e un cartier f?r? lumin?
o rut? de ocolire un corp strâns cu genunchii la piept

un ochi închis prin care
trec târâ? ca o anamnez?

     g?sesc o gr?mad? de obiecte rupte
  care nu mai sunt nimic ?i

îmi aduc aminte c? trebuie
s? cred c? respir
s? trag în mine
ce apuc

asta  pân?
 mâine
pân?
 la lumin?

când fetele î?i dau afar? iubi?ii
?i se hlizesc în fa?a oglinzilor ca ni?te frâne
trase prea aproape de radar

vreau mai mult din aerul ?sta
pentru care creierul meu nu produce 
anticorpi în curând
m? satur ?i las totul balt? aici
fii sigur

p?rul meu mutilat în chiuvet?
singura amintire despre mine

Telefon

aici e curent
e un vârtej de lucruri mototolite
pe care îl respir f?r?
comentarii

e frig
orice a? încerca

sunt încercuit?
de camera cu faian?? pe pere?i
cu fire de p?r ro?cat lipite cu fete
care se hlizesc spray ieftin

m? inhalez
de una singur?

aici

unde e locul meu unde
unghiile se rod ca un fax
în care vreau s? spun mama
vezi c? mi-e dor de baia mea
în care diminea?a la orele astea
nu geme decât contorul
vocile n-au greutate ?i nu pic? în cap

vreau s? spun

ar fi frumos dac? acum
a? mai crede c? fiecare
are un loc în care se
potrive?te ?i eu
sunt perfect?

mai stau a?a doar pu?in

îmi sug genunchii

m? satur

?i vin…

VIVIANA MU?A
(n. 25 noiembrie 1977)

?coala special?

Gemenele
Maria a furat o curc? din vecini a legat-o cu sârm? a coborât-o în hazna ?i, a?a mânjit?, zb?tându-se din când în când oricum, în stare de ?oc, a trântit-o pe catedra înv???toarei de 8 Martie. Noi st?team în b?nci ?i pufneam în râs.
Nu prea o suport?m pe doamna Cecilia,
dar nimeni n-ar fi avut atâta curaj. Maria are mâna în ghips ?i-a rupt-o singur? lovind de 1000 de ori în t?blia patului.
Infirmiera nu avea dreptate s? o certe c? nu pusese bine cuvertura pentru c? o v?zusem eu de diminea?? cum o aranjase în felul ei. Maria se îmbrac? acum tot timpul cu o rochie cu dantel?, lung?, alb?.
Zice c? se m?rit? cu portarul, î?i face inele din p?p?die ?i zice c? s-a logodit. Are ro?u dat cu carioca în obraji. I-a dat vânt infirmierei pe sc?ri ?i infirmiera a b?tut-o cu coada de la m?tur?. Tremura toat? în halatul ei strâns pe cur, înjura pentru c? ?i-a rupt dresul. Toat? lumea i-a dat dreptate. Nu e frumos s? împingi oamenii pe sc?ri. Infirmiera ?i portarul au plecat asear? pe aceea?i biciclet?. Asta e frumos din partea lor?

E var? ?i bâzâie mu?tele. Nu m? mai intereseaz? ce face Maria. Am mari probleme. Dac? crap? p?mântul de la c?ldur? de ce nu avem voie la lac? Am vrut s? fug, dar m-a prins vaca de Flori ?i nu mi-a mai dat gustarea. Oricum nu m? intereseaz? biscui?ii lor handicapa?i. Muie la toate grasele muceg?ite de la buc?t?rie! Am v?zut ?i eu PURCELUL de plastic, pe care scria PULA S? MOAR? infirma. Mi l-a ar?tat la veceu c? îl ?ine pitit s? nu i-l ia. L-a împuns tot cu cuie ?i cu sârme. E sup?rat?. Eu cred c? Maria ar trebui s? aib? note mari la scris pentru c? scrie foarte frumos. Maria s-a t?iat cu ciobu prima pe urm? Ana ?i pe
urm? aproape toat? clasa. Noi numai ne-am zgâriat a?a cât s? se înro?easc? pielea ?i s? usture un pic atunci când te ?tergi cu scuipat dar Ana s-a t?iat R?U ?i Maria s-a mânjit de sânge pe obraji ?i zicea „nani nani“ la PURCEL. Îmi fac griji c? ei nu-i place Purcelul ?i nani nani e de bine. Ana a spart geamul ?i a s?rit da n-a p??it nimic. Râdea când s-a ridicat de jos. I-a b?tut curu la doamna Jeni. P?cat, doamna Jeni e de treab?. A ie?it pe geam pentru c? vrea s? stea la soare. A promis s? nu se mai taie cu ciobu, dar acum st? la soare întruna ?i noaptea o ustur? r?u ?i plânge, dar nu o intereseaz?. Noi ne-am bucurat când a început iar ?coala c? vacan?a era ca la pu?c?rie.Au adus ?i b?ie?i ?i pe noi ne-au înghesuit s? dormim dou? în pat dar Maria s-a enervat r?u ?i a fugit. De trei zile nu o g?sesc. A venit directorul ?i ne-a întrebat dac? ?tim de ea. Noi nu ?tim, dar cred c? e interesant s? fugi chiar dac? noaptea e frig afar?.
Noaptea m? gândesc la ea din cauza asta, c? e frig afar?.
Au adus-o unii cu ma?ina. A dormit în câmp. M-au certat pe mine c? n-am avut grij? de ea.
Nu-mi pas? c? m? ceart?, dar nu e deloc drept.
Când ne-au trimis aici au zis c? o s? stau numai un pic
pân? se obi?nuie?te ea cu ?coala, dar acum se fac cinci ani. Am grij? de ea c? e sor-mea dar eu cu ce sunt vinovat? s? m? ?in? aici?
Uneori vreau s? fug? undeva unde s?-i fie bine ?i pe mine s? m? ia înapoi la Casa de copii ?i s? m? dea la ?coala normal?. Unii b?ie?i sunt nebuni r?u al?ii sunt mai ca lumea, dar eu n-am s? m? m?rit niciodat?
c? nu vreau s? fac copii handicapa?i.

Închiderile ?i deschiderile sunt importante
foarte importante oriunde ai fi închiderile ?i deschiderile trebuie închise ?i deschise ?i închise ?i deschise aici e o închidere ?i o deschidere cu fereastr? ?i una cu lemn ?i se închide ?i se deschide ?i se trece la urm?toarea închidere ?i deschidere care e doar închidere ?i închidere ?i închidere ?i închidere nu exist? doar închidere ?i a?tept deschiderea oricât ar dura. se g?se?te mereu ceva închis de deschis ?i dac? e deschis închid ca s? deschid.
c? asta fac eu mereu: sunt închiz?torul-deschiz?torul.

În fiecare sear? când se d? stingerea
chicotim toate ne gâdil?m cât mai mult ne zicem glume sau chiar ne înjur?m numai ?i numai s? nu se lase un întuneric prea mare. Unele fete pe sub p?turi mai pun mâinile pe acolo altele se ?in în bra?e pân? transpir? altele scrâ?nesc din din?i toat? noaptea ?i se pi?? pe ele. Eu n-am p?pu?i cu mine sub p?tur? de?i mi-au dat multe. Aici nimic nu se p?streaz?. Totul se d? la schimb sau se rupe în buc??i, în buc??i mici mici bune de nimic. Uneori visez. Dar nu-mi pas?.

OANA C?T?LINA NINU
(n. 2 mai 1985)

„st?rile intense“

*** „tuturor ne este dor de câte cineva“ tuturor ne trebuie câte un bra? puternic un ciot de lemn care s? ne iubeasc?
?i câte o lam? foarte bine ascu?it? ?i cât mai multe lanterne cu care s? scobim ochii m?celarului când ridic? toporul deasupra venelor sale îng?lbenite ?i toate gesturile noastre semnificative cu violen?a lor inutil? de a umple golurile ?i degetele încovrigate retr?gându-se în tremur de pe balustrad? ?i picioarele nebune târându-se în ne?tire sub ma?ini ?i eu ?i tu dezlipindu-ne mâinile false ?i reci mi-a luat ceva timp s?-mi dau seama c? dac? am vrut ceva vreodat?
a fost pur ?i simplu s? tr?iesc s? nu mai fiu atât de sensibil? s? nu am genunchii zdreli?i ?i mai ales mai ales s? nu-mi pese mai avem timp nu trebuie s? disper?m mai avem timp s? ne dezos?m sufletele
s? lovim cu bocancii în noi ca în sacii cu cartofi s? ne croim infinite
marsupii de carton s? ne retragem încet pe lâng? pere?i s? ne g?sim locul
s? ne adâncim coatele în schel?ria putred? din piept sentimentul c? ne-am tr?it via?a ne apas? ca o pern? imens? peste fa??
*** ?i totul o s? fie bine ?i totul o s? fie bine ?i nu o s?-mi ratez via?a ?i o s? opresc sângele ?sta gâlgâind târându-se spre mine de sub u??
rochia mea alb? ?ifonat? de pumni gr?bi?i apa cu rugin? compartimentându-mi creierul
du?ul rece furtunul care îmi încordeaz? coapsele
?i totul o s? fie bine ?i totul o s? fie bine ?i nu o s? mai plâng ?i cineva m? va ?ine în bra?e tot timpul tot timpul
?i nu voi mai arunca chilo?ii dup? întâlniri întâmpl?toare
saliva înt?rindu-se pe pere?i ca o crust? vie de lumin?
saliva ca un prag între mine ?i „st?rile intense“ privirile noastre sunt translucide un schelet de elefant într-o aren? de circ pustie sfâ?ie-m? sfâ?ie-m? învine?e?te-mi ochii ?i totul o s? fie bine ?i totul o s? fie bine ?i [nu] o s? m? trezesc la realitate am prins ultimul metrou mi s-a dat un fir o funie rezistent? ma?e grunjoase f?cute ghem o s? trag de el pân? ce mi se va încol?ci în jurul gâtului

*** dar via?a noastr? deja s-a terminat cruzimea nu ne mai poate spune nimic u?urin?a cu care ne desfacem
creierele sau ne dep?rt?m picioarele ?oricelul cenu?iu din pumni seara înainte de culcare toate se întorc împotriva noastr? acum toate schel?l?iturile noastre trecute nu ne-au înv??at nimic scuip?m be?ivii din gar? lovim cu pietre copiii schilozi din metrou
pentru c? suferin?a ne face mai frumo?i pentru c? avem sufletele ??nd?ri pentru c? nu avem oricum de ales

soft

***
te recunosc, e?ti la fel de ratat ca ?i mine
de?i hainele mele sunt mai scumpe
de?i venele tale sunt mai puternice
stâlpii de telegraf ne înnoad? frica undeva sus
unde ?osetele ude se încre?esc în ciorchini

de?i nimic nu poate fi între noi
nici m?car zidul de fier
în care îndr?gosti?ii scobesc g?uri cu acul
de?i de lucrurile care ne-ar putea lovi trebuie s? ne apropiem brusc
de?i e?ti obosit ?i b?trân

dragostea noastr? n-ar fi decât îmbr??i?area strâmb?
a doi handicapa?i
a?teptând ultimul autobuz
în ploaie

***
cineva cu pumnii strân?i cu malet? neagr? pe gât
cineva trebuie s? ne spun? ce ?i cum
ce s? facem când voma ni se înghesuie pe esofag
ce s? spunem când suntem întreba?i ce vrem de la via??

un pat de plu? cât calea victoriei o cafea rece uitat? pe mas? de ieri
un mail nou în inbox
mai multe unghii mai multe pleoape închise ermetic

ne strângem în bra?e unii pe al?ii
atât de mult ne iubim
ne sim?im doar genunchii ?i bur?ile
atât de mult ne iubim
genunchii ?i bur?ile singure de oameni cu ?este netede
rotulele noastre se lipesc brusc
u?ile ascensorului ?i-au prins mâna
?i-au smuls-o

***
te privesc cu ochiul meu mi?c?tor dintre pulpe
m? prive?ti cu ochiul t?u mi?c?tor dintre pulpe
te strâng cu p?rul meu tentacular
m? strângi cu fesele tale încordate
atât de mult ne iubim

MIRUNA VLADA
(n. 17 august 1986)

Povestea de dragoste a urechilor

?i mi-am dat seama c? dragostea
e atunci când vocea lui îmi inventeaz? urechile.

Gemetele tale nu vor s? ias? din camer?.
Le v?d ochii ro?ii prin întuneric
fixându-m?.
Peretele are grosimea de-o palm?.
Dincolo de el somnul lor se zvârcole?te
în vise tulburi.

Geam?tul, ca o borma?in? în creier.

Pun mâna ?i nu te g?sesc.
Luna e ro?ie ?i mic?. Sângereaz?.
Eu nu pot. Din mine nu iese. E secet?.
Doar sudoarea pe frun?i
ca o ploaie acid?
ne g?ure?te tâmplele
pân? ce ni se v?d sentimentele b?ltind.

Tu stai întins pe pat, nemi?cat.
La câteva palme de noi
atârn? visele lor
avertismentele
ca ni?te peruci
nesp?late de p?r c?runt
sclipind în întuneric.
Un întuneric ro?u.

Vreau s? te g?sesc mereu aici.
Dac? n-am picioare, am s?
îngenunchez în cuvinte.
?i diminea?a
se vede
în trupul
t?u care pâlpâie.

Apropierea noastr? e un copil obraznic
mereu cu genunchii juli?i.

Dincolo de pat spa?iul are forma unui geam?t
un bec în form? de inim?
o mângâiere un scurtcircuit.

Î?i caut b?rbia. Mi-e foarte fric?.
Spasme violente îmi încle?teaz? maxilarul.
Visele lor d?râm? gemetele tale.
Mult? sare. Mult ro?u.
O limb? pe care alunec?
vocea timid? de feti??
cu multe jupe.

Nu vreau s? te pierd
?i nu ?tiu alte cuvinte,
decât sfâ?ierea
la fel de tandr? ca îmbr??i?area.

Cape?i dintr-odat? culoarea s?rutului
?inându-se de buzele noastre ca de ni?te cârje.

T?cerea acestei camere
pe care am construit-o din trupul t?u
e un geam?t asurzitor.
A?a s-ar încheia povestea
în care vocea ta mi-ar desena ?i mi-ar s?ruta
pe o hârtie alb?
urechile.

Entropie

mâinile mele care îmbr??i?eaz?
a?teapt?
încordate

e?ti un soldat care se târ??te
t?cerea are cercule?e mici ?i ro?ii
prin care putem ie?i
prin care fe?ele noastre
cap?t? culoarea parchetului cerat

e?ti un soldat blând
care ne vrea binele
care se târ??te
ai ochii mereu umezi
îmbr??i?area î?i intr? în umeri
nu vreau s? te ascund
ca pe-un prigonit
doar m? ascund în ce spun

voi pute?i vedea aici
o gr?m?joar? de oase
cei lucizi mereu mai lucizi
pot vedea aici cumplite
probe de divor?

îmi frec ochii tare îi ap?s
trebuie s? fie o îngenunchere
umed?
când v? rog s? uita?i ora aceasta
când m? trage de p?r
o or? ca un minut
din cruciada copiilor

îl v?d târându-se pe covor
spre picioarele mele
cu gura deschis?
vrea binele fiec?ruia dintre noi

dar e?ti doar un soldat vl?guit
?i-e mil? s?-?i împu?ti
inamicul în cap
tu îi rupi nasturii c?m??ii
?i îi miro?i pieptul plângând
e?ti un dezertor

ei î?i ascu?iser? unghiile
ca pe ni?te cu?ite
pari doar un ecou de mitralier?
care ?i-a uitat traiectoria
î?i preg?tiser? o plachet? cu litere argintii
dar pentru asta trebuia
s? fii brutal

o gr?m?joar? de oase
ca un praf sub?ire de cocain?
dup? ce mâinile mele îmbr??i?eaz?
?i dup? ce puritatea cap?t?
pe covor
culoarea perlelor
a corneelor
ei m? privesc acum
ca pe cea mai alb?
prob? de divor?

(Selec?ie din volumul Feti?a. Mixaj pe vinil, recent ap?rut la Editura Vinea)